
Zece ”previziuni umile” pentru 2023, făcute obraznic pe TWITTER de fostul președinte și prim-ministru rus, Dmitri Medvedev

Medvedev face pe Twitter zece ”previziuni umile” pe 2023 şi le transmite ”urări de sezon anglosaxonilor şi purceluşilor lor fericiţi care guiţă!”. România şi Războiul rus din Ucraina nu apar în aceste ipoteze halucinante.
Fostul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, face zece ”previziuni” pe 2023, ”în Ajunul Anului Nou” pe care le prezintă, într-un mesaj postat pe pagina sa de Twitter luni seara, drept ”umile”, în comparaţia cu ”ipotezele futuriste” ale altora, care ”parcă rivalizează să le evidenţieze pe cele mai sălbatice şi cele mai absurde”.
De asemenea, el îşi prezintă aceste ”previziuni” în opt mesaje postate pe Twitter, transmite News.ro., preluat de https://timpul.md.
”1. Preţul petrolului va creşte la 150 de dolari (barilul), iar preţul gazelor (naturale) va depăşi 5.000 de dolari pe metrul cub.
2. Regatul Unit va reintra în Uniunea Europeană (UE).
3. UE se va prăbuşi după întoarcerea Regatului Unit, euro va ieşi din uz (şi va deveni) fosta monedă a UE.
4. Polonia şi Ungaria vor ocupa regiuni în vestul fostei Ucraine actuale.
5. Al Patrulea Reich va fi creat, cuprinzând teritoriul Germaniei şi sateliţilor săi, adică Polonia, ţările baltice, Cehia, Slovacia, Republica Kievşi alţi proscrişi.
6. Războiul va izbucni între Franţa şi al Patrulea Reich. Europa va fi împărţită, Polonia va fi reîmpărţită în (acest) proces.
7. Irlanda de Nord se va despărţi de Regatul Unit şi va intra în Republica Irlanda.
8. Războiul Civil va izbucni în Statele Unite, California şi Texasul devenind ca rezultat state independente. Texasul şi Mexicul vor forma un stat aliat. Elon Musk va câştiga alegerile prezidenţiale într-un număr de state care, după sfârşitul noului Război Civil, vor fi date GOP.
9. Toate cele mai mari pieţe bursiere şi financiare vor părăsi Statele Unite şi se vor muta în Asia.
10. Sistemul de management monetar de la Bretton Woods se va prăbuşi şi va conduce la prăbuşirea FMI şi Băncii Mondiale (BM). Euro şi dolarul vor înceta să mai circule ca monede globale de rezervă. În schimb vor fi foloste activ monedele fiduciare digitale”.
Fostul şef de stat îşi încheie aceste ”previziuni” făcându-le ”urări de sezon anglosaxonilor şi purceluşilor lor fericiţi care guiţă!”.
Medvedev nu menţionează România în aceste ipoteze halucinante, în pofida atacului aproape tuturor est-europenilor și nici războiul Rusiei din Ucraina nu apare în aceste ”previziuni”.
”Epic thread!!”, i-a replicat Musk într-un prim mesaj, după care a revenit și a scris un nou mesaj la postarea sa inițială:
„Acestea sunt cu siguranță cele mai absurde predicții pe care le-am auzit, arătând și o lipsă incredibilă de conștientizare a progresului făcut în inteligența artificială și energia sustenabilă”.
Planul ”Europei Unite”, strămoșul UE, în viziunea naziștilor germani
Cum vedeau naziștii „Europa Unită”
UE din zilele noastre se bazează în mare parte pe ideea „Europei Unite”, dezvoltată de birocrații naziști în perioada 1939-44.
Naziștii au văzut atunci axa principală a Europei ca o uniune între Berlin și Paris, iar în 1944, Dietz, un angajat al aparatului propagandistic german condus de Rosenberg, a inventat termenul de „Eurosocialism”, deoarece considera viitoarea UE ca socialistă, scrie http://ttolk.ru/?p=15795
În proiectata UE condusă de germani, Rusia sovietică ar fi trebuit să fie reprezentată de Leon Troțki, marele opozant din exil al lui Stalin.
Studiind planurile naziste pentru o „Europă Unită”, se poate prezice cum va fi viitorul pentru întregul continent și în special pentru Rusia. Ar putea părea ciudat, dar în ultimii 50 de ani construcția UE aproape că nu s-a abătut de la planul birocrației naziste.
La fel ca majoritatea deciziilor strategice naziste, acest plan nu a devenit doctrina oficială a Germaniei, deoarece decizia finală a rămas întotdeauna la Hitler.
Iar Hitler a respins încercările de a contura principiile Europei postbelice.
Proiectul „Noii Europe” a fost gestionat în Germania Național-Socialistă de mai multe departamente ale serviciilor ideologice naziste plecând de la Ministerul Propagandei, Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, Ministerul Economiei Reich-ului, până la SS și Ministerul Agriculturii, acesta repetând soarta notoriului „plan Ost”, privitor la URSS și Rusia, dar rămânând în fază de plan, neajungând niciodată să reprezinte doctrina oficială a Germaniei .
Demn de subliniat este și faptul că planul „Europei Unite” nu era doar un proiect german. De-a lungul anilor 1930, și mai ales în timpul ocupației naziste, a fost dezvoltat activ de conservatorii din stânga și dreapta ai Franței, precum și din Belgia și Olanda.
În anii 1939-42 popoarele europene au fost studiate cu atenție în Reich, cu scopul de a se determina locul fiecăruia dintre ele în Noua Europă.
Astfel, participanții la întâlnirea istoricilor-germani ( din octombrie 1942) au discutat studiile despre caracteristicile specifice atât ale popoarelor mari (german , englez, francez , italian, rus) cât și ale celor mici (balcanice-dunărene, scandinave etc.), subliniind nevoia de a se baza în procesul de transformare a continentului, pe popoarele „puternice” capabile să se auto-guverneze singure.
Gestionarea popoarelor slabe era după opiniile acestora mai împovărătoare, deoarece acestea necesită implicarea unui personal administrativ suplimentar.
O schemă prezentată cu un an mai înainte prevedea crearea unei guvernării aliate, de tip colonial în „state slabe” (în special, a celor baltice, a bielorușilor și ucrainenienilor).
Aceasta era considerată „misiunea europeană a Germaniei”.
În septembrie 1939, la inițiativa marelui chimist (inventatorul cauciucului sintetic) Werner Dietz, a fost fondată ”Societatea pentru planificare economică europeană și economia spațială”.
În ceea ce privește persoana lui Dietz este necesar să i se acorde o atenție specială .
Confident al Reichsleiterului Rosenberg, membru al consiliului economic imperial al NSDAP din 1931, cu conexiuni mari în cercurile industriale și financiare, Dietz a aparținut unui cerc restrâns de dezvoltatori ai conceptelor economice din partidului nazist. Din aprilie 1933, a condus departamentul de comerț exterior, iar după 1936, departamentul pentru soluționarea sarcinilor speciale ale biroului de politică externă NSDAP.
În fapt, el a fost tatăl teoretic al Uniunii Europene.
Ideea unei structuri confederale a Europei postbelice a fost exprimată pentru prima dată, în noiembrie 1941, într-o notă din Ministerul de Externe german de către un angajat al Biroului Ribbentrop, profesorul Albert Haushofer .
Principala sa poziție (chiar înainte de prima înfrângere majoră a Wehrmachtului german, lângă Moscova) a fost aceea că, probabil, războiul nu va fi câștigat de nimeni .
După aceasta, vor fi păstrate spațiile economice deja existente ale comunității anglo-americane, o sferă de influență în Asia de Est pentru Japonia , nucleul asiatic al Marii Rusii de la Volga la Urali și lacul Baikal, în timp ce Germania va ține Europa sub influența sa.
Haushofer a văzut continentul european condus de Reich ca un conglomerat a trei grupuri de state.
Primul – Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Croația și, eventual, Serbia, trebuiau să fie anexate Germaniei
Al doilea grup va fi format din statele uniunii: Ungaria, România, Bulgaria, în anumite condiții – Finlanda, Grecia, Ucraina și, în cazuri extreme, regiunile Caucaz.
În cel de-al treilea grup, se propunea unirea Suediei, Norvegiei, Danemarcei, Elveției și Italiei.
Franța, Belgia, Olanda, Spania și Portugalia au rămas în afara Europei planificate, deoarece „includerea acestor țări chiar și în cea mai slabă formă a Federației Europene este de neconceput”,spunea Haushofer, care considera aceste țări „calul troian al lumii anglo-saxone”.
În toamna anului 1942, Ministerul german de Externe a început să-și elaboreze propriul plan, iar ministrul de externe, Joachim von Ribbentrop i-a trimis lui Hitler mai multe memorandumuri prin care îl îndemna să proclame Confederația Europeană imediat ce Germania va obține un succes major în războiul cu URSS.
El a subliniat că Mussolini, Antonescu, Laval, alături de politicieni de vârf din Finlanda, Spania și țările balcanice au inițiat recent un plan de formare a unei „Noi Europe”.
Ministrul a recomandat constituirea unei Confederații din Germania, Italia, Franța, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația, Grecia Serbia și Spania. Acestea ar putea fi atribuite educației Reich, care va apărea pe teritoriile ocupate.
Toate aceste planuri au fost însă respinse de Hitler.
Ultimul proiect de creare a „Uniunii Europene” a fost elaborat în ianuarie 1944 de către menționatul Werner Dietz. Deitz a publicat cartea „Renașterea Europei cu ajutorul socialismului european. Carta europeană. ” În ea, a emis o declarație anti-atlantică. Locul central al cărții a fost luat de ideea Eurosocialistă.
A fost o încercare disperată de a salva Germania în înfrângere.
În ianuarie 1944 poate fi datată prima mențiune, a termenului de „Eurosocialism” și baza sa teoretică.
Werner Ditz a unificat într-o singură idee Eurosocialismul și noțiunea unei Europe Unite.
El a proclamat „inevitabilitatea luptei împotriva sistemelor imperialiste – liberalismul Occidentului și bolșevismul Orientului, insistând asupra necesității de a rupe Europa Occidentală de America și Europa de Est și de relațiile nefirești cu Asia Centrală, „reînnoind integritatea biologică a familiei europene de națiuni”.
„Acesta este singurul mod de abordare a socialismului european, a organizării pașnice a Europei și a întregii lumi. O astfel de restructurare planetară conținea sensul profund al celui de-al Doilea Război Mondial, dând naștere moralei europene, fără de care un socialism autentic este de neconceput ”, scria profesorul Werner Deitz.
În ciuda ultimului refuz al lui Hitler de a lua în considerare planul Dietz, Alfred Rosenberg nu și-a pierdut speranța.
Sub conducerea lui și a lui Dietz, s-a organizat un cerc de intelectuali europeni, numit Conversația Europeană, a cărui primă reuniune a avut loc în noiembrie 1944 când au fost publicate prevederile noului memorandum Rosenberg, intitulat „Un continent”, bazate pe aceleași idei despre Europa, în care nu ar exista loc pentru confruntarea marilor puteri, coaliții și grupuri ostile.
Dar era prea tarziu. Nimeni nu credea în mântuirea Germaniei, cu excepția lui Hitler.
Hitler a fost principalul vinovat la izbucnirea războiului și tot el a fost cel care a ratat ocazia de a acționa ca un împăciuitor.
Totuși, ideile aparatului birocratic nazist despre „Europa Unită” continuau încă să fie promovate.
De asemenea, este interesant de știut că poziția lui Hitler de principal obstacol în încheierea păcii în 1942 și viziunea imaginii UE a fost consemnată și în notele lui Walter Schellenberg, șeful informațiilor al RSHA (Gestapo).
După cum se știe în toamna anului 1941, Schellenberg a început să pună la cale planuri pentru o pace separată cu aliații occidentali.
El era la curent cu contactele bancherului american Stalforth cu Ulrich von Hassel, pe care îl informase că președintele Roosevelt este gata să dea o mână de ajutor germanilor, cu condiția ca Hitler să fie eliminat fizic.
În august 1942, acesta și-a anunțat planurile lui Himmler, care i-a indicat lui Schellenberg să continue activitatea în această direcție.
Citat din cartea Walter Schellenberg, ” Memorii ale cercetașului hitlerist. 1991, p. 290-306 „:
„Cea mai mare preocupare a fost potențialul militar al SUA, care încă nu a fost pus în acțiune, și puterea Armatei Roșii, pe care liderii aroganti din Wehrmacht erau încă subestimate. Nimeni nu a dorit să facă un pas de la recunoașterea faptelor la concluzia inevitabilă că posibilitatea unei victorii finale este exclusă.
Conform informațiilor noastre, în august 1942, Stalin era nemulțumit de aliații occidentali. Atâta timp cât aliații occidentali s-au abținut să invadeze Europa, exista o șansă reală de a începe negocierile pentru o pace separată. A fost o singură persoană care l-ar putea impresiona pe Hitler – Himmler.
I-am conturat echilibrul de putere din lume. În general, Himmler a fost de acord cu planul meu. Întorcându-se pe perete, a început să studieze harta Europei atârnată de el. „Să vorbim despre ce bază specifică poate fi atins un compromis”, a spus el.
Conform informațiilor mele, am spus, „britanicii vor insista în mod insistent mai ales că plecăm, cel puțin din nordul Franței.”
– Prin urmare, nu credeți în posibilitatea de a încheia o mare unire cu o națiune frățească?
„În viitorul apropiat, nu”, am răspuns.
– Ce facemcu Franța? – a intrebat el.
– Ar fi frumos să ne gândim la o soluție care să vizeze combinarea intereselor Germaniei și Franței în domeniul economiei. Franța trebuie să își recâștige fața politică . Apropierea între Germania și Franța este inevitabilă, iar prezența posesiunilor coloniale în Franța va oferi Germaniei avantaje enorme.
Apoi aruncă o privire spre Elveția, arătându-o cu un creion (ca pe un chilipir).
„Lasă Elveția”, am spus repede. Constituția sa poate servi drept un model bun pentru Noua Europă. De asemenea, vom avea nevoie de Elveția ca punte care duce către Occident, ca bursă europeană și de schimb valutar.
– Se va ajunge la sfârșit la o rivalitate economică cu Marea Britanie și vor apărea tensiuni ?
– Să nu ne mai gândim la tensiunea care va apărea în viitor. În primul rând, actualele tensiuni care împiedică crearea unei Noi Europe ar trebui înlăturate.
– Ce faci cu Rusia?
– Trebuie să așteptăm, am răspuns.
– Dacă te înțeleg corect, atunci crezi că baza unei lumi de compromis ar trebui să fie păstrarea Marelui Imperiu German, aproximativ în interiorul granițelor sale de la 1 septembrie 1939?
– În general, da.
– Și, prin urmare, trebuie să folosim toate achizițiile noastre teritoriale suplimentare ca obiecte pentru negocieri?
– Da.