CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ANUL 2022 ȘI EFECTELE PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV

FOTO: 23 august 1939, Moscova, URSS – Viaceslav Molotov (dreapta), ministrul de externe al URSS și Joachim von Ribbentrop (stânga), ministrul de externe al Germaniei la semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german cu Iosif Stalin (centru).

EFECTELE PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV ÎN ANUL 2022 – autor Prof. univ. dr. Corvin Lupu – ART-EMIS

Data de 23 august 1939 va fi marcată pentru tot restul istoriei de pactul „Stalin-Hitler”, când URSS a convenit cu imperialismul Germaniei naziste un acord de „pace și ajutor reciproc”.

Pornind de la faptul că Federația Rusă a anului 2022 nu e totuna cu fosta U.R.S.S. a anului 1992, se pune întrebarea dacă actuala Federație Rusă s-ar opune sau nu anulării normale a tuturor efectelor Pactului Molotov-Ribbentrop și România s-ar reuni cu Republica Moldova?

Înaintea definitivării proiectului de aderare a României la N.A.T.O., în anul 2003, președintele Vladimir Putin a transmis oficial României să nu adere la N.A.T.O.

În schimbul acestei decizii, Federația Rusă se oferea să restituie României restul nerestituit din Tezaurul României aflat în Rusia din anii primului război mondial, că Rusia va dota armata României cu armament foarte modern care să-i asigure superioritatea netă în fața vecinilor cu care a avut probleme în istorie și a altor potențiale pericole, inclusiv cele mai moderne sisteme S.S.

Cu acest prilej, președintele Putin a declarat că Ucraina este un stat artificial și ea se va dezmembra. La dezmembrare, România își va primi înapoi teritoriile care au fost încorporate Ucrainei de-a lungul istoriei.

Deci, Rusia nu a făcut referire la restituirea Republicii Moldova, țară care cuprinde și Transnistria, teritoriu pe care se află sate eminamente românești, dar care nu a fost în componența statului român niciodată.

În 1941, Hitler ar fi dorit ca România să anexeze Transnistria, inclusiv cu regiunea Odessa, iar în schimb să nu mai solicite restituirea părții din Transilvania anexată de Ungaria în urma Diktatului de la Viena (30 august 1940).

Atunci, Antonescu i-a scris guvernatorului Transnistriei, profesorul universitar George Alexianu, să nu facă nici un gest politico-administrativ care să sugereze intenția de anexare la România a Transnistriei, pentru că ea nu este a noastră și România trebuie să-și recupereze Ardealul românesc.

După dezmembrarea U.R.S.S., apartenența Transnistriei la Republica Moldova a reprezentat garanția că ea nu se va uni cu România. Restul au fost vorbe patriotarde, sentimentalisme și dorințe de unire a Moldovei cu România care nu aveau la bază nici un proiect viabil. De altfel patrioții noștri din Basarabia au eșuat în toate proiectele unioniste dintr-un motiv simplu: proiectele erau toate formulate în adversitate cu Rusia.

Nici unul nu a fost construit decât pe baza sentimentelor de ură față de Rusia și nu au fost calculate „la rece”, de conivență cu Rusia. Astăzi, Republica Moldova a făcut cerere de aderare la U.E.

Vest-europenii nu practică nici un alt model de cooperare cu noile state pe care le achiziționează decât modelul colonial. 

De aceea, au pierdut europenii Africa, în întregimea ei. China a construit în Africa parteneriate solide, bazate pe egalitate în drepturi și profit și pe respectul față de popoarele africane cu care chinezii fac afaceri colosale.

Doresc să menționez că în perioada mandatului de ambasador la Moscova al domnului general Dumitru Prunaru, unicul nostru cosmonaut, el a fost chemat la sediul Ministerului de Externe al Federației Ruse și i s-a spus că președintele Vladimir Putin transmite președintelui României, pe atunci Traian Băsescu, să trimită o delegație căreia să i se înmâneze tăblițele de aur de la Sinaia, care au fost descoperite când s-a săpat fundația Castelului Peleș și care au ajuns la Moscova în împrejurări controversate.

Lui Prunaru i s-a spus: „aceste tăblițe aparțin poporului român”. Acestor tăblițe li s-au făcut niște copii de plumb, care se află la București, care sunt și ele controversate, după unele păreri. Președintele Traian Băsescu a refuzat oferta președintelui Putin, probabil la ordin american și l-a demis pe dl. general Prunaru, rechemându-l din misiune.

În anul 2008, în sediul Casei Poporului din București, în ultima zi a summit-ului N.A.T.O., în lumina camerelor de filmat și în prezența mai multor șefi de stat, inclusiv cel al S.U.A., președintele Putin i-a spus lui Traian Băsescu că el dorește să vândă României tot gazul pe care îl vindea până atunci Ucrainei, la prețul zilei, iar România să-l revândă Ucrainei cu cât vrea ea. O afacere colosală. În mod normal, de nerefuzat.

Ucraina n-are gaz deloc, avea 45 de milioane de locuitori și o suprafață de trei ori mai mare ca România. Ca să nu crească simpatia față de Rusia în rândul poporului român, oferta a fost declinată, iar România, a continuat să cumpere gazul de la o firmă germană, care îl vinde țării noastre de trei ori mai scump decât îl cumpără din Rusia! Vă dați seama, cât de imbecil este regimul politic care a făcut și continuă să facă acest lucru?

Referitor la fosta Armată a XIV-a a Federației Ruse care a staționat în Transnistria, actualmente mai sunt la Tiraspol doar niște rămășițe ale ei și un foarte mare depozit de armament convențional, muniție și proiectile de toate felurile, vechi de câteva decenii. Prezența militarilor ruși acolo este o garanție pentru Rusia că Republica Moldova nu va putea fi complet acaparată de occidentali.

Este greu de anticipat viitorul Republicii Moldova și al regiunilor românești din cuprinsul frontierelor Ucrainei.

De altfel, eu nu sunt sigur nici de viitorul României, după acest război. Știu doar sigur că situația actuală este una neprielnică României profunde și poporului român, mai ales etniei române, că țara noastră este jefuită la sânge și orice posibilă schimbare de regim politic nu poate fi decât de bine. În cazul nostru, în acest moment istoric, zicala „Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor!”, nu mai este valabilă.

Eu am mai spus, în mod repetat, că recunoașterea eșecului regimului euro-atlantic în România este doar o chestiune de timp.

18/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Legea Lend Lease sau cum americanii au salvat de la dispariție Rusia sovietică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Legea Lend-Lease a fost un program de pus în aplicare de către Statele Unite în timpul al doilea război mondial și a constat în livrarea masivă de materiale de război către URSS și alte țări prietene.

Legea a însemnat o măsură prin care se punea efectiv capăt neutralității Statelor Unite care data din anii 1930.

Legea Lend Lease privind împrumuturile, votată de Congresul american în data de 11 martie 1941 și l-a autorizat începând cu luna octombrie a aceluiași an pe președintele Statelor Unite să „vândă, să transfere posesia, să schimbe, să emită contracte de închiriere, să împrumute sau să dispună în orice alt mod orice obiect de apărare” către Uniunea Sovietică .

Sprijinul logistic american pentru Uniunea Sovietică atacată de o coaliție condusă de Germania nazistă a constat în milioane de tone de materiale de război, scrie publicația https://timpul.md.

În baza acestei legi, s-au trimis Uniunii Sovietice mari cantități de arme și muniții.

Jeepuri51.503
Camioane375,883
Motociclete35 170
Tractoare8.071
Piese de artilerie 8,218
Mitraliere 131 633
Explozivi 345.735 tone

Forțele aeriene sovietice au primit 18.700 de avioane, care reprezentau aproximativ 30% din producția de război sovietică. De asemenea aproximativ 7.000 din tancurile cu care a luptat armata sovietică proveneau din America.

Se mai știe și că cca.30-40% din numărul tancurilor medii și grele cu care Armata Roșie a luptat în bătălia Moscovei în decembrie 1941 au fost furnizate din America în baza contractului LeandLease.

Practic 92,7% din necesarul căilor ferate sovietice din timpul războiului, respectiv 1.911 locomotive și 11.225 vagoane proveneau din America.

În plus, americanii au mai oferit un sprijin logistic constând în de sute de mii de camioane. În 1945, se ajunsese ca aproape ⅓ din camioanele din dotarea Armatei Roșii să fie fabricate în Statele Unite. 

Au fost livrate în total 4 milioane de tone de material de război, inclusiv alimente și rechizite medicale, 5 milioane de tone de alimente, 55.000 tone de bumbac, 49.200 tone de lână, 12.300 tone de curele, 46.126 tone de fire de cusut, fibre de tricotat și lână și nasturi, 14, 5 milioane de pantofi și cizme din piele și 2,6 milioane tone oțel, 261.109 tone aluminiu, 781.663 tone metale neferoase (magneziu, nichel, zinc  etc.).

 Armata rusă în București într-un transportator oferit de Marea Britanie

De zeci de ani propaganda sovietică, apoi rusă, a întipărit bine în mentalul colectiv rus ideea conform căreia în al doilea război mondial țara lor a jucat cel mai important rol în înfrângerea Germaniei.

Fiecare 9 mai este serbat la Moscova prin festivități și parade militare, dar puțin, sau deloc se mai vorbește astăzi de substantialul ajutor economic primit din partea SUA. Este rezultatul zecilor de ani de război rece.

Până la urmă este normal ca rușilor să le fie greu să recunoască că, fără ajutor american (dușmanul lor declarat, în perioada postbelică), poate nu ar fi putut să-i oprească pe germani.

Harta ajutorului acordat de SUA in cel de-al doilea razboi mondial

Cum este prezentat al doilea război mondial în istoriografia rusă

Al doilea război mondial este cunoscut în Rusia sub denumirea de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Deși este un lucru bun ca un popor să-și aminteasca trecutul, și chiar să-l glorifice, în cazul de față avem de-a face cu o mistificare dusă la extrem a faptelor.

În primul rând,trebuie știut că URSS a intrat în cel de-al doilea război mondial ca aliat al Germaniei naziste, cu care avea un Pact de Neagresiune, semnat în 1939 la Moscova.

La două săptămâni după invadarea Poloniei de către germani, la 1 septembrie 1939, sovieticii au atacat și ei dinspre răsărit frontiera poloneză.

Ciudat mod de a intra într-un război denumit ulterior Marele Război pentru Apărarea Patriei!

Odată cu începerea operațiunii Barbarossa, la 22 iunie 1941, când germanii au trecut frontiera sovietică alături de aliații lor, s-a putut vorbi într-adevăr de un război de apărare.

Vom încerca să descriem contextul în care se găsea, militar vorbind, URSS-ul în acel moment.

Trebuie spus că Armata Roșie nu era, nici pe departe pregătită pentru un război de amploare. În primul rând, calitatea corpului ofițerilor era una slabă, în urmă marii epurări pe care Stalin o făcuse începând cu 1937 în rândurile lor.

Astfel, după unele surse, aproximativ 70% din totalul ofițerilor superiori ai armatei sovietice fuseseră executați din ordinul lui Stalin, sau în cel mai bun caz îndepărtați, fiind înlocuiți cu cadre inferioare, ca grad și pregătire.

În același timp, logistic vorbind, organizarea apărării era un coșmar, trupele de la granița vestică fiind foarte greu de aprovizionat, Rusia fiind, în acel moment aproape o țară fără drumuri.

În același timp, istoricii au observat, pe bună dreptate, faptul că frontiera apuseană era apărată de o perdea subțire de trupe, marile unități fiind ținute în rezervă, la distanțe considerabile, totul la ordinul lui Stalin, care nu dorea să dea nici un motiv de război Germaniei.

De altfel, acesta era conștient de faptul că Rusia nu era pregătită de război, recenta aventură militară dezastruoasă a rușilor când au atacat Finlanda în 1939, fiind vie în memoria dictatorului sovietic.

Din punct de vedere al tehnicii de lupta și al echipamentului utilizat, Rusia era din nou în suferință. Unitățile de blindate erau echipate, în marea majoritate, cu tancurile ușoare Bt-5, Bt-7 sau T-26 care nu reprezentau o amenințare serioasă pentru Panzerele germane.

Așa se face că în primele luni ale operațiunii Barbarossa trupele germane au înaintat adânc pe teritoriul rusesc, pierderile Armatei Roșii, în oameni și materiale, fiind colosale.

Lend Lease sau ajutorul venit la timpul potrivit

La începutul lunii martie 1941, președintele american Theodore Roosvelt semnează Lend Lease, legea prin care SUA acordă ajutor economic Marii Britanii și Chinei. Ulterior, efectele acestui act se vor întinde și asupra URSS, spre sfârșitul aceluiași an. Această lege venea în urma doctrinei de nonintervenție, pe care SUA o adoptase în perioada interbelică.

Țara care a beneficiat cel mai mult de ajutor economic a fost Marea Britanie, URSS fiind a treia pe lista consistenței sumelor primite, cu un total de aproape 11 milioane de dolari, la acea vreme.

Pentru Rusia, ajutorul a fost unul esențial, mai ales în ceea ce înseamnă logistica. Astfel, peste 90% din căile ferate costruite de sovietici în anii celui de-al doilea război mondial au fost făcute cu sprijin american.

Totodată, un număr imens de vehicule, articole de îmbrăcăminte, rații de mâncare, echipamente telefonice au fost furnizate de către americani URSS-ului.

Importanța ajutorului dat de americani rușilor poate fi sesizată și din faptul că însuși Iosif Stalin va recunoaște, în mod deschis, în 1943, în cadrul conferinței de la Teheran semnificația sa.

De asemenea, mulți istorici afirmă cu tărie că fără acest sprijin american, colosul sovietic s-ar fi prăbușit în perioada critică de la începutul operațiunii Barbarossa.

Nu trebuie uitat faptul că trupele germane ajunseseră, în decembrie 1941, la periferia Moscovei. Este un lucru deja cunoscut că dacă operațiunea Typhoon, care avea ca obiectiv ocuparea capitalei sovietice, ar fi fost un succes, sunt șanse ca pentru Armata Roșie lovitura să se fi dovedit fatală. Numai o infuzie puternică de trupe proapete, bine echipate pentru condițiile de iarnă au făcut ca acest lucru să nu se întâmple.

Practic, oprirea germanilor la periferia Moscovei în iarna anului 1941 a fost un moment crucial, de o importantă similară cu bătălia de la Stalingrad, dar mult înaintea acesteia, cronologic vorbind.

Camioanele Studebaker, au avut un rol important pentru sporirea mobilității trupelor Armatei Roșii, îndeosebi în partea finală a războiului/ Foto de arhivă

Principalul avantaj pe care Armata Roșie îl avea era imensul rezervor uman. Din păcate, ca și astăzi de altfel, nici atunci conducătorii ruși ai vremii nu puneau preț pe viața umană, în acest mod putându-se explica imensele pierderi suferite.

Edificatoare pentru ilustrarea acestei stări de lucruri este afirmația generalului român Sănătescu, la acea vreme comandant al Corpului 4 Armata Român, pe frontul de est: „ Rușii luptă cu oameni, nu cu echipament sau materiale!”.

Odată cu finalul celui de-al doilea război mondial, propaganda sovietică a început, în cel mai clasic stil propriu, o campanie de minimalizare a importanței ajutorului economic acordat de SUA dar NU a putut merge până la negarea lui completă, pentru că faptele erau totuși clare.

Pe de altă parte, cifrele din arhive au fost modificate, nu în sensul scăderii ajutorului american, ci al producției sovietice din acei ani. Practic, se dorea abordarea unui discurs care să nu nege faptr1ul că americanii au ajutat, dar, în comparație cu „miraculoasa mobilizare a muncitorului sovietic, care și-a triplat producția”, sprijinul economic primit să fie unul insignifiant.

Deși rușii au încercat să susțină că ar fi rezistat singuri împotriva naziștilor, unii lideri sovietici au avut momente de sinceritate, scrie și The Drive.

De exemplu, în memoriile sale, Hrușciov a scris că în timpul conversațiilor informale, Stalin a recunoscut „că dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat acest război: față în față cu Germania nazistă, nu i-am fi rezistat”.

Foto: Președinții americani Roosevelt (1941) și Biden (2002) semnând legea Lend Lease

Pe 9 mai 2022, președintele american Joe Biden a semnat legea Lend-Lease privind împrumutul și închirierea echipamentelor militare, după ce, legislativul american a adoptat în aprilie  „Legea de împrumut-închiriere pentru apărarea democrației din Ucraina din 2022”.

Trebuie spus că programul nu este dedicat doar Ucrainei și va ajuta pe cei afectați de invazia Rusiei, precum Polonia și alte țări din Europa de Est, scrie și Agenția de știri Reuters.

Este o revigorare a politicii de împrumut-închiriere, adoptată în martie 1941, care a ajutat la înfrângerea Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, arată Washington Post.

Noul program LaendLease permite Statelor Unite să-și aprovizioneze aliații mai rapid, președintele SUA având dreptul să decidă asupra unor livrări de arme fără a mai obține aprobarea celor două Camere, scrie https://www.radiodcnews.ro.

 Pentru Occident, URSS nu a fost niciodată o țară prietenă. Alianța cu Moscova a fost o măsură forțată de împrejurări, pentru a învinge ”un rău mai mare”, adică pe Hitler.

Noile sancțiuni severe luate împotriva Rusiei lui Putin și programul american Lend-Lease, ne demonstrează că ”răul cel mare”a devenit acum această țară, moștenitoarea fostei URSS.

Referințe:

-Lauren Monsen, America sent gear to the USSR to help win World War II – ShareAmerica, 2020.

– David Glantz, Soviet Military Deception in the Second World War, 1989

– Jurnalul generalului Sanatescu, 1993

– Lend-Lease Act, 1941. OurDocuments.gov

29/05/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

17 septembrie 1939 – O „operaţiune militară specială”rusească în Polonia

„Dominaţia sovietică este o nenorocire nu numai politică, ci şi socială şi trebuie luptat împotriva acestei dominaţii, pentru ca lumea să facă şi să se conducă după cum gândeşte.”

(I. Gh. Maurer, om politic comunist român)

17 septembrie 1939. Armata Roşie a lui Stalin pătrundea în Polonia, sub pretextul că „vine în ajutorul fraţilor de sânge ucraineni şi bieloruşi”, încorporând un teritoriu de 200.000 km². Era doar începutul perioadei de „recuperare” a unor „teritorii pierdute”, o repetiţie a marilor operaţiuni expansioniste ale ruşilor din perioada 1945-1949 în Europa şi Asia.

Cuceriri teritoriale a căror recunoaştere a fost impusă de Stalin preşedintelui american Th. Roosevelt şi prim-ministrului englez W. Churchill.

Occidentalii nu s-au opus cu adevărat nici în 1940 când Stalin încorpora URSS-ului ţările baltice, Estul Poloniei, Basarabia şi nici mai târziu, când a înaintat spre Vest, scrie https://www.rador.ro.

Ceea ce i-a permis liderului de la Kremlin să spună cu cinism:

Cine ocupă un teritoriu îşi impune propriul sistem social atât de departe cât poate avansa cu armata sa”.

Şi, începând cu 1944, Armata Roşie a tot avansat spre Balcani şi Europa Centrală sub pretextul luptei antihitleriste, instalând „fronturi” şi „guverne de uniune” care permiteau comuniştilor controlul sectoarelor-cheie, eliminând şi intimidând elitele locale prin arestări, ucideri, deportări.

Metodele folosite atunci de sovietici sunt şi astăzi arhicunoscute: forţă, viclenie, demagogie, înscenări pentru ochii opiniei publice, propagandă deşănţată, spionaj, infiltrarea acoliţilor.

Cât despre comportamentul armatei de ocupaţie, acesta a fost brutal, după modelul comandantului suprem. Soldaţii au făcut abuzuri, jafuri şi violenţe extreme asupra populaţiei civile.

„Erau ca nişte sălbatici, nu pot să vă redau ce înfiorător se purtau ei, exact ca nişte sălbatici!”, „Aceşti oameni nu aveau niciun dumnezeu, niciun pic de milă umană, fuseseră transformaţi de regimul comunist în nişte bestii. Totul pare incredibil!..”, spun unele dintre mărturiile vremii.

Foto: Afiș de propagandă sovietică înfățișând înaintarea Armatei Roșii în Ucraina de Vest, ca o eliberare pentru ucraineni.

Textul ucrainean spune: „Le-am strâns mâna fraților noștri pentru a-i scoate din domeniile care îi legaseră de secole”.

Persoana care poartă uniforma poloneză a fi o caricatură a lui Józef Piłsudski .

Dar cine ar mai fi crezut că în secolul al XXI-lea mai putem vedea toate aceste lucruri desfăşurându-se chiar în faţa ochilor noştri?

Cine şi-ar mai fi putut închipui că aceleaşi metode de acum 80 de ani se mai pot folosi şi astăzi?

Sau că Rusia poate avea din nou un tiran la fel de crunt ca Stalin, într-un timp atât de scurt la scara istoriei?

În zilele noastre, invadând Ucraina, Federaţia Rusă a venit în faţa lumii cu aceeaşi temă a „armatei eliberatoare” care „salvează popoarele de nazism/neonazism”, asemeni Rusiei Sovietice în secolul precedent.

Este o întoarcere la vechea critică de acum un veac – pusă pe tapet de lingvistul Nikolai Trubeţkoi în cartea sa Europa şi umanitatea (1920) -, anume critica „europenizării” văzută ca un rău contra căruia „se poate şi este chiar necesar să se lupte din toate puterile”, „este nevoie de eliberarea popoarelor lumii din hipnoza <avantajelor civlizaţiei>”.

Şi tot Trubeţkoi îndemna intelectualitatea rusă să creeze un măreţ stat eurasiatic.

La aceste teorii se raportează şi acum Federaţia Rusă, folosind aceleaşi şi aceleaşi mijloace: cuceriri şi stăpâniri sângeroase.

Scopul este pacea pentru generațiile viitoare de ucraineni și oportunitatea de a construi o Eurasie deschisă, de la Lisabona până la Vladivostok”, scria în 7 aprilie 2022 Dmitri Medvedev, vicepreședinte în Consiliul de Securitate al Rusiei, referindu-se la invadarea Ucrainei.

Ce spune propaganda rusă?

  Potrivit unui vast material publicat de site-ului rusesc  Life.ru,sub titlul „Invazia URSS în Polonia. Lovitura în spate sau necesitate?„ invazia sovietica nu a fost o agresiune, iar„dacă reflectam fără mânie și prejudecata evenimentele din septembrie 1939, vom vedea ca în acțiunile statului sovietic era o logica destul de clară,“ – spune publicația. Teza despre lovitura de cuțit în spate aplicata Poloniei nu rezistă nici celei mai mici critici … nu mai era niciun „spate”.

De fapt, doar inaintarea Armatei Roșii a oprit avansul trupelor germane. URSS putea merge chiar mai adânc în Polonia, dar Stalin și Molotov au preferat să nu facă acest lucru „, încheie textul propagandistic, redat de revista https://historia.ro.

În opinia propagandiștilor, atacul sovietic asupra Poloniei din septembrie 1939 nu a fost agresiune militară, deoarece la vremea respectivă germanii deja rupseseră rezistența armatei poloneze.

Mai mult decât atât, se susține că atacul (în ciuda faptului că a fost prevazut în protocoalele Pactului Molotov-Ribbentrop) a fost o contramasură a URSS împotriva lui Hitler.

„La 16 septembrie germanii au ajun la Bialystok, Brest și Lvov. În acel moment, în Polonia a intrat Armata Roșie. Teza despre lovitura de cuțit în spate aplicata Poloniei nu rezistă nici celei mai mici critici … nu mai era niciun „spate”.

De fapt, doar inaintarea Armatei Roșii a oprit avansul trupelor germane. URSS putea merge chiar mai adânc în Polonia, dar Stalin și Molotov au preferat să nu facă acest lucru „, conchide textul propagandistic.

25/04/2022 Posted by | ISTORIE | , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: