O REPUBLICĂ creată pe un teritoriu furat de RUSIA de la români

Harta teritoriilor românești la 1812 ( https://istoriiregasite.wordpress.com)

28 iunie 1940 este o zi cheie în istoria existenței statului Republica Moldova. Fără raptul teritorial pus la cale de Stalin, în cârdășie cu Hitler, statul actual R. Moldova nu ar fi existat.

Dacă anexarea Basarabiei din 1812 a fost o împărțire  a principatului Moldovei (între Turcia si Imperiul Rus), anexarea acestui pământ românesc de către URSS, din iunie 1940, este un jaf teritorial clasic…

Publicația https://timpul.md constată pe bună dreptate că fără niciun drept, fără niciun temei și fără nicio bază legală, URSS a furat o parte din teritoriul României – provincia estică rămasă în istorie cu numele de Basarabia.

Trebuie să fie clar pentru toată lumea că Rusia sovietică a furat o bucată de pământ ce aparținea românilor.

Politicienii de astăzi conduc un stat pe un teritoriu furat de la români de către un dictator nebun și sângeros.

Dacă moldovenii pot avea un stat pe un teritoriu furat de la români și locuit în prezent de cetățeni români, acest lucru servește drept „fundament” și pentru așa zisul „popor transnistrean” să-și facă „țară” pe un pământ furat de la moldoveni…

Basarabia – teritoriu furat de ruși de la români

Paradoxul elitei politice pro-europene din R. Moldova, este că ea înțelege că Republica Moldova nu are niciun drept istoric asupra teritoriilor furate de sovietici de la România.

Nu există niciun temei juridic pentru existența unei „republici” a Moldovei, cât timp statul România este continuatoarea de drept și de fapt a principatului Moldova.

Recunoașterea de către UE a dreptului absolut legal a României de a oferi cetățenii este un prim pas făcut de Bruxelles spre o viitoare unire a R. Moldova cu România în cadrul UE, prin accederea la UE.

Moldovenii nu și-au pierdut niciodată din punct de vedere legal dreptul de a fi cetățeni români, prin ascendența lor din români.

De frica rușilor, sau de frica pierderii accesului la putere – politicienii din Chișinău, refuză de 30 de ani să spună un adevăr simplu cetățenilor, anume că R. Moldova există pe un teritoriu furat de la români.

Iar „pro-europenii” din Chișinău, administrează de facto, temporar, un pământ furat de Stalin de la România.

Publicitate

CE DATORII ARE ROMÂNIA față de statul Republica Moldova?

Rațiunea fundamentală a creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în 1924, a fost ofensiva împotriva României.

Nu există nici un fel de datorie morală sau istorică a statului România față de actualul stat Republica Moldova, dincolo de cele din tranzacțiile comerciale cuprinse în diverse înțelegeri, scrie istoricul și jurnalistul George Damian în publicația https://timpul.md. de la Chișinău.

Asta în primul rând pentru că statul Republica Moldova este esențial un stat inamic al statului România – inamiciția provenind din calitatea Republicii Moldova de stat continuator al Republicii Autonome Sovietice Socialiste (RASS) Moldovenești înființată în 1924.

Rațiunea fundamentală a creării RASS Moldovenești a fost ofensiva împotriva României, anexarea Basarabiei și impunerea sistemului sovietic-marxist în România.

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească a fost creată în anturajul Armatei Roșii, este o idee militară la origini, a primit mai apoi binecuvântarea CC al PCUS și a intrat ulterior în siajul sovieticilor ucraineni de la Kiev.

În RASS Moldovenească au avut loc experimentele inițiale de „moldovenizare”, de principiu un proiect de epurare etnică a românilor, pus în mișcare ulterior la o scară mult mai mare în tot spațiul dintre Prut și Nistru.

RASSM și-a atins obiectivul: Basarabia a fost anexată la RASSM și a devenit parte a Uniunii Sovietice, iar România a fost sovietizată.

Din RASSM au fost transferați în România „experții” care au pus în mișcare teroarea comunistă împotriva românilor, lipsește o lucrare care să-i înmănuncheze pe toți transnistrenii care au coordonat sistemul represiunii comuniste de la București. Proiectul militar al RASSM din 1924 a fost unul de succes.

Tradiția ofensivă și anti-românească a RASSM este continuată în Republica Moldova sub forma moldovenismului, indiferent de culoarea lui pro-rusă sau pro-europeană. Bineînțeles, Republica Moldova singură nu reprezintă o amenințare la adresa României, însă în calitate de vector al unui imperiu Republica Moldova poate deveni pana care spintecă bușteanul.

Foto: Putin îi înmânează slugii Igor Dodon (dreapta), fostul președinte al R.Moldova, o hartă veche a Moldovei Mari, de la Carpați până în Transnistria, creație a cartografului italian Bartolomeo Borghi,ceea ce reprezintă o declarație a unui proiect, posibil mult exagerat – dar asta nu-i scade nivelul de amenințare.

Proiectul militar din 1924 are nevoie de susținerea unui imperiu pentru a se reactiva. Moldovenismul civic reprezintă o altă formă de amenințare, este o variantă ușor îndulcită de epurare etnică, prin anihilarea identității românești dintre Prut și Nistru.

Un eventual succes al moldovenismului civic nu ar face altceva decât să încheie proiectul început în 1924 și să dovedească că este posibilă smulgerea unei bucăți din spațiul românesc și epurarea etnică a populației de etnie română din zonă. Moldovenismul civic este periculos pentru identitatea românească tot cu sprijinul unui imperiu.

Repet: Republica Moldova nu reprezintă o amenințare pentru România decât în condițiile în care elita politică a acestui stat acționează sub protecția și în calitatea de vector al unui imperiu.

Având în vedere toate cele de mai sus, este destul de greu de imaginat că ar exista oarecare datorii morale sau istorice ale statului România față de statul Republica Moldova.

Relațiile dintre București și Chișinău nu ar trebui să fie cu nimic diferite față de relațiile dintre București și Sofia. Confuzia perpetuată de elita politică de la Chișinău creează imaginea distorsionată a unei închipuite „datorii” a României față de Republica Moldova.

Confuzia provine de la vocabular: Basarabia este o provincie românească a fostului principat medieval al Moldovei, nu are nici o legătură cu Republica Moldova moștenitoare a RASSM din 1924. Datoria istorică a României este față de provincia Basarabia, care se suprapune doar parțial actualei Republici Moldova.

Iar folosirea termenului de Moldova pentru Republica Moldova este absolut abuzivă, o parte a întregului nu poate avea pretenția că reprezintă întregul în totalitatea sa.

Circulă o teză interesantă (și falsă) cu privire la abandonarea Basarabiei în 1940, este falsă pentru că România a intrat în Al Doilea Război Mondial pentru a recupera Basarabia.

Nu a fost vorba de abandonare: românii s-au bătut pentru Basarabia, au murit cu sutele de mii pe front și în lagăre – dar au pierdut războiul.

Așa zisa datorie a abandonării a fost plătită cu sânge.

Teza asta de origine rusofonă am văzut-o recent reluată cu privire la Ardeal: statul român ar fi vinovat pentru retragerea din Ardealul de nord-vest, iar victimele terorii horthyste de aici ar trebui trecute în contul statului român pe cale de consecință. Apropierile Moscova-Budapesta via Chișinău sunt înduioșătoare, vorba lui Ion Gavrilă Ogoranu: „Mă! Ăștia ne cred proști!”

Datoria morală și istorică a României este față de cetățenii români oriunde s-ar găsi ei, și față de cei care își asumă identitatea românească, restul sunt pe același plan cu celelalte popoare ale lumii.

George Damian este un istoric și jurnalist care scrie pentru publicațiile ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul – Chișinău, Adevărul și blogurile Historice și moldNova.

DIN TOATA SARACIA, ROMANIA AJUTA R.MOLDOVA

România a dat banul înnodat în batistă pentru Basarabia

 

Când trebuia să se achite de o datorie foarte importantă pentru ea, bunica mea de la Crăieşti umbla în cont: scotea o batistă din sân, legată cu trei noduri, unde ţine câteva monede şi o bancnotă stâlcită. Nu zicea nimic şi plătea. Mă întrebam de multe ori cât valorează pentru ea ultimul ban dat, dar nu s-a plâns niciodată dacă nepotul trebuia dat la şcoală. Noi am crescut, am zburat şi n-am preţuit niciodată ultimul ban din batista înnodată. Copiilor li se iartă cinismul şi chiar nemernicia specifice vârstei…
 
Prin 1995, fusese o inundaţie cumplită în Basarabia. România a dat cât a putut atunci ca să ajute celălalt stat românesc. Şi-l aud pe Andrei Sangheli spunând: “România nu ne-o dat nişion cărăndaş…” Cărăndaşu ca cărăndaşu, dar chiar să spui public o asemenea enormitate? Nimeni de la Bucureşti nu i-a bătut obrazul şi România a continuat să ajute. Atât cât a putut.

Eu cred că marele sprijin acordat de România Basarabiei în aceste două decenii a fost venirea copiilor la şcoală. Au venit şi au făcut studii în România nu numai români, dar chiar şi ucraineni sau ruşi. Chiar am cunoscut doi tineri ucraineni, care au obţinut rezultate extraordinare în Bucureşti…

Recent, Senatul României a ratificat convenţia prin care se acordă R. Moldova ajutorul financiar nerambursabil, promis încă din noiembrie 2010, în valoare de 100 de milioane de euro. După cum se arată într-un comunicat al Senatului, această hotărâre a fost susţinută de 114 senatori.

Despre disponibilitatea României de a aloca Moldovei un grant de 100 de milioane de euro pentru proiecte în domeniul educaţiei, infrastructurii locale, a vorbit, pe 27 ianuarie 2010, preşedintele român Traian Băsescu, în timpul vizitei sale oficiale la Chişinău. Convenţia respectivă fusese semnată între cele două state româneşti în aprilie 2010, la Bucureşti. Parlamentul Moldovei a ratificat documentul pe 11 februarie 2011.

Da, România trece printr-o criză teribilă, dar s-a ţinut de cuvânt. A se citi – Trăian Băsescu s-a ţinut de cuvânt. Iar unii conaţionali l-au insultat pentru acest lucru…

M-am uitat pe reacţiile basarabenilor de pe forumuri şi le-am găsit impresionante. Am să dau doar un exemplu care mi-a adus aminte de “cărăndaşu” nefericitului Sangheli: “Nu ne mai daţi bani, fraţi români, mai bine construiţi o autostradă în R. Moldova de banii ăştia sau să-i utilizaţi într-un alt mod, astfel încât dumneavoastră să-i cheltuiţi. Nu vor vedea românii basarabeni niciun ban, se vor fura cum s-au furat până acuma!”

Multă indignare trebuie să strângi ca să poţi scrie aşa.

Omul are dreptate: banii trebuie daţi pe proiecte concrete, care, eventual, să creeze locuri de muncă. De exemplu, să terminăm odată calea ferată până la Chişinău, cu ecartament european. Cred că aici se pot  atrage bani de la Uniunea Europeană aici.

Toţi românii o duc greu, şi totuşi mi se pare de domeniul beznei să mai doreşti astăzi refacerea Uniunii Sovietice. Oricât de rău ar fi. Nostalgici există mulţi şi în România din cauza eşecurilor politice repetate şi a corupţiei generalizate, dar între Prut şi Nistru e beznă. Aici trebuie să intervină elitele noastre şi iată de ce.

Aproape jumătate din cetăţenii Moldovei regretă dezmembrarea Uniunii Sovietice în anul 1991, arată ultimele sondaje sociologice, a declarat Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice.

Opinia a fost confirmată de Institutul de Marketing şi Sondaje, precum şi de „Barometrul de opinie publică”.

La întrebarea „Regretaţi dezmembrarea Uniunii Sovietice?”, aproape 49% din respondenţi au răspuns pozitiv: „regretă”. Iar 52% sunt convinşi că prăbuşirea URSS a influenţat negativ dezvoltarea ulterioară a Moldovei.

Dacă s-ar organiza un referendum, aproximativ 44% din respondenţi ar vota pentru refacerea URSS şi puţin peste 29% ar vota contra. Conform acestui sondaj de opinie, în timpul URSS, relaţiile dintre oameni erau mai bune. Peste 50% sunt convinşi că în Uniunea Sovietică ordinea socială era asigurată cu mult mai bine.

Barbăroşie a menţionat un moment interesant: aceste date au fost obţinute pe când în Moldova, din martie 1991 până azi, deja a crescut o nouă generaţie de tineri care ştiu de existenţa URSS numai din cărţi şi din filme.
La sondaj au participat 1104 cetăţeni de peste 18 ani, din toate raioanele ţării, exclusiv Transnistria. Eroarea statistică este de 3%.

Şi pe acest fundal nenorocit, iese la rampă Aleksandr Ciurilin, ambasadorul Rusiei la Bucureşti. „Rusia nu declanşează nicio acţiune care poate fi considerată ca un obstacol pentru R. Moldova   în aderarea la Uniunea Europeană”, a declarat diplomatul rus. El a subliniat că Federaţia Rusă „nu s-a manifestat contra ieşirii unor foste republici sovietice din componenţa URSS şi nu vede nimic rău în aderarea la UE”. Eu cred că nu m-a lăsat memoria dacă îmi aduc aminte de războiul de pe Nistru din 1992, provocat de Rusia tocmai pentru ca R. Moldova să nu iasă din lagăr. Sau ce să mai zicem de războaiele din Georgia, din Karabahul de Munte, din Caucaz. Nici ţările baltice nu s-au despărţit fără sânge de Moscova.

Sigur, putea fi mai rău…
 
De ce Vladimir Putin nu oferă banii promişi anul trecut în campania electorală pentru R. Moldova? Evident, ne pare rău că n-a ieşit Voronin, ultima speranţă pierdută a Moscovei.

În acelaşi timp însă, Ciurilin a atras atenţia că Moldova este membră CSI. „Cum să rezolvăm această problemă? Legăturile existente sunt cu mult mai importante decât cele care vor fi în viitor. Trebuie să cântărim toate argumentele pro şi contra. Doar CSI nu e numai o simplă denumire, în cadrul acestei organizaţii s-au încheiat zeci şi sute de tratate economice, este prevăzută posibilitatea liberei circulaţii şi a angajării forţei de muncă în acest spaţiu”, a declarat ambasadorul Federaţiei Ruse. El a cerut să nu se acţioneze „prin metode de forţă” în relaţiile cu Moldova pentru că, „în acest moment, este mai important să-i lăsăm pe moldoveni să se dezvolte aşa cum vor”.

Numele României, pe care Ciurilin nu-l rosteşte, este străveziu aici. A şantajat România vreodată Chişinăul, aşa cum procedează Rusia?

Dar domnul Ciurilin i-a sărit în ajutor Excelenţei Sale, domnului Valeri Kuzmin, ambasadorul rus de la Chişinău. Care se manifestase cu un discurs tras la indigo:

„Moscova, spre deosebire de SUA, Uniunea Europeană şi România,  nu şi-a permis niciun fel de tentativă de exercitare a unei presiuni publice asupra proceselor politice din R. Moldova”.

Şi cum ambii diplomaţi au sugerat că nu se poate ieşi din Comunitatea Statelor Independente, Chişinăul ar trebui să pună deschis tocmai această problemă. Cum au făcut balticii. Partenerii de la Bruxelles aşteaptă ieşirea R. Moldova din CSI. Fiindcă nu se poate şi în căruţă, şi în teleguţă.
 
Ar fi proba de foc pentru Chişinău.

Nu pentru România, care nu pretinde nici recunoştinţă…

Autor: Viorel Patrichi

Sursa : Arena md.