Români ardeleni conducători în Africa de sud

Romani conducatori in Africa de Sud

Un ardelean pe nume Botha, din Ivești, Bistrita-Nasaud, a ajuns comandantul trupelor bure din Transvaal in timpul razboiului anglo-bur. Un urmaș de-al românului a ajuns președinte al Africii de Sud.

La inceputul secolului XX, multi români au luat hotărarea sa-și încerce norocul pe melaguri indepartate. Fiecare pleca unde avea posibilitatea. Era vremea cand ardelenii iși puneau in spate cojoacele si porneau in lunga calatorie spre America.

 Țara tuturor posibilitatilor nu mai constituia insa o destinatie atat de neobișnuită. Au existat români care au ajuns in locuri despre care restul probabil nici nu stiau ca exista.

In 1900, comandantul suprem (generalisim) al armatei Transvaalului, republica din Africa de Sud, era romanul Botha. Zeci de ani mai tarziu, Pieter Willem Botha, urmasul generalului Louis Botha, a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984. 

„Un roman generalisim bur“

Destinul are caile sale ciudate. Drept dovada stau cateva cuvinte din Telegraful Roman, cunoscuta foaie sibiana aparuta fara intrerupere din secolul al XIX-lea.

 Un titlu micut trage atentia. „Un roman generalisim bur“ marcheaza partea de sus a foii ingalbenite de timp.

Povestea romanului care a ajuns sa se lupte cu englezii in Africa de Sud este insa doar inceputul unei adevarate saga mioritice pe aceste tărâmuri indepărtate.

Cine sunt burii ?

In anul 1900, pe teritoriul actualei Republici Sud-Africane se afla in plina desfasurare razboiul anglo-bur (1899-1902). „Cum s-a ajuns la acest razboi si cum a ajuns un roman comandantul suprem al armatelor burilor?“, e intrebarea ce atata curiozitatea oricui.

 Cu secole in urma, Olanda sau Regatul Tarilor de Jos, dupa denumirea oficiala de azi, a avut printre coloniile sale si Indonezia. Drumul intre metropola si colonie, cu o ruta oficiala care ocolea prin sudul Africii, era extrem de lung si istovitor. Mai ales din cauza faptului ca, in lipsa alimentelor proaspete, echipajele se imbolnaveau de scorbut si piereau.

Olandezii, oameni harnici si practici – cam ca sasii de pe la noi – s-au gandit ca cel mai nimerit lucru ar fi infiintarea unei colonii agricole la jumatatea drumului. Punct din care echipajele sa se poata aproviziona cu verdeturi si cu ce le mai era de trebuinta.

Si astfel au pus bazele orasului Kaapstadt (Capetown, de mai tarziu). Europenii veniti aici, cu roluri clare de agricultori, au fost cunoscuti sub termenul generic de buri, adica tarani, in limba olandeza.

Razboiul cu englezii

Intr-un timp relativ scurt, au aparut in sudul Africii patru republici bure. Una dintre acestea era Transvaal. Descoperirea unor bogate zacaminte de aur si diamante, urmate de cele de platina, argint si alte metale rare si pretioase au dat peste cap viata burilor. Englezii au declansat un conflict, transformat rapid in razboiul anglo-bur, razboi care a dus la transformarea republicilor respective in colonii britanice. La acea vreme, burii erau priviti de intreaga lume ca niste eroi.

 Erau oameni ce incercau sa-si apere familiile, fermele si modul de trai. „In fruntea manifestatiunilor pentru poporul subjugat, pentru buri, sta parlamentul din Statele Unite ale Americii. O parte insemnata a membrilor parlamentului a trimis o adresa de felicitare eroului Cronje (n. r. – general bur) si ostasilor lui, cari timp de 10 zile s-au sustinut in lupta fata cu un numar inzecit de inamici.

 In parlamentul Angliei chiar s-a ridicat o voce, care a stricat bucuria generala din incidentul capitulărei de care vorbim, si acolo s-a remarcat faptul ca ”40.000 de englezi au prins 4.000 de buri“, este scris intr-un numar al Telegrafului Roman din acea vreme.

Burul din Ivești

Armata bura condusa de generalul Jubert era, in luna martie a anului 1900, intr-o situatie grea. Un eveniment neasteptat avea sa arunce trupele burilor intr-o degringolada si mai mare. Generalul Jubert a murit „in urma unui morb de stomach, in etate de 66 de ani“.

In aceste dramatice conditii, noul comandant suprem (generalisim) al armatei Transvaalului a fost numit generalului Botha, fiu de granicer roman, din comuna Ivești, comitatul Bistrita-Nasaud. Botha a fost ofiter in armata austriaca. In 1881 a fost locotenent la Agram (Zagreb), dar, din cauza unor mari datorii, a trebuit sa demisioneze din armata.

 A plecat in Africa de Sud si, datorita faptului ca „stia“ cel mai bine meseria armelor, a intrat acolo in armata. Bineinteles cu gradul aferent de ofiter. Tatal sau mai traia in 1900, avind atunci 73 de ani. Ultima scrisoare a fiului catre el, in romaneste, a fost scrisa in 17 septembrie 1897.

Gloanțe de aur

Legendele, consemnate de documentele vremii, spune ca, in timpul acestui razboi dur, fiind in imposibilitatea sa se mai aprovizioneze cu munitie din cauza eficientei blocade engleze, burii din tinutul de nord, adica din Transvaalul (Pretoria si Johannesburg fiind orasele lor cele mai cunoscute), si-au confectionat munitia de razboi din materiale avute la dispozitie la fata locului, adica si-au facut gloante din aur. Incet, incet englezii au reusit insa sa ocupe teritoriile burilor. In ciuda situatiei, devenita acum dramatica, sud-africanii inca mai rezistau. La 5 iunie 1900 capitala Transvaal-ului, Pretoria, este ocupata de englezi. Botha si armata sa nu s-au dat insa batuti.

 „Cata vreme putem sa ne rezimam pe mii de barbati gata a se jertfi, nu ni permis sa ne gandim la predarea independentei noastre“, declara, in iunie 1900, generalul de origine romana.

Pana la ultimul

La sfarsitul lunii iunie 1900, generalul Roberts, conducatorul armatei britanice, i-a propus lui Botha sa se predea pentru a cruta varsarea de singe. Botha, aflat la capatul puterilor, a cerut un armistitiu de 12 zile. Englezii insa l-au refuzat. La mijlocul lui septembrie, stirile de pe frontul sud-african erau si mai rele.

„Pusi in fata unor trupe de zeci de ori mai numeroase, generalul bur Botha a trebuit sa evacueze cu ai sai ultima reduta mai de valoroare Lydenburg“, scria Telegraful Romanesc din acele zile.

Presedintele Transvaal-ului, Krüger, a pornit intr-un turneu al disperarii prin capitalele europene. Nu a obtinut insa nici un sprijin concret din partea liderilor marilor puteri europene.

 Redusi la numar si in imposibilitatea de a mai purta batalii de amploare cu armata engleza, burii s-au retras in munti.

Epilog

Chiar daca armata bura mai incearca unele incursiuni in teritoriile ocupate de englezi, deznodamantul nu mai era decat o chestiune de timp. Razboiul ia sfarsit in 1902. Transvaal-ul devine si el colonie britanica.

 Istoria sud-africana cunoaste numele romanesc Botha nu doar ca un simplu accident istoric. Din contra, zeci de ani mai tarziu, un alt Botha, Pieter Willem Botha a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984. Urmasul generalului Louis Botha, conducatorul armatei Transvaal-ului in razboiul cu englezii, s-a retras, din motive de boala, la 73 de ani, in 16 ianuarie 1989. Dupa el a urmat ultimul presedinte alb, Frederik de Klerk, cel care are meritul de a fi tratat cu Nelson Mandela renuntarea la politica de segregatie rasiala (apartheid).

Femeile luptatoare

„Dupa cum scrie ziarul «Liverpool Post», Transvaal-ul prepara lumii un spectacol, pana acum nemaivazut: ridicarea in masa a femeilor bure, care vor sa lupte alaturi cu barbatii lor si care, de trei luni incoace, invata manuirea pustii.

 Presedintele Krüger si generalul Jubert le-au desmantat pana acum cu mare greutate de la pasul acesta insa a trebuit sa le promita, de a le lasa se prinda armele, daca englezii vor reusi a pune piciorul pe teritoriul republicelor Oranje si Transvaal“, scria Telegraful Roman din 10-22 februarie 1900.

Pieter Willem Botha

Pieter Willem Botha s-a nascut in 1916 intr-o familie extrem de saraca din Africa de Sud. Casele saracaciosului sat erau facute din lemn si namol si uneori chiar din materiale adunate din gunoaie. Ambitios si inteligent, Pieter Willem Botha reuseste sa iasa insa din acest mediu.

 A urcat  constant, iar in deceniul cinci il gasim in functia de Ministru al Apararii. In timpul acestui mandat a sustinut interventia militara in Angola.

Ca ministru s-a luptat pentru independenta Mozambicului si Angolei. Drept rezultat al acestui efort, cele doua state au devenit in sfarsit independente.

 In anii de dupa mandat, sud-africanul cu radacini romanesti a activat in parlament. La sfarsitul anilor ’70, Pieter Willem Botha a devenit Prim Ministru, invingandu-l in alegeri pe John Vorster. Inceputul decadei a opta l-a purtat pe Pieter Willem Botha la presedintia Africii de Sud.

La sfarsitul anilor ’80 a suferit un atac de cord care l-a fortat sa se retraga din functie in august 1989. Dupa nici 48 de ore, F. W. de Klerk a depus juramantul ca presedinte al Africii de Sud.

Dubii istorice

Sursele occidentale au o varianta diferita in ceea ce priveste trecutul generalului Louis Botha. Istoricii de limba engleza spun ca Botha s-a nascut langa Greytown, provincia Natal, pe 27 September 1862. A fost fiul unor „Voortrek-eri“ (pionieri) de origine germana. Acestia au incropit o ferma in Free State.

 Louis a fost educat la scoala misiunii germane din localitate. Stramosii sai veneau din Thuringia, in zona centrala a Germaniei. Astfel, in jurul anului 1672, un tinar soldat, Frederich Boot, sau Botha, a sosit in sudul Africii. Multi dintre descendentii sai se semnau „Both“ sau „Boota“. Bunicul din partea tatalui, Philip Rudolf, a luat parte la Marea Migratie a colonistilor buri. Louis a fost al 9-lea din 13 copii. Familia s-a mutat in statul Oranje, langa Vrede, in 1869. Louis Botha a murit in august 1919.

 SURSA

Autor: Ioana DUMITRESCU

FOTOGALERIE:IMAGINI DE LA CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL DIN AFRICA DE SUD-2010

Cupa Mondială 2010

După o lună de spectacole fotbalistice , Turneul mondial de fotbal  s-a  incheiat cu victoria binemeritata  obtinuta de Spania  intr-un meci de legenda cu Olanda.

Germania a ocupat  locul al treilea.

32 de echipe din toata lumea si-au jucat  sansele atunci cand au venit în Africa de Sud luna trecută,in timp ce  ochii  intregii lumi lumii au stat atintiti  asupra lor, in transmisiile de televiziune ,dar si pe Internet.

Audienta a batut toate recordurile de spectatori  şi în multe locuri  productia au scăzut brusc,atunci când meciurile aveau loc . 

In acest fotoreportaj sun prezentate  fotografii din a doua jumatate a turneului  din Africa de Sud.

Campionatul este acum ISTORIE.

RAMAS BUN,AFRICA DE SUD!

Japonia portarul Eiji Kawashima in  meciul  Paraguay vs Japonia pe 06.29.2010 la Stadionul Loftus Versfeld în Tshwane / Pretoria . (Simon Christophe / AFP / Getty Images

Asamoah Gyan din Ghana in meciul  împotriva Statelor Unite

Apărătorul  ghanez Samuel Inkoom spe teren în timpul meciului  de fotbal SUA vs Ghana, pe 06.26.2010 la Royal Bafokeng stadion în Rustenburg . ( Soriano JAVIER / AFP / Getty Images )

Portughezul lui Cristiano Ronaldo (sus) evită o abordarea lui  Juan din Brazilia în timpul unui meci de Grupa G  la Moise stadion Mabhida în Durban 6.25.2010 . REUTERS / Yves Herman

Un suporter al Spaniei, cu culorile naţionale ( Bhuiyan Monirul / AFP / Getty Images )

Portarul Manuel Neuer Germania  . ( REUTERS / Keogh Eddie )

Paraguayanul  Roque Santa Cruz (dreapta) şi japonezul Yuki sari Abe  in lupta pentru minge în timpul Cupei Mondiale de fotbal -al doilea meci tur lpestadionul Loftus Versfeld din Pretoria 29 iunie 2010 . ( REUTERS / Brindicci Marcos )

28.06.2010 . Chile-Brazilia.Brazilia a castigat cu 3-0. ( Ugarte PEDRO / AFP / Getty Images )

Un fan al Spaniei zâmbeşte fericit înaintea   meciului de  Grupa H între Chile şi Spania , la stadionul Loftus Versfeld din Pretoria 06.25.2010 . ( REUTERS / Martinez Dylan )

Un fan fotbal Germania este aruncat în aer în timpul celui de-al doilea meci de fotbal între Germania şi Anglia, în oraşul german Hamburg, la 27 iunie 2010. ( REUTERS / Matzen Morris Mac)

( REUTERS / David Gray )

Braziliaul Robinho {centru}in  meciul  de  sfert de finală din Port Elizabeth 2.7.2010 . ( REUTERS / Paulo Whitaker )

Majorete din Olanda  înaintea   începerii meciului intre  Ţările de Jos în sferturile de finală , impotriva  Braziliei, la 07.02.2010 , la stadionul Nelson Mandela Bay din Port Elizabeth . (Thomas COEX / AFP / Getty Images )

Atacantul argentinian Carlos Tevez a marcat un gol a negat în timpul Cupei Mondiale din 2010, in meciul  Argentinei in  sferturile de finală  cu  Germania, pe 3.07.2010 , la stadionul Green Point din Cape Town. ( Samad BIJUTERIE / AFP / Getty Images )

 Germania împotriva Argentinei . Germania a castigat 4-0. ( REUTERS / Muhammad Bazuki )

Un suporter uruguayan   in centrul orasului Montevideo , Uruguay, pe 6 iulie 2010. ( Pablo Porciúncula / AFP / Getty Images )

Mijlocasul Ţările de Jos ” Wesley Sneijder  la Green Point Stadium din Cape Town .  ( FIFE FRANCK / AFP / Getty Images )

Uruguayanul , Diego Forlan  pe Green Point stadion în Cape Town 06.7.2010 . ( REUTERS / Martinez Dylan )

Un fan uruguayan  la fereastra apartamentului său , cu un poster din Uruguay ( REUTERS / Stapff Andres )

John Heitinga (dreapta)  Wesley Sneijder , Arjen Robben (stânga) şi Dirk Kuyt ( două stânga) ,din echipa Olandei sărbătoresc  după câştigarea  meciului din  semi- finala împotriva Uruguay la Green Point stadion în Cape Town 07.06.2010 . ( REUTERS / Carlos Barria )

Vedere generale  de la Moise stadion Mabhida la 07.07.2010 în Durban . ( JANTILAL Rajesh / AFP / Getty Images )

Fanii spanioli  ( REUTERS / Comas Andrea )

Majoretele  naţionalei  de fotbal a Germaniei , în oraşul german Köln pe 7.07.2010 , în timpul Cupei Mondiale FIFA 2010 la meciul din  semifinala dintre Germania şi Spania în Durban , Africa de Sud . ( Patrik STOLLARZ / AFP / Getty Images )

Spania Carles Puyol ,dreapta

Apărătorul spaniol Carles Puyol este blocat de atacantul  german Miroslav Klose  în timpul meciului de fotbal de semi- finala Cupei dintre Germania şi Spania pe 07/7/2010 de la Moise Mabhida Stadion în Durban . ( JOHN MacDougall / AFP / Getty Images )

Portarul Uruguay  Fernando Muslera ( Foto AP / Candia Roberto )

Germanul Bastian Schweinsteiger , la stânga , dă mâna cu uruguayanul Diego Lugano la Nelson Mandela Bay Stadium din Port Elizabeth , Africa de Sud , sâmbătă, 10/7/2010 . Germania a învins Uruguay 3-2. ( AP Photo / Fernando Vergara )

 ( Christopher Lee / Getty Images )

( Griffiths Laurence / Getty Images )

Spania Andres Iniesta (dreapta) ( REUTERS / Kooren Michael )

Spania a castigat cu 1-0. (Simon Christophe / AFP / Getty Images )

Sărbătoare , după finala Cupei Mondiale de fotbal  în Madrid,pe 11 iulie 2010,  ( DANI Pozo / AFP / Getty Images )

Susţinătorii echipei spaniole sărbătoriesc  în Barcelona.victoria in  finala Cupei Mondiale din 2010 împotriva Olandei pe 11 iulie 2010, (Lago Josep / AFP / Getty Images )

Spaniolul Andres Iniesta  pozeaza cu trofeul Cupei Mondiale , după victoria finală  din  meciul  cu  Olanda la stadionul City din Johannesburg . ( REUTERS / Sibeko Siphiwe )

Focuri de artificii lumineaza cerul  stadionului  din Soweto , după finala Cupei Mondiale de fotbal 2010 pe 7.11.2010 . ( Bhuiyan Monirul / AFP / Getty Images )

Campionul de maine…( Foto AP / Emilio Morenatti )

Sursa:Boston com.

VIDEO SI FOTO:Spania este noua campioana mondiala la fotbal.Spania-Olanda:1-0 in minutul 114 in prelungiri.

Spania este campioana mondiala la fotbal editia 2010 si este imbatata de bucurie. Un gol  pentru eternitate al lui Iniesta a umplut de fericire intreaga tara.

Partida a durat pana in minutul 114  în prelungiri . Fericirea a pus stapanire pe sufletele spaniolilor, care au iesit in strada sa sarbatoreasca victoria.  Stirea s-a raspandit cu viteza fulgerului in intreaga lume.Spania e campioana mondiala pentru prima data in 80 de ani de cand e organizat acest turneu!

Ziarul spaniol  EL PAÍS  titreaza:: „Ziua de 11 iulie este una istorică pentru sportul naţional. Spania a câştigat primul său trofeu mondial. Un gol al lui Iniesta cu patru minute înainte de final a pus capăt unei partide agonizante, în care au existat ocazii de ambele părţi şi Olanda a jucat foarte dur. 

La 80 de ani de la prima ediţie a Cupei Mondiale, Spania a devenit a opta campioană. Visul s-a împlinit.

Iniesta: „Este uimitor,aceasta este cea mai fericită zi din viaţa mea.. Incă nu realizez  cât de mare este bucuria. Aştept cu nerăbdare să revin în Spania, pentru a sărbători. A fost un meci greu.

Golul  lui Iniesta (Olanda,0-Spania,1) in finala Cupei Mondiale la fotbal.

 ESPAÑA  CAMPEON  DEL MUNDO

 VIVA ESPAÑA !

 Spaniolii sunt in extaz .