CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Talibanii consideră China binevenită să contribuie la reconstrucţia Afganistanului. La rândul ei, China vede în instaurarea regimului talibanilor„voința și alegerea” poporului afgan

Imaginea oficială după întâlnirea desfășurată pe 28 iulie 2021 în nordul Chinei la Tianjin între Wang Yi, consilierul de stat chinez și ministrul de Externe și mullahul Abdul Ghani Baradar, șeful politic al talibanilor din Afganistan și probabil viitorul președinte al Emiratului Islamic al Afganistanului.

Foto: Imaginea oficială după întâlnirea desfășurată pe 28 iulie 2021 în nordul Chinei, la Tianjin, între Wang Yi, consilierul de stat chinez și ministrul de Externe și mullahul Abdul Ghani Baradar, șeful politic al talibanilor din Afganistan și probabil viitorul președinte al Emiratului Islamic al Afganistanului. Sursă foto: Profimedia Images

Luna trecută, ministrul de Externe al Chinei, Wang Yi, s-a întâlnit cu lideri de rang înalt ai talibanilor în orașul Tianjin din nordul Chinei și a declarat că se așteaptă ca talibanii să joace un rol important în „procesul de pace, reconciliere și reconstrucție” al țării, după cum informa la acea vreme Ministerul de Externe al Chinei.

 Conform CNN, regimul de la Beijing a transmis că respectă „voința și alegerea” poporului afgan și speră că talibanii vor putea pune în aplicare promisiunile legate de faptul că „va asigura tranziția lină a situației din Afganistan”. Situația politică din Afganistan a suferit schimbări majore. Respectăm voința și alegerea poporului afgan ”, a adăugat oficialul guvernului chinez condus de președintele Xi Jinping.

China a jucat un rol constructiv în promovarea păcii şi a reconcilierii în Afganistan şi este binevenită să contribuie la reconstrucţia ţării, a declarat pentru mass-media de stat chineze purtătorul de cuvânt al talibanilor Suhail Shaheen, informează Reuters, evocat de Agerpres.

China este o ţară mare, cu o economie şi o capacitate uriaşe – cred că poate juca un rol foarte mare în reconstrucţia şi reabilitarea Afganistanului”, a mai declarat Suhail Shaheen pentru postul de televiziune CGTN, într-un interviu recent..

În relaţia cu talibanii, o Chină, din ce în ce mai puternică ar putea să profite de faptul că, spre deosebire de Rusia şi Statele Unite, nu a luptat în Afganistan.

Ministrul apărării rus: Combatanţi ai grupării teroriste Stat Islamic din Libia şi Siria intră în Afganistan

Combatanţi ai grupării teroriste Stat Islamic (SI) pătrund „în mod activ” în Afganistan dinspre Libia şi Siria, după ieşirea trupelor internaţionale din această ţară central-asiatică, a declarat miercuri ministrul apărării rus, Serghei Şoigu, informează EFE.Desigur, avem mari speranţe că se va ajunge la un anumit consens şi la reconciliere interetnică în Afganistan.

Dar în acelaşi timp vedem cât de activ intră aici unităţi ale Statului Islamic din diverse regiuni, inclusiv din Siria şi Libia”, a afirmat Şoigu, citat de agenţia oficială rusă TASS, preluată de agerpres.ro.

Şoigu a atras atenţia că situaţia din Afganistan „se deteriorează rapid” şi scapă practic de sub controlul autorităţilor de la Kabul după ofensiva talibanilor în mare parte din teritoriu. Ministrul apărării rus a susţinut că are loc „un exod masiv” de afgani către Tadjikistan şi Uzbekistan şi că este îngrijorătoare „în mod special consolidarea poziţiilor SI şi ale altor organizaţii teroriste internaţionale, ceea ce a dus la o creştere a ameninţării la adresa ţărilor vecine”.

„Din acest motiv trebuie să recunoaştem că misiunea SUA şi a NATO în Afganistan a dat greş”, a afirmat el. „Retragerea grăbită” a contingentelor străine a provocat o creştere bruscă a tensiunii politico-militare şi a ostilităţilor, a mai apreciat ministrul rus, citat de agenţia Interfax.

„Totodată, americanii sunt mai preocupaţi de posibilitatea creării de noi rute de tranzit şi de structuri logistice în statele din Asia Centrală, de desfăşurarea bazelor şi instalaţiilor lor militare.

Credem că aceasta nu va duce la nimic bun, ci doar poate duce la o prezenţă pe termen lung a Alianţei (Nord-Atlantice) în regiune şi la instabilitate suplimentară”, a insistat Şoigu, conform relatării adev.ro/qwyi3o.

23/08/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Menţinerea hegemoniei marilor puteri si războaiele asimetrice

 

 

 

 

Războiul asimetric

 

 

 

 

 

 

 

 

„Lupta împotriva terorismului” – un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

 

 

 

În tipologia războiului, conflictul asimetric este un concept formulat şi discutat în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

În anii postbelici, războaiele din Algeria, Vietnam, Afghanistan etc. au impus, prin considerabilă disproporţie dintre forţele angajate în confruntare, forjarea noului concept: pe de o parte, o mare (Franţa) sau chiar o supraputere (S.U.A., U.R.S.S.), dispunând de o tehnică de lupta sofisticată, de cealaltă, mişcări de rezistenţă, recruntandu-şi combatanţii din societăţi cu structuri premoderne (arabii din Algeria, afghanii) sau ţări cu capacităţi militare mult în urmă adversarului lor (Republica Democrată Vietman, care a conlucrat permanent cu Vietcongul din Vietnamul de Sud).

În chip paradoxal, victoria a rămas de partea celor mai slabi .

Secretul izbânzii a stat în războiul de guerilă, care a pus în imposibilitate partea „tare” să-şi valorifice copleşitoarea superioritate tehnică.

În ţări democratice precum Franţa şi S.U.A., costul uman al războiului a declanşat controverse politice, care au scindat opinia publică în partizani şi adversari ai continuării intervenţiei militare.

Chiar în Uniunea Sovietică, nemulţumirea generată de pierderile umane ale războiului din Afghanistan a ţâşnit la suprafaţă pe măsură politicii gorbacioviste de glasnost (transparenţă), care a atenuat rigorile statului poliţist.

Această nemulţumire a exercitat o presiune de neignorat asupra Kremlinului în vederea retragerii Armatei Roşii din Afghanistan.

O condiţie ca partea slabă să poată prelungi conflictul până la istovirea politică şi morală a adversarului este că ea – această parte – să fie permanent aprovizionată din afară cu armament.

Frontul de Eliberare Naţională din Algeria a primit sprijinul lumii arabe, Vietcongul şi Republica Democrată Viteman au fost înarmate de U.R.S.S. şi Republica Populară Chineză, talibanii de Pakistan, Arabia Saudită şi S.U.A.

După opinia noastră, conceptul de conflict asimetric poate fi extrapolat şi în alte perioade istorice decât în cea postbelică.

Credem că un exemplu îl oferă îndelungată confruntare dintre ţările române şi Imperiul otoman, disproporţia de forţe (oameni şi tehnică de lupta) îndreptăţind caracterizarea de conflict asimetric, datade noi acestei confruntări.

Evident, societatea medievală a imprimat anumite aspecte specifice.

Mai întâi, în condiţiile logistice ale timpului, campaniile erau de durata limitată (imaginea unui Război de 100 de ani – care de fapt a fost mai lung de un secol: 1337-1453 – cu lupte în fiecare zi este total falsă!

Au existat lungi perioade fără ciocniri militare între francezi şi englezi). În al doilea rând, în absenţa unei opinii publice care să-şi facă simţită opoziţia faţă de război, suveranul trebuia să ţină seama de acordul clasei militare pentru continuare operaţiilor.

Dacă un Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare au rămas, primul în 1462 şi cel de-al doilea în 1476, biruitori, în final, în faţa lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453, perfomanţa se explică prin capacitatea celor doi voievozi români de a împiedică pe sultan să-şi valorifice superioritatea în efective şi armament.

Şi unul, şi celălalt s-au retras din faţă invadatorului otoman şi au creat, prin evacuarea populaţiei şi distrugerea resurselor de aprovizionare, un gol demo-economic.

În Evul Mediu, o armata se hrănea pe seama teritoriului cucerit; ea nu putea fi aprovizionată – ca astăzi – prin poduri aeriene.

Izvoarele istorice arată că Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare au incendiat satele abandonate, au ars recoltele, au otrăvit puţurile cu apă, punând astfel pe adversar într-o situaţie critică, în ceea ce priveşte aprovizionarea.

Aparent cuceritoare, pe măsură înaintării în teritoriul românesc, oastea otomană era slăbită ca urmare a greutăţilor întâmpinate în procurarea hranei şi a atacurilor de hărţuire date de mici corpuri de oaste ale românilor (a rămas vestit atacul de noapte dat de Vlad Ţepeş asupra taberei otomane).

În imposibilitate de a obţine o victorie clară şi sub presiunea dificultăţilor logistice, sultanul Mehmed al II-lea a fost constrâns (deşi, în cazul Moldovei, câştigase bătălia de la Războieni-Valea Albă) să se retragă din Ţară Românească (1462) şi din Moldova (1476).

Michael Bocignoli, un raguzan, înfăţişează sugestiv motivul retragerii otomane:

„De aceea, Mahomed, cum nu avea nici aprovizionare pentru armata şi cum nu voia să-şi primejduiască ostaşii […], a fost silit să se întoarcă pe unde venise, fără pradă, fără izbândă şi după ce a pierdut pe mulţi dintre ai săi”.

La fel, Giovanni Maria Angiolello, vistiernicul sultanului, participant la campania din 1476:

„Văzând sultanul că-şi pierde vremea şi că foametea e mare […] deoarece pâine nu se putea avea, nici nutreţ pentru cai,câmpul fiind ars peste tot […] s-a ridicat tabăra şi am plecat peste Dunăre”.

Această replică a românilor în conflictul asimetric ce i-a opus Porţii otomane explică de ce spre deosebire de greci, bulgari , sârbi, albanezi şi, in parte, unguri, ei şi-au asigurat un statut de autonomie când au recunoscut suzeranitatea otomană. Au menţinut astfel statul că armătură politico-administrativă şi militară şi, pe această cale, şi-au păstrat identitatea politică”.

Ultimele două conflicte asimetrice (raportate la anul scrierii textului, 2004 – s.r.) au fost acţiunile S.U.A. şi aliaţilor lor împotriva regimului talibanilor din Afghanistan şi a Irakului lui Saddam Hussein. Analistul Pierre Conesa a rezumat perfect cele două acţiuni în formulă:

„Victorie sigură, pace imposibilă”. Rapidă biruinţă militară nu a adus şi controlul deplin asupra teritoriului deţinut de adversar.

În Irak, piederile americane de după încheierea oficială a operaţiilor militare, sunt mai mari (şi cresc zilnic!) decât în timpul campaniei propriu-zise:

„Perioada de după război – scrie Pierre Conesa – a devenit mai primejdioasă decât războiul însuşi”.

Intervenţia militară dacă nu este însoţită şi de o soluţie politică a problemei, riscă să rămână o victorie pierdută.

O astfel de situaţie se conturează acum atât în Afghanistan, cât şi în Irak.

Erorile săvârşite de administraţia Bush nu au însă un caracter conjunctural, ci structural dacă este să dăm crezare lui Emmanuel Todd.

În finalul cărţii sale Apres l’empire el scrie:

„Să lăsăm America de azi – dacă asta doreşte – să-şi epuizeze energiile – câte i-au mai rămas -, în „lupta împotriva terorismului”, un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

Dacă ea va dori cu obstinaţie să-şi demonstreze omnipotenţa, nu va reuşi altceva decât să-şi dezvăluie neputinţa”  .

 

 

Sursa:  http://www.cadranpolitic.ro  /Acad. Florin Constantiniu   –  Războiul asimetric, ieri şi astăzi

 

 

03/06/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

În ziua de azi, pentru a stăpâni cât mai mulţi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odată ce ai sufletul, ai omul; iar când ai omul, teritoriul vine de la sine.

 

– Contele de Marenches –

 

 

Alexandre de Marenches.

 

Contele Alexandre de Marenches (născut in 7 iunie 1921 la Paris – d. la 2 iunie 1995 in Monaco), a fost un ofițer francez, fost șef al Departamentului de Documentare Externa si Contra-Spionaj (SDECEE) din  Franta. A fost  de asemenea consilier special al președintelui american Ronald Reagan.

Era descendentul unei  vechi  familii  nobiliare, inrudita  cu  multe familii mari din  nobilimea europeană.

A prezis invazia sovietica din Afganistan  unui jurnalist american, care a raportat imediat conversația sa consilierului american pentru probleme de securitate Zbigniew Brzezinski .

A  publicat în 1986 o carte de memorii, sub forma unui interviu cu jurnalistul  Christine Ockrent , „Dans le secret de des Princes .

De asemenea, a conceput Operațiunea Moustique („Tantarii”), sugerand intr-o întâlnire cu președintele Reagan la Casa Albă, ca  Agenția Drug Enforcement (DEA) și alte agenții, să  furnizeze  in secret  soldaților sovietici care luptau  în Afganistan droguri confiscate, care  în mod normal ar fi trbuit arse.

În câteva luni, a explicat el, le-ar fi distrus rusilor  capacitatea  de luptă … De Marenches a mentionat si câțiva oameni de încredere, care ar fi putut  face toate acestea, la un cost de aproximativ un milion de dolari.(John Cooley: Unholy Wars. Page 108. 1999).

 În 1992, împreună cu David Andelman, a fost co-autorul cartii „Al patrulea război mondial: Diplomație și spionaj în epoca terorismului”, o carte în care a prezis ascensiunea terorismului ca o nouă formă de război si care a avut  un mare succes în rândul elitelor americane , dupa evenimentele din 11 septembrie 2001.

04/02/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: