CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un socialist rus descrie perioada administrației românești a Odesei ca fiind una de „îndestulare și înflorire a culturii”.

 

https://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/13-odessa-1943.jpg

 

Socialistul menșevic Evgheni Tverskoi a locuit în Odesa în anii 1941-1944.  In jurnalele sale el descrie perioada administrației românești ca fiind una de „îndestulare și înflorire a culturii”.

Evgheni Tverskoi și-a publicat însemnările în 1954 în Belgia. Se cunosc puține date despre autor. Se presupune că acesta și-a luat un pseudonim (iar numele adevărat ar fi Adrianov).  Tverskoi s-ar fi născut în 1890. În a1912 a intrat în partidul meneșvic.

Până la marea teroare stalinistă a lucrat ca inginer de căi ferate în orașul Oriol.

În 1931 a fost deportat pentru trei ani, iar din 1935 a bătut cărările GULAGULULUI timp de trei ani pentru „sabotaj”. În 1940 s-a stabilit la Odesa.

În timpul administrației românești, Tverskoi a lucrat la căile ferate și a publicat articole în ziarele locale.

În 1944 s-a refugiat în Belgia, după care s-a stabilit în Canada.Însemnările sale conțin detalii din viața cotidiană a Odesei în timpul administrației românești.„Liderul Partidului Național – Țărănesc Iuliu Maniu a reușit să-și impună viziunea sa referitor la viitorul Transnsitriei.

S-a adoptat o decizie oficială potrivit căreia cetățenii sovietici au fost eliberați, obținând aceleași drepturi ca și cetățenii români.Guvernatorul Odesei a fost numit basarabeanul Gherman Pântea. Candidatura lui a fost susținută de guvernatorul Transnistriei, profesorul Alexianu.Treptat, viața în Odesa s-a normalizat. Staliniștii au lăsat însă multe distrugeri.

Întreprinderile din Odesa au fost aruncate în aer. Depozitele cu produse alimentare, la fel, au fost nimicite, iar intrarea în port a fost blocată de vase scufundate.Românii au reconstruit, în primul rând, bisericile. Ulterior, au demarat lucrările de refacere a fondului locativ-comunal.

Muncitorii și țăranii s-au implicat activ. Pentru opt ore de muncă ei primeau 4-7 mărci. Administrația orășenească i-a asigurat cu rații, care depășea până și normele din Germania.

Precizez că un singur muncitor primea în fiecare lună – 0,5 kg de unt, un litru de ulei de floarea-soarelui, 2 kg de zahăr, 5-6 kg de cereale, făină și macaroane, 2 kg de carne, o jumătate de litru de vodcă, 300 de țigări și un kilogram de pâine pe zi.S-a dat undă verde comerțului liber. Orice doritor putea primi licența pentru a deschide un local. Deja în primăvara lui 1942 Odesa era de nerecunoscut, magazinele abundau de fel de fel de bunuri.

Odesa atrăgea comercianții români și europeni. Ei au deschis magazine cu produse industriale pe care oamenii nu le-au avut niciodată în perioada stalinistă. Românii au adus la Odesa și utilaj agricol. Țăranii putea să-și cumpere o lopată, o coasă, greble,haine, cizme, caloși și chiar un ceas.

Piețele erau pline de produse alimentare și obiecte de uz casnic. Țăranii au obținut dreptul de a ieși din colhoz.

Drept rezultat, multe colhozuri au dispărut. Sectorul industrial al orașului a rămas proprietatea guvernatorului și administrației locale. Trebuie să remarc că printre membrii direcțiilor municipale trebuiau să figureze reprezentanții populaței băștinașe.

A fost reparată integral Universitatea din Odesa, rectorul căreea a devenit cunoscutul chirurg și profesor Ciasovnikov (după retragerea românilor, el s-a stabilit la București, unde a obținut dreptul de acorda servicii private.

După instaurarea regimului comunist în România, Ciasovnikov a fost predat autorităților URSS și spânzurat).Inginerii au putut lucra conform competențelor. Muncitorii au primit dreptul de a deschide întreprinderi individuale ca să lucreze pentru propria bunăstare, nu pentru „stat”.

Șomerii și persoanele în etate au primit indemnizații și dreptul de a solicita produse alimentare.Oamenii erau asigurați nu doar cu o bucată de pâine. Au apărut și locuri de distracție. Românii au renovat Opera orășenească din Odesa.

Binecunoscutul tenor Seliavin a fost numit directorul acesteia (în timpul regimului stalinist el primea o pensie mizeră). Românii și germanii veneau la Odesa ca să ascultele operele „Boris Godunov”, „Evgheni Oneghin” sau baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa adormită” etc.

De asemenea, a fost reconstruit Conservatorul din Odesa condus de celebra interpretă Lidia Lipkovskaia.Renumitul artist Vasilii Vronski a deschis „Teatrul rus de dramă și comedie”, iar un grup de actori veniți din Kiev au creat „Teatrul romantic”. Foștii jurnaliști sovietici au creat ziarele „Молва” („Opinia publică”) și „Одесская газета” („Ziarul de Odesa”).

Populația orașului care a trăit două decenii în regim stalinist nu avea probleme cu noile autorități. Primarul orașului Gherman Pântea mergea pe jos la piață și discuta cu oamenii.

Auzind de condițiile de viață din Odesa, mulți oameni din Ucraina și Rusia s-au refugiat în acest  oraș.

Imagini provenite din arhiva fotografului  Willy Pragher.

https://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/08-odessa-1943.jpg

https://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/09-odessa-1943.jpg

https://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/07-odessa-1943.jpghttps://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/06-odessa-1943.jpg

https://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/16-odessa-1943.jpghttps://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/11-odessa-1943.jpghttps://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/14-odessa-1943.jpghttps://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/15-odessa-1943.jpghttps://i0.wp.com/www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2013/06/02-odessa-1943.jpg  

Timpul.md după aej.org.ua

08/08/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

Întoarcerea administraţiei româneşti la Cluj.Legea nr. 260, din 3 aprilie 1945

Întoarcerea administraţiei româneşti la Cluj.Semnele comunizării (1944 – 1945)

 

 

În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, când o parte a Transilvaniei de Nord a fost cedată Ungariei, centrul universitar Cluj a trebuit să se mute la Sibiu, deoarece oraşul de la „poalele Feleacului” căzuse, la insistenţele Italiei, dincolo de graniţa românească, sub ocupaţia horthystă.

Această mutare s a făcut printr un ordin semnat de ministrul educaţiei naţionale, D. Caracostea, în 2 septembrie 1940. Astfel, patru ani de zile corpul academic clujean a încercat să menţină profesionalismul şi exigenţa didactică care a făcut renumită „Universitatea Regele Ferdinand I”.

După actul de la 23 august 1944, când la chemarea Regelui, Armata Română a întors armele împotriva fostului aliat Germania hitleristă, statu quo-ul Transilvaniei de Nord era incert.

Acest fapt se evidenţia chiar din textul Convenţiei de Armistiţiu semnată cu URSS la 12 septembrie 1944. Guvernul Român avea dreptul să restabilească administraţia civilă pe întreg teritoriu al ţării, cu excepţia unui teritoriu de 50 100 Km de la linia frontului.

 La art. 19 Convenţia prevedea: „Guvernele Aliate socotesc hotărârile Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nule şi neavenite şi sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României, sub condiţia confirmării prin tratatul de Pace”.

Prin acest mod echivoc de redactare rămânea problema Transilvaniei deschisă pentru scenarii viitoare.
Încă de la primele şedinţe de guvern, la iniţiativa şi presiunile lui Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ se propunea înfiinţarea unui Comisariat al Guvernului cu puteri lărgite în vederea administrării teritoriilor româneşti din Transilvania de Nord, în curs de eliberarea de către armatele române şi sovietice.

Astfel, se promulgă Legea nr. 487, la 10 octombrie 1944, care decretează înfiinţarea Comisariatului pentru Administrarea Transilvaniei Eliberate, care urma să reprezinte autoritatea Guvernului Român în teritoriile eliberate şi să apere interesele populaţiei în această regiune.

În fruntea instituţiei este numit un înalt comisar care avea rangul şi retribuţia unui ministru, precum şi răspundere ministerială. Tot în acea zi se promulgă Decretul nr. 1839 prin care Dr. Ionel Pop, fost secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 şi lider marcant al PNŢ a fost numit în funcţia de Înalt Comisar al Comisariatului pentru Administrarea Transilvaniei Eliberate. Datorită opoziţiei Comisiei Aliate de Control ce funcţiona sub egida URSS acest comisariat nu a avut o putere executivă, ci mai degrabă una de informare a guvernului despre situaţia din Transilvania de Nord.

Sediul acestui comisariat a vegetat la Bucureşti nefiind permis stabilirea sediului la Cluj. Între timp, comuniştii maghiari şi români din Ardealul de Nord se repoziţionează, conform evenimentelor politice şi militare.

 În cadrul conferinţei MADOSZ de la Braşov din 16 octombrie 1944 s-a hotărât înfiinţarea Uniunii Populare Maghiare din România, sub conducerea preşedintelui interiman Kurkó Gyórfás.

Pe de altă aprte, PCR din Cluj, în frunte cu Nicolae Goldberger şi tânărul Teofil Vescan anunţă pe 22 octombrie 1944 că organele Partidului Comunist din Transilvania de Nord s au unit cu PCR.

Era clar că existau divergenţe între comuniştii maghiari şi cei români privind statutul, încă incert, al Transilvaniei de Nord. Administraţia din Transilvania de Nord, începând cu 24 octombrie 1944, a fost controlată de Înaltul Comandament Aliat, în fapt de către Armata Sovietică.

Aceasta controla regiunea prin Comitetul Executiv pentru Nordul Ardealului al FND în vederea comunizării, condus de Teofil T. Vescan, ca preşedinte, Jordaky Lajos, copreşedinte, Tudor Bugnariu, Bruder Francisc, Demeter János, Nicolae Goldberger, membri, ca şi comitetele judeţene ale FND, până la data de 13 martie 1945.

Comisariatul de la Bucureşti a fost desfiinţat prin demisia d lui dr. Ionel Pop la 6 martie 1945, când s a instalat Guvernul pro comunist Dr. Petru Groza. Acest comisariat a numit prefecţi fără putere executivă având mai mult un rol social.

Instaurarea administraţiei româneşti în Transilvania de Nord s a făcut la cererea guvernului român, cu acordul personal al generalismului Stalin, ca o recunoaştere de către acesta a faptului că în România s a instalat la 6 martie 1945 un guvern „democrat“ şi „prieten“ ruşilor.

Prin instaurarea administraţiei româneşti şi instaurarea guvernului Groza, Înaltul Comisar Ionel Pop şi a dat demisia, iar această instituţie a Comisariatului Român pentru Administrarea Transilvaniei eliberate şi a încetat activitatea.
Prin Legea nr. 260, din 3 aprilie 1945, legislaţia României s a extins asupra întregului teritoriu al Transilvaniei de Nord.

Imediat după instalarea administraţiei româneşti în Ardealul de Nord, Gheorghiu Dej se lăuda în faţa activului central al PCR că e o izbândă a comuniştilor, a poporului român, „mărinimos ajutat de Marea Uniune Sovietică“.

 

Întoarcerea administraţiei româneşti la Cluj. Semnele comunizării (1944 – 1945)

Ionuţ Ţene 


http://www.napocanews.ro/

17/04/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: