CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

S-a împlinit un an de când Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, KIRILL, a recunoscut că moldovenii din R.Moldova vorbesc LIMBA ROMÂNĂ

 

 

 

Patriarhul Kiril

 

Foto: Dl. general KGB și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse

   

PREȘEDINTELE – TRĂDĂTOR IGOR DODON CONTINUĂ SĂ TACĂ, PREFERÂND SĂ FIE LUAT DE PROST…

 

În urmă cu un an am asistat în premieră absolută la o Minune de Crăciun!

 

”Moldoveni, deci Români!” – de la Moscova citire! Patriarhia Moscovei își călca pe inimă și recunoștea târziu, în anul mântuirii 2019, identitatea și unitatea lingvistică moldo-română (adică a Republicii Moldova și a României), publicând pe pagina sa oficială de internet Pastorala de Crăciun a Patriarhului Kirill în limba română cu alfabet latin, specificând că este vorba despre o singură limbă, nu despre două.

Aceasta după ce ani la rând ni s-a predicat de pe amvoanele moscovite că moldovenii ar fi altă nație de oameni și că nu ar fi ceea ce i-a făcut Dumnezeu, adică români.

Astfel, Patriarhia Moscovei recunoștea că din punct de vedere etnolingvistic moldovenii sunt români propriu-ziși.

De aici și până la a recunoaște oficial dreptul Patriarhiei Române de jurisdicție canonică în Republica Moldova nu mai rămâne decât un pas.

Dacă scrii ”limba moldoveană (română)” trebuie să scrii de fiecare dată, pentru motive de consecvență logică și morală, și ”moldovenii (românii)”, nu-i așa, Moscovă iubită, mândră capitală?

Aviz episcopului Marchel, piosului Dodon și bandiților de la Tiraspol, care luptă contra alfabetului latin și limbii române materne a fraților noștri din stânga Nistrului!, scria militantul unionist român basarabean Vlad Cubreacov.

Se dovedește astfel că zicala din bătrâni conform căreia ”adevărul învinge întotdeauna” nu este o vorbă goală !

 

 

09/01/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

STATISTICI OFICIALE MAGHIARE PRIVITOARE LA ÎNVĂTĂMÂNTUL DIN TRANSILVANIA ÎNAINTE DE 1918

 

DATE OFICIALE MAGHIARE REFERITOARE LA SITUAŢIA ÎNVĂTĂMÂNTULUI CONFESIONAL DIN TRANSILVANIA ÎNAINTE DE 1918

 

A.Situaţia şcolilor din Transilvania pe confesiuni la data de 1 septembrie 1849:

Şcolile catolice:

2 Academii:-la Oradea cu câte 3 facultăţi

-la Timişoara (Ştiinte Juridice, Teologie şi Filosofie)

3 licee: Alba Iulia, Cluj şi Satu-Mare

18 gimnazii: Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Bistra Carei mari, Cehul-Silvaniei, Cluj, Gheorghieni, Dumbrăveni, Odorhei, Oradea, Satu Mare, Salonta, Simleul Silvaniei, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara

Şcoli calvine:

4 colegii: Aiud, Cluj, Odorhei, Târgu Mureş

2 gimnazii: Orăştie, Zalău

Şcoli umanitare:

1 colegiu: Cluj

2 gimnazii: Cristuri şi Turda

Şcoli evangheliste/luterane:

1 Academie juridică

5 gimnazii: Bistiţa, Braşov, Mediaş, Sibiu şi Sighişoara

Şcoli greco-catolice

1 liceu: Blaj

2 gimnazii: Blaj şi Beiuş

Şcoli ortodoxe:

niciuna

    

Românii ortodocși nu au avut dreptul la nici un fel de şcoli superioare în Transilvania, în condiţiile în care în toate, perioadele anterioare anului de referinţă l849, românii ortodocsi au format ponderea populaţiei principatului. Românii din Transilvania, secole în sir nu au fost recunoscuţi ca naţiune, fiind acceptaţi doar ca toleraţi, iar religiile românilor nu au fost recepte.

     B. Situaţia învăţământului românesc în general şi celui elementar (primar) în special, dupa Revoluţia română din anul 1848 şi mai ales după anul 1867, prin aplicarea legilor – Appony – de accelerare a maghiarizării românilor din Transilvania rezultă clar din datele oficiale maghiare exemplificate în continuare.

La data de 22.05. 1878 parlamentul maghiar a votat Legea Trefford care prevedea obligativitatea predări în limba maghiară în toate şcolile elelentare inclusiv în Transilvania.

     1. Evoluţia numărului şcolilor primare din Transilvania, în perioada 1880/ 1881-1914 în funcţie de compoziţia populaţiei

Nr. şcoli primare

Creştere

Descreştere

1880/1881

1914

Români

3150

2170

32 %

Maghiari

7352

13608

185 %

Slovaci

2223

265

84 %

Germani

1786

449

75 %

Ruteni

639

47

93 %

     II. Situaţia şcolilor secundare de învăţământ general din Transilvania raportată la structura o populaţiei

Raportul în % faţă de totalul populaţiei

Şcolile secundare raportate în % faţă de totalul de acestora

Români

53 %

5 %

Maghiari

29 %

85.9 %

Germani

10 %

8.60 %

Alţii

8 %

0.5 %

     III. Situaţia românilor neştiutori de carte din principalele departamente ale Transilvaniei raportate la populaţia românească (1910/1918)

Departamentul

Ponderea românilor

Neştiutori de carte

Alba

77.4 %

60 %

Caraş Severin

79.9 %

50 %

Hunedoara

79.95 %

67 %

Maramureş

69 %

67 %

Sălaj

61 %

59 %

Someş

78 %

72 %

Turda

72 %

63 %

La data de 1 decembrie 1918, 49 % din totalul populaţiei din Transilvania au fost neştiutori de carte.

Compararea datelor de mai sus cu situatia de astăzi, relevă cu prisosinţă ce a însemnat formarea Statului Român Unitar de la l Decembrie l9l8, pentru învăţământul şi neamul , românesc, situaţie existentă astăzi care s-a realizat într-o perioadă istorică relativ scurtă, de numai 82 ani.

Această evoluţie incomparabilă cu a altor naţiuni, ne obligă să ne aplecăm cu veneraţie în faţa eroilor neamului nostru, a strămoşilor şi părinţilor noştri, şi să le urmăm exemplul de înalt patriotism, de luptă neîncetată pentru emanciparea naţiunii române, pentru asigurerea unitaţii, integrităţii şi independenţei României.

 

Să păstrăm vii în memorie versurile marelui poet al pătimirii noastre Octavian Goga:

 

“Te-am dărâmat hotar de-odinioară

Brâu împletit din lacrimi şi din sânge

Veriga ta de foc nu mă mai strânge

Şi lanţul tău a încetat să doară”.

Notă:

În şcolile crăieşti – finanţate de stat din Transilvania, limba de predare nu a fost limba română.

 

Sursa: http://www.dacoromania-alba.ro/nr 03/date.htm

23/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dosare secrete. Bucureşti, 24 februarie 1945 – Marea mascaradă comunistă

În data de 24 februarie 1945, în România ocupată de Armata Roşie, a avut loc la Bucureşti o demonstraţie a Frontului Naţional Democrat, controlat de comunişti.

În timpul manifestaţiei, grupuri de provocatori pro-moscoviţi au deschis focul asupra armatei şi civililor.

 În Capitală, sute de demonstranţi au forţat intrarea în  Ministerul de Interne, unde se afla generalul Rădescu. Armata i-a respins pe atacatori, dar din blocurile învecinate s-a tras asupra mulţimii.

Şi-au pierdut viaţa două persoane, ucise de gloanţe care nu se aflau în dotarea forţelor de ordine.

Raportul oficial întocmit de locotenentul magistrat Florin Olteanu către Comenduirea Pieţei (adică a garnizoanei Bucureşti), a arătat explicit că focurile ucigaşe nu au fost trase de forţele de ordine, ci de indivizi neidentificaţi, din patru blocuri limitrofe pieţei, respectiv: „Ilfov”, „Boteanu”, „Generala” şi  „Wilson”.

 

 

 

Imagini pentru gen rădescu

Foto: Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimăneşti – d. 16 mai 1953, New York), fost militar de carieră (general de corp de armată adjutant) şi om politic român.

În timpul mandatului său de preşedinte al Consiliului de Miniştri al României (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945), a fost confruntat cu agitaţiile cauzate de comuniştii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniţi  de Armata roşie sovietică.

 

 

 

Imagini pentru manifestatia fnd 24 febr 1945 photos

Foto:  Presa comunistă s-a dezlănţuit…

 

Generalul Nicolae Rădescu era, la acel moment, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber, înainte de instaurarea regimului comunist, la 6 martie 1945.

Discursul său transmis la radio (redat integral mai jos de https://www.patreon.com/Dosare_secrete) a fost un exemplu de curaj şi asumare politică.  

Fraţi români,

Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în ţară şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, conduşi de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi.

Acest neam care a ştiut întotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de câţiva neisprăviţi se va lăsa acum îngenuncheat! Sub masca democraţiei, democraţie pe care la fiecare pas o calcă în picioare, aceste fioroase hiene nădăjduiesc să ajungă în stăpânirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea în curând prilejul să vă vorbesc de toate.

Astă-seară voi spicui, în treacăt, numai pe cele petrecute astăzi, fiindcă vreau să spulber toate infamiile care au şi început să fie aruncate asupra mea şi asupra armatei, în scopul de a ascunde odioasele lor crime.

Din informaţiile mele de până acum, în urma celor petrecute în provincie şi în Capitală, vă aduc la cunoştinţă următoarele: În Craiova, grupări armate au atacat puternic prefectura şi au luat-o cu asalt. La Caracal, mica, dar viteaza garnizoană a rezistat cu îndârjire atacului dat, astfel că prefectura a putut fi salvată. În Braşov au devastat o cooperativă.

În capitală, crimele lor nu vor putea fi cunoscute în întregime decât mâine. Au tras focuri şi în Palatul Regal, două gloanţe pătrunzând în cabinetul mareşalului Palatului. Au tras şi în Prefectura Poliţiei Capitalei şi au atacat şi Palatul Ministerului de Interne, unde mă găseam, un glonte pătrunzând lângă masa mea de lucru.

Acum trei sferturi de oră, un grup ce manifesta simpatie şi adeziune a fost atacat de focuri de arme într-o maşină şi sunt 2 (doi) morţi şi 11 (unsprezece) răniţi. Acestea sunt pe scurt faptele petrecute astăzi.

Criminalii care săvârşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care, după spusele lor, ar fi provocatoare.

Afirm cu toată tăria că nu poate fi o insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare. În ceea ce mă priveşte am făcut tot ce este cu putinţă ca să împiedic orice tulburare. Am interzis adunarea populară proiectată de naţional-ţărănişti şi am lăsat liberă demonstraţia pe stradă a F.N.D.-ului anunţată dinainte.

Acestea sunt faptele, aceştia sunt oamenii!“

În urma crizei politice declanşate de PCR în februarie 1945 şi a ultimatumului dat de Andrei Vîşinski, trimisul lui Stalin în România, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.

Nicolae Rădescu a scăpat de închisoarea comunistă numai datorită faptului că s-a refugiat în legaţia Marii Britanii din Bucureşti, reuşind la 15 iunie 1946 să părăsească ţara clandestin.

În străinătate a condus Comitetul Naţional Român, o organizaţie menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă.

A murit în Statele Unite, fiind reînhumat în ţară cu onoruri, în anul 2000; (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_R%C4%83descu).

 

 

 

28/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: