CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

2 iunie 1997: Prin «Tratatul de la Neptun», România a renunțat la Basarabia și Bucovina

DEZVĂLUIRI din culisele SRI și CIA: Cum au vândut Emil Constantinescu și  Adrian Severin românii din Nordul Bucovinei, Herța și Sudul Basarabiei –  RGN Press

Foto: Semnarea Tratatului de la Neptun – Emil Constantinescu renunță în numele României la Basarabia și Bucovina.

În urmă cu 24 de ani, pe 3 mai 1997, avea loc la Kiev semnarea de către miniștrii de externe ai celor două țări, tratatului cu privire la „relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”.

Apoi, pe 2 iunie 1997 a fost semnat «Tratatul de la Neptun», «Privind Relaţiile de Bună Vecinătate şi Cooperare între România şi Ucraina», tratat semnat de către preşedinţii Emil Constantinescu și Leonid Kucima (foto), consemnează publicațiile http://zorilebucovinei.com și Anonimus.ro.

La acea data președintele Senatului era Petre Roman, iar ministrul de Externe, Adrian Severin.

Tratatul a fost semnat în mare secret nu la Bucureşti si nici la Constanța, ci la Neptun, în condiţii de maximă securitate. Mai multe autocare cu membri ai PRM şi Vatra Românească care intenţionau să protesteze au fost blocate pe drum de către poliție.

Populaţia României nu a fost informată şi întreaga poveste era trecută sub tăcere. Era vorba de o ruşinoasă recunoaştere a anexărilor ilegale făcute de URSS în iunie 1940, la 57 la ani distanţă, după ce chiar PCR ezitase să facă un asemenea lucru.

«Tratatul de la Neptun». Preambul

În urma notelor ultimative din 26-28 iunie 1940adresate României, URSS avea să anexeze Basarabia, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţei, Braţului Chilia, şi Insulei Şerpilor. Astfel se punea în aplicare înţelegerea secretă dintre Hitler şi Stalin, ratificată în anexele Pactului secret Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939.

După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către URSS, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al CC PC şi Consiliul Comisarilor Poporului din URSS, ţinută la Moscova, se ia decizia de „reunire a populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia moldovenească din RASSM”.

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) era o entitate teritorială creeată de Stalin în 1924, care oglindea Basarabia și justifica pretențiile rusești asupra Basarabiei.

RSS Moldovenească

La şedinţa din 10 iulie 1940, printre alții, luau parte și I.V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic. Urmările acestei şedinţe nu au fost crearea unei „Basarabii Mari”, care să se întindă pe amândouă malurile Nistrului, ci crearea viitoarei RSSM, fără Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, sau judeţele Vechi Basarabi (Akkerman, Ismail, Hotin). Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei și vechea Basarabie aveau să fie înglobate în Republica URSS Ucraineană. Faptul a fost consfințit la 2 august 1940, când sovietul suprem al URSS hotăraşte oficial crearea RSSMoldovenești în granițele Republicii Moldova de astăzi.

La 22 iunie 1941, România a intrat în război cu dorința dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de către URSS. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupată de armatele sovietice.

La 2 august 1944, când războiul sovieto-român era încă în desfăşurare, autoritățile sovietice reinstalate în Basarabia refac vechea administrație cu un RSSM de 33.700 km2. Judeţele Ismail, Akerman, Hotin, ca și Nordul Bucovinei erau re-incluse în componența Ucrainei.

Surprinzător, autorităţile comuniste din RSSMoldovenească nu au renunţat ușor la aceste teritorii şi, la 29 iunie 1946, conducerea RSSM îi trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC al Moldovei şi Prezidiului Sovietului Suprem și consiliului de miniştri al RSSM, în care îl rugau să studieze chestiunea privitoare la reîntoarcerea fostelor judeţe Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM.

O cerere similară este trimisă cândva după 1950 de câteva grupuri de intelectuali și veterani de război. Toate aceste demersuri rămân fără niciun răspuns.

După destrămarea URSS

În data de 24 august 1991, Ucraina îşi proclamă independența păstrând teritoriile primite abuziv de administraţia defunctului URSS, cu toate că, conform legislaţiei internaţionale, un stat succesor nu poate moşteni ceva preluat ilegal de statul defunct.

Indiferent dacă vorbim despre Ucraina, Ungaria, Rusia modernă, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietică și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al URSS nu putea fi decât Rusia, care la data respectivă era neinteresată de Basarabia de dincolo de Nistru.

Un Mic istoric …

În Tratatul de Pace de la Paris 1947 granița de est a României mutilate de pactul Ribbentrop-Molotov din 1940 este reconfirmată. Nu a existat o altă înțelegere sau alte negocieri care să ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I: Frontieră, Articolul 1: „Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă”.

Denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul României, care îl declară „ab initio nul și neavenit” (nul de la bun început).

Imagini pentru bugeac bucovina

Recunoaşterea Republici Moldova și implicit a actualei granițe cu aceasta

În nişte condiţii extrem de tensionate, în 1991, pe fondul destrămării URSS, Marea Adunare Naţională de la Chişinău proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenţă și fixa ca imn de stat «Deşteaptă-te romane». Ca steag este adoptat tricolorul (roșu, galben și albastru).

 „Recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinţă internaţională «Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia»”.

La nici o jumătate de oră, Petre Roman, primul ministru al României, fără nicio dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaşte în numele „României” independența Republicii Moldova.

Republica Moldova nu îşi proclamase independența față de România, Petre Roman punând astfel statul român în imposibilitatea juridică de a mai emite pretenții vreodată asupra acestui teritoriu.

În 28 noiembrie 1991, Parlamentului României emite o declarație prin care reaminteşte originea românească a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fosta URSS.

În aprilie 1993 Guvernului României adresează o cerere guvernului Ucrainei prin care se atrage atenţia asupra faptului că, prin dispariția URSS și apariţia a două state noi la granița de est a României, Republica Moldova şi Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961 a devenit caduc.

Prin urmare, „Partea română îşi manifestă disponibilitatea de a începe negocieri cu partea ucraineană pentru un acord în acest domeniu”.

Tratatul de la Neptun

Situația rămâne neschimbată până în iunie 1997, când este semnat tratatul de frontieră cu Ucraina. Preşedintele Emil Constantinescu declanșase o adevărată isterie națională privind aderarea imediată și necondiţionată la NATO. În acea perioadă s-au spus multe neadevăruri despre necesitatea unei alegeri istorice între „teroriști arabi” și „lumea civilizată”, sau între întoarcerea sub influenţa Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

„Suntem dispuși să recunoaştem granițele actuale. Această recunoaştere a realităţii va forma, într-adevăr , baza Tratatului […] Insula Şerpilor este și ea teritoriu Ucrainean” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina).

Trădătorii Emil Constantinescu (înaltă trădare) si Adrian Severin (trădare) au călcat în picioare declarațiile solemne ale Parlamentului României din iunie și noiembie 1991, deși chiar din Statele Unite se primise semnale să nu renunțăm atât ușor.

ANEXE

DECLARAŢIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră (declarație încălcată de Tratatul de la Neptun)

Evocăm în aceste zile momentele tragice trăite de România în iunie şi august 1940, la numai două decenii dupã împlinirea aspiraţiei de veacuri a poporului român-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar român în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

Evocăm acele dureroase evenimente, când părți importante din trupul tarii au fost rupte cu forţa şi anexate samavolnic prin implicarea directă sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate după primul război mondial.

În contextul acestor evoluţii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migală şi inteligenţă de diplomaţia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preîntâmpinare a conflictelor s-a dovedit inoperantă sau fără efect.

Atitudinea de cedare a unor ţări în fața politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietică anexa Basarabia, Ţinutul Herţei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortystă anexa o treime din Transilvania – sfinte pământuri româneşti.

Prin jertfa de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continuă să fie înstrăinate.

Niciun fel de politică, nici chiar cea stalinistă de înstrăinare a populaţiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conştiinţa apartenenței Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care URSS şi Germania îşi stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltică la Marea Neagră – hotărând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

În consecință în numele poporului român, parlamentul condamnă acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit.

Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forţa la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei, împotriva voinţei populaţiei din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranităţii, independenţei şi integritãţii teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din URSS a condamnat „semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut că acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor”, venind „în contradicţie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.

Împărtășim aprecierea din Hotărârea Congresului Deputaţilor din URSS, potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul său pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forţa asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate față de acestea”.

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnantă manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii făţişe, expresia cea mai gravă a încălcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabilă conduită în relaţiile internaţionale.

Noile relaţii şi evoluţiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume crează premise favorabile pentru identificarea modalităţilor vizând înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotărât poziţia sa de a aborda cu deplină responsabilitate această problemă. În acest sens, solicita Preşedintelui tării, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastră să acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea împlinirii năzuinţelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea că deplina afirmare a aspiraţiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacră de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobilă şi înălţătoare pentru toate forţele responsabile ale ţării, indiferent de opţiunea lor politică.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991 (declarație încălcata de Tratatul de la Neptun)

1. Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independenţa sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinţa teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta URSS, teritorii care nu au aparţinut niciodatăUcrainei şi sunt de drept ale României.

2. Parlamentul României reiterează ataşamentul față de prevederile Actului înalt al Conferinţei CSCE de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe căi paşnice, diplomatice.

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei URSS -respectiv în Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei -este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că această recunoașterenu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de bună vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarăucraineanăsă efectueze o vizită la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului ţării să înceapăde urgenţă negocieri cu autorităţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forţa de URSS.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

21/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

După instaurarea comunismului,acţiunea revizionistă maghiară în Transilvania a continuat, deşi cu o intensitate mai mică

UDMR invoca exemplul Catalunia si cere in parlament: ”Autonomie pentru Tinutul  Secuiesc!” | inPolitics.ro

Cum a continuat sub comuniști, procesul de maghiarizare în zonele unde românii erau în minoritate!

Alegerile din 1946, aşa falsificate cum au fost, au însemnat o cotitură majoră în plan politic, iar multele organizaţii înfiinţate de comunişti au fost readuse treptat în cadrul PCR.

Ce era specific în Transilvania?
Cum contextul internaţional nu făcea deloc plauzibilă orice  modificare  a graniţelor României, liderii maghiari din  localitatile majoritar secuiesti au  adoptat tactica obţinerii a cât mai multor avantaje în interiorul localitatii respective. 

Cu concursul PCR, majoritatea funcţiilor de conducere din regiune au rămas în mâinile maghiarilor şi, paradoxal, a continuat procesul de maghiarizare a românilor în zonele în care erau în minoritate. 

Şi tot paradoxal, acţiunea revizionistă maghiară continua, deşi cu o intensitate mai mică. În ianuarie 1947 se descoperea o „organizaţie iredentistă-teroristă maghiară” la Câmpulung de Tisa, cu membri înscrişi atât în PCR, cât şi în Uniunea Populară Maghiară (UPM), membri care deţineau arme şi muniţii!  

În februarie 1947, se raporta existenţa pe raza judeţului Cluj a unei intense propagande în favoarea Ungariei Mari, cu afişarea simbolurilor acesteia. O sinteză a Ministerului de Interne enumera organizaţiile maghiare care aveau „o linie şovinistă-iredentistă”: Asociaţia Sfântul Francisc Ungaria Unită, Activ Catolica, Asociaţia Tinerilor Creştini Maghiari, Asociaţia Studenţilor Creştini Unguri, Muzeul Maghiar Ardelean, asociaţiile Kolping – şi foarte multe organizaţii locale în zona secuiască, unde învăţătorii maghiari „se opun cu dârzenie – ajutaţi de către UPM – la înfiinţarea secţiilor româneşti lângă şcolile maghiare”.
În judeţul Odorhei singurul partid care deţinea posturi în administraţie era PCR, dar care numise însă in conducere, doar comunişti de origine maghiară. 
În judeţul Ciucromânii erau 25 la sută, dar toţi cei 4 deputaţi care-l reprezentau erau unguri, administraţia judeţeană şi comunală era alcătuită exclusiv din personal maghiar, iar corespondenţa dintre autorităţi se făcea în maghiară„ca în timpul ocupaţiei”; Gimnaziul „Petru Rareş” a fost obligat să se mute din localul său, poliţiştii erau maghiari şi 60% dintre ei aveau cazier; frecvent, românii erau agresaţi, doi ofiţeri fiind înjunghiaţi în Miercurea Ciuc, autorii unguri strigând: „Nu avem nevoie de valahi în judeţul Ciuc!”.

Treptat, în nord-estul Transilvaniei formaţiuni politice de guvernământ rămân doar PCR şi UPM.
 Uniunea Populară Maghiară (Uniunea Populară Maghiară) s-a arătat pe deplin satisfăcută de rezultatele alegerilor din 1946 şi de felul cum a fost răsplătită de PCR şi va ajunge singurul aliat al comuniştilor în zonă. Profitând de acest statut, UPM va continua să-i protejeze pe criminalii de război maghiari, în multe cazuri reuşind să-i scape şi chiar să-i plaseze în funcţii importante. 

Preotul Vasile Roman din Mureş îi scria lui Petru Groza că „foarte mulţi unguri sunt brutali, agresivi şi batjocoritori faţă de români” ; în comuna Porceşti din acelaşi judeţ, UPM impusese ca primar un ungur condamnat de Tribunalul Poporului din Cluj; preoţilor români din Ibăneşti, Troiţa, Găleşti, alungaţi în 1940 de unguri, nu li se retrocedau pământurile parohiale.
Orice condamnare a unui maghiar, chiar dacă era dovedit drept criminal, era considerată de UPM un act nedemocratic.

La Preşedinţia Consiliului de Miniştri, UPM făcea intervenţii insistente pentru eliberarea ungurilor din Aita Seacă care îi maltrataseră pe români, participaseră la masacrele din 4 septembrie 1944 şi la arestările abuzive ulterioare pentru că erau „democraţi” (adică membri ai UPM şi unul al PCR). Nevinovăţia lor cică se stabilise într-o adunare publică, prin votul deschis al locuitorilor unguri!

Tot UPM începuse o amplă acţiune de… „revendicare”a ceangăilor.
În 1946-47 se semnalau în Bacău emisari din Ungaria cu instrucţiuni pentru maghiarizarea acestora. Ştefan Dogaru, un ceangău şcolarizat la Budapesta, crease organizaţii UPM la Faraoani, Luizi-Călugăra, Cleja, Lespezi. 

Ceangăii refuzând să se declare unguri, s-a ajuns la violenţe, în comuna Lespezi câţiva propagandişti maghiari au pătruns în biserică şi i-au alungat pe enoriaşi, pentru că se slujea în limba română.

 Reprezentanţi ai  Uniunii Populare Maghiare bântuiau zona şi le spuneau în adunări că „patria mamă a ceangăilor este Ungaria, deci toţi trebuie să vă lipiţi de Ungaria, pentru a vi se reda drepturile, întrucât sunteţi persecutaţi de poporul român”.
Cele de mai sus sunt primite cu mare ură din partea majorităţii ceangăilor, care afirmă că nu doresc Partidul Comunist Maghiar şi nici limba maghiară”, scria un raport al jandarmilor. Comuniştii nu s-au lăsat şi la Lespezi a sosit un instructor CC al Partidului Muncitoresc Român, dar a fost bătut de săteni. În aceeaşi zi a urmat represiunea: prefectul de Bacău a adus forţe de securitate, au avut loc lupte cu sătenii, dintre care unul a fost împuşcat mortal şi mai mulţi răniţi. În Faraoani de asemenea populaţia s-a opus şi a fost împuşcat mortal un ţăran şi arestaţi 4 preoţi.

Episcopia Catolică Iaşi a consultat populaţia din 14 localităţi: din cei 4.096 capi de familie, 3.731 (91,08%) au votat pentru limba română în biserică, iar pentru maghiară 365  (8,92%).

Diversiunea etnică din 1995 avea aşadar un precedent…
 Liderii maghiarimii…ca si astazi , au încercat mereu să-i înregimenteze pe ceangăi,aşa că prin intermediul UDMR s-a înfiinţat la Cleja „Asociaţia Ceangăilor Maghiari”, intitulată așa spre a demonstra presupusul caracter maghiar al populaţiei respective.

La 29 aprilie era proiectată o întrunire unde urma să se proclame aderarea ceangăilor la UDMR, la care participau Takács Csaba, pe atunci preşedinte executiv al uniunii etnice şi deputatul de Covasna, Márton Árpád. 

Locuitorii, care se considerau români, au întors maşinile, au ars cărţile de propagandă aduse de unguri şi i-au fugărit pe musafirii nepoftiţi. 

În Declaraţia dată de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi se spune: „Dezaprobăm pe toţi aceia care (…) identifică populaţia catolică din Moldova cu naţiunea maghiară. Catolicii din Moldova nu alcătuiesc o minoritate etnică, ci doar religioasă.

 Este inadmisibil ca un grup infim, manipulat de forţe politice străine, să-şi impună propriile interese în defavoarea majorităţii”.

 „Grupul infim” era probabil format din cei 4.161 de persoane  din totalul de123.000 de ceangăi atestaţi la recensământul din 1992, care s-au declarat maghiari.

Reintorcandu-ne la perioada trecuta , a existat în judeţul Trei scaune un moment pe cât de tensionat, pe atât de comic, în care influentul lider comunist Vasile Luca (Luká László) s-a decis să spună adevărul.
În judeţ se făcuseră, până în iunie 1949, doar 3 gospodării colective.

 Toth Géza, fratele lui Luká László şi o perioadă secretar al Regiunii Stalin, întors de la un schimb de experienţă, sprijinit de activişti PMR, miliţieni şi securişti înarmaţi, a vrut să recupereze rămânerea în urmă a colectivizării şi a înfiinţat 7 gospodării într-o singură zi şi 15 într-o lună, provocând numeroase revolte ale ţăranilor, care i-au sechestrat şi ameninţat cu moartea pe activişti, iar unui localnic, bănuit că susţine colectivizarea, i-au tăiat capul…

Gheorghiu Dej, care nu era adeptul colectivizării forţate, s-a supărat foarte tare, iar într-o şedinţă a Secretariatului CC al PMR,  iar Luká László, ajuns deja ministru de Finanţe, îşi apostrofa astfel fratele: „Ai vrut să faci colhoz în Treiscaune cu metode străine cu care n-avem nimic în comun. Aşa ai învăţat la şcoală? Ai citit asta în operele lui Lenin şi Stalin? (…) După război am plecat de câteva ori în Treiscaune, Odorhei, Ciuc şi am văzut cum a jefuit organizaţia de partid populaţia. (…) 
Toţi ticăloşii, tâlharii, intraseră în partid şi făceau dictatură acolo; hoţi care compromiteau partidul. În Treiscaune în special, care este un judeţ şovinist (…) unul după altul au fost trimişi acolo doi bandiţi de secretar
i”. 

Şi urma caracterizarea finală a comuniştilor din Treiscaune: „Bandă de şmecheri!”.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Petre-Turlea.jpg

Foto: prof. Petre Ţurlea

Extrase dintr-un interviu cu Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea publicat de https://infobrasov.net/.

14/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre limba românească în Țara Moldovei. Sec XVII. VIDEO (III)

Acest al treilea episod continuă primele episoade din https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/23/despre-limba-romaneasca-in-tara-moldovei-sec-xvii și face parte dintr-o serie de filmulețe despre cum își numeau moldovenii limba, din sec. XVII până în sec. XIX, după cum se poate vedea în ce-au lăsat scris.

Materialele sunt prezentate mai pe larg pe blogul: https://tiparituriromanesti.wordpress…

 

 

 

25/09/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: