CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Înființarea unor noi circumscripții electorale pentru marile comunități românești din străinătate

Bucureștiul poate da un răspuns adecvat răspândirii globale a națiunii române

Bucureștiul poate da un răspuns adecvat răspândirii globale a națiunii române

Începând cu 1998, alături de câțiva vizionari ai Vechiului Exil românesc: Doru Novacovici (Franța), Ruxandra Popa, Sanda Budiș (Elveția), Nicolae Popa, Pr. Calciu,  Mircea Popescu (SUA), Vlad Cubreacov (din Basarabia exilată cu pământ cu tot) și cu suportul unor entuziaști din țară, majoritatea provenind de la Liga Studenților: Romeo Moțoiu, Viorel Badea, Mugur Vasiliu, Cristian Urse, Marius Bostan, Sandra Pralong, Ștefan Glăvan, Monica Zvirjinschi, Mihaela Crăciun, Marilena Rotaru, studenții de la Centrul Hurmizachi, Eugen Tomac, Diana Postică și Nicolae Todiraș,  în guvernările Ciorbea și Radu Vasile a fost demarat un proiect de organizare a unui Departament guvernamental pentru românii de pretutindeni (care s-a înființat nu ușor, dar repede, patronat și de Președintele României, Emil Constantinescu) și există până astăzi ca DRP) și apoi a unui Consiliu de reprezentare a românilor de pretutindeni (inclusiv din Basarabia, Bucovina și Sudul Dunării) în structurile statului român ca prim pas, cerându-se înființarea unei Circumscripții separate, cu nr. 43 Românii de Pretutindeni/Diaspora, pentru electorii care votau la misiunile diplomatice ale României.

A durat 10 ani (8-10 ani era defajazul în societatea noastră în epocă, adică rezistența la schimbare) până când printr-o OUG* nr.97/2008, Guvernul Tăriceanu să dea viața Circumscripției nr. 43 pentru Basarabia și Diaspora să devină realitate!

Astăzi, în anul 2021, constatăm că vreo 4,5 milioane de români trăiesc în Occident și constituie mari comunități în Spania, Italia, Marea Britanie, Franța, Germania, SUA…

În anul 2021 ne aflăm într-un moment de răscruce, în care clasa politică actuală, care se prezintă modernizată și cu experiențe dintre cele mai diverse și înaintate în societatea occidentală și cu aspirații înalte, trebuie să dea acum un răspuns adecvat răspândirii globale a națiunii române și elitei afirmate în această diasporă!

Un prim semnal și pas din partea Bucureștiului oficial ar fi acela al înființării circumscripțiilor electorale distincte,  pentru aceste țări unde trăiesc marile comunități românești, neuitând Basarabia și Bucovina care ar rămâne circumscripția  nr. 43, celelalte devenind circumscripția nr. 44 pentru românii din Spania și Portugalia, circumscripția nr. 45 pentru cei din Italia și Grecia, circumscripția nr. 46 pentru cei din Franța și Elveția, circumscripția nr. 47 pentru Germania, Austria, Danemarca și Suedia, circumscripția nr. 48 pentru cei din Marea Britanie și Irlanda, circumscripția nr. 49 pentru cei din Statele Unite ale Americii, circumscripția nr. 50 devenind pentru Diaspora din celelalte țări.

Norma de reprezentare ar fi aceeași ca pentru fiecare județ din țară/circumscripție electorală județeană!

Desigur, asta presupune și o recalibrare a numărului de parlamentari în fiecare județ, ca urmare a scăderii numărului populației și implicit rectificarea listelor electorale județene corelativ cu listele diasporei și Basarabiei.

Dacă pentru alte state ar mai putea apărea discuții și contestații legate de listele electorale și de numărul celor înregistrați  cu reședința permanentă într-un alt stat decât România, de exemplu, în cazul românilor din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord toate aceste calcule sunt clare, indubitabile (ca urmare a înregistrărilor post Brexit) și ne indică 1.000.000 de români în UK, adică o  circumscripție electorală comparabilă cu Bucureștiul, Iașiul sau Clujul… care ar trebui să aibă o reprezentare corespunzătoare.

Pentru  celelalte state se va putea pleca de la evidențele alegerilor anterioare parlamentare și prezidențiale, date pe care le poate oferi cu generozitate chiar Autoritatea Electorală Permanentă ori centralizând cifrele publicate de Biroul Electoral al Circumscripției nr. 43, de BEC și de MAE.

Înființarea acestor noi circumscripții electorale cu nr. 44-50 pentru marile comunități românești din aceste state la fel ca pentru fiecare județ din țară nu implică modificarea Constituției, ci doar a Legii Electorale, modificare care poate fi făcuta și de Guvern prin OUG, fix ca in anul 2008*.

Cred cu tărie în viabilitatea acestui proiect inovator, tot așa precum am crezut din 1998 în reușita proiectului circumscripției nr. 43 – distincte, speciale pentru Basarabia și Diaspora, scrie Antonie Popescu în http://legislatie.just.ro, preluat de https://tribuna.us.

AMIN!

*ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 27 august 2008, privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului

(…)

“10. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10. – Pentru organizarea alegerilor se constituie circumscripţii electorale la nivelul celor 41 de judeţe, o circumscripţie în municipiul Bucureşti şi o circumscripţie separată pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Numărul total al circumscripţiilor electorale este de 43.

Denumirea şi numerotarea circumscripţiilor electorale sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu.” 

07/07/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

O decizie împotriva României a Curții Europene a Drepturilor Omului în favoarea transgenderismului

Cine este Rachel Levine, primul transsexual din administraţia lui Joe Biden. Începe o nouă epocă pentru minorităţile din SUA

Președintele american Joe Biden a desemnat-o din prima zi a mandatului său ca secretar-adjunct al Sănătății pe Rachel Levine (foto), primul transsexual care intră în administrația sa. Când în North Carolina se dezbătea subiectul accesului transsexualilor în toaletele publice numele său a fost invocat de liderul din Texas al Partidului Republican într-o postare pe Twitter la care era atașată o fotografie a lui  Levine în care acesta întreba: „Ești într-o toaletă publică și intră această persoană. Ce faci?” .

Tribuna US: CEDO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI. O extindere impermisibilă a autorității curții în favoarea transgenderismului.

Toată România a aflat că pe 19 ianuarie CEDO, unde influența lui George Soros este deosebit de pronunțată, a emis o decizie împotriva României.

A impus daune, deoarece tribunalele din România au refuzat, în mod corect, să impună autorităților să emită documente de identitate noi pentru două persoane transgender, analizează avocatul româno-american Peter Costea, într-un articol din Tribuna.US, publicație a românilor americani din Chicago(https://tribuna.us/cedo-impotriva-romaniei-o-extindere-impermisibila-a-autoritatii-curtii-in-favoarea-transgenderismului).

Tribunalele României au emis decizii corecte și pentru asta merită aprecieri, când au respins acțiunile celor două persoane deoarece nici una nu își schimbase sexul biologic prin proceduri chirurgicale.

Ambele persoane sufereau de disforie sexuală*, identificându-se, la nivel emoțional și subiectiv, ca aparținând sexului opus decât cel biologic.

CEDO a decis că tribunalele române au greșit, aplicând două (2) principii pentru a le invalida deciziile: (1) Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede respect pentru viața privată și viața de familie; și (2) „sexual autonomy / autonomia sexuală”.

Argumentația CEDO este eronată și implică principii care trebuie să îngrijoreze nu doar persoanele conservatoare și tradiționale, dar și cetățenii de rând.

În primul rând, CEDO impune noțiunea de „drept la respect pentru integritatea fizică / right to respect for physical integrity”.

Este greu de acceptat că mutilarea organelor sexuale constituie un afront la „integritatea fizică” a ființei umane. Disforia sexuala este doar una din multe alte disforii.

Nu cunosc niciun alt caz, decât în zona sexualității, în care un tribunal ar fi constrâns autoritățile să permită unei persoane să-și amputeze picioarele pentru că ea preferă să se mute din loc în loc într-un scaun electric și fără picioare.

Ori o persoana care își dorește picioare de lemn în loc de picioare de oase. Ori renumitul caz din Olanda unde o persoană de 75 de ani a cerut un certificat nou de naștere care să-i reflecte vârsta aleasă de el de doar 55 de ani.

Societatea a reacționat ferm împotriva acestor disforii, dar revoluția sexuală ne impune să reacționăm invers când este vorba de mutilarea intenționată a sexului biologic.

Un al doilea principiu emis de CEDO este cel al „identității de gen / gender identity”. Conceptul acesta este în întregime nou. Acum 50 ori chiar 25 de ani nici nu se imprimase acest nou concept. Dar iată că acum este plasat ca „principiu” central, nu doar teorie, într-un caz legal.

Problema cu acest concept este imediat evidentă: putem spune că există „zeci / sute” de identități de gen.

Odată ce se acceptă acest argument, cutia Pandorei se deschide și forțăm statul să reemită documente de identitate la mii, zeci de mii, sute de mii de persoane? Și nu doar odată, ci ori de câte ori persoanele suferinde de disforie sexuala își „cer drepturile”. Și nu doar ele, ci toate persoanele care suferă de multiple disforii, una mai bizară ca alta.

Principiul cel mai grav invocat de CEDO, însă, este cel al autonomiei sexuale / sexual autonomy: fac ce vreau cu trupul meu, inclusiv cu organele reproductive. Căci, în final, despre acest lucru e vorba: organele reproductive.

Că CEDO a dat o decizie eronata e una. Dar raționamentul prin care a justificat decizia, care acum a devenit precedent, este și mai grav și mai îngrijorător.

Notă

*Disforia de gen este o afecțiune care care îi cauzează unei persoane disconfort sau suferință pentru că există o diferență între sexul biologic al acesteia și identitatea ei de gen. Ea este uneori cunoscută și ca incongruență de gen. Oamenii ce suferă de disforie de gen sunt de obicei persoane transgen . Aceasta era numită până la adoptarea ICD-11 de către OMS în 2019, tulburare de identitate sexuală .

Afecțiunea a fost redenumită și mutată din secțiunea pentru Tulburări Mentale și de Comportament pentru a scăpa de stigma asociată termenului tulburare.

03/02/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

1 Mai Muncitoresc și calendarul religios al regimurilor totalitare fascist și comunist

 

Cristi Țepeș: 1 Mai în calendarul religios al regimurilor totalitare

 

 

Regimurile totalitare de ambele feluri, nu numai cel comunist ci și cel al  Partidului Național-Socialist al Muncitorilor din Germania – partidul nazist din cel de-al III-lea Reich,  sărbătoreau cu mare fast  de 1 mai,  „ziua muncitorilor”.

Lucrul nu ar trebui să surprindă, dată fiind inspirația comună, de ordin religios, mai precis, satanistă, a celor două tipuri de orânduiri, care au ucis în secolul XX atâtea zeci de milioane de oamen scrie cunoscutul jurnalist de televiziune Cristi Țepeș în publicația românilor americani https://tribuna.us din Chicago.

 

 

 

 

1 mai nazism comunism

 

 

 

 

1 mai în teologia totalitară nazistă și comunistă

 

Despre legătura lui Marx cu satanismul a scris Richard Wurmbrand, într-o carte extrem de importantă, pe care v-o recomandăm insistent celor care încă nu ați citit-o, intitulată „Marx și Satan”, disponibilă online în limba română – ca și în nenumărate alte limbi.

Cercetările lui Richard Wurmbrand au fost confirmate și de alți autori care s-au ocupat de biografia lui Marx.

În paralel, este documentată istoric și analizată de către diferiți autori, printre care Eric Voegelin, inspirația religioasă de tip ocultist, neo-păgân, adică tot satanistă, a nazismului.

În mod deosebit, în poveștile „ariene” ale naziștilor, sărbătoarea Walpurgisnacht, „noaptea vrăjitoarelor” își avea semnificația sa – confirmată simbolic până și de sinuciderea lui Hitler în noaptea de 30 aprilie/1 mai 1945.

Este vorba de faptul că atât comunismul cât și nazismul sunt fenomene de natură religioasă – așa cum au arătat autori ca Eric Voegelin și Alain Besançon.

Comunismul și nazismul maimuțăresc drăcește creștinismul, respectiv iudaismul, imitându-le Sfintele Scripturi, sărbătorile, tradițiile, instituțiile, mesajul moral, profeții, sfinții, martirii – dar inversând semnificația tuturor acestor lucruri.

Ambele tipuri de ideologie totalitară se trag dintr-un filon revoluționar mai vechi, în care își are un loc deosebit de important Iluminismul, cel care a inspirat Revoluția Franceză.

Acesta este contextul în care trebuie înțeleasă funcția sărbătorii de 1 mai în regimurile totalitare: ea are, de fapt, în aceste sisteme, un caracter religios, cu ritualuri specifice, având loc primăvara, în preajma sărbătorii creștine și evreiești a Paștelui – pe care încerca să o înlocuiască, transformând-o în contrariul său; în locul celebrării Mântuirii, ca dar al lui Dumnezeu, oamenii, transformați în sclavi, erau scoși să se închine la idolii și la faraonii, stăpânii acestei lumi; acești stăpâni pretindeau că-i reprezintă pe muncitori, dar ei nu munciseră niciodată în viața lor și habar n-aveau ce-i aia munca.

Filmul este și o invitație  de a cerceta pe cont propriu aceste conexiuni, insuficient cunoscute de publicul larg, dar care permit o înțelegere mai profundă inclusiv a „războiului cultural” din zilele noastre – război care, privit în trei dimensiuni, nu este, până la urmă, altceva decât o formă contemporană a luptei dintre Bine și Rău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Transcrierea documentariului (de tvrarheolog)

 

 

„Căutările prin arhiva Televiziunii Române ne-au pus în fața unei descoperiri senzaționale. În 1989, propaganda, care ajunsese să rescrie istoria românilor într-o mare măsură, oferea o inedită fotografie document.

Aceasta confirma că la marea și istorica adunare comunistă și antifascistă din 1 mai 1939, Nicolae și Elena Ceaușescu nu doar că erau participanți, ci se aflau chiar între conducători.

Doar că televiziunea mai amintise despre acel eveniment istoric în anii anteriori, minus participarea cuplului de dictatori și folosise imaginea cu pricina doar ca pe o unealtă de construcție a mitului partidului comunist eroic.

Ce se întâmplase ?

La fel ca în bancurile absurde de altădată cu Radio Erevan, era o mică mare problemă. În realitate, cei doi nu participaseră la acea adunare, iar adunarea nu fusese de fapt organizată de partidul comunist, care la acea vreme cu greu ar fi putut umple o bodegă, darămite o piață centrală.

În plus, nu era o demonstrație antifascistă, ci una care susținea regimul dictaturii regale al lui Carol al II-lea. Totul era o mare minciună, la fel precum comunismul însuși.

Preocupării pentru măsluirea istoriei îi scăpase topirea unui film cu o mitologie nedefinitivată a partidului comunist și astfel investigațiile noastre au găsit fotografia originală pentru care niște specialiști în propagandă și-au câștigat, nu pâinea, ci dulceața de pe untul de pe pâine, toate raționalizate în 1989, ultimul an al lui Ceaușescu.

Am descoperit cu surprindere că, în chiar această zi, 1 mai 1939, și muncitorii din Germania nazistă își aveau sărbătoarea.

În chiar acele zile se pregătea în secret semnarea pactului Molotov – Ribbentrop, care avea să sfâșie Europa și să confirme faptul că atât comunismul, cât și național-socialismul țâșnesc din același izvor al infernului.

Arhiva Televiziunii Române geme de mărturii propagandistice realizate după rețete împrumutate de la Uniunea Sovietică și de cel de-al Treilea Reich, ale înjosirii poporului român de către o clică de stăpâni certați cu munca, și care își găseau plăcerea sadică să le soarbă ovațiile și închinarea tocmai oamenilor muncii, a căror sărbătoare, chipurile, o organizau.

17/06/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: