CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ORGANIZAREA UNOR TABERE DE INSTRUCȚIE PARAMILITARĂ PENTRU TINERII RUȘI DIN STATELE UNITE

 

Un grup paramilitar rus din SUA care poartă uniforme ale trupelor aeriene ale Federației Ruse, unii participanți au medalii de luptă (Imagine: slavicsac.com)

Un grup paramilitar rus din SUA care poartă uniforme ale trupelor aeriene ale Federației Ruse, unii participanți au medalii de luptă (Imagine: slavicsac.com).

 

Ruslan Gurzhiy , jurnalist la o publicație a emigranților ruși din Sacramento, California, spune că diplomații ruși și oligarhii legați de aceștia promovează în mod activ organizarea în Statele Unite a unor grupuri militarizate de tineri pro- Rusia , inclusiv „tabere de instruire” și organizații de motocicliști .

Într-un amplu articol el scrie că „angajați ai  consulatelor ruse … sunt implicați în crearea unei rețele de detașamente militarizate de tineri pro-ruși pe teritoriul Statelor Unite”.

Al zecelea bootcamp anual paramilitar rus organizat în ziua trupelor aeriene ruse. Oregon, SUA, 2015 (Imagine: slavicsac.com) 

Tabără de instrucție paramilitară anuală rusă organizată în ziua trupelor aeriene ruseîn Oregon, SUA, 2015 (Imagine: slavicsac.com).

Un grup paramilitar rus care purta uniforma trupelor aeriene ruse la o tabără de antrenament din Oregon, 2012 (Imagine: slavicsoc.com) 

 

 

Un grup paramilitar rus care poartă uniforma trupelor aeriene ruse la o tabără de antrenament din Oregon, SUA, 2012 (Imagine: slavicsoc.com)

  Gurzhiy sugerează că diplomații ruși de pe coasta de vest a Statelor Unite și oligarhii care locuiesc în Florida trec linii care nu ar trebui traversate și sugerează intenții extrem de îngrijorătoare din partea Moscovei  .

Multe grupuri sociale și de tineret din Rusia din SUA, scrie jurnalistul emigrant, și deseori sunt create și finanțate și „intră instantaneu sub influența directă  de angajații Ambasadei Rusiei, consulatul general al Federației Ruse și al  altor agenții diplomatice” și se bucură  în unele ocazii de vizite ale personalului agenției federale  pentru tineret   Rosmolodezh de la Moscova.

 

 

Demonstrație de karate a organizației paramilitare de tineret a cazacilor ruși la Academia de Outreach Comunitar din Sacramento, CA (Imagine: slavicsoc.com) 

Demonstrație de karate într-o organizație paramilitară  de tineret a cazacilor ruși la Academia de Outreach Comunitar din Sacramento, CA (Imagine: slavicsoc.com)

Multe organizații de emigranți sunt ostile guvernului rus, dar unele nu, iar acest lucru duce adesea la evoluții curioase. Într-o tabără a tineretului rus de  lângă Seattle, Washington, un preot ortodox rus și-a transmis mesajul în fața unui steag roșu cu simbolurile sovietice secera și ciocanul .

În alte cazuri, unele grupări de cazaci ruși din California au organizat tabere de instruire care oferă o  pregătire sportivă și militară tinerilor emigranți ruși ( slavicsac.com și compatriotsru.uanet.biz ).

Soldații aerieni ruși din pădurile din Oregon, 2012 (Imagine: slavicsoc.com) 

Soldați ai forțelor aeriene ruse în pădurile din Oregon, 2012 (Imagine: slavicsoc.com)

Unii emigranți care în trecut se opuseseră regimului de la Moscova  în timp ce se aflau în Rusia, acum sunt în mod deschis de susținători ai acestuia.

Un caz bizar este acela al  penticostalilor ruși care au refuzat să servească în forțele armate rusești și au primit azil în SUA  sunt acum de acord cu instruirea militară a copiilor lor. 

Gurzhiy subliniază și modul în care unele grupuri rusești au creat școli  pentru a-și promova ideile, obținând simultan bani de la guvern și oferind instruire ideologică ostilă SUA.

Printre astfel de instituții din California se numără Community Outreach Academy și Futures High School , între  organizatorii cărora se numără și oficialii de la consulatul general rus din San Francisco.

 

 

 

Bootcamp-ul paramilitar rus care comemorează 85 de ani de la crearea trupelor aeriene sovietice. Oregon, SUA, 2015 (Imagine: slavicsac.com)

 

Oregon, SUA, 2015 – Într-o tabără de instruire paramilitară rusă se comemorează 85 de ani de la crearea trupelor aeriene sovietice.   (Imagine: slavicsac.com).

 

 

Jurnalistul din Sacramento indică de asemenea o evoluție ciudată în Florida unde oligarhii ruși au  donat bani unui club de motocicliști ruși cunoscut sub numele de Spetsnaz, carefolosesc un simbol asemănător cu cel al FSB [ Serviciul Federal de Securitate Rus, descendent al poliției secrete KGB sovietice ] și au relații  cu clubul de motocicliști Putin’s Night Wolves din Rusia .

Un grup de tineret paramilitar cazac rus la Academia de Outreach Comunitar din Sacramento, CA (Imagine: slavicsoc.com)

 

Un grup paramilitar de tineri cazaci ruși la Academia de comunicare comunitară din Sacramento, CA (Imagine: slavicsoc.com).

Jurnalistul Gurzhiy își încheie articolul  cu observația  că nou-numitul ambasador rus în SUA, Anatoly Antonov ,   primise mai devreme medalia rusă „ Pentru întoarcerea Crimeii ” acordată celor mai implicați în anexarea de către Rusia a acestei regiuni ucrainene în  2014 și relatează că în orașul Evpatoria din Crimeea, ocupanții ruși au înălțat un monument pe care stă scris un îndemn pentru generațiile viitoare de ruși să acționeze și în Alaska, așa cum au făcut strămoșii lor în Crimeea.

 

 

 

 

Un monument instalat în orașul Evpatoria din Crimeea după Anschluss din Crimeea lui Putin spune: „Am întors Crimeea, trebuie să întoarceți Alaska!” (Imagine: slavicsoc.com) 

 

 

Foto: Pe monumentul ridicat în orașul Evpatoria din Crimeea după Anschlussul lui Putin din Crimeea  se poate citi: „Am întors Crimeea, trebuie să întoarceți Alaska!” (Imagine: slavicsoc.com).

20/09/2020 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ofensiva serviciilor secrete și a rusofililor pentru capturarea Basarabiei

 

 Vladimir Putin susține că e pregătit de o nouă `criză a rachetelor ...Dodon vrea ca limba rusă să redevină obligatorie în școlile din R ...

 

PLANUL Rusiei și al lui Dodon pentru capturarea Basarabiei.Ofensiva  asupra Parlamentului. Cât de reprezentativă e statalitatea dodonistă?

În spaţiul public se aruncă mesaje-cheie menite să buimăcească lumea şi să-l avantajeze pe Igor Dodon, scrie jurnalistul Alecu Reniță în https://www.timpul.md.

Nu ştiu câte din mesajele-cheie sunt lansate din prostie sau la comanda stăpânilor lui Igor Dodon.

În ultimele 2-3 luni, „cârtiţele” din partidele politice şi mass-media au promovat insistent mesajul că alegerile prezidenţiale să aibă loc în aceeaşi zi cu cele parlamentare anticipate.

Nu se cerea mult discernământ politic ca să înţelegi că acest model îi avantaja enorm pe diversioniştii de la Moscova şi pe dodonul lor.

În realitate, sub masca voinţei poporului, li se dădea puterea totală încă pe 4 ani înainte. 

Pe fundalul monopolizării şi compromiterii totale a instituţiilor de bază de către Dodon — Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, Justiţia – reprezentanţii naţiunii civice moldoveneşti în tandem cu socialiştii şi politicienii pro-europeni, au descoperit peste un an de la alegeri că mandatele lor parlamentare nu sunt reprezentative.

Acum este lansat un alt mesaj-cheie menit să reaprindă ura împotriva singurului loc de unde mai răzbat câteva voci oneste, singulare: Parlamentul nu este reprezentativ. Ofensiva orchestrată de serviciile secrete împotriva unui Parlament dominat de grupul diversionist al socialiştilor urmăreşte, în esenţă, transformarea R.Moldova în republică prezidenţială. De ce atâta grabă? Iarăşi vine Kozak la Chişinău?

Nu pe slugile socialiste, dar pe cei din partidele pro-europene îi întreb – cât de reprezentativă este Preşedinţia burduşită de serviciile străine? Dar Guvernul transformat în stafful electoral al lui Dodon? Dar Justiţia, Audiovizualul şi holdingurile de mass-media plătite din „kuliokul” lui Igor Dodon?

Ca să vă înţeleg viziunea şi mesajele voastre tot mai bizare şi mai sincronizate cu altele, aş vrea să ne spuneţi, stimaţi pro-europeni – cât de reprezentativă este statalitatea moldovenească întruchipată de Dodon şi haitele sale de paraziţi şi trădători?
 

22/07/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Acțiuni subversive ale unor mari puteri îndreptate împotriva unirii Moldovei cu Muntenia

 

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

1859 – Unirea Principatelor Române

 

 

Între evenimentele epocale petrecute în istoria noastră după Războiul Crimeei (1853-1856), pierdut de Rusia în confruntarea acesteia cu coaliţia marilor puteri europene, un aspect mai puţin cercetat a fost acela al conspiraţiilor antiunioniste, puse la cale atât de forţe interne cât şi externe, în perioada premergătoare Unirii de la 1859.

Deosebit de periculos pentru cauza Unirii, a fost complotul pus la cale de prinţul Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza, sprijinit de Rusia şi finanţat de bancherii evrei Şmul Rbinovici şi Leiba Kan, care urmărea să pună prin orice mijloace mâna pe tronul ţării şi care a fost doar la un pas să-şi aducă la îndeplinire planul, care a fost dejucat de unionişti în ultima clipă.

Deşi învinsă în Războiul Crimeei şi nevoită să cedeze atât teritorii, cât şi din influenţa sa în politica sud-estului Europei, Rusia nu putea accepta totuşi ideea de a lăsa din mână Principatele Române, astfel încât a ales în acţiunile sale de împiedicare a Unirii, soluţia uneltirilor din umbră şi a finanţării de spioni, unul dintre pionii săi de bază în aplicarea acestei strategii fiind tocmai acest beizade Grigore,dornic să acceadă cu orice preţ pe tronul moldovean.

Prinţul moldovean s-a sprijinit în acţiunile sale pe contele polonez, Nieczuka Wierzebicki, un mercenar aflat în timpul Războiului Crimeei în slujba turcilor şi care a fost plătit de bancherul Rabinovici, pentru a-l sprijini pe Grigore Sturdza.

În scurt timp, Wierzebicki va recruta o adevărată armată de 1200 de mercenari polonezi, gata să intervină la primul semnal.

Potrivit planului, dacă Sturdza nu ar fi reuşit să ajungă domn prin coruperea deputaţilor, ar fi intrat în acţiune în forţă mercenarii pentru a-l impune pe tron, beneficiind totodată de tot sprijinul logistic şi diplomatic Rusiei.

În conformitate cu strategia adoptată, mercenarii fuseseră aduşi în taină în jurul capitalei Iaşi, ulterior ei urmând să fie concentraţi pe graniţa cu Muntenia şi trimişi în marş spre Bucureşti.

Fără îndoială, reuşita acestui plan ar fi blocat, cine ştie pentru câtă vreme, acţiunile unioniste care luaseră amploare în cele două ţări române.

Complotiştii nu aveau nici o îndoială asupra atuurilor lor, fiind convinşi că vor avea succes, mai ales că unii dintre liderii unioniştilor, printre care Kogălniceanu, Manolache Epureanu sau Anastasie Panu, făceau joc dublu, promiţând prinţului Grigore sprijinul, pentru ca acesta să acceadă la tron.

Reuşita planului părea atât de sigură, încât agentul rus William Sollioms, îi scria unuia dintre complotişti : ” Grigori Sturdza s-a ales Domn, prin urmare vei avea şi d-ta o bucată de pâine”.

Ar fi absurd sâ credem că în „Partida Unioniştilor” se aflau numai idealişti naivi şi că lipseau oamenii hotărâţi şi pragmatici, care să nu şovăie nici un moment în lupta inegală totuşi, pentru aducerea la îndeplinire a idealului secular al unirii poporului român, împotriva imensului pericol reprezentat de forţele din interior ostile Unirii, susţinute de forţa enormă a imperiilor vecine: Rusia, Turcia şi Austria.

Lovitura de stat pusă la cale, a fost dejucată în preajma zilei de 5 ianuarie, când unioniştii l-au propus domn pe Alexandru Ioan Cuza, comandantul oştirii moldovene, anihilând astfel şansele complotiştilor de a recurge la forţă, după ce acţiunile secrete ale lui Grigore Sturdza pentru coruperea unui număr suficient de deputaţi unionişti, eşuaseră.

Legenda spune că în seara zilei de 3 ianuarie 1859, unionistul Costache Negruzzi, dădea buzna în sala unde juca biliard Alexandru Ioan Cuza, comandantul armatei moldovene, pentru a-l înştiinţa că a fost ales să devină domn al celor două Principate Române  unite.

Este poate doar o poveste, dar ceea ce ştim acum este că alegerea lui Cuza a înclinat hotărâtor balanţa spre Unirea, aflată efectiv la momentul respectiv pe muche de cuţit.

A rămas de pomină şi răspunsul pe care l-ar fi dat Cuza, nevenindu-i să creadă , aducătorului veştii :

” Hai sictir, farsorule ! „.

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

Harta Principatelor Române unite la 1859

 

Planuri finanţate de puteri străine prin care se urmărea blocarea acţiunilor Partidei Unioniste în cele două ţări române.

Într-o declaraţie dată după dezvăluirea complotului prinţului Grigore Sturdza, Alecu von Onciul spunea că:

„Nu se ştia decât de atacarea Iaşilor şi de hotărârea complotiştilor de a-l ucide pe Domn şi pe deputaţi”. 

Deputaţii  Partidei Unioniste aflaseră de pericolul grav care îi pândea şi au decis în ziua de 3 ianuarie, după o lungă dezbatere care a avut loc în casa deputatului unionist Pisoschi, să-l susţină ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, comandantul armatei moldovene.

Un alt unionist se grăbeşte să-l aducă în faţa adunării pe Cuza, care după acceptarea candidaturii, a jurat că va abdica dacă proiectul unionist eşuează.

La sedinţa hotărâtoare, desfăşurată în ziua de 5 ianuarie, prinţul Sturdza infiltrase în sala unde urma să aibă loc votul agenti polonezi, instruiţi să anihileze eventualele proteste, în cazul în care va fi ales el.Surpriza a fost mare atunci când lui Sturza, sigur de victorie, i s-a respins candidatura, iar Cuza, comandantul oştirii ales domn, a adus trupe în jurul clădirii.

După eşuarea complotului, comandanţii polonezi reuniţi în aceeaşi zi, hotărau uciderea unor lideri ai unioniştilor, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, pe care îl considerau trădător.

Prinţul Sturdza decisese data de 13 ianuarie pentru lovitura de stat, însă Alecu von Onciul şi Iacob Antosz i-au dezvăluit în 10 ianuarie lui Cuza planurile acestuia, astfel încât conspitaţia fost lichidată în ultimul moment.

Au urmat arestări in rândurile complotiştilor, printre primii numărându- se comandantul mercenarilor polonezi, Wierzbicki, asupra căruia au fost găsite între altele, scrisori cifrate şi sigiliul lui Grigore Sturdza.

Într-un raport secret consulul britanic la Iaşi, Henry A.Churchill, clarifica mai multe aspecte:” Acest evreu, Şmul Rabinovici, care a fost arestat ca implicat în conspiraţie, a mărturisit că a fost martor la o conversaţie care a avut loc între contele mercenar Wierzbicki şi ambasadorul Rusiei de la Constantinopole, unde s-a făcut aluzie la planul complotului.

Wierzbicki (alias Murad bey), care urma să plece în Principate, a primit din partea ambasadorului scrisori adresate consulului rus Popov de la Iaşi, cu recomandarea insistentă de a i se acorda tot sprijinul”.

Acelaşi evreu a adăugat ca Wierzbicki cheltuise 3000 de ducaţi pentru a cumpăra armament şi muniţie, pe care le-a ascuns într-o pădure şi că planul prevedea declararea unirii la Focşani şi proclamarea lui Sturdza domn în cele două principate române, cu binecuvântarea Rusiei.

Consulul britanic mai relata în secret la Londra faptul că ofiţerul Constantin Moruzi din armata rusă şi de asemenea un preot rus, Pop Costa, au întreprins în perioada premergătoare alegerii noului domn, numeroase acţiuni de incitare a norodului.

Unirea s-a înfăptuit totuşi la 5 ianuarie la Iaşi şi 24 ianuarie la Bucureşti, în  ambele principate fiind ales un singur domn – Alexandru Ioan Cuza.

Complotiştii implicaţi în conspiraţia din Moldova, inclusiv mercenarii polonezi, au fost aduşi în faţa Curţii Criminale şi acuzaţi de „tentativă de dezordine publică” şi de „pregătire a unei răscoale”.

Au fost pedepsiţi să primească fiecare câte douăzeci de lovituri şi pentru că mulţi dintre ei erau cetăţeni ai unor state străine, au fost predaţi reprezentanţilor ţărilor lor, cu interdicţia de a mai reveni.

Cuza a intervenit personal pentru eliberarea prinţului Grigore Sturdza.Cu toată clemenţa care le-a fost arătată, conspiratoriii nu s-au resemnat, acţionând în continuare pentru împiedicarea Unirii.

La 1 februarie 1859, la Bucureşti a avut loc un atentat cu bombă nereuşit, care îl viza pe domnitorul nou ales al celor doua Principate Române, Alexandru Ioan Cuza.

Nu s-a aflat nici până în zilele noastre cine a pus la cale acesastă acţiune…

 

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

Foto: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi deputaţii Unirii

 

Elitele româneşti ale timpului au înţeles şansele extraordinare pe care le aveau şi au acţionat magistral

 După înfrângerea Rusiei de către marile puteri europene aliate ale Turciei, în Războiul Crimeei (1853 -1856), noua situaţie geopolitică de pe continentul european, a fost statuată de prevederile Tratatului  semnat în urma Congresului de Pace de la Paris, care a reuşit să blocheze câteva decenii expansionismul rus în Balcani.

Potrivit acestui Tratat, Rusia a trebuit să retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad, aflate în sudul guberniei ţariste Basarabia, pe care o anexase în 1812 şi pierdea accesul la Gurile Dunării. De asemenea, zona Mării Negre a fost demilitarizată şi, ceea ce era foarte important, Rusia a pierdut controlul asupra Munteniei şi a Moldovei, care fuseseră la un pas de anexare, după ce guvernatorul rus Pavel Kiseleff, înaintase o propunere în acest sens, cu câţiva ani înainte.

După 1856, Principatele Române intrau sub garanţia celor şapte puteri europene, care au fost de acord să consulte românii în privinţa felului în care doreau să fie guvernaţi în viitor, înfiinţând în acest scop Adunările AD Hoc, menite să reprezinte toate straturile populaţiei.

Rusia şi-ar fi dorit o Unire  formală a acestora, sub conducerea unui domn marionetă, astfel încât să-şi poată perpetua prezenţa în zonă, motiv pentru care l-a sprijinit puternic din umbră pe prinţul trădător Grigore Sturdza.

Nici Imperiul Austriac şi nici Imperiul Otoman (care avea statutul de putere suzerană), nu acceptau ideea unirii prin voinţa poporului român, încercând prin fel de fel de ingeriţe grosolane, să-şi impună interesele politice.

Austria avea în Ţările Române o puternică agentură de spionaj şi subversiune, a cărei misiune era blocarea Unirii.

Agenţii austreci au început să facă mărturisiri…

Agentul Ignasy Ferdinand Kek mărturisea în fața tribunalului ca agenturile austriece aveau misiunea de a provoca în cele două ţări române dezordini grave sociale, care să justifice intervenţia armatelor străine, împiedicarea alegerii unui domnitor, „căci interesul ginăral ar fi ca Austriea să poată căpăta Moldova şi Valahiea, fie măcar cu preţul Galiţiii”.

Principalul pion al subversiunii turceşti în Moldova acelor vremuri, a fost Nicolae Vogoride (Vogoridis, Bogoridi), (n. 1820, Iaşi – d. 23 aprilie 1863, Bucureşti), grec la origine, fost Ministru de Finanţe al Moldovei, în perioada  18 decembrie 1856 – 7 martie 1857, sub căimăcămia lui Teodor Balş şi ulterior el însuşi caimacam (regent) al Moldovei),  între anii 1857 – 1858. 

S-a căsătorit cu Ecaterina „Cocuţa”Conachi, care avea numai 17 ani si era singurul copil al logofătului Costache Conachi şi  al Smarandei Negri,  mama  marelui om politic Costache Negri.

 La cununia sa a asistat şi domnitorul Mihai Sturdza. Noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, după dorinţa marelui logofăt, care neavând un moştenitor, a dorit ca astfel să-i fie perpetuat numele.

După ce a fost numit caimacam al Moldovei, Vogoride s-a manifestat ca un antiunionist convins, mai ales după ce primise toate asigurările de la  Austria şi Turcia că, în cazul în care Marea Unire nu se va înfăptui, „caftanul de domnitor al Moldovei va fi al său”, astfel incât el a  falsificat fara nici o remuşcare  listele electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc din Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

Nicolae Vogoride                  Caricatură din presa vremii

 

 

Între postura de prima doamnă a ţării şi  simţămintele sale  patriotice unioniste, soţia sa, Ecaterina Conachi Vogoride, n-a ezitat să opteze pentru Unirea poporului  sau.

S-a integrat în mod natural în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei vitreg, Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, de Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Moruzi ş.a.

Când soţulsău şi-a impus prin fals  antiunionismul, Ecaterina Conachi n-a ezitat să sustragă corespondenţa secretă a acestuia cu Înalta Poartă, in care lui Vogoride îi era promis tronul tarii, dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc, şi să divulge uneltirile separatiste   ambasadorului  Franţei,  care a  facut in asa fel  ca acestea să fie publicate în ziarul unionist „L’Etoile d’Orient” ( Steaua Orientului), care apărea la Bruxelles, generând un imens scandal diplomatic la nivel european.

Apoi, traduceri în limba română ale acestei corespondenţe au fost răspândite şi în Moldova, sub titlul “Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fete politice”, cu menţiunea că  scrisorile  „sunt traduse din Steoa Dunarii, ce apare la Brucsela (Bruxeles)”.

În aceste condiţii, Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia au rupt relaţiile diplomatice cu Poarta Otomană, obligându-l  pe sultan sa-l destituie pe marele vizir Reşid Paşa.

In situatia in care Austria şi Anglia, susţineau Poarta, s-a ajuns chiar la ameninţări de război, însă după  întrevederea de la Osborne între imparatul Napoleon al III- lea  al Frantei şi regina Victoria a Imperiului Britanic, unde s-a încheiat un acord de a se anula alegerile făcute sub controlul lui Vogoride şi de a se organiza altele, Poarta Otomană a consimţit  la 12 august 1857, anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei, şi organizarea la 18 august de noi alegeri, care de această dată s-au  soldat cu o majoritate unionistă.

La 22 septembrie 1857 s-a întrunit Divanul Ad-hoc al Moldovei, iar la 30 septembrie cel al Munteniei şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Colonelul Alexandru Ioan Cuza, comandantul oştirii moldovene, s-a  numărat printre deputaţii noi aleşi în Divan.

Majoritatea unionistă era zdrobitoare şi dorea formarea unui singur stat, sub numele de ROMÂNIA.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentanţii românilor, au sintetizat cinci solicitări de bază: se cerea autonomie faţă de Turcia, Unirea celor două principate româneşti sub un principe străin, neutralitatea statului, reforme sociale şi necesitatea ca puterea legiuitoare să fie încredinţată unei Adunări Obşteşti, care să reprezinte toate interesele naţiei.

Conferinţa de la Paris din 7 octombrie 1858, a elaborat un document final, având rolul unei adevărate Constituţii pentru cele două principate. Unirea avea să fie una formală, fiecare principat român urmând să albă propriile sale instituţii executive şi legislative şi câte un domnitor..

Deputaţii l-au ales domnitor în Moldova la 5 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza, iar în data de 24 ianuarie 1859, şi în Muntenia. A fost o mişcare inspirată şi curajoasă, care a exploatat o lacună a Convenţiei de la Paris, care nu specifica nicăieri interdicţia de a fi ales acelaşi domn în ambele Pricipate.

Obiectivul imediat următor, a fost infăptuirea Unirii depline, fără a mai aştepta deciziile altor reuniuni internaţionale, Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat al celor două principate, a armatelor lor, a legislatiei, vămilor, etc.

În 1861, Înalta Poartă a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care era admisă unirea politică şi administrativă a celor două ţări române.

Pe 11 decembrie, domnul Cuza, a dat publicităţii o Proclamaţie prin care aducea la cunoştinţa tuturor că „naţionalitatea română este întemeiată”.

Din 1866, conform Constituţiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite au început să se numească oficial ROMÂNIA.

 

SĂ TRĂIASCĂ ÎN VECI PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA ! 

 

 

 

 

 

Surse: http://ro.blastingnews.com/cultura/2017/razboiul secret; https://cersipamantromanesc.wordpress.com/ portretul-unui-tradator;

 

24/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: