CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Jefuită, vandalizată și pângărită de nenumărate ori, Catedrala Notre Dame din Paris înfruntă vremurile

 

 

Imagini pentru notre dame photos

 

 

Foto:  Celebra catedrală Notre-Dame din Paris. Lucrările sale de construcţie au debutat în 1163 pe vremea papei Alexandru al III-lea, pe locul unui lăcaș de cult dedicat sfântului diacon Ștefan. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar construcția a durat din 1163 până în 1345. 

De proporții impozante, cu  130 m lungime, 45 m lățime, 35 m înălțime, putând adăposti până la 10.000 de persoane, această vastă și impresionantă construcție gotică a dominat, Île de la Cité din Paris, pentru mai mult de 855 de ani, până în zilele noastre.

Este o bijuterie a artei gotice, care de-a lungul istoriei a fost jefuită şi vandalizată de multe ori.

În timpul  Revoluţiei Franceze, în timpul terorii iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute operele iluminiștilor în timp ce era venerată Ființa Supremă.

Notre-Dame a fost multă vreme închisă, naţionalizată, profanată, jefuită sistematic, scoasă la vânzare ca simplă masă de materiale de construcţie, iar statuara ei galerie a regilor,de pe faţadă, a fost decapitată, nu de ghilotină, ci de loviturile de ciocan.

La un moment dat, revoluționarii francezi chiar au încercat să o demoleze și să o  vândă pentru piatră. Un timp, Sfântul lăcaș a fost transformat într-o magazie de alimente și vinuri.

La începutul secolului al XIX-lea, catedrala de abia mai stătea în picioare, dar a redevenit catolică în urma concordatului lui Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, când acesta a fost încoronat aici împărat al Franței pe data de 2 decembrie 1804.

Puțini știu că, datorită scriitorului francez Victor Hugo, Notre-Dame a reînceput să fie iubită și îngrijită de parizieni, după ce romanul său, Notre-Dame de Paris, a devenit faimos pe întregul mapamond, datorită poveștii emoționante a cocoșatului Quasimodo, un personaj despre care s-a aflat de curând că a existat în realitate, fiind contemporan cu marele scriitor francez.

Într-adevăr, odată cu apariția romanului ”Notre-Dame de Paris”, în 1831, a demarat procesul de conştientizare a stării în care se afla catedrala în acea epocă. iar resurecţia edificiului a fost începută de arhitectul Eugène Viollet-le-Duc, care o restaurează în perioada 1844-1864, înțelegându-i mai bine ca oricare altul,   funcţionalitatea și structura, respectându-i materialele, stilurile şi epocile prin care a trecut.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Incendiul catastrofal din 15 aprilie 2019 de la catedrala Notre-Dame de Paris. Pe 15 aprilie 2019, ora 19:50 (ora Europei de Est), un incendiu a izbucnit pe acoperișul catedralei.

Zeci de procurori francezi anchetează cazul, după apariția unor zvonuri că la mijloc ar fi fost o mână criminală.

În momentul de față se  presupune că  dezastrul ar fi fost provocat de un scurtcircuit apărut în timpul lucrărilor de renovare a edificiului.

Potrivit primelor estimări oficiale, lucrările de reconstruire  vor dura cel puțin cinci ani și vor necesita cheltuieli enorme, de ordinul miliardelor de euro.

La 27 august 1789, Adunarea Constituantă a Franței  a publicat ,,Declaraţia Drepturilor omului şi cetăţeanului“. Conform articolului 10 îi este răpită Bisericii Catolice dreptul de religie de Stat.

S-a introdus un calendar nou; a fost organizată o nouă religie, Cultul Fiinţei Supreme. La ordinul lui Marat au fost ucişi în închisorile Franţei 300 de preoţi care au refuzat să jure pe ,,Noua Constituţie“.

Constituţia civilă a clerului a devenit punctul de plecare al unei energice contra-revoluţii al cărei episod sîngeros s-a consumat în războiul civil din Vandeea. În data de 7 noiembrie 1793, Biserica din Franţa înceta să mai existe.

Episcopul Constituţional Gobel al Parisului declară de la tribuna Convenţiei că renunţă la exercitarea funcţiunilor sale. Pe un fond dominat de confuzie generală printre revoluţionari s-au infiltrat vandali care au început să distrugă întregul trecut creştin al Franţei-statuile şi crucile Bisericilor au fost distruse, vasele sacre, clopotele împreună cu monumente valoroase au fost distruse.

Lupta împotriva Bisericii a atins apogeul în momentul în care a fost redactată o Liturghie Laică, iar calendarul gregorian a fost înlocuit cu cel republican începînd cu 22 septembrie.

O cîntăreaţă de la Opera din Paris a fost ridicată pe altarul Catedralei Notre Dame din Paris de către ,,revoluţionarii“ care se aflau într-o stare ,,euforică“ avansată decretînd-o ca zeiţă a raţiunii.

A fost o blasfemie adusă Fecioarei Maria. La data de 24 noiembrie, bisericile din Paris au fost închise iar parohiile săteşti şi-au încetat cultul public.

Pentru Biserica Catolică Revoluţia Franceză nu a fost decât o Cale a Crucii. Numeroşi preoţi împreună cu credincioşii lor celebrau Liturghia pe ascuns riscîndu-şi viaţa. Aşadar Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea Revoluţiei Franceze constituiau doar câteva pretexte, amestecate cu unele cerinţe juste.

 Masoneria a pregătit această mişcare din culise, în timp ce Noua Republică era condusă de Comitetul Siguranţei Publice. Maximilien Robespierre a folosit un regim de teroare prin ghilotinarea oponenţilor politici, armă sub care a sfârşit în cele din urmă şi el, în 1794. 

Notre-Dame de Paris pendant la Révolution. Cum și-a bătut joc de Notre Dame la Revoluția Franceză, Robespierre și  banda lui de criminali.

 

Fragment…

 

 

Cea mai importantă Catedrală a Franței  ajunge pradă distrugerilor și jafurilor; ornamentele sacristiei sale sunt luate și purtate în bătaie de joc în timpul unor manifestări anti-religioase scabroase fiind inscripționate cu injurii anti-religioase și apoi duse în „pseudo-procesiuni” pentru „depunerea la Convenție”.

Dar, curând, din motive de politică internă și externă, Robespierre reacționează împotriva decristianizării.

Discursul său din primul al II-a Primar (din 21 noiembrie 1793) împotriva „ateismului aristocratic” marchează voința de a opri mișcarea.

Legea din Frimaire (6 decembrie 1793), propusă de el, acordă totuși libertatea de închinare.

Totuși, acest lucru nu-l împiedică pe „incoruptibilul” Robespierre, să dea pe mâna călăului  revoluționari cunoscuți, cum erau: Chaumette și Hébert, Clootz și Vincent, pe motiv că erau creștini.

Cei care aveau altă părere au fost numiți aliați cu dușmanii Patriei și contrarevoluționari – „pentru discreditarearegimului”.

Având în vedere ordinele lui Robespierre, și Gobel este inclus în lot; El este condamnat pentru „conspirație evidentă împreună cu Clootz, Chaumette și ceilalți”.

Pentru a șterge orice idee despre Divinitate și dorind să pună bazele guvernării pe un ateism absolut, și pentru a da coerență calomniilor infamante ale despoților coaliției, episcopul  Gobel este și el condamnat la moarte prin decapitare.

Gobel a murit ca un creștin și cu curaj, obținând iertarea greșelilor sale  și a înaintat la eșafod strigând: „Trăiască Isus Hristos! „

Notre Dame, complet abandonată, a devenit un simplu depozit pentru vinurile Republicii Ateiste.

Revoluția Franceză învinsese la orașe și sate…

 

 

 

Surse:

 

 

 „Notre-Dame de Paris pendant la Révolution” – autor Jean Leflon

 

https://www.rfi.ro/cultura-110830-pagina-de-istorie-notre-dame-lucruri-stiute-putin

FLUIERUL ro.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Notre-Dame_din_Paris

21/04/2019 Posted by | CREDINTA, ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: