CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Statistici ale evolutiei numerice a populatiei evreiesti din Romania in perioada 1930 – sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial

 

 

 

Maresalul Ion Antonescu

 

 

 

EVREII DIN ROMANIA IN TIMPUL MARESALULUI ANTONESCU

 

Studiul care urmeaza – „Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din Romania” – si care acopera perioada dintre anul 1930 si sfarsitul celui de-al doilea razboi  mondial a fost prezentat pentru prima oara la Congresul Mondial al Institutului International de Statistica, de la Stockholm, din 1957.

A fost apoi publicat la Roma si New York. Remarcabil este faptul ca acest studiu  este foarte rar amintit de catre istoricii care se ocupa de problema populatiei evreiesti din in Romania in anii 1940-1944.

Este cu atat mai remarcabil cu cat cei doi autori erau cei mai calificati pentru a se pronunta asupra subiectului demografiei populatiei evreiesti din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

 

 Wilhelm Filderman

 

Wilhelm Filderman (n. 14/25 septembrie 1882, București – d. 22 aprilie 1963, Paris) a fost jurist și om politic român de etnie evreiască, președinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945) și președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945).

Dr. Wilhelm Filderman a fost chiar si el trimis in centrele de concentrare din Transnistria, pentru scurt timp.

Sabin Manuilă, Realitatea Ilustrată, 8 iul 1934.jpg

Dr. Sabin Manuilă (foto : n.19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad  – d. 20 noiembrie 1964, New York,SUA) ,a fost Director General al Institutului Central de Statistica din   Bucuresti si apoi consilier special al Biroului de Recensamant al Statelor Unite (…).

A fost ales membru corespondent (1938) al Academiei de Stiinte Romane din 1937 și membru titular începând cu 1941.

(Romanian Civilization Studies – Populatia Evreiasca din Romania in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial – Fundatia Culturala Romana, Iasi)

Larry L.Watts, istoric american

Cifre exacte in toate detaliile cu privire la populatia evreiasca din Romania, nu se pot produce, pentru ca ele nu exista.

Cauza acestei situatii trebuie cautata in evenimentele istorice din ultimele decenii, care, pe de o parte, au produs radicale si repetabile schimbari de granite politice, iar pe de alta parte au produs deplasari masive de populatie, atat in interior cat si peste granite.

Lucrarea de fata s-a facut in conditii deosebit de grele pentru ca multe dintre consecintele evenimentelor istorice nu s-au inregistrat deloc sau au fost masurate prin metode indirecte.

Astfel de date care s-ar putea sa mai existe inca sunt tinute de autoritatile de stat care nu obisnuiesc sa ofere publicului informatii statistice.

Totusi, autorii au sentimentul ca pot sa contribuie prin cunostintele personale in legatura cu situatia locala, cunostinte castigate de-a lungul perioadei in care au detinut pozitii oficiale in Romania, ceea ce i-a tinut in contact permanent cu subiectul acestui studiu.

Ei considera ca sunt bine calificati pentru a interpreta datele disponibile, care sunt prea adesea deformate de amatori in aceasta problema.
Date generale
Schimbarile care au intervenit in granitele Romaniei sunt in general cunoscute.

Ca urmare a primului razboi mondial, populatia si teritoriul Romaniei s-au dublat. Evenimentele care au precedat si urmat cel de-al doilea razboi mondial au schimbat granitele Romaniei spre Est, Nord si Sud.

Aceste modificari au dus la o schimbare radicala si in numarul evreilor care, la recensamantul din 1930, au fost in numar de 756.930 (dupa religie).

Cifra lor a fost calculata la sfarsitul razboiului – in 1945 – la 355.972 pentru teritoriul de azi al Romaniei, iar la urmatorul recensamant (28 noiembrie 1956) cifra lor a fost gasita la 144.198.

Cele trei cifre denota clar tendinta spre declin numeric a evreilor din Romania, ca urmare a conditiilor politice din ultimele doua decenii.
Scaderea de la cifra recensamantului din 1930 la cifra postbelica se datoreste in principal schimbarilor de granita.

Din populatia calculata din 1945, un insemnat numar a emigrat in  Israel.

Numai in perioada 1948 pana in august 1952, „Statistical Bulletin of Israel” (vol. 3, Octombrie-Aprilie 1952-53) raporteaza 128.609 de noi sositi din Romania.

Numarul evreilor emigrati clandestin de pe teritoriul de azi al Romaniei nu poate fi stabilit, dar se urca la o cifra considerabila, dat fiind ca iesirea din tara s-a facut in toate directiile si intr-un timp destul de indelungat.
Cel mai greu de urmarit este evolutia numerica a evreilor din teritoriul ocupat de Rusia Sovietica in iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Moscova  in colaborare cu Germania  nazista si reacordat URSS prin Tratatul de Pace din 10 Februarie 1947 de la Paris.

Acest teritoriu cuprinde intreaga Basarabie, Bucovina de Nord si tinutul Hertei din judetul Dorohoi, cedat Rusiei la 28 iunie 1948. Teritoriul acesta a avut in 1930 o populatie de 275.419 evrei (calculati dupa apartenenta etnica). (Analele Institutului Central de Statistica, Bucuresti, 1942, pp.348-349).

Aceasta regiune a avut densitatea evreiasca cea mai mare din Romania – 8,1%, fata de media tarii de 4,0%.
Cand armatele germano-romane au reocupat aceste teritorii in vara anului 1941, o parte a populatiei evreiesti a fost evacuata de autoritatile sovietice si o parte s-a refugiat din proprie initiativa in Rusia Sovietica.

Acesti evacuati si refugiati s-au raspandit in toate directiile.

Sunt numeroase dovezi ale peregrinarilor lor. Astfel, intr-o nota din arhiva Dr. Wilhelm Filderman citim: „In 1947, un delegat RPR care a fost la Moscova, reintors la Bucuresti, a cerut ajutor pentru cei 100.000 de evrei romani care se gaseau in Rusia.

Dr Filderman a intervenit imediat in favoarea lor la Joint Distribution Committee, dar, din motive tehnice, nu s-a putut rezolva nimic”.
O parte a evreilor din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Siberia. Dr Bickel citeaza relatiile date de United Press din Berlin la 10.000.

Pentru a putea urmari evolutia numerica a evreilor din Romania este necesar sa retinem schimbarile produse prin cedarile de teritorii din preajma celui de-al doilea razboi mondial:
In rezumat, majoritatea, adica 57,1% a evreilor din Romania (calcul facut dupa nationalitate etnica la recensamantul din 1930) au fost detasati de Romania prin evenimentele din preajma celui de-al doilea razboi mondial. Multi dintre acestia au mai avut contact cu statul roman.

Acest fapt important trebuie avut in vedere ori de cate ori se discuta si evolutia numerica a evreilor din Romania.

Harta Romaniei, 1930

Iata acum evolutia numerica a evreilor pe regiuni. La recensamantul general din 1930 s-au gasit pe teritoriul Vechiului Regat:
Dupa cum se stie, cel mai apropiat criteriu pentru stabilirea numarului exact al evreilor din Romania este cel al religiei. La prima etapa de asimilare, se pierde limba materna. In Vechiul Regat, 50,1% din evrei si-au insusit limba materna romana.

Din cei asimilati lingvistic, o parte mica (4,6%) s-au asimilat si etniceste.

Nu este probabil ca cei de religie mozaica si de limba materna idis sa fi declarat alta apartenenta etnica decat cea de evreu, desi teoretic lucrul este posibil, intrucat nationalitatea etnica s-a inregistrat pe baza de declaratie libera a individului.
La recensamantul din 25 ianuarie 1948 nu s-a inregistrat nici neamul etnic, nici religia populatiei, ci numai limba.

In total s-au inregistrat 97.566 persoane cu limba materna idis (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud) fata de 132.213 din 1930 (inclusiv tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).

La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul evreilor de neam din Vechiul Regat a fost de 94.562, iar al celor cu limba materna idis de 19.804 (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).
Oscilatiile de la un recensamant la altul sunt semnificative. Iata cifrele celor de limba materna idis in cele doua provincii principale, Muntenia si Moldova, la cele trei recensaminte:

In interpretarea acestor cifre intra numerosi factori ca: dislocari de populatie, emigratie, influente psihologice (atmosfera politica), evolutia demografica naturala si chiar factorul de tehnica statistica. Modificarile in cifre sunt esentiale.

Cifra evreilor scade in Muntenia de la 1930 la 1956 aproape la jumatate, iar in Moldova la sub o treime. Emigrarea evreilor a fost deci mult mai intensiva in regiunile de Est ale Romaniei, unde evreii erau mai putin asimilati decat in vestul tarii.

Este si mai semnificativa scaderea proportiei celor de limba materna idis. In Muntenia, in 1930, 23% dintre evrei aveau limba materna declarata idis. In 1956 acest procent a scazut la 10,5%. In Moldova, cifrele sunt de 69,2% in 1930 si 31,2% in 1956.
Pierderile suferite din cauzele directe ale razboiului au fost evaluate de organizatiile evreiesti din Romania conduse de Dr. W. Filderman la 15.000.

Aceasta cifra cuprinde pierderile in jurul a 3000 de vieti in timpul guvernarii scurte a Garzii de Fier si 3000-4000 de victime ale represaliilor militare din Iasi. De asemenea, cuprinde pierderile suferite de populatia deportata in Transnistria. Numarul celor deportati a fost de aproximativ 40.000, din care 30.000 s-au reintors.

Din cei 10.000 care nu s-au reintors, o parte au pierit in Transnistria sau in cursul transportului. Cifra totala a evreilor morti „fie din cauza ca au fost ucisi pe teritoriul romanesc, fie ca au pierit din cauza deportarilor” este data de Filderman ca fiind de 15.000.

Basarabia si Bucovina

Cifra evreilor in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei calculata pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din aceasta populatie, 100.000 s-au retras din fata armatelor germano-romane in interiorul Rusiei Sovietice in 1941(6). (In raportul prin care Dr W. Filderman cere ajutor la Joint Committee pentru evreii romani din Rusia, cifra lor este data de asemenea de 100.000)
La recensamantul din 1941, facut dupa reocuparea acestor regiuni, s-au gasit 126.000 Evrei.

RECENSAMANT_1941

Harta  Romaniei (1942)

Rom1942

Diferenta este de 49.419. (Totalurile sunt obtinute prin totalizarea cifrei calculate pe baza recensamantului din 1930, – deci nu cuprinde sporul natural 1930-1941) si cea gasita la recensamantul din 1941.

Aceasta este cifra probabila a evreilor disparuti parte prin refugiu, parte prin suprimare.

Din cei 126.000 evrei recenzati, au fost la randul lor deportati in Transnistria 109.000, din care 54.000 (aproximativ 50%) au pierit. Din aceste evaluari ale organelor de conducere evreiesti din Romania rezulta ca pierderile de vieti evreiesti din regiunile Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sunt de 103.919 suflete (49.419 plus 54.000).

Aceasta este cifra evreilor de a caror existenta nu se poate gasi urma, majoritatea lor fiind suprimata, iar o parte, care nu poate fi, desigur, evaluata, s-a retras in interiorul Rusiei, majorand cifra de 100.000 data de Dr. E. Kulischer si Dr. W. Filderman.

Cifra actuala a populatiei evreiesti din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei, dupa calculele de mai sus, ar trebui sa fie de 71.500, la care, probabil, se adauga cei 100.000 de refugiati din timpul razboiului, dand un total de 171.500, in loc de 275.419, cat a fost in 1930.

Rapoarte recente de presa arata insa ca numarul evreilor in orasele din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei este egal cu numarul lor din preajma razboiului.

Cifrele din Basarabia demonstreaza caracterul conservativ al evreilor din acea provincie. Din numarul evreilor identificati prin religie s-au declarat ca apartinand nationalitatii etnice evreiesti 99,3%, iar limbii materne idis in proportie de 97,5%.
In Bucovina, unde constiinta nationala a evreilor este tot asa de ferma ca in Basarabia, 99,3% din ei, identificati dupa criteriul religiei, s-au declarat de neam etnic evreiesc, iar limba materna idis este declarata de 79,8% a populatiei evreiesti, stabilita dupa acelasi criteriu.

O insemnata parte a evreilor din Bucovina au limba materna germana.
Transilvania (inclusiv Banat, Crisana si Maramures) la 1930.

In Transilvania, constiinta nationala a evreilor este foarte ferma. Numai in Banat, 20% din Evrei se declara de alt neam (maghiar), pe cand in Transilvania numai 3,4% din evrei se declara de alt neam decat Evrei.

In ce priveste limba idis, ea e vorbita de 60% din evreii din Nordul si Estul Transilvaniei si numai de o mica minoritate in Vest (in Banat: 5,4%)
Evenimentele din cursul razboiului au influentat considerabil numarul evreilor din Transilvania.

Prin Dictatul de la Viena, 1940, Transilvania de Nord a fost cedata Ungariei.

Pe acest teritoriu au trait, la 1930, 138.917 evrei. (Cifra de 148.295 pare a fi cifra persoanelor de religie mozaica). Recensamantul maghiar din 31 Ianuarie 1941 a gasit 151.125 evrei in Transilvania de Nord.

In Transilvania de Sud au ramas 54.538.

Evreii din Transilvania de Nord au fost deportati in Gemania sau in tabere de munca de catre Guvernul maghiar, cu exceptia unui numar de 14.000. S-au reintors in Romania si s-au aflat in lagare la sfarsitul razboiului in total 44.000.

Deci au supravietuit 58.000 si au pierit 90.295 sau 60,9% din total.

Harta Romaniei postbelice

Map of Romania (Current)

La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul Evreilor a fost:

Desi datele recensamantului in 1956 nu permit o comparatie reala cu cele ale recensamantului din 1930, date fiind conditiile cu totul diferite ale celor doua recensaminte si ale tehnicii de recensamant intrebuintate, totusi trebuie sa acceptam ca un fapt real scaderea generala a numarului evreilor de la 192.833 (dupa religie) din 1930 la 42.735 (dupa neam etnic) in 1956.

Sunt insa pretioase cifrele privind Banatul, unde nu au existat  pierderi  prin deportari sau atrocitati si totusi numarul evreilor a scazut considerabil intre 1930 si 1956, si anume de la maximum (dupa religii) din 1930 de 14.043 la 7.776 (dupa neam etnic) din 1956.

Aceasta scadere este indicativa pentru intensitatea procesului de imigratie de evrei din Romania de la 1944 pana la 1956.

Dispunem de date incomplete asupra miscarii naturale a populatiei evreiesti de la 1940 incoace.

In perioada 1931 – 1939, cresterea naturala a evreilor din Romania a fost de 6917 suflete (0,9%) la o populatie totala evreiasca de 728.115 evrei dupa nationalitate etnica in 1930.

Concluzii:

1) Cifra totala a evreilor din Romania s-a redus considerabil in ultimele doua decenii. Pierderile se datoreaza:

– reducerii teritoriale a tarii; atrocitatilor antievreiesti din cursul razboiului atat pe teritoriul tarii, cat si peste granite;

– atrocitatilor comise de armate si autoritati  straine, care au controlat temporar teritoriul Romaniei;

–  migratiunilor intense si indelungate din toata durata celor doua decenii.

2) Evenimentele politice internationale au influentat considerabil raportul dintre nationalitatea etnica declarata, limba materna idis si religia mozaica a evreilor din fiecare regiune a Romaniei. Raportul dintre cele trei elemente este esential pentru judecarea situatiei.

3) Limba materna idis a fost declarata la recensamantul din 1930 de 68,5% dintre evreii din intreaga tara (raportat la cei de religie mozaica). Acest procent variaza si in timp si in spatiu.

El este mult mai scazut in 1956 decat era in 1930. (71,2% in 1930 fata de 23,7% in 1956, calculat la proportia dintre neamul etnic declarat si limba materna idis.

Am ales acest criteriu cu scop de comparabilitate pentru ca recensamantul din 1956 n-a inregistrat religia).

4) Pierderile de vieti ale evreilor au fost evaluate pe regiuni astfel: 15.000 in provinciile Vechiului Regat, Transilvania de Sud si Bucovina de Sud; 103.919 in Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei din judetul Dorohoi; si 90.295 in Transilvania de Nord, incorporata de Hitler Ungariei.

In total se evalueaza la 209.214 pierderile evreiesti de pe teritoriul Romaniei din 1939, ceea ce reprezinta 27% din cifra totala a Evreilor (in loc de 53%, evaluat de Dr. Kulischer), din care se atribuie: 2% administratiei romane, 13% actiunii militare germano-romane desfasurate aproape exclusiv pe frontul rasaritean si 12% actiunii Guvernului unguresc secondat de autoritatile germane.

Concluzia generala: „In nici o tara dominata de nazisti, n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti” – conchide raportul Dr. W. Filderman.

Sursa: 9am.ro

20/10/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Mărturia depusa de Wilhelm Filderman, fost președinte al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România, cu privire la perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu.

 

 

 

 

Mărturia depusa de Wilhelm Filderman, fost președinte al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România și președinte al Uniunii Evreilor Români, cu privire la perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu.

 

 

Un document care ar trebui să pună capăt discuțiilor și acuzațiilor privitoare la masacrarea evreilor, ca politica de stat in timpul  guvernării mareșalului ION ANTONESCU.

 

 

CINE A FOST WILHELM FILDERMAN  ?

 

 

 

 

 

Wilhelm Filderman (n. 14 noiembrie 1882, București — d. 1963, Paris) a fost un om politic și jurist român, conducător laic al obștii evreiești în perioada de la sfârșitul Primului Război Mondial până la sfărșitul celui de al Doilea Război Mondial.

 

Filderman a fost președintele Federației Uniunii Comunitaților Evreiesti din România (FUCE) și reprezentant al evreilor în Parlamentul Român.

S-a născut la București ca fiu al unui tipograf evreu bogat. În timpul liceului a fost coleg si s-a împrietenit cu Ion Antonescu.

Filderman a absolvit facultatea de drept la  Paris si  și-a luat  doctoratul la Sorbona (1909).

În Primul Război Mondial , a luptat ca ofițer în armata română. A fost delegat la Conferința de Pace de la Paris din 1918, devenind apoi deputat în Parlamentul României.

La 30 mai 1943 a fost deportat de catre regimul antonescian în Transnistria si  in timpul regimlului comunist   s-a exilat in vestul Europei, în anul 1948.

A murit la Paris în anul 1963.

 

 

Testamentul lui Wilhelm Filderman.

Un document care ar trebui să pună capăt discuțiilor și acuzațiilor privitoare la suferințele evreilor în vremea guvernării Mareșalului ION ANTONESCU 

Reproducem în întregime așa numitul  TESTAMENT AL LUI FILDERMAN. 

În realitate este vorba de o declarație oficială, sub jurămînt, dată de Wilhelm Filderman în procesul desfășurat în Elveția, avându-i ca inculpați pe tinerii români, membri ai PNȚ, aflați în exil, care au efectuat celebrul atac asupra Legației României de la Berna.

 De maxim interes este mărturia pe care o depune Filderman cu privire la perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu. 

Drept care, această porțiune din declarație am cules-o cu litere mai îngroșate, cu aldine.

 „Subsemnatul Wilhelm Filderman, doctor în Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost președinte al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România și președinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, SUA, Hotel Alamac, Broadway at 71st St., declar următoarele:

În opinia mea, actul de violență al celor cinci tineri refugiați români care au luat cu asalt Legația comunistă de la Berna, la 14-15 februarie 1955, este produsul disperării în care întregul popor român a fost azvârlit, ca urmare a ocupației străine și a terorii exercitate de regimul comunist impus cu forța.

 

În calitate de reprezentant al cetățenilor români de religie mozaică, am fost în situația excepțională, care mi-a permis să urmăresc îndeaproape evenimentele care au dus la actuala situație din România.

Și, întrucât eu consider că aici trebuie căutată sursa exploziilor psihologice de felul celei petrecute la Berna, va trebui să-mi dirijez atenția asupra acestor evenimente.

Pentru a scoate în evidență diferența dintre situația de dinainte și de după instalarea comuniștilor la putere, de către Armatele Sovietice, voi aminti doar câteva fapte.

A fost mereu acuzat regimul Mareșalului Ion Antonescu că a fost un regim înfeudat nazismului și însuși Mareșalul a fost executat de agenții de la Moscova pentru că ar fi fost fascist.

Adevărul este că Mareșalul a fost acela care a pus capăt mișcării fasciste în România, oprind, cu începerea anului 1941, activitățile teroriste ale Gărzii de Fier și suprimând toate activitățile politice ale acestei organizații. 

Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la propriul proces, montat de comuniști, am afirmat că teroarea fascistă de stradă a luat sfârșit în România la data de 21 ianuarie 1941, ziua în care Mareșalul a luat măsuri draconice ca să oprească anarhia fascistă, provocată de această organizație, și să restabilească ordinea în țară.

În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu.

Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști.

 Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.

Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa. 

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor.

Aș aminti doar următoarele două exemple: 

 – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina.

El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol. 

– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică.

 Dar când ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova, condițiile s-au schimbat.

Românii nu au mai fost în stare să aibă nici cea mai mică autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.

Asemenea situație poate fi înțeleasă, cu ușurință, într-o țară aflată sub ocupație militară de Soviete – cum e și astăzi România – administrată de o echipă de comuniști, cei mai mulți aserviți ordinelor Kremlinului.

 

În ansamblul său, populația românească a suferit și suferă cele mai îngrozitoare opresiuni sub regimul comunisto-sovietic.

Ea a fost lipsită de orice drepturi și libertăți. I-au fost confiscate toate bunurile mobiliare, i-a fost expropriată, fără compensare, proprietatea imobiliară.

Prin așa zise reforme monetare, a fost supusă regimurilor de confiscări periodice, dându-i-se iluzoriu speranța de reconstituire, cât de cât, a independenței materiale, necesare unei vieți omenești scăpate de sclavie.

Regimul comunist a distrus mai ales profesiunile liberale, privând zeci de mii de oameni de dreptul de a-și exercita meseria, fiind astfel reduși la mizerie și la degradare.Am fost martor tuturor acestor tragedii.

Am fost martor persecuțiilor politice dirijate de la centru împotriva oamenilor politici democrați, am fost martor întemnițărilor fără judecată și a judecăților fără justiție.

Omnipotența și ubicuitatea poliției secrete și a informatorilor au făcut din teroare trăsătura permanentă a existenței zilnice a românilor.

Cât despre extorcarea sub amenințări, șantaj și pușcărie, evreii au constituit subiect special al atenției din partea comuniștilor.

Orice devenea motiv ca evreii să fie furați, jefuiți, prădați până la ultimele lor bunuri.

Persecuția împotriva evreilor s-a manifestat prin multiple obstacole ce li s-au ridicat celor care voiau să emigreze în Israel și prin rușinoasa exploatare căreia i-au devenit obiect.”

 

 *** Comentarii: 

 

 

 1. Existența acetui text a fost mereu contestată de așa zișii holocaustologi, care susțin că este vorba de un text inventat în redacția revistei „Baricada”, unde a fost prima oară publicat, imediat după decembrie 1989.

Dacă nu mă înșel, „Baricada” a publicat numai fragmentul despre Mareșalul Ion Antonescu, de departe cel mai interesant.

 

2. Textul a fost integral publicat (pentru prima oară?) în volumul Memorial anticomunist din închisoare, de Oliviu Beldeanu, Editura Jurnalul Literar, 1999.

Volumul relatează amplu cele petrecute la Berna, cu ocazia acelui atac, și tot ce a urmat.

Sau aproape tot.

La București, adică în România, circula înainte de 1990 zvonul că acel atac avusese o țintă precisă: documentul care cuprindea lista parlamentarilor francezi plătiți de Moscova să blocheze diverse proiecte și mai ales proiectul legislativ de înființare a Pieței Comune, punctul de plecare al Uniunii Europene de azi !

Documentul a fost găsit în geanta pe care bietul Aurel Șețu, ținta și victima atacului, colonel KGB sub acoperirea de șofer al Legației, nu a vrut s-o dea de bună voie atacatorilor săi.

Se povestea că președintele de atunci al forului legislativ francez, înarmat cu acest document, i-ar fi chemat la el în birou pe toți parlamentarii în cauză, i-a comunicat fiecăruia că numele său figurează pe lista cu pricina, dar că el nu crede că acea listă poate fi adevărată…

Cum să existe parlamentari francezi în solda Kremlinului?!

De aceea așteaptă plin de încredere votul!

Iar votul celor de pe listă, abil șantajați, a fost în favoarea înființării Uniunii Europene de azi…

Ordinul Moscovei nu a putut fi urmat grație acelor români!

Petre Țuțea trăgea concluzia: flăcăii aceia, cu prețul vieții lor, au salvat Europa de la bolșevizare pe cale parlamentară!…

E greu de știut dacă chiar așa s-au petrecut lucrurile. Francezilor le vine peste mână să recunoască, dacă au ce recunoaște!

 

3. Revin la declarația lui Filderman. E neașteptată referința sa la Ion Antonescu, mai ales că este atât de amplă și fără nicio legătură cu procesul.

 

Care să fie explicația?

 

 

Eu aș pune-o în legătură cu faptul că evreii chemați să depună mărturie în apărarea celor acuzați, în „Procesul Marii Trădări Naționale”, au avut atunci, în 1946, o prestație penibilă.

Cei mai mulți, în frunte cu Marele Rabin Alexandru Șafran, nu s-au prezentat, iar cei care s-au prezentat, în frunte cu Wilhelm Filderman, au dat declarații marcate de teama de a nu fi considerați complici ai regimului defunct.

Cine are timp, să compare această declarație, din 1955, cu declarația aceluiași Filderman de la procesul din 1946.

Și să pună pe două coloane declarațiile lui Filderman.

Să vedem ce iese!

Vreau să zic că prin această declarație Filderman și-a potolit probabil niscai mustrări de conștiință.

La fel cum s-a întâmplat și cu Alexandru Șafran, când a revenit în Țară, în 1995, și a ținut să se vadă cu Șerban Alexianu, vechi prieten, fiul lui George Alexianu, înmânându-i acestuia la sfârșitul întâlnirii următorul înscris:

„Lui Șerban Alexianu, amic din tinerețea noastră, în amintirea ilustrului său părinte, care în întreaga-i viață și activitate profesională și mai ales în perioada neagră a războiului a făcut din inimă și total dezinteresat atât de mult pentru comunitate. 

A plătit la comanda omunistă cumplit și total nedrept. Întreaga-i suferință să-i fie izbăvită.” 

 

Comisia Wiesel a pus la îndoială autenticitatea acestei declarații și l-a trimis la Geneva pe nepotul rabinului Șafran, să afle dacă declarația este olografă.

A aflat că este, dar nu s-a învrednicit să publice și să comenteze în raportul comisiei acest înscris, atât de clar și atât de important.

Evident, bietul Șafran a avut de suferit după această declarație.

El, săracul, o dăduse cu înțelegerea de a fi publicată după moartea lui…

Îmi fac mea culpa că nu am respectat promisiunea pe care i-o făcuse în acest sens dl Șerban Alexianu.

De îndată ce am obținut o copie xerox a înscrisului, l-am publicat fără nicio remușcare, fără să aștept acordul dlui Șerban Alexianu.

De la Vérité avant toute chose!…

 

 4. Interesantă mențiunea pe care Filderman ține s-o facă cu privire la confiscarea averilor evreiești pe vremea Mareșalului.

Act pur formal, efectuat de ochii lumii, ai Uniunii Europene de atunci, cu sediul la Berlin…

Da, dacă îl judeci pe Ion Antonescu și pe români pentru legile și decretele promulgate în acei ani, se poate vorbi de mari crime și abuzuri împotriva evreilor. Dacă faci apel însă la fapte, la efectele legilor anti-semite, nu ai niciun motiv de indignare, de supărare, nici ca vreu, nici ca român!

 

5. „Mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei”…

Să ne aducem aminte de scrisorile lui Filderman adresate Mareșalului, adevărate strigăte de groază și disperare, provocate de măcelul la care evreii erau supuși în Transnistria, unde fuseseră deportați din ordinul Mareșalului.

Scrisoarea de răspuns a Mareșalului este un text impecabil sub toate aspectele.

Nereușind totuși să fie convingător prin cuvîntul scris, Mareșalul s-a văzut nevoit să recurgă la soluția extremă: l-a deportat și pe Filderman, liderul evreilor din România, l-a trimis și pe el în Transnistria, să vadă cu ochii săi cât erau de adevărate și de întemeiate acuzele cu care Filderman s-a adresat Conducătorului statului.

Câteva luni a stat Filderman în Transnistria, a putut să se întâlnească cu fiecare evreu și să afle tot adevărul.

Revenit la București, Filderman n-a mai rostit după aceea niciun cuvînt împotriva Mareșalului, nicio plângere în legătură cu soarta evreilor strămutați – acesta este cuvîntul potrivit, strămutați în Transnistria.

Scenele de solidaritate umană, între români și evrei, au fost nenumărate.

Dacă este ceva ce n-am să iert niciodată evreilor și românilor care clamează holocaustul din Transnistria, nu este faptul că evreii aceia spun minciuni și că inventează crime abjecte neîntâmplate.

 Îi acuz și niciodată n-am să le iert faptul că ascund și lasă uitării acele mișcătoare scene de solidaritate care s-au petrecut.

Se pierd astfel în neantul uitării, rămân neconsemnate nenumărate fapte minunate de omenie activă, eficientă, eroică!

Care deseori țin de domeniul sublimului, al fantasticului în ordinea morală a lumii !

Da, există și un astfel de fantastic!…Un singur exemplu: la un moment dat, de la București a venit în Transnistria dispoziția ca evreii până la 18 ani să fie trimiși înapoi, în Țară.

Un român, jandarm, comandant de lagăr, le-a comunicat evreilor care erau vizați prin acest ordin să-și facă bagajele și să se pregătească de drum.

S-au prezentat însă la comandant și evreii care abia ce împliniseră 19 ani de câteva zile sau săptămâni.

Nu era păcat, pentru o diferență de câteva zile, să nu plece și ei înapoi?!

Comandantul s-a învoit, le-a dat dreptate, și a adăugat pe lista celor disponibilizați și persoanele de 19 ani…

Imediat s-au prezentat tinerii care aveau 20 de ani, cu același argument.

 Rezultatul a fost același. S-a ridicat și pentru aceștia limita de vârstă.

Și tot așa, până când comandantul a decis că toți clienții săi îndeplineau condițiile de vârstă pentru a se întoarce în Țară…

Aveau sub 18 ani chiar și bunicii celor vizați de ordinul de la București.

Dacă nu mă înșel, în matematică asta se numește regresie la infinit!…

Evident, germanii, ca ocupanți, aveau acces în primul rând la textul legilor și decretelor anti-semite, și mai puțin sau deloc la maniera românească de a le aplica.

Dacă ne încăpățînâm să vorbim de un Holocaust în România, atunci trebuie să precizăm că e vorba de Holocaustul vesel, Holocaustul luat la mișto, în derizoriu, conform unei formule sui generis de comportament în istorie, îndelung exersată de români!

A se vedea în acest sens și consemnările lui Nicolae Steinhardt, alt mare român evreu!Pare un basm că așa s-au petrecut lucrurile.

Dar ține de domeniul coșmarului și al abjecției umane să constați că niciunul dintre acei evrei „sub 18 ani”, câteva sute, nu a lăsat mărturia sa la Yad Vashem despre acest „moment mișcător de solidaritate umană, dintre evrei și români”!

 Ceva-ceva din onoarea iudaică a salvat Wilhelm Filderman prin această declarație dată cu puțină vreme înainte de a trece și el în neființă.

 

 6. De la Wilhelm Filderman ne-au rămas și niște memorii, scrise minuțios și lăsate în păstrarea secretarului său Grinberg(?), care a trăit la Paris până după 1990.

Înțelegerea era ca aceste Memorii să fie predate Academiei Române, spre păstrare și publicare, imediat ce în România va înceta regimul comunist.

 Când, după 1990, la București, la Academie, s-a aflat de acest veritabil tezaur, preluarea a fost tărăgănată din motive încă neelucidate, răstimp în care Mossadul a putut să fie informat de existența Memoriilor lui Filderman și să intervină în forță, ridicând materialul respectiv din casa bietului evreu, care ar fi avut dreptul să intre în Istoria Poporului Român dacă apuca să predea prețiosul document.

Își făcuse datoria, păstrase cu grijă acel document și a transmis Academiei mesajul venit de la Filderman, evreul despre care în presa americană se afirma deseori că este „cel mai important evreu din Europa”!

Cel mai probabil este că informația către Mossad a plecat de la o persoană din conducerea Academiei Române.

 Pentru cine încearcă să afle adevărul, motivele pentru care am ratat însușirea și publicarea unui document de maximă importanță pentru istoria României, am un singur sfat, antic și de demult: cherchez la femme!… Nu bag mâna în foc, ci doar emit o supoziție.

 

 7. Declarația de la Berna a lui Filderman ne permite să știm cam cum arată în Memorii mărturia sa despre Transnistria, despre așa zisul Holocaust. Este foarte probabil că nu vom citi niciodată aceste memorii.

 

Sau le vom citi cu multe modificări, așa cum s-a întâmplat și cu alte texte de același fel. Mă refer în primul rând la Memoriul făcut de Siegfried Jagendorf, fost șef al lagărului de la Moghilău – Moghilev.

Memoriul a fost scris imediat după război, în SUA, unde a emigrat familia Jagendorf.

Și a fost predat la Yad Vashem, așa cum se obișnuiește.

Și tot așa, precum se obișnuiește, memoriul a fost returnat autorului cu indicații precise ce anume să scoată și ce să mai adauge, pentru ca aminitirile sale să se potrivească cu versiunea oficială a Transnistriei.

Autorul, încăpățînat și rebel, așa cum puțini sunt evreii când e vorba de Holocaust, a refuzat să revină asupra textului. Pagubă în ciuperci!…

După moartea sa, ușor suspectă, în 1970, s-a găsit cine să facă modificările respective.

Le-a făcut însă atât de stângaci încât miros de la o poștă a făcătură… Prostănacă și murdară…

Ca și modificările operate asupra celebrului Jurnal semnat de Mihail Sebastian.

Semnat, dar nu și scris în întregime de marele Sebastian.

Unii zic, dar eu nu cred, cum că Vicu Mândra ar fi acceptat sarcina de mare onoare și încredere de a colabora atât de intim cu un mare scriitor.

O pălărie mult prea mare pentru capul fostului meu coleg de partid…

Dar pentru cine n-ar fi fost prea mare?!Atât pălăria, cât și neobrăzarea gestului!

 

8. În fine, despre poziția afirmată de Filderman în această declarație mai găsim o confirmare în cărticica scrisă de Filderman în colaborare cu Sabin Mănuilă, un raport prezentat la Conferința Mondială de Statistică ținută la Stockolm în 1957, dacă nu mă înșel.

Tot așa, nici urmă de Holocaust.

Dar, din păcate, cu cifre total inexacte cu privire la legionari…

Le trecem cu vederea, mulțumiți să constatăm că, la nivelul celei mai înalte funcții din interiorul comunității evreiești din România acelor ani, teza Holocaustului a fost complet infirmată, sub toate aspectele în care ea a fost imaginată și scornită.

 

 9. O ultimă precizare: declarația a fost dată de Wilhelm Filderma în limba engleză și se află la dosarul cauzei amintite.

Traducerea pe care am publicat-o mai sus are vizibile stângăcii.

Este de interes național ca autoritățile românești să intervină în Elveția, pentru a obține o copie autentificată a acestui act.

O traducere ca lumea se impune și ea, pentru ca fragmente din acest text să figureze la locul cuvenit în manualele de istorie.

Nu de istorie a Holocaustului, ci de istorie a României!

Sperăm să nu ne-o ia Mossadul înainte din nou!…

Și să ne-o ia! Cine să-i împiedice?!

 

Autor: Ion  Coja

 

Sursa:  ioncoja.ro

 

 

 

Cateva cuvinte despre autor.

Dl. profesor Ion Coja, lingvist român, publicist și scriitor, militant patriot roman,  s-a nascut la  22 octombrie 1942 in  Constanța.

S-a evidențiat prin activitatea sa critică în raport cu tratarea  unor evenimentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

A fost ales senator în legislatura 1992-1996, pe listele partidului PDAR în județul Constanța.

 

Este profesor la Facultatea de Litere a  Universitatatii din București.

Dl.profesor Ion Coja neagă Holocaustul petrecut pe teritoriul României si a înființat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului” (LICAR), ca reacție la acuzele că românii au participat la Holocaust.

A publicat o serie de romane și piese de teatru.

În 1979 a  primit premiul Academiei Române pentru piesa de teatru Credința.

Opera face o apologie a rolului jucat de Brătieni și Carol I în istoria românilor.

Dl. prof.Ioan Coja, recunoaște că a avut doi mentori, doi oameni care i-au orientat viața spirituală: Alexandru Graur și Petre Țuțea.

 

Una dintre lucrarile sale de referinta : „Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga”, editura Miracol, 1999.

23/06/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Antonescu si evreii din Romania

 

 

 

Maresalul Ion Antonescu

 

 

 

EVREII DIN ROMANIA IN TIMPUL MARESALULUI ANTONESCU

 

Studiul care urmeaza – „Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din Romania” – si care acopera perioada dintre anul 1930 si sfarsitul celui de-al doilea razboi  mondial a fost prezentat pentru prima oara la Congresul Mondial al Institutului International de Statistica, de la Stockholm, din 1957.

A fost apoi publicat la Roma si New York. Remarcabil este faptul ca acest studiu  este foarte rar amintit de catre istoricii care se ocupa de problema populatiei evreiesti din in Romania in anii 1940-1944.

Este cu atat mai remarcabil cu cat cei doi autori erau cei mai calificati pentru a se pronunta asupra subiectului demografiei populatiei evreiesti din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

 

 

 

 

Dr. Wilhelm Filderman era liderul Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania in timpul razboiului, cat si  presedinte al Comitetului Reunit de Distributie si a fost chiar si el trimis in centrele de concentrare din Transnistria, pentru scurt timp.

Dr. Sabin Manuila, Sabin Manuilă (n.19 februarie 1894   Sâmbăteni, Arad – d. 20 noiembrie 1964, New York,SUA) ,a fost Director General al Institutului Central de Statistica din   Bucuresti si apoi consilier special al Biroului de Recensamant al Statelor Unite (…).

A fost ales membru corespondent (1938) al Academiei de Stiinte Romane din 1937 și membru titular începând cu 1941.

(Romanian Civilization Studies – Populatia Evreiasca din Romania in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial – Fundatia Culturala Romana, Iasi)

Larry L.Watts, istoric american

Cifre exacte in toate detaliile cu privire la populatia evreiasca din Romania, nu se pot produce, pentru ca ele nu exista.

Cauza acestei situatii trebuie cautata in evenimentele istorice din ultimele decenii, care, pe de o parte, au produs radicale si repetabile schimbari de granite politice, iar pe de alta parte au produs deplasari masive de populatie, atat in interior cat si peste granite.

Lucrarea de fata s-a facut in conditii deosebit de grele pentru ca multe dintre consecintele evenimentelor istorice nu s-au inregistrat deloc sau au fost masurate prin metode indirecte.

Astfel de date care s-ar putea sa mai existe inca sunt tinute de autoritatile de stat care nu obisnuiesc sa ofere publicului informatii statistice.

Totusi, autorii au sentimentul ca pot sa contribuie prin cunostintele personale in legatura cu situatia locala, cunostinte castigate de-a lungul perioadei in care au detinut pozitii oficiale in Romania, ceea ce i-a tinut in contact permanent cu subiectul acestui studiu.

Ei considera ca sunt bine calificati pentru a interpreta datele disponibile, care sunt prea adesea deformate de amatori in aceasta problema.
Date generale
Schimbarile care au intervenit in granitele Romaniei sunt in general cunoscute. Ca urmare a primului razboi mondial, populatia si teritoriul Romaniei s-au dublat. Evenimentele care au precedat si urmat cel de-al doilea razboi mondial au schimbat granitele Romaniei spre Est, Nord si Sud.

Aceste modificari au dus la o schimbare radicala si in numarul evreilor care, la recensamantul din 1930, au fost in numar de 756.930 (dupa religie).

Cifra lor a fost calculata la sfarsitul razboiului – in 1945 – la 355.972 pentru teritoriul de azi al Romaniei, iar la urmatorul recensamant (28 noiembrie 1956) cifra lor a fost gasita la 144.198.

Cele trei cifre denota clar tendinta spre declin numeric a evreilor din Romania, ca urmare a conditiilor politice din ultimele doua decenii.
Scaderea de la cifra recensamantului din 1930 la cifra postbelica se datoreste in principal schimbarilor de granita. Din populatia calculata din 1945, un insemnat numar a emigrat in  Israel.

Numai in perioada 1948 pana in august 1952, „Statistical Bulletin of Israel” (vol. 3, Octombrie-Aprilie 1952-53) raporteaza 128.609 de noi sositi din Romania.

Numarul evreilor emigrati clandestin de pe teritoriul de azi al Romaniei nu poate fi stabilit, dar se urca la o cifra considerabila, dat fiind ca iesirea din tara s-a facut in toate directiile si intr-un timp destul de indelungat.
Cel mai greu de urmarit este evolutia numerica a evreilor din teritoriul ocupat de Rusia Sovietica in iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Moscova  in colaborare cu Germania  nazista si reacordat URSS prin Tratatul de Pace din 10 Februarie 1947 de la Paris.

Acest teritoriu cuprinde intreaga Basarabie, Bucovina de Nord si tinutul Hertei din judetul Dorohoi, cedat Rusiei la 28 iunie 1948. Teritoriul acesta a avut in 1930 o populatie de 275.419 evrei (calculati dupa apartenenta etnica). (Analele Institutului Central de Statistica, Bucuresti, 1942, pp.348-349).

Aceasta regiune a avut densitatea evreiasca cea mai mare din Romania – 8,1%, fata de media tarii de 4,0%.
Cand armatele germano-romane au reocupat aceste teritorii in vara anului 1941, o parte a populatiei evreiesti a fost evacuata de autoritatile sovietice si o parte s-a refugiat din proprie initiativa in Rusia Sovietica.

Acesti evacuati si refugiati s-au raspandit in toate directiile.

Sunt numeroase dovezi ale peregrinarilor lor. Astfel, intr-o nota din arhiva Dr. Wilhelm Filderman citim: „In 1947, un delegat RPR care a fost la Moscova, reintors la Bucuresti, a cerut ajutor pentru cei 100.000 de evrei romani care se gaseau in Rusia.

Dr Filderman a intervenit imediat in favoarea lor la Joint Distribution Committee, dar, din motive tehnice, nu s-a putut rezolva nimic”.
O parte a evreilor din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Siberia. Dr Bickel citeaza relatiile date de United Press din Berlin la 10.000.
Pentru a putea urmari evolutia numerica a evreilor din Romania este necesar sa retinem schimbarile produse prin cedarile de teritorii din preajma celui de-al doilea razboi mondial:
In rezumat, majoritatea, adica 57,1% a evreilor din Romania (calcul facut dupa nationalitate etnica la recensamantul din 1930) au fost detasati de Romania prin evenimentele din preajma celui de-al doilea razboi mondial. Multi dintre acestia au mai avut contact cu statul roman.

Acest fapt important trebuie avut in vedere ori de cate ori se discuta si evolutia numerica a evreilor din Romania.
Iata acum evolutia numerica a evreilor pe regiuni. La recensamantul general din 1930 s-au gasit pe teritoriul Vechiului Regat:
Dupa cum se stie, cel mai apropiat criteriu pentru stabilirea numarului exact al evreilor din Romania este cel al religiei. La prima etapa de asimilare, se pierde limba materna. In Vechiul Regat, 50,1% din evrei si-au insusit limba materna romana.

Din cei asimilati lingvistic, o parte mica (4,6%) s-au asimilat si etniceste.

Nu este probabil ca cei de religie mozaica si de limba materna idis sa fi declarat alta apartenenta etnica decat cea de evreu, desi teoretic lucrul este posibil, intrucat nationalitatea etnica s-a inregistrat pe baza de declaratie libera a individului.
La recensamantul din 25 ianuarie 1948 nu s-a inregistrat nici neamul etnic, nici religia populatiei, ci numai limba. In total s-au inregistrat 97.566 persoane cu limba materna idis (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud) fata de 132.213 din 1930 (inclusiv tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).

La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul evreilor de neam din Vechiul Regat a fost de 94.562, iar al celor cu limba materna idis de 19.804 (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).
Oscilatiile de la un recensamant la altul sunt semnificative. Iata cifrele celor de limba materna idis in cele doua provincii principale, Muntenia si Moldova, la cele trei recensaminte:

In interpretarea acestor cifre intra numerosi factori ca: dislocari de populatie, emigratie, influente psihologice (atmosfera politica), evolutia demografica naturala si chiar factorul de tehnica statistica. Modificarile in cifre sunt esentiale.

Cifra evreilor scade in Muntenia de la 1930 la 1956 aproape la jumatate, iar in Moldova la sub o treime. Emigrarea evreilor a fost deci mult mai intensiva in regiunile de Est ale Romaniei, unde evreii erau mai putin asimilati decat in vestul tarii.

Este si mai semnificativa scaderea proportiei celor de limba materna idis. In Muntenia, in 1930, 23% dintre evrei aveau limba materna declarata idis. In 1956 acest procent a scazut la 10,5%. In Moldova, cifrele sunt de 69,2% in 1930 si 31,2% in 1956.
Pierderile suferite din cauzele directe ale razboiului au fost evaluate de organizatiile evreiesti din Romania conduse de Dr. W. Filderman la 15.000.

Aceasta cifra cuprinde pierderile in jurul a 3000 de vieti in timpul guvernarii scurte a Garzii de Fier si 3000-4000 de victime ale represaliilor militare din Iasi. De asemenea, cuprinde pierderile suferite de populatia deportata in Transnistria. Numarul celor deportati a fost de aproximativ 40.000, din care 30.000 s-au reintors.

Din cei 10.000 care nu s-au reintors, o parte au pierit in Transnistria sau in cursul transportului. Cifra totala a evreilor morti „fie din cauza ca au fost ucisi pe teritoriul romanesc, fie ca au pierit din cauza deportarilor” este data de Filderman ca fiind de 15.000.

Basarabia si Bucovina

Cifra evreilor in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei calculata pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din aceasta populatie, 100.000 s-au retras din fata armatelor germano-romane in interiorul Rusiei Sovietice in 1941(6). (In raportul prin care Dr W. Filderman cere ajutor la Joint Committee pentru evreii romani din Rusia, cifra lor este data de asemenea de 100.000)
La recensamantul din 1941, facut dupa reocuparea acestor regiuni, s-au gasit 126.000 Evrei. Diferenta este de 49.419. (Totalurile sunt obtinute prin totalizarea cifrei calculate pe baza recensamantului din 1930, – deci nu cuprinde sporul natural 1930-1941) si cea gasita la recensamantul din 1941.

Aceasta este cifra probabila a evreilor disparuti parte prin refugiu, parte prin suprimare.

Din cei 126.000 evrei recenzati, au fost la randul lor deportati in Transnistria 109.000, din care 54.000 (aproximativ 50%) au pierit. Din aceste evaluari ale organelor de conducere evreiesti din Romania rezulta ca pierderile de vieti evreiesti din regiunile Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sunt de 103.919 suflete (49.419 plus 54.000).

Aceasta este cifra evreilor de a caror existenta nu se poate gasi urma, majoritatea lor fiind suprimata, iar o parte, care nu poate fi, desigur, evaluata, s-a retras in interiorul Rusiei, majorand cifra de 100.000 data de Dr. E. Kulischer si Dr. W. Filderman.

Cifra actuala a populatiei evreiesti din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei, dupa calculele de mai sus, ar trebui sa fie de 71.500, la care, probabil, se adauga cei 100.000 de refugiati din timpul razboiului, dand un total de 171.500, in loc de 275.419, cat a fost in 1930. Rapoarte recente de presa arata insa ca numarul evreilor in orasele din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei este egal cu numarul lor din preajma razboiului.

Cifrele din Basarabia demonstreaza caracterul conservativ al evreilor din acea provincie. Din numarul evreilor identificati prin religie s-au declarat ca apartinand nationalitatii etnice evreiesti 99,3%, iar limbii materne idis in proportie de 97,5%.
In Bucovina, unde constiinta nationala a evreilor este tot asa de ferma ca in Basarabia, 99,3% din ei, identificati dupa criteriul religiei, s-au declarat de neam etnic evreiesc, iar limba materna idis este declarata de 79,8% a populatiei evreiesti, stabilita dupa acelasi criteriu. O insemnata parte a evreilor din Bucovina au limba materna germana.
Transilvania (inclusiv Banat, Crisana si Maramures) la 1930.

In Transilvania, constiinta nationala a evreilor este foarte ferma. Numai in Banat, 20% din Evrei se declara de alt neam (maghiar), pe cand in Transilvania numai 3,4% din evrei se declara de alt neam decat Evrei. In ce priveste limba idis, ea e vorbita de 60% din evreii din Nordul si Estul Transilvaniei si numai de o mica minoritate in Vest (in Banat: 5,4%)
Evenimentele din cursul razboiului au influentat considerabil numarul evreilor din Transilvania. Prin Dictatul de la Viena, 1940, Transilvania de Nord a fost cedata Ungariei.

Pe acest teritoriu au trait, la 1930, 138.917 evrei. (Cifra de 148.295 pare a fi cifra persoanelor de religie mozaica). Recensamantul maghiar din 31 Ianuarie 1941 a gasit 151.125 evrei in Transilvania de Nord.

In Transilvania de Sud au ramas 54.538.

Evreii din Transilvania de Nord au fost deportati in Gemania sau in tabere de munca de catre Guvernul maghiar, cu exceptia unui numar de 14.000. S-au reintors in Romania si s-au aflat in lagare la sfarsitul razboiului in total 44.000.

Deci au supravietuit 58.000 si au pierit 90.295 sau 60,9% din total.

La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul Evreilor a fost:

Desi datele recensamantului in 1956 nu permit o comparatie reala cu cele ale recensamantului din 1930, date fiind conditiile cu totul diferite ale celor doua recensaminte si ale tehnicii de recensamant intrebuintate, totusi trebuie sa acceptam ca un fapt real scaderea generala a numarului evreilor de la 192.833 (dupa religie) din 1930 la 42.735 (dupa neam etnic) in 1956.

Sunt insa pretioase cifrele privind Banatul, unde nu au existat  pierderi  prin deportari sau atrocitati si totusi numarul evreilor a scazut considerabil intre 1930 si 1956, si anume de la maximum (dupa religii) din 1930 de 14.043 la 7.776 (dupa neam etnic) din 1956.

Aceasta scadere este indicativa pentru intensitatea procesului de imigratie de evrei din Romania de la 1944 pana la 1956.

Dispunem de date incomplete asupra miscarii naturale a populatiei evreiesti de la 1940 incoace.

In perioada 1931 – 1939, cresterea naturala a evreilor din Romania a fost de 6917 suflete (0,9%) la o populatie totala evreiasca de 728.115 evrei dupa nationalitate etnica in 1930.

Concluzii:

1) Cifra totala a evreilor din Romania s-a redus considerabil in ultimele doua decenii. Pierderile se datoreaza: reducerii teritoriale a tarii; atrocitatilor antievreiesti din cursul razboiului atat pe teritoriul tarii, cat si peste granite; atrocitatii comise de armate si autoritati  straine, care au controlat temporar teritoriul Romaniei; migratiunilor intense si indelungate din toata durata celor doua decenii.

2) Evenimentele politice internationale au influentat considerabil raportul dintre nationalitatea etnica declarata, limba materna idis si religia mozaica a evreilor din fiecare regiune a Romaniei. Raportul dintre cele trei elemente este esential pentru judecarea situatiei.

3) Limba materna idis a fost declarata la recensamantul din 1930 de 68,5% dintre evreii din intreaga tara (raportat la cei de religie mozaica). Acest procent variaza si in timp si in spatiu. El este mult mai scazut in 1956 decat era in 1930. (71,2% in 1930 fata de 23,7% in 1956, calculat la proportia dintre neamul etnic declarat si limba materna idis.

Am ales acest criteriu cu scop de comparabilitate pentru ca recensamantul din 1956 n-a inregistrat religia).

4) Pierderile de vieti ale evreilor au fost evaluate pe regiuni astfel: 15.000 in provinciile Vechiului Regat, Transilvania de Sud si Bucovina de Sud; 103.919 in Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei din judetul Dorohoi; si 90.295 in Transilvania de Nord, incorporata de Hitler Ungariei.

In total se evalueaza la 209.214 pierderile evreiesti de pe teritoriul Romaniei din 1939, ceea ce reprezinta 27% din cifra totala a Evreilor (in loc de 53%, evaluat de Dr. Kulischer), din care se atribuie: 2% administratiei romane, 13% actiunii militare germano-romane desfasurate aproape exclusiv pe frontul rasaritean si 12% actiunii Guvernului unguresc secondat de autoritatile germane.

Concluzia generala: „In nici o tara dominata de nazisti, n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti” – conchide raportul Dr. W. Filderman.

Sursa: 9am.ro

31/10/2013 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: