CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

16 martie 1918 – Ministrul ucrainean de externe,V. Golubovici,a făcut cunoscut guvernelor german, austro-ungar, turc, bulgar și român, pretenţiile teritoriale ale ţării sale asupra Basarabiei

Telegrama trimisă de ministrul de externe al Republicii Ucraina, V. Golubovici, guvernelor german, austro-ungar, turc, bulgar și român în data de 16 martie 1918, în care erau prezentate interesele Ucrainei în Basarabia.

 

„Către guvernul German, Austro-Ungar, Turc, Bulgar și Român.

 Prin aceasta am cinstea a vă declara, că Sfatul Miniștrilor Republicii Democratice Ucrainiene Populare găsește neapărat să aducă la cunoștința Stăpânirii Imperiale Germane următoarele:

Stăpânirea ucrainiană e mult interesată de soarta provinciei vecine, Basarabia.

Cu toate că cele două popoare domnitoare: cel ucranian și cel moldovenesc locuiesc amestecate, nu mai lasă nici o îndoială faptul că partea de miază-noapte a teritoriului Basarabiei e locuită în cea mai mare parte de ucrainieni, iar în partea de miază-zi (între grupurile Dunării și a ministrului) ei au majoritatea relativă și astfel Basarabia în privința stării etnografice, economice și politice alcătuiește o parte nedespărțită din teritoriul Republicii Democratice Ucrainiene.

Stăpânind o mare parte din malul Mării Negre, unde în partea dinspre apus se află un mare centru economic – Odesa, cu care la drept vorbind e legată toată partea de miază-zi a Basarabiei, guvernul ucrainean scoate, că prin orice schimbare a fostei graniței ruso-române, mai ales în părțile de miază-noapte și miază-zi se calcă mult interesele politice și economice ale Republicii Ucrainiene.

Având în vedere că în vremea de față o parte însemnată a Basarabiei e cuprinsă de oștile românești și întrebarea a cui să fie Basarabia de acum înainte, ar putea să fie un punct de discuții la conferința de pace din București, Guvernul Republicii Democratice Ucrainiene, socoate cu putință dezbaterea și rezolvarea acestei întrebări numai dacă va lua parte și va fi de acord și împuternicitul guvernului ucrainian.”

Președintele consiliului de miniștri și ministrul de externe, Golubovici.

*Telegrama a fost citită în Ședința Sfatului Țării din Basarabia din 16 martie 1918.

Sfatul Ţării din Republica Democrată Moldovenească a protestat împotriva amestecului Ucrainei în treburile interne ale Republicii Democratice Moldoveneşti şi a formulării de către această ţară a unor pretenţii teritoriale nejustificate.

Nota trimisă în data de 16 martie 1918 de GuvernulRepublicii Poporane Moldoveneşti, Republicii Ucrainene :

„Sfatul Ţării, Parlamentul Republicii Moldoveneşti, aflând despre tendinţele Ucrainei asupra unor părţi ale Republicii Moldoveneşti, în special asupra unei părţi a ţinuturilor Hotinului şi Cetatea Albă, îşi exprimă faţă de Guvernul Republicii Ucrainene, Rada Centrală şi întreg poporul ucrainean protestul său energic împotriva tentativelor asupra drepturilor de autodeterminare a poporului moldovenesc şi a altor popoare, locuitoare pe teritoriul fostei gubernii a Basarabiei.
…Sfatul Ţării îşi exprimă convingerea fermă şi credinţa nestrămutată că poporul ucrainean eliberat nu va vroi să sugrume politiceşte şi economiceşte popoarele libere ale Republicii Moldoveneşti.

Pentru conformitate,
Secretar al Sfatului Ţării,
B. Epuri

În data de 23 martie 1918, la insistenţa Blocului Moldovenesc, o delegaţie basarabeană formată din  I. Inculeţ, D. Ciugureanu şi C. Stere, sosit de la Bucureşti , se deplasează la Iaşi unde, în incinta Palatului Sturdza, discută cu reprezentanţii guvernului român problema unirii Basarabiei cu România.

Delegaţia basarabeană îl invită pe Alexandru Marghiloman, primul-ministru al României, la Chişinău.
La 26 martie 1918  primul-ministru al României Alexandru Marghiloman, însoţit de ministrul de război Constantin Hârjeu şi de alţi demnitari, soseşte la Chişinău.

Primul-ministru român duce tratative cu membrii guvernului basarabean, cu reprezentanţii fracţiunilor din Sfatul Ţării, cu reprezentanţi ai clerului, ai marilor proprietari, ai altor pături sociale pentru a se edifica asupra atitudinii acestora faţă de problema unirii Basarabiei cu România.

 

Imagini pentru sfatul ţării voteaza unirea photos

 

 

27 martie 1918 

Sfatul Ţării votează Actul Unirii Basarabiei cu România.  

Cu majoritatea de optzecişişase (86) voturi împotriva a trei(3) rezoluţia pentru unirea Basarabiei cu România a Blocului Moldovenesc este adoptată în aplauzele furtunoase a   celor prezenţi.

În acest timp, în sala şedinţei şi-au făcut apariţia oaspeţii români în frunte  cu primul-ministrul Marghiloman căruia preşedintele adunării, IC Inculeţ îi comunică rezultatul votului Parlamentului, în mijlocul unei noi explozii de aplauze şi strigăte entuziaste: „Vivat!”, „Trăiască România!”.

 

 

Membrii Sfatului Ţării care au votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918.

 

După propunerea preşedintelui, secretarul Sfatului Ţării, deputatul Buzdugan, dă citire Declaraţiei  Sfatului Ţării , care este ascultată în picioare de toată asistenţa, după care, la tribună se urcă d.Marghiloman, primul-ministru al României care declară:

„În numele poporului român şi al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aci înainte şi în veci! Trăiască România Mare !”.

Primul ministru român termină discursul în aplauzele  furtunoase şi strigătele asistenţei : „Vivat!”, „Ura!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască unirea în veci!”. Din public se aruncau flori deputaţilor.

Preşedintele Sfatului Ţării I.C. Inculeţ pune întrebarea primului-ministru d.Marghiloman: primeşte Guvernul
Român condiţiunile unirii, citite de către secretarul Buzdugan, din rezoluţia Blocului Moldovenesc, primite de către Parlament ca declaraţie a Sfatului Ţării.
Primul-ministru d.Marghiloman se urcă din nou la tribună şi declară că Guvernul Român primeşte în întregime atât litera cât şi sensul condiţiunilor unirii Basarabiei cu România pe bazele arătate în rezoluţia Blocului Moldovenesc, primite ca declaraţie a Sfatului Ţării (aplauze furtunoase şi strigăte „Ura”, „Trăiască unirea”, „Trăiască România Mare, nouă”).
Deputaţii şi publicul ovaţionează pe preşedintele I.C. Inculeţ, primul-ministru Ciugureanu şi ministrul Pelivan.
  La orele 7 şi 20 seara, Preşedintele declară închisă şedinţa Sfatului Ţării.

Așa se făurește Istoria !
 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/28/o-istorie-a-zilei-de-28-august-video-4/

 

 

 

 

Sursa: http://centenarulromaniei.ro/telegrama-trimisa-de-ucraina-guvernelor-german-austro-ungar-turc-bulgar-si-roman/#

28/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Inițiativă legislativă în Republica Moldova privind declararea zilei de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, zi de Sărbătoare Națională

Imagine similară

Republica Moldova: Inițiativă legislativă privind declararea zilei de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, drept zi de Sărbătoare Națională.

 Fracțiunea parlamentară a Partidului Liberal a înregistrat astăzi în Parlament o inițiativă legislativă privind declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România – drept zi de sărbătoare națională.

Autorii inițiativei legislativ, propun și modificarea Codului Muncii, ca data de 27 martie să fie declarată zi de odihnă informează independent.md

Potrivit Partidului Liberal, în după-amiaza zilei de 27 martie 1918, după 106 ani de ocupație țaristă, s-a deschis ședința Sfatului Țării pentru adoptarea Unirii.

„În acest fel, Basarabia a revenit în granițele ei firești, fiind prima provincie românească care s-a unit cu România, acesta constituind unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria spațiului românesc.Astfel, Actul Unirii, consfințit în 1920 de Marile Puteri stipulează:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa România.”

Unirea a fost primită cu entuziasm și satisfacție de românii de pretutindeni și a stimulat lupta de eliberare a românilor aflați sub stăpânire străină.

A urmat o perioadă de dezvoltare accelerată pe toate planurile a României Mari, recunoscută de cei mai mulți drept epoca de aur a istoriei românești.

Efectele Unirii au fost anulate după 22 de ani, în anul 1940, în urma monstruosului pact Ribbentrop – Molotov, semnat la 23 august 1939, și a ultimatumului sovietic de la 26-28 iunie 1940, Basarabia fiind din nou ocupată, împreună cu Nordul Bucovinei și Ținutul Herța.

Cei mai mulți membri ai Sfatului Ţării, care nu au apucat sau au refuzat se refugieze în România, chiar în primele zile ale ocupației sovietice, au fost deportați și omorâți de NKVD-ul sovietic, în schimb nu și-au sacrificat țara pentru interesele proprii sau străine.

În acest sens, menționăm că prezentul proiect de lege va constitui un act de recunoștință și, totodată, un omagiu adus celor care și-au pus pe altarul vieții unitatea, limba română, libertatea și dorința de a lăsa un stat cât mai bogat celor ce vin, dând dovadă de sacrificiu, glorie și demnitate”, se arată în nota exlicativă a proiectului înregisrat de liberali.

Deputații fac referire și la faptul că, pe 14 martie curent, Parlamentul României  a adoptat o hotărâre asemănătoare prin care ziua de 27 martie a fost declarată sărbătoare națională „demonstrând importanța acestui adevăr istoric”.

(citiţi: cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/03/15/27-martie-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania-devine-sarbatoare-nationala).

„Această zi a întregului neam, o zi sfântă din toate punctele de vedere, nu trebuie să fie confiscată de o competiție politică ce nu are nimic în comun cu idealurile de veacuri ale poporului nostru, mai ales în contextul că în 2018 se împlinesc 100 de ani de la marele eveniment.

În ordinea celor expuse, încheiem cu un pasaj din Actul Unirii :  „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!”, iar prin prezentul proiect de lege, să făurim o punte din trecut spre viitor”, au mai adăugat liberalii.

 

Sursa: https://romaniabreakingnews.ro/si-in-republica-moldova-initiativa-legislativa-privind-declararea-zilei-de-27-martie-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania-drept-zi-de-sarbatoare-nationala/

 

19/03/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Românii uitați în imperiul răului

La 27 martie 1918 a avut loc Unirea Basarabiei cu Tara-Mama. Exista destui romani care nu pot uita acest act extraordinar, Basarabia fiind prima provincie instrainata care, in anul 1918, s-a unit cu Romania. In amintirea evenimentului de atunci, un roman de peste Prut, Mihai Prepelita, si-a lansat la Casa Titulescu din Bucuresti, volumul “Romanii uitati in imperiul raului / Dincolo si dincoace de sarma ghimpata”, aparut la Editura Printech.

Cel mai interesant, chiar foarte spectaculos capitol al cartii este de departe cel intitulat “Prizonierii romani din Siberia”, semnat de diplomatul Victor G. Cadere si reprodus pentru prima oara in intregime de Mihai Prepelita. Diplomatul s-a implicat activ in salvarea romanilor din fosta armata austro-ungara si din Basarabia, aflati in indepartatul si putin ospitalierul pamant al Siberiei.

Dupa cum se stie, mai multi romani ce cazusera prizonieri la rusi au reusit in primavara anului 1917 sa se formeze in Corpul Prim de Voluntari ale carui unitati au luptat cot la cot cu oastea Regatului. Insa actiunea de recrutare a voluntarilor romani in Rusia, care intampinase de la inceput greutati din partea autoritatilor rusesti-aliate a trebuit sa inceteze total atunci cand Rusia a cazut prada bolsevismului, iar armatele Puterilor Centrale ocupasera Ucraina, intrerupand orice legatura cu Romania. In aceste imprejurari, ofiterii ardeleni, conferentiari raspanditi prin diverse colturi ale Rusiei s-au intors care cum au putut in tara, iar cei mai multi au preferat sa ramana si sa impartaseasca mai departe destinul marei mase de soldati romani, ramasi inca in lagarele rusesti, mai ales ca se ivea posibilitatea de a duce lupta mai departe pe frontul francez, asa cum fagaduise generalul Berthelot in trecerea sa prin Rusia, martie 1918, diferitilor reprezentanti ai nationalitatilor ce luptau pentru eliberarea lor de sub dominatia austro-ungara.

In tot decursul anului 1919 s-au facut sfortari pentru evacuarea din Siberia, dar numai ca rezultat al initiativelor particulare ale statelor aliate; astfel, s-au evacuat 14.436 cehi, aproximativ 3.000 italieni, 875 diversi. Dupa mai multe incercari ale statului roman, cum chestiunea evacuarii devenea tot mai presanta cu cat timpul trecea, s-a ajuns la concluzia ca numai prin trimiterea unui imputernicit al guvernului roman la fata locului se poate astepta rezolvarea urgenta a acelei importante chestiuni. In acest sens, guvernul roman a hotarat trimiterea lui Victor G. Cadere ca delegat, cu depline puteri, pentru repatrierea voluntarilor si a prizonierilor din Siberia.

Plecarea Misiunii de Repatriere spre Siberia a avut loc la Paris la sfarsitul lunii ianuarie 1920, cand telegramele aratau ruinarea regimului Kolceak si succesele tot mai mari ale bolsevicilor. Tocmai pentru ca imprejurarile se aratau tot mai potrivnice, Misiunea s-a simtit datoare sa ajunga foarte curand in contact cu romanii din Siberia si cu generalul Janin, ceea ce s-a si intamplat in ziua de 15 aprilie 1920 in Harbin. De la aceasta data pana la 11 mai 1921, Misiunea Romana in Siberia a repatriat aproximativ 5000 de romani. Despre romani se raportase ca s-ar gasi in numar de aproximativ 2500 in jurul Irkutskului. Gratie abnegatiei lui Victor G. Cadere, transporturile pe mare s-au efectuat din Vladivostok la porturile europene. Spre cinstea lor, autoritatile japoneze le-au asigurat romanilor din Extremul Orient tot concursul.

Dupa cum precizeaza Victor G. Cadere in raportul sau, in pofida greutatilor de nedescris, a fost infiintata acolo si Sectia Culturala a Misiunii Romane, continuatoarea sectiei respective din Legiunea Romana.

Inca din timpul formarii corpului voluntar in Siberia aparea la Ekaterinburg ziarul “Gazeta Transilvaniei”, iar cu formarea Legiunii a inceput sa apara la Irkutsk gazeta “Neamul romanesc”.

Aceste publicatii urmau un scop de propaganda pur national, care era necesara prin imprejurarea ca prizonierii romani stateau sub influenta miscarilor din lagare, in general unguresti si sub actiunea ideilor bolsevice, de la care romanii trebuiau deturnati. Considerand faptul ca Misiunea avea de intretinut si prizonierii supusi romani de diferite nationalitati, oameni cu sufletul zdruncinat de cele ce vazusera in Rusia, dezorientati de noua lor situatie si agitati de agentii Crucii Rosii maghiare, a fost creata pe langa birourile Misiunii si o sectie culturala, avand ca organ de propaganda si informatii gazeta “Tara noastra”. Li s-a explicat celor de alte nationalitati ca Statul roman primeste cu dragoste si bunavointa toti cetatenii tarii.

Cartea lui Mihai Prepelita ar trebui intens mediatizata nu numai pentru acest raport al activitatii exceptionale, profund patriotice, a lui Victor G. Cadere, ci si pentru celelalte materiale prezente in paginile ei. Se poate spune ca aparitia volumului “Romanii uitati in imperiul raului / Dincolo si dincoace de sarma ghimpata” este un eveniment cultural.

Publicat de Dragoş Galbur in 29 martie 2010

Blog Basarabia dupa independenta

29/03/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: