CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

 În doar 32 de ani, România a pierdut cca.21% din populație și a ajuns la 18,2 milioane de locuitori.

Nici Siria devastată de război nu a pierdut atât de mult.

Profesorul Vasile Ghețău, Director al Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici” din cadrul Academiei Române, anticipează că în urma recensământului va rezulta o populație rezidentă de aproximativ 18,2 milioane de locuitori.

Amintim că termenul de referință este 1 decembrie 2021, deci cu șapte luni în urmă, scrie https://r3media.ro, preluat de Romanian Global News.

Cifra este cu 800.000 de oameni mai mică decât estimările Institutului Național de Statistică (INS), afirmă profesorul Ghețău într-o analiză amănunțită.

În realitate, acest estimat poate fi și mai mic, până la 25 iulie rezulta o populație de doar 17,2 milioane.

Profesorul Ghețău estimează că în săptămâna 26-31 iulie s-ar mai fi recenzat încă un milion de români.
Conform acestuia, în cele mai optimiste scenarii, s-a recenzat 95% din populație.
Dacă aceste estimări se dovedesc a fi reale, ar confirma un dezastru demografic nemaivăzut în România de pe vremea fanarioților.

Astfel, în 1989, erau 23,16 milioane de români. În doar 32 de ani, țara a pierdut 4,96 de milioane de bărbați, femei și copii. Procentual, este o pierdere uriașă: peste 21,4% din populație, pierdută pe timp de pace, în 32 de ani!
Siria, o țară devastată de un război violent, a pierdut doar 3 milioane de locuitori, în 11 ani de conflict, conform Worldometers.

Procentual, pierderea sirienilor este de aproximativ 14,2%, adică mai mică cu 7% decât România pe timp de pace!
Și Ucraina, confruntată cu un război de șase luni, nu a pierdut, procentual, cât România.

Astfel, conform datelor organizațiilor internaționale, peste 6 milioane de ucraineni au părăsit țara.

Procentual, din 41,1 milioane – cât era estimatul la începutul lui 2022 – Ucraina a pierdut 14,5% din populație de la începutul invaziei ruse.
În acest ritm, peste alți 32 de ani, România s-ar putea trezi cu o populație de doar 13 milioane de locuitori.

03/08/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

1989: Înainte de atacul maselor populare asupra sediului din Bucureşti al CC al Partidului Comunist Român, a existat asaltul asupra sediului de la Chişinău al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. VIDEO

 

 

 

 

Înainte de asaltul mulțimii asupra sediului CC al Partidului Comunist Român, din decembrie 1989, a existat asaltul asupra sediului CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească .  

Pe youtube scrie că ar fi vorba de evenimentele din 19 februarie 1989, nu știu însă dacă datarea e corectă (anterior era pusă altă datare – 22 februarie), scrie Marius mioc pe blogul său https://mariusmioc.wordpress.com/ 

În 12 martie 1989, la Chişinău sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei era luat cu asalt de mulţime.

Încă din 1988 mişcarea naţională din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, încurajată de politica lui Mihail Gorbaciov, începuse să organizeze adunări populare în care se cerea conducerii republicii să accepte decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat în RSS Moldovenească, revenirea la alfabetul latin şi recunoaşterea identităţii dintre limba moldovenească şi cea română.

Ca argumente în sprijinul acestor revendicări se aduceau scrierile lui Lenin, care criticase şovinismul rusesc, precedentul existent în alte republici sovietice (Armenia sau Gruzia aveau precizat în constituţie că limba locală este limbă oficială) şi afirmaţiile unor savanţi ruşi (în marile centre ale Imperiului Sovietic, precum Moscova sau Leningrad, exista mai multă libertate de expresie decît în Chişinău; este un paradox că oameni de cultură moldoveni înfieraţi oficial sau neoficial ca „naţionalişti” la Chişinău, îşi găsiseră refugiu la Moscova unde s-au putut afirma).

Devenise deja o tradiţie ca în fiecare duminică mişcarea naţională să organizeze o adunare populară într-unul din parcurile Chişinăului, în favoarea acestor revendicări. Conducerea republicii a răspuns iniţial cu un „nu” hotărît, prin documentul intitulat „tezele Comitetului Central”, care a fost supus dezbaterii în organizaţiile de partid din RSS Moldovenească.

Cînd mişcarea naţională a luat amploare, fapt vizibil prin creşterea numărului de participanţi la mitingurile acesteia şi a numărului de cititori ai ziarelor care susţineau revendicările naţionale, conducerea comunistă a RSS Moldoveneşti a adoptat o politică de tergiversare.

S-au format nişte comisii şi comitete pentru „studierea” problemelor, dar fără rezultate concrete. Răbdarea oamenilor începea să se epuizeze.

Prologul evenimentelor din 12 martie 1989 l-a constituit mitingul din 8 martie 1989. Ziua femeii, zi de sărbătoare în URSS, a fost prilejul unui nou miting al mişcării naţionale.

Oamenii n-au stat cuminţi în parcul care le fusese rezervat de autorităţi ci au năvălit pe bulevardul central al Chişinăului, oprind circulaţia. Agenţia de presă ATEM aflată în subordinea guvernului de la Chişinău, transmitea un articol indignat cu titlul „Este nevoie de o poziţie principială”.

Conform obiceiului vremii, articolul a fost preluat de mai toate ziarele din RSS Moldovenească.

Mitingul din 8 martie 1989 relatat de "Tinerimea Moldovei" din 12 martie 1989

 

 

Citez din articol, aşa cum a fost reprodus de „Tinerimea Moldovei” din 12 martie 1989 (intervenţiile mele între paranteze drepte): „În ziua de 8 martie au avut loc la Chişinău un miting nesancţionat[neautorizat], iar apoi o procesiune nesancţionată [neautorizată] pe bulevardul Lenin, la care, potrivit datelor oficiale, au participat circa 5 mii de oameni [subestimare, conducerea comunistă vrînd să minimalizeze importanţa protestelor].

Îndreptîndu-se spre Piaţa Eliberării, manifestanţii au inundat partea carosabilă a străzii centrale a capitalei, blocînd astfel pe cîteva ore circulaţia intensă a mijloacelor de transport în această zi de sărbătoare. Participanţii la procesiune purtau lozinci cu cererea de a fi decretată limba moldovenească drept limbă de stat, de a o trece la grafia latină.

Alături de aceste lozinci erau şi chemări cu un alt caracter, bunăoară lozinca „jos colonizarea!”. S-au făcut auzite, de asemenea, strigăte defăimătoare la adresa unor conducători ai republicii.

Totodată, răsunau scandări speculative în cinstea lui M. S. Gorbaciov (…) Indignaţi de tulburarea liniştii în oraş, de dispoziţia stricată în ziua de sărbătoare, majoritatea covîrşitoare a orăşenilor, oaspeţii Chişinăului întreabă: există oare în oraş Puterea Sovietică? Vor fi oare, în cele din urmă, asigurate aici ordinea, odihna liniştită a oamenilor?

De ce organele de ocrotire a drepturilor nu-i scot la iveală şi nu le spun pe nume organizatorilor concreţi ai acestor dezordini, pentru ca obştimea să-i cunoască, să li se poată reţine despăgubiri pentru daunele pricinuite organizaţiilor de transport din oraş (…) Comitetele de partid din oraş nu s-au situat pe o poziţie fermă şi consecventă în situaţia creată”.

În 12 martie 1989 a avut loc un nou miting în centrul Chişinăului, prilej pentru un nou articol indignat al agenţiei de presă ATEM, cu titlul „Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

Reproduc din acest articol (după bisăptămînalul „Tinerimea Moldovei” din 15 martie 1989):

img_0007img_0008

„Duminica trecută în partea centrală a Chişinăului au avut loc din nou mitinguri şi procesiuni de masă nesancţionate [neautorizate] ale cetăţenilor, care au încălcat grav ordinea publică, destabilizînd [destabilizare – un cuvînt des folosit şi în România de FSN, după decembrie 1989] astfel situaţia din oraş (…) mulţimea a ieşit în Piaţa Biruinţei, deşi în recenta hotărîre a Sovietului Orăşenesc se menţiona inadmisibilitatea desfăşurării în ea a unor oarecare demonstraţii, cu excepţia celor festive.

Mulţi tineri s-au îndreptat spre tribuna centrală, rupînd cordoanele de miliţieni, mulţi dintre care au avut de suferit. Nu pot fi calificate altfel decît un sacrilegiu acţiunile indivizilor care au urcat cu picioarele pe parapetul monumentului lui V. I. Lenin. La această acţiune au fost atraşi şi copiii.

Un micuţ, după toate probabilităţile un elev de clasa întîia, a fost pus să ţină o lozincă a cărui conţinut el, desigur, nici nu-l înţelegea (…) Mai tîrziu anume unui copil i s-a poruncit să arboreze pe un pom de lîngă clădirera Comitetului Central drapelul tricolor. Şi din nou, la fel ca în duminicile precedente, a fost paralizată principala arteră de transport a oraşului – bulevardul Lenin.

Unii au întîrziat la aeroport, la alţii n-a putut veni la timp salvarea, numeroşi chişinăueni n-au putut să-şi petreacă ziua de odihnă aşa cum ar fi vrut. (…) participanţii la procesiune s-au îndreptat apoi spre clădirea CC al Partidului Comunist al Moldovei.

Unii au încercat să pătrundă în ea cu forţă. Dar au fost opriţi de miliţieni care s-au văzut nevoiţi să recurgă la ajutorul militarilor.

Cei mai înrăiţi infractori au fost reţinuţi şi traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. (…) În presă, la televiziune şi radiodifuziune s-a comunicat despre mitingul şi procesiunea nesancţionate [neautorizate], care au avut loc la Chişinău în ziua de 8 martie. Atunci organelor de ocrotire a drepturilor li s-a reproşat: de ce nu sînt scoşi la iveală şi nu sînt numiţi organizatorii concreţi ai dezordinilor, pentru ca obştimea să-i cunoască?

Astăzi putem să-i numim. În acea zi cei mai activi, după cum ne informează organele competente, au fost: L. Lari şi N. Josu – poetese, A. Mîndîcanu – corector la revista Scînteia Leninistă, S. Guşilova – arhitect superior la Direcţia Moldghiprostroi, V. Ştepa – lector de educaţie fizică la Institutul de medicină din Chişinău, V. Movilă – lector la catedra de filologie franceză a Universităţii de stat din Chişinău, V. Buzilă – colaboratoare la Muzeul etnografic de stat, E. Cojocaru – muncitoare la Direcţia de exploatare a spaţiului locativ nr. 6. Concluzia este univocă: trebuie să se pună capăt evoluţiei primejdioase a evenimentelor. Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

 

 

Evenimentele din 12 martie 1989 le-au pregătit pe cele din 31 august 1989, cînd Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti avea să proclame limba moldovenească ca limbă de stat şi să decreteze revenirea la alfabetul latin, cât şi pe cele din noiembrie 1989, când Simion Grosu, prim-secretarul Partidului Comunist din Moldova, care se manifestase ca un adversar al revendicărilor mişcării naţionale, avea să fie înlăturat de la putere (fapt care a ajutat electoral Partidul Comunist la alegerile din 1990) consemnează https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/12/12-martie-1989-la-chisinau-multimea-ia-cu-asalt-sediul-cc-al-partidului-comunist/

28/04/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Desecretizarea unor documente senzaționale ale CIA despre Ion Iliescu și despre Revoluția anticomunistă din 1989

 

 

 

 

 

Foto: Ion Iliescu, în zilele fierbinți ale Revoluției

 

După preluarea puterii în România, Ion Iliescu a exprimat rezerve cu privire la un sistem multipartit, dar, urmare a presiunii publice, a îmbrățișat pluralismul politic mai repede decât intenționa, dezvăluie un raport CIA din 2 ianuarie 1990, desecretizat recent.

 

Dorința lui Iliescu de a nu se instaura multipartitismul în România a fost exprimată de acesta într-o întâlnire a reprezentanților guvernului provizoriu cu ambasadorul SUA, scrie libertatea.ro.

Întâlnirea a fost relatată și de diplomații britanici de la București. Potrivit unei telegrame britanice desecretizate, Iliescu a spus că România ar trebui să aibă pluralism, dar nu a considerat că asta înseamnă neapărat multipartitism.

Documentele desecretizate de CIA despre prăbușirea comunismului în  Europa de Est le puteți găsi AICI

În opinia sa, ”Frontul Salvării Naționale ar putea să fie un cadru politic mai larg, în care fiecare român ar putea să aibă un punct de vedere.”Un alt raport CIA, datat 28 decembrie 1989, la doar câteva zile după căderea lui Nicolae Ceaușescu, CIA raporta despre ”scepticismul tot mai mare al românilor cu privire la dominația comuniștilor asupra noului guvern.”

De asemenea, CIA constata că ”noul guvern caută un mod de abordare a situației trupelor de securitate internă din toată țara, pentru a pune capăt amenințărilor unor contrarevoluții și pentru a restaura ordinea. În unele cazuri, va oferi probabil amnistie în schimbul predării armelor, în vreme ce va derula o acțiune militară pe străzi pentru a satisface dorința de răzbunare a populației.”Un alt raport CIA, datat 27 ianuarie 1990, preciza că se amplifica „mişcarea de contestare” a Frontului Salvării Naţionale (FSN), care „nu mai poate ascunde lipsa de credibilitate şi disensiunile interne”. (…)

„Preşedintele Iliescu a admis joi că situaţia politică este instabilă, avertizând că s-ar instala anarhia dacă s-ar prăbuşi guvernul provizoriu”, se arată în document, citat de Mediafax.Un alt raport CIA, datat 30 ianuarie 1990, poartă titlul „România: Securitatea revine”.„Continuarea demonstraţiilor antiregim împinge Frontul Salvării Naţinale (FSN), aflat la putere, să recurgă la susţinerea necruţătoarei foste poliţii politice a lui Ceauşescu.

Notă: Actualul profil redus menţinut de Securitate probabil se va schimba dacă, după cum este probabil, FSN va continua să fie vizat de atacuri din cauza susţinerii cu jumătate de măsură a reformelor democratice.

Implicarea personalului Securităţii în limitarea protestelor amplifică mult probabilitatea ca demonstraţiile antiguvernamentale să devină violente.

Aşa cum s-a întâmplat în timpul înlăturării lui Ceauşescu, Armata Română ar putea juca un rol-cheie în supravieţuirea FSN”, se arată în documentul CIA din 30 ianuarie 1990. Unele părţi ale raportului rămân clasificate.

 

DE OCTAVIA CONSTANTINESCU 

https://newsweek.ro/ cia-a-desecretizat-documente-senzationale-despre-revolutia-si-89 

06/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: