CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1989: Înainte de atacul maselor populare asupra sediului din Bucureşti al CC al Partidului Comunist Român, a existat asaltul asupra sediului de la Chişinău al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. VIDEO

 

 

 

 

Înainte de asaltul mulțimii asupra sediului CC al Partidului Comunist Român, din decembrie 1989, a existat asaltul asupra sediului CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească .  

Pe youtube scrie că ar fi vorba de evenimentele din 19 februarie 1989, nu știu însă dacă datarea e corectă (anterior era pusă altă datare – 22 februarie), scrie Marius mioc pe blogul său https://mariusmioc.wordpress.com/ 

În 12 martie 1989, la Chişinău sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei era luat cu asalt de mulţime.

Încă din 1988 mişcarea naţională din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, încurajată de politica lui Mihail Gorbaciov, începuse să organizeze adunări populare în care se cerea conducerii republicii să accepte decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat în RSS Moldovenească, revenirea la alfabetul latin şi recunoaşterea identităţii dintre limba moldovenească şi cea română.

Ca argumente în sprijinul acestor revendicări se aduceau scrierile lui Lenin, care criticase şovinismul rusesc, precedentul existent în alte republici sovietice (Armenia sau Gruzia aveau precizat în constituţie că limba locală este limbă oficială) şi afirmaţiile unor savanţi ruşi (în marile centre ale Imperiului Sovietic, precum Moscova sau Leningrad, exista mai multă libertate de expresie decît în Chişinău; este un paradox că oameni de cultură moldoveni înfieraţi oficial sau neoficial ca „naţionalişti” la Chişinău, îşi găsiseră refugiu la Moscova unde s-au putut afirma).

Devenise deja o tradiţie ca în fiecare duminică mişcarea naţională să organizeze o adunare populară într-unul din parcurile Chişinăului, în favoarea acestor revendicări. Conducerea republicii a răspuns iniţial cu un „nu” hotărît, prin documentul intitulat „tezele Comitetului Central”, care a fost supus dezbaterii în organizaţiile de partid din RSS Moldovenească.

Cînd mişcarea naţională a luat amploare, fapt vizibil prin creşterea numărului de participanţi la mitingurile acesteia şi a numărului de cititori ai ziarelor care susţineau revendicările naţionale, conducerea comunistă a RSS Moldoveneşti a adoptat o politică de tergiversare.

S-au format nişte comisii şi comitete pentru „studierea” problemelor, dar fără rezultate concrete. Răbdarea oamenilor începea să se epuizeze.

Prologul evenimentelor din 12 martie 1989 l-a constituit mitingul din 8 martie 1989. Ziua femeii, zi de sărbătoare în URSS, a fost prilejul unui nou miting al mişcării naţionale.

Oamenii n-au stat cuminţi în parcul care le fusese rezervat de autorităţi ci au năvălit pe bulevardul central al Chişinăului, oprind circulaţia. Agenţia de presă ATEM aflată în subordinea guvernului de la Chişinău, transmitea un articol indignat cu titlul „Este nevoie de o poziţie principială”.

Conform obiceiului vremii, articolul a fost preluat de mai toate ziarele din RSS Moldovenească.

Mitingul din 8 martie 1989 relatat de "Tinerimea Moldovei" din 12 martie 1989

 

 

Citez din articol, aşa cum a fost reprodus de „Tinerimea Moldovei” din 12 martie 1989 (intervenţiile mele între paranteze drepte): „În ziua de 8 martie au avut loc la Chişinău un miting nesancţionat[neautorizat], iar apoi o procesiune nesancţionată [neautorizată] pe bulevardul Lenin, la care, potrivit datelor oficiale, au participat circa 5 mii de oameni [subestimare, conducerea comunistă vrînd să minimalizeze importanţa protestelor].

Îndreptîndu-se spre Piaţa Eliberării, manifestanţii au inundat partea carosabilă a străzii centrale a capitalei, blocînd astfel pe cîteva ore circulaţia intensă a mijloacelor de transport în această zi de sărbătoare. Participanţii la procesiune purtau lozinci cu cererea de a fi decretată limba moldovenească drept limbă de stat, de a o trece la grafia latină.

Alături de aceste lozinci erau şi chemări cu un alt caracter, bunăoară lozinca „jos colonizarea!”. S-au făcut auzite, de asemenea, strigăte defăimătoare la adresa unor conducători ai republicii.

Totodată, răsunau scandări speculative în cinstea lui M. S. Gorbaciov (…) Indignaţi de tulburarea liniştii în oraş, de dispoziţia stricată în ziua de sărbătoare, majoritatea covîrşitoare a orăşenilor, oaspeţii Chişinăului întreabă: există oare în oraş Puterea Sovietică? Vor fi oare, în cele din urmă, asigurate aici ordinea, odihna liniştită a oamenilor?

De ce organele de ocrotire a drepturilor nu-i scot la iveală şi nu le spun pe nume organizatorilor concreţi ai acestor dezordini, pentru ca obştimea să-i cunoască, să li se poată reţine despăgubiri pentru daunele pricinuite organizaţiilor de transport din oraş (…) Comitetele de partid din oraş nu s-au situat pe o poziţie fermă şi consecventă în situaţia creată”.

În 12 martie 1989 a avut loc un nou miting în centrul Chişinăului, prilej pentru un nou articol indignat al agenţiei de presă ATEM, cu titlul „Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

Reproduc din acest articol (după bisăptămînalul „Tinerimea Moldovei” din 15 martie 1989):

img_0007img_0008

„Duminica trecută în partea centrală a Chişinăului au avut loc din nou mitinguri şi procesiuni de masă nesancţionate [neautorizate] ale cetăţenilor, care au încălcat grav ordinea publică, destabilizînd [destabilizare – un cuvînt des folosit şi în România de FSN, după decembrie 1989] astfel situaţia din oraş (…) mulţimea a ieşit în Piaţa Biruinţei, deşi în recenta hotărîre a Sovietului Orăşenesc se menţiona inadmisibilitatea desfăşurării în ea a unor oarecare demonstraţii, cu excepţia celor festive.

Mulţi tineri s-au îndreptat spre tribuna centrală, rupînd cordoanele de miliţieni, mulţi dintre care au avut de suferit. Nu pot fi calificate altfel decît un sacrilegiu acţiunile indivizilor care au urcat cu picioarele pe parapetul monumentului lui V. I. Lenin. La această acţiune au fost atraşi şi copiii.

Un micuţ, după toate probabilităţile un elev de clasa întîia, a fost pus să ţină o lozincă a cărui conţinut el, desigur, nici nu-l înţelegea (…) Mai tîrziu anume unui copil i s-a poruncit să arboreze pe un pom de lîngă clădirera Comitetului Central drapelul tricolor. Şi din nou, la fel ca în duminicile precedente, a fost paralizată principala arteră de transport a oraşului – bulevardul Lenin.

Unii au întîrziat la aeroport, la alţii n-a putut veni la timp salvarea, numeroşi chişinăueni n-au putut să-şi petreacă ziua de odihnă aşa cum ar fi vrut. (…) participanţii la procesiune s-au îndreptat apoi spre clădirea CC al Partidului Comunist al Moldovei.

Unii au încercat să pătrundă în ea cu forţă. Dar au fost opriţi de miliţieni care s-au văzut nevoiţi să recurgă la ajutorul militarilor.

Cei mai înrăiţi infractori au fost reţinuţi şi traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. (…) În presă, la televiziune şi radiodifuziune s-a comunicat despre mitingul şi procesiunea nesancţionate [neautorizate], care au avut loc la Chişinău în ziua de 8 martie. Atunci organelor de ocrotire a drepturilor li s-a reproşat: de ce nu sînt scoşi la iveală şi nu sînt numiţi organizatorii concreţi ai dezordinilor, pentru ca obştimea să-i cunoască?

Astăzi putem să-i numim. În acea zi cei mai activi, după cum ne informează organele competente, au fost: L. Lari şi N. Josu – poetese, A. Mîndîcanu – corector la revista Scînteia Leninistă, S. Guşilova – arhitect superior la Direcţia Moldghiprostroi, V. Ştepa – lector de educaţie fizică la Institutul de medicină din Chişinău, V. Movilă – lector la catedra de filologie franceză a Universităţii de stat din Chişinău, V. Buzilă – colaboratoare la Muzeul etnografic de stat, E. Cojocaru – muncitoare la Direcţia de exploatare a spaţiului locativ nr. 6. Concluzia este univocă: trebuie să se pună capăt evoluţiei primejdioase a evenimentelor. Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

 

 

Evenimentele din 12 martie 1989 le-au pregătit pe cele din 31 august 1989, cînd Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti avea să proclame limba moldovenească ca limbă de stat şi să decreteze revenirea la alfabetul latin, cât şi pe cele din noiembrie 1989, când Simion Grosu, prim-secretarul Partidului Comunist din Moldova, care se manifestase ca un adversar al revendicărilor mişcării naţionale, avea să fie înlăturat de la putere (fapt care a ajutat electoral Partidul Comunist la alegerile din 1990) consemnează https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/12/12-martie-1989-la-chisinau-multimea-ia-cu-asalt-sediul-cc-al-partidului-comunist/

28/04/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Desecretizarea unor documente senzaționale ale CIA despre Ion Iliescu și despre Revoluția anticomunistă din 1989

 

 

 

 

 

Foto: Ion Iliescu, în zilele fierbinți ale Revoluției

 

După preluarea puterii în România, Ion Iliescu a exprimat rezerve cu privire la un sistem multipartit, dar, urmare a presiunii publice, a îmbrățișat pluralismul politic mai repede decât intenționa, dezvăluie un raport CIA din 2 ianuarie 1990, desecretizat recent.

 

Dorința lui Iliescu de a nu se instaura multipartitismul în România a fost exprimată de acesta într-o întâlnire a reprezentanților guvernului provizoriu cu ambasadorul SUA, scrie libertatea.ro.

Întâlnirea a fost relatată și de diplomații britanici de la București. Potrivit unei telegrame britanice desecretizate, Iliescu a spus că România ar trebui să aibă pluralism, dar nu a considerat că asta înseamnă neapărat multipartitism.

Documentele desecretizate de CIA despre prăbușirea comunismului în  Europa de Est le puteți găsi AICI

În opinia sa, ”Frontul Salvării Naționale ar putea să fie un cadru politic mai larg, în care fiecare român ar putea să aibă un punct de vedere.”Un alt raport CIA, datat 28 decembrie 1989, la doar câteva zile după căderea lui Nicolae Ceaușescu, CIA raporta despre ”scepticismul tot mai mare al românilor cu privire la dominația comuniștilor asupra noului guvern.”

De asemenea, CIA constata că ”noul guvern caută un mod de abordare a situației trupelor de securitate internă din toată țara, pentru a pune capăt amenințărilor unor contrarevoluții și pentru a restaura ordinea. În unele cazuri, va oferi probabil amnistie în schimbul predării armelor, în vreme ce va derula o acțiune militară pe străzi pentru a satisface dorința de răzbunare a populației.”Un alt raport CIA, datat 27 ianuarie 1990, preciza că se amplifica „mişcarea de contestare” a Frontului Salvării Naţionale (FSN), care „nu mai poate ascunde lipsa de credibilitate şi disensiunile interne”. (…)

„Preşedintele Iliescu a admis joi că situaţia politică este instabilă, avertizând că s-ar instala anarhia dacă s-ar prăbuşi guvernul provizoriu”, se arată în document, citat de Mediafax.Un alt raport CIA, datat 30 ianuarie 1990, poartă titlul „România: Securitatea revine”.„Continuarea demonstraţiilor antiregim împinge Frontul Salvării Naţinale (FSN), aflat la putere, să recurgă la susţinerea necruţătoarei foste poliţii politice a lui Ceauşescu.

Notă: Actualul profil redus menţinut de Securitate probabil se va schimba dacă, după cum este probabil, FSN va continua să fie vizat de atacuri din cauza susţinerii cu jumătate de măsură a reformelor democratice.

Implicarea personalului Securităţii în limitarea protestelor amplifică mult probabilitatea ca demonstraţiile antiguvernamentale să devină violente.

Aşa cum s-a întâmplat în timpul înlăturării lui Ceauşescu, Armata Română ar putea juca un rol-cheie în supravieţuirea FSN”, se arată în documentul CIA din 30 ianuarie 1990. Unele părţi ale raportului rămân clasificate.

 

DE OCTAVIA CONSTANTINESCU 

https://newsweek.ro/ cia-a-desecretizat-documente-senzationale-despre-revolutia-si-89 

06/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rapoarte declasificate ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei și în România lui Ceaușescu

 

 

 

 

 

Imagini pentru cia logo

Marius Mioc blog: Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

Analiză CIA, 18 noiembrie 1989: „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere” decembrie 30, 2019
 

 

Recent, Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) a declasificat peste 100 de rapoarte din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc).

https://mariusmioc.files.wordpress.com/2019/12/nid-romania-the-blocs-l1574349018111989_2-1.jpg

E vorba de rapoarte din 1989-1990 despre toate țările est-europene, unele din aceste rapoarte fiind despre România.

Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați. Iată prezentarea colecției făcută pe saitul CIA:

Căderea comunismului în Estul Europei: o moștenire de 30 de ani

Această colecție include o largă selecție de articole din Buletinul Zilnic de Informare – principala formă de analiză a evenimentelor în curs a CIA la acea vreme – din februarie 1989 pînă în martie 1990. Aceste articole reprezintă o mare parte din analizele pe termen scurt ale agenției cu privire la evenimentele care se desfășurau în centrul și estul Europei pe măsură ce opoziția populară față de conducerea sovietică a răbufnit și a depășit repede orice lucru la care regimurile comuniste erau pregătite să-l înțeleagă și la care ar fi putut răspunde.

Materialul reprezintă totodată o sursă importantă de informații și înțelegere pentru făuritorii politicii americane cu privire la ceea ce se întîmpla în aceste țări, spre ce se îndreptau evenimentele și care erau implicațiile pentru Europa și SUA ale prăbușirii regimurilor comuniste din Europa și ale începutului destrămării Uniunii Sovietice.

Am cercetat documentele la care se precizează în titlu că se referă la România și le voi prezenta aici.

Încep cu 2 documente din noiembrie 1989, înainte și după Congresul al 14-lea al PCR.

 

 

https://mariusmioc.files.wordpress.com/2019/12/nid-romania-the-blocs-l1574349018111989_2-1.jpg

https://mariusmioc.files.wordpress.com/2019/12/nid-romania-the-blocs-l1574349018111989_1-1.jpghttps://mariusmioc.files.wordpress.com/2019/12/nid-romania-party-congr27111989.jpg

 

 

 

 

 

1. Un raport al CIA din 18 noiembrie 1989 (linc) relatează despre faptul că se pregătește congresul PCR. „Realegerea sigură a președintelui Ceaușescu la congresul național al partidului, care începe luni, va arăta izolarea României față de prefacerile care au loc în Estul Europei”, se arată în raportul CIA. „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa [a lui Ceaușescu] e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere; indicii recente că are probleme de sănătate nu fac decît să întărească această resemnare. Însă, după ce Ceaușescu va părăsi scena, e probabil să urmeze rapid schimbări importante, poate însoțite de violență. Situația economică și frustrările populației create de politica sa rigidă fac probabil ca dictatura sa să nu supraviețuiască multă vreme după el”.

Cu alte cuvinte, CIA nu prevedea ridicarea poporului împotriva lui Ceaușescu cîtă vreme Ceaușescu este la putere, dar considera posibilă o răbufnire a nemulțumirilor populare, inclusiv cu violență, după ce Ceaușescu se va retrage (sănătatea e amintită ca posibil motiv al unei eventuale viitoare retrageri).

Raportul CIA comenteză și despre nivelul de trai al românilor: „În Europa de Este, numai Albania are un nivel de trai mai scăzut”. Deasemenea, se fac presupuneri despre planurile pe care Nicolae Ceaușescu le avea pentru anii 1991-1995. „Probabil președintele va continua să pună povara revigorării economiei pe consumatori. În cadrul planului pentru 1991-1995, este de așteptat că va da prioritate modernizării industriei, menținerii creșterii exporturilor și creșterii rezervelor valutare.

Deși Ceaușescu probabil va vorbi despre îmbunătățirea condițiilor de viață, este improbabil ca să aloce semnificativ mai multe resurse pentru bunurile de consum. Totuși, avînd datoria plătită, regimul poate schimba relativ rapid destinația resurselor de la export către sectorul intern, dacă apare nevoia, pentru potolirea unor tulburări”.

Părerea mea e că la Timișoara aveam în acea perioadă analiști politici mai buni decît cei de la CIA.

 

2. După cel de-al 14-lea Congres, într-un raport din 27 noiembrie 1989 (linc), CIA informează că Ceaușescu a fost reales în unanimitate în fruntea partidului pentru o perioadă de 5 ani și că s-au făcut doar schimbări mărunte și nesemnificative în conducerea PCR. Se comentează despre izolarea internațională a regimului, manifestată prin lipsa delegațiilor din multe țări de la acel congres. „Ambasadorii din Comunitatea Europeană și NATO, cu excepția celui din Turcia, au boicotat lucrările.

La fel au făcut ambasadorii din Ungaria, Japonia și unele țări latino-americane. Unele partide comuniste din țările vest-europene nu numai că n-au trimis reprezentanți, dar au și criticat situația drepturilor omului din România în declarații publice. În ciuda criticilor crescînde, este improbabil că Ceaușescu va schimba ceva semnificativ din politicile sale staliniste ori va respecta mai mult drepturile omului. Mai degrabă el va întări legăturile cu alte regimuri represive, mai ales cu cele din Estul Asiei și va căuta alte metode – întărirea controlului granițelor și restrîngeri pentru ziariștii străini sînt posibile – pentru a izola mai mult România de calea schimbărilor”.

Cam toate informațiile din această analiză CIA sînt genul de lucruri care se pot afla din presă. Speculațiile despre intențiile lui Ceaușescu sînt corecte, dar sînt genul de presupuneri pe care le poate face și un ziarist care urmărește situația din România.

Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate…

Continui prezentarea documentelor legate de România recent desecretizate de Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc). Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

 

În continuare, primul raport de după izbucnirea revoluției.

 

 

3. După izbucnirea evoluției, abia în 19 decembrie 1989 apare primul raport (linc) al CIA în care pomenește despre evenimente. Cam tîrziu pentru un serviciu secret despre care se pretinde că este ultra-bine informat și despre care se sugerează chiar că a pus la cale evenimentele! Se vorbește că ar fi izbucnit proteste și s-a deschis focul și la Arad, ceea ce la data respectivă nu era adevărat (abia în 21 decembrie 1989 aveau să înceapă protestele la Arad). Iată documentul (tălmăcire proprie; cu litere cursive între paranteze drepte am inserat observații ale mele):

România: Proteste împotriva regimului

Protestele din Timișoara și Arad din timpul week-endului, cele mai mari după revolta de la Brașov din 1987, sînt ultimul semn că regimul corupt și represiv a lui Ceaușescu nu poate rezista nelimitat la schimbările care acaparează Răsăritul Europei.

Măsurile de siguranță s-au întărit în întreaga țară după ce poliția a deschis focul asupra a mii de manifestanți antiguvernamentali din 2 orașe aflate în Transilvania, regiune cu diversitate etnică. Timișoara părea ieri [luni, 18 decembrie] calmă, în ciuda unor relatări neconfirmate că sute de manifestanți au fost omorîți și mulți au fost arestați de forțele de securitate bine înarmate. Soarta lui Laszlo Tokes, preot de etnie maghiară și activist pentru drepturile omului a cărui evacuare cerută printr-un ordin judecătoresc a provocat protestele, este necunoscută. România și-a închis granițele cu Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și URSS. Președintele Ceaușescu a plecat ieri într-o vizită care fusese dinainte plănuită în Iran.

Comentariu: Răspunsul brutal față de demonstranți arată hotărîrea lui Ceaușescu de a continua să se opună cererilor populare, chiar și cu riscul creșterii criticilor și a izolării internaționale. Hotărărea sa de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere, deși în particular a devenit tot mai îngrijorat de influența evenimentelor din Bloc [țările din Tratatul de la Varșovia erau numite de CIA Blocul comunist] asupra regimului său.

El a recunoscut, de pildă, că ideile reformiste au infectat partidul și au stimulat forțele dornice să-l răstoarne. De asemenea a spus că lipsurile de bunuri de consum, mai ales de hrană, trebuie să fie eliminate în maxim 2 ani, probabil într-o încercare de a potoli tulburările publice legate de lipsurile din această iarnă.

Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate, care se bucură de privilegii. Ele se tem că orice relaxare a controlului le va face ținte ale mîniei populare, dar încrederea în ele va deveni tot mai îndoielnică pe măsură ce criza politică și economică se adîncește.

La un moment dat ele vor putea susține la conducerea partidului un individ sau grup nemulțumit și să se poziționeze împotriva dictatorului sub steagul unei reînnoiri naționaliste.

 

 

Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

 

Adunarea Națională a Ungariei a condamnat ieri prigonirea lui Laszlo Tokes ca o brutală încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și a cerut guvernului de la Budapesta să ia măsuri concrete pentru a-l apăra pe Laszlo Tokes și congregația sa. Partidul Socialist [așa se numea Partidul Comunist în Ungaria; în 1989 începuse să se reformeze] de guvernămînt a publicat propria sa declarație de condamnare a României. Noaptea trecută aproximativ 50000 de persoane au participat la o demonstrație la Budapesta la chemarea Forumului Democratic Maghiar pentru a protesta față de acțiunile României.

 

Criticarea României este o cale sigură de a cîștiga voturi în Ungaria, și deschiderea crescîndă a vieții politice maghiare poate încuraja competiție între partide pe tema cererii de sancțiuni împotriva României. Dacă manifestanții cred zvonurile despre o mare vărsare de sînge, poliția ungară ar putea avea greutăți în a apăra ambasada României de atacuri.

Moscova nu a comentat oficial problema Tokes, relatările din presă despre tulburări au fost reduse. Totuși, azi Izvestia se referă la Tokes ca la un luptător pentru drepturile omului și menționeză că arestul său la domiciliu a atras atenție internațională. Este probabil ca Moscova să condamne violența, să reamintească nevoie reformelor și să ofere cel puțin neoficial susținere pentru eforturile Ungariei de a ridica problema la nivel internațional.
Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

 Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

Vezi primele rapoarte legate de România din această colecție, prezentate deja pe acest blog:
– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (1). Analiză CIA, 18 noiembrie 1989:

„În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită. Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere”

– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate… Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

În continuare, raportul din data de 20 decembrie 1989.

4. Într-un raport din 20 decembrie 1989 (linc), CIA spune că tulburările sînt o amenințare pentru Ceaușescu. Se dă și o estimare a numărului de victime, care e corectă – „estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400”. Evaluarea declarată cea mai probabilă de CIA legată de numărul victimelor (între 250 și 400) e corectă dacă socotim ca victime numai morții și răniții prin împușcare, subevaluată dacă socotim ca victime și persoanele reținute.

Se dă informația falsă, cu precizarea că provine din rapoarte neconfirmate, că începuseră tulburări și în Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici, deși în aceste orașe încă nu începuse nimic.
Se observă mărirea numărului de patrule de miliție de pe străzile Bucureștiului și se pretinde că studenți din București și-au declarat solidaritatea cu protestatarii (la data respectivă ar fi putut fi doar cazuri izolate de studenți care și-au declarat solidaritatea cu protestatarii, în cercuri restrînse).

Iată tălmăcirea raportului:

România: Tulburările se răspîndesc

Bătăliile de stradă din Timișoara și tulburările raportate în alte orașe sînt cea mai serioasă amenințare de pînă acum la regimul Ceaușescu

Estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400. Există rapoarte neconfirmate că tulburări mai mici au izbucnit în alte orașe, inclusiv Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici.

Studenți din București și-au exprimat solidaritatea cu protestatarii și milițieni au fost postați la universitate. Trupe înarmate și miliția patrulau ieri străzile din București și păzeau clădirile guvernamentale și fabricile și mulți români sînt închiși la locurile lor de muncă în timpul zilei.

Mari părți din țară par practic ca sub lege marțială și măsurile de securitate continuă să se întărească. Granițele sînt închise pentru cei mai mulți călători.

Președintele Ceaușescu este așteptat să se întoarcă azi sau mîine dintr-o vizită de stat în Iran.

Comentariu: Dacă violența continuă și se răspîndește în alte orașe, va fi din ce în ce mai probabil ca elemente cheie din forțele de securitate și din armată să facă o alianță cu demnitari ai partidului comunist nemulțumiți și să acționeze împotriva lui Ceaușescu și familiei acestuia.

Chiar dacă regimul va potoli și suprima tulburările, victimele apărute vor duce la continuarea izolării sale.

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2019/12/30/peste-100-de-rapoarte-ale-cia-despre-caderea-comunismului-in-estul-europei-declasificate-recent

24/01/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: