A trecut un secol de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors. VIDEO

 

 

 

100 de ani de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors  

 

 

  După încheierea primului război mondial, autorităţile române au încercat să recapete bunurile care ar valora astăzi 2,9 miliarde de euro. Regimul sovietic a pus condiţii: predarea Basarabiei sau înlocuirea regatului României cu un regim comunist. În 1956, graţie colaborării dintre regimul comunist de la Bucureşti şi cel sovietic, Moscova a întors României 38 de kilograme de aur între care câteva arte-facte inestimabile. Negocierile s-au blocat însă după ce Nicolae Ceauşescu a ridicat problema la întâlnirea de la Moscova cu liderul sovietic, Leonid Brejnev, în septembrie 1965.

După căderea comunismului, a luat fiinţă o comisie comună care şi-ar putea relua negocierile în acest an. Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR : „Ce face această comisie? Bate pasul pe loc, de ce nu aduce acasă aurul? Nu bate pasul pe loc deoarece ea nu lucrează singură, ci are un omolog de partea rusă şi în funcţie de aceste negocieri poate progresa. Noi reprezentăm un prim etaj, al cercetării istorice.

După ce istoricii se pun de acord, urmează etajul diplomatic, în care cei abilitaţi, în limbaj diplomatic, în manieră diplomatică, continuă. Iar apoi, nivelul cel mai înalt, nivelul politic.”

În întâlnirile succesive din anii 2000 ale comisiei ruso-române, Banca Naţională a prezentat documentele originale ale predării tezaurului său la Moscova. În anii ’50, în ciuda prezenţei consilierilor sovietici la BNR şi a trupelor URSS în ţară, actele au fost păstrate neatinse. Cristian Păunescu – consilier al guvernatorului BNR:

„Avem aici monede de toate felurile, lire sterline, lire turceşti, toate acestea sunt semnate de partea rusă, cei trei şi din partea rusă de. Avem acest protocol cu semnăturile olografe originale Kovalniski, Veniaminov, Iakovlev.”

Noul ambasador rus la Bucureşti, Valeri Kuzmin, remarcă faptul că aprecierile românilor, fie ei ziarişti, intelectuali sau politicieni nu sunt tocmai pozitive, marcate de resentimente. Vorbeşte în schimb de interese comune. Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureşti:

„Principalul scop al misiunii mele este să aduc o abordare mai practică a relaţiilor dintre ţările noastre. Dacă vom considera că avem interese comune, interese care se suprapun, noi credem că putem învăţa lecţii pozitive din istoria noastră comună şi că putem să mergem mai departe în secolul 21, pe baze pozitive, pe moştenirea pozitivă a relaţiilor noastre.” Şi declară, în contextul geostrategic al Mării Negre, că Rusia este un stat paşnic. Valeri Kuzmin – ambasadorul Rusiei la Bucureşti:

„Nu ar trebui să aveţi nicio îndoială că Rusia nu doar că doreşte, dar este şi hotărâtă să fie un vecin bun, să fie o naţiune care este deschisă pentru cooperare în această regiune mai degrabă izolată de oceanele lumii.”

Memoria colectivă românească reţine confiscarea tezaurului, pierderea Basarabiei, apoi ocupaţia sovietică a întregii ţări, abdicarea forţată a Regelui Mihai, lagărele de muncă şi comunizarea României.

Ruşii reţin alianţa României cu Hitler în al doilea război mondial, morţii de la Odessa şi dictatura lui Nicolae Ceauşescu cu care spun că n-au avut nici o legătură. Pentru un mare producător de aur precum Rusia, 93 de tone de aur nu sunt un capăt de ţară. Pentru România, 93 de tone aproape că ar dubla rezerva BNR.

Întrebarea e dacă Moscova este curioasă să afle efectul unei retrocedări la fix o sută de ani de la marile bătălii de la Mărăşeşti şi Oituz. Acolo ruşii şi românii au luptat umăr la umăr.

 

Sursa: https://www.youtube.com/

100 de ani de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors

 

 

 

Publicitate

DEZVĂLUIRI: Acordul din 1989 dintre Bonn şi Budapesta prin care Germania se angaja să spijine unirea TRANSILVANIEI cu… UNGARIA

DEZVĂLUIRI: Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989) prin care Germania se angaja să spijine unirea TRANSILVANIEI cu… UNGARIA.

 

 

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării.

Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect. În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei.

El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizată pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.

Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu).

Era necesară o acţiune populară de anvergură care să îi convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest.

Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.

Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989. Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest.

În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania. Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.

De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.

Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”.

Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei.

În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

 

Prof. univ. dr. Corvin Lupu

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA  

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/06/ziua-de-6-iunie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/06/o-istorie-a-zilei-de-6-iunie-video-4/

 

 

 

Sluga rusească Igor Dodon ameninţă că dacă Republica Moldova se va uni cu România, va fi război civil

 

 Primarul satului Sadova, localitatea natală a preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, a anunţat, vineri, că ar putea semna în curând o declaraţie de unire cu România, alături de celelalte localităţi care au semnat deja documentul simbolic, relatează Unimedia.info.

Imediat după aceea, preşedintele – slugă rusească din Republica Moldova, Igor Dodon, a ameninţat vineri că unirea ţării sale cu România ar declanşa un război civil.

„Unirea cu România – susţinută puternic de o parte a cetăţenilor moldoveni – înseamnă război civil. În calitate de preşedinte al Republicii Moldova mă voi folosi de toate mijloacele pentru a împiedica desfiinţarea statalităţii Republicii Moldova”, a subliniat Igor Dodon, în cadrul unui interviu televizat, din care vineri a publicat fragmente pe propria sa pagină de socializare Facebook.

Potrivit lui Dodon, cele mai grele perioade ale istoriei recente a Moldovei au legătură tocmai cu asemenea tendinţe, iar astfel poate fi înţeles şi conflictul armat de pe malul Nistrului, izbucnit în 1992, care nu a fost reglementat nici până acum.

„Se poate ca cineva să ne provoace în mod intenţionat. Se poate că este în favoarea Guvernului un asemenea scenariu. Pentru ei este clar că  vor pierde alegerile din această toamnă şi poate de aceea vor să destabilizeze situaţia. Trebuie să fim foarte circumspecţi. Analizăm temeinic această chestiune”, a declarat Dodon referindu-se la Guvernul proeuropean, menţionând că „o situaţie similară cu  cea din 1918, când ostaşii români au forţat votul pentru unire, nu o să mai aibă loc niciodată”.

 

 

Foto: Dodonul, ruşinea Basarabiei

Ulterior, socialiștii din partidul lui Dodon s-au arătat nemulţumiţi  de declarațiile făcute de unele localităţi din R.Moldova cu privire la unirea cu România. Astfel, deputatul PSRM, Grigore Novac, s-a adresat la Serviciul de Informații și Securitate al Moldovei, precum și la Procurorul General să examineze aceste cazuri:

„Aceste acțiuni intră sub incidența Codului penal al Republicii Moldova deoarece a fost încălcată grav legea supremă a țării noastre, precum și alte acte normative”.

Teodor Meleșcanu, ministrul de externe al României, este de părere că referirea lui Igor Dodon la „război civil”, drept reacție la declarațiile de unire cu România a unor localități din Moldova, este „eronată”.

„Obiectivul nostru principal pe care l-am stabilit este acela de a ne uni eforturilor în asigurarea parcursului european al Republicii Moldova. În legătură cu diferite declarații făcute la nivel local despre unirea cu România, din punctul nostru de vedere, este doar expresia unei dorințe de apropiere a cetățenilor Republicii Moldova de cei din România, fără a avea nicio implicație din punct de vedere juridic. Cred că referirile la război civil sunt, în mod evident, total eronate și disproporționate”, a declarat ministrul român de externe, Teodor Meleșcanu.

 Faptul că până în prezent 12 localităţi basarabene au adoptat Declaraţia pentru unirea Republicii Moldova cu România, în contextul în care anul acesta se va sărbători 100 de ani de la unirea Moldovei (Basarabiei) cu România a stârnit emoţie pe ambele maluri ale Prutului.  

În declaraţiile de unire simbolică ale reprezentanţilor locuitorilor acestor localităţi se spune:

„În restabilirea dreptului istoric, dorită de decenii de românii basarabeni, în general, şi de cetăţenii comunei Săseni, în particular, de a trăi laolaltă cu fraţii de peste Prut, continuând tradiţiile şi datinile româneşti pentru convieţuirea frăţească a neamului românesc, declarăm UNIREA imediată şi necondiţionată cu patria-mamă, ROMÂNIA”.

Facem această Unire acum, în suflet şi ca reparaţie morală pentru suferinţele trecutului şi ale prezentului, de la chinul buneilor noştri smulşi împotriva voinţei lor de la trupul patriei istorice de voia lui Hitler şi a lui Stalin, supuşi execuţiilor, deportărilor şi foametei, la greutăţile pe care le trăim acum noi, cei de azi. Facem Unirea cu cei de aceeaşi limbă şi tradiţie cu noi pentru ca fii şi nepoţii noştri să se bucure de un viitor de libertate şi avuţie, de şansele de împlinire pe care generaţiile noastre nu le-au avut.

Iar dacă Unirea noastră de azi este una simbolică, să ne ajute Dumnezeu ca ea să fie un pas hotărâtor spre Unirea deplină, când nu va mai fi graniţă pe Prut iar oamenii dintre Nistru şi Tisa vor munci împreună la realizarea şi mulţumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate”, se arată în Declarația votată de consilierii locali din cele trei unități administrativ-teritoriale, reprodusă de InfoPrut.ro.

 

 

 

 

 

Preşedintele Dodon, este extrem de afectat de faptul că numărul localităţilor care militează pentru Unirea cu România creşte continuu. Ultima care şi-a exprimat dorinţa de a semna declaraţia de Unire cu Patria-Mamă, este Săseni, raionul Călărași. 

Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România, la 27 martie 1918. Acesteia i-au urmat Bucovina (28 noiembrie 1918) și Transilvania (1 decembrie 1918).

 

Surse:

 

http://unimedia.info/stiri/au-semnat-unirea-deja-10-localitati-din-moldova-declaram-unirea-imediata-si-neconditionata-cu-patria-mama-147429.html

https://www.timpul.md/articol/inca-trei-localitai-din-republica-moldova-au-votat-pentru-unirea-cu-romania-126719.html

http://www.mediafax.ro/externe/localitatea-natala-a-lui-igor-dodon-intentioneaza-sa-semneze-declaratia-simbolica-de-unire-cu-romania-ce-spune-presedintele-republicii-moldova-16969157