CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 2 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2 iulie în istoria noastră

133 e.n.: Este menționată noua provincie Dacia Porolissensis.

Între anii 132-133 are loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia. La data de 2 iulie 133 are loc prima menţiune a noii provincii Dacia Porolissensis, apărută într-o diplomă militară a lui Hadrian, descoperită în ruinele castrului roman de la Gherla. La data de 2 iulie 133, guvernatorul Daciei Porolissensis era Flavius Italicus.

Dacia romana (106 - 271) a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Harta Daciei romane (106 – 271) a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dacia romană a fost împărţită de la această organizare în trei unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Dacia Inferior, Dacia Superior şi Dacia Porolissensis care conţinea acum partea septentrională a Transilvaniei, bucată desprinsă din anterioara Dacia Superior. Dacia Superior rămâne la conducere cu un legatus Augusti pro pratore în vreme ce Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis aveau la conducere câte un procurator Augusti. Cât despre noua provincie Dacia Porolissensis, aşa cum îi spne şi numele, capitala a fost stabilită la Porolissum.

1431: Prima menţiune documentara a ținutului Vrancei: ”Varancha”.

Toponimul Vrancea este atestat printr-un document scris în latinã, datat 2 iulie 1431, în transcrierea VARANCHA.

În româna veche, „frânc”, „frâncu”, însemna „occidental”, „franc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. 

Referindu-se la acest toponim, VARANCHA, B.P. Hasdeu a emis opinia cã termenul apartine fondului lexical de origine traco-dacicã (Vran ar însemna pădure, munte). 

În Vrancea, la Soveja,  a fost culeasã balada “Miorița”.

Vrancea Harta Județelor

Pe aceste locuri se aflã câteva dintre cele mai reprezentative monumente ale rãzboiului de reîntregire nationalã si teritorialã (1916-1918), mausoleele eroilor români de la Mãrãsesti, Mãrãsti, Soveja si Focsani.

1504: A  încetat din viaţă Ştefan cel Mare si Sfânt, domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504 ; (n. 1433, la Borzeşti).

Ştefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor 1473

Ştefan cel Mare pictură din Evangheliarul de la Humor (1473)

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare s-a nascut in anul  1433 la Borzești  si a fost fiul domnitorului Bogdan al II-lea si al Doamnei Oltea, din nemul Basarabilor munteni.

A fost opersonalitate marcantă a Evului Mediu românesc, în timpul domniei sale (care a durat 47 de ani, din 14 aprilie 1457) a reorganizat administraţia, a impulsionat comerţul, a refăcut sistemul de apărare al ţării.

Din acea epocă datează primele cronici, ca şi mănăstirile pictate în „stilul moldovenesc”; 

Iată cum îl descrie Grigore Ureche  în cronica sa: “Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai.

La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: din pom bun roade bune or să iasă.”

Papa Sixtus al IV-lea  l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos),  iar poporul l-a cântat în balade:“Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare”.

 Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţara Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică.

După o domnie îndelungată de 47 de ani – neobişnuită pentru acele vremuri – bătrîn şi bolnav de gută (i se amputase un  picior ), marele domnitor a inchis ochii, la 2 iulie 1504.

Mormîntul lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Putna, Suceava, România

Foto: Mormântul lui  Stefan cel Mare de la Mănăstirea Putna 

Cu însemnarea morţii lui Ştefan cel Mare se împlineşte prima creaţie literară laică a culturii române: „Letopiseţul de cînd cu voia lui Dumnezeu s-a început Ţara Moldovei”.

Redactata din porunca, sub supravegherea, la curtea şi, în unele pasaje, sub dicatarea lui Ştefan cel Mare, această scriere deschide marea galerie a operelor istorice cu valoarea literară care va face din cronică genul major al literaturii române din epoca feudală.

A fost copiată şi prelucrată în mănăstiri, în germană şi polonă si  utilizată pentru insemnările de istorie a Moldovei din Voskresenski Letopiseţ (cronica moldo-rusă).

Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire la Putna, care era zidită de dînsul, jale era, că plîngea toţi ca pe un părinte al său…” (Grigore Ureche).

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptînd de la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat puternic.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992 si de atunci este cinstit de poporul credincios in ziua de 2 iulie .

1504: Urcă pe tronul Moldovei,  Bogdan al III-lea (cel “orb”), fiul lui Stefan cel Mare  și al Doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497.

 

Bogdan al III-lea a fost supranumit “Orbul”,  de cronicaruli Grigore Ureche  (târziu, în secolul al XVII-lea).

Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan vodă cel Orb și Grozav (în sensul  de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). 

Ramasese  fără un ochi, posibil în urma bătălie de la Codrii Cosminului din 1497.
La moartea tatălui său avea  25 de ani.

1504: S-a incheiat redactarea lucrarii ”Letopisetul de când cu voia lui Dumnezeu s-a inceput Tara Moldovei”,  prima creatie laica a culturii române scrisa la curtea lui Stefan cel Mare.

Ultima referire din lucrare  fiind despre moartea domnitorului, s-a tras concluzia ca insemnarile s-au incheiat la  2.07.1504.

1752: Jitnicerul ieşean Ştefan Bosie „a cumpărat, la această dată, toate casele de pe uliţa Hagioaiei pentru a ridica o mănăstire în cinstea Sf. Ierarh Spiridon Făcătorul de Minuni (prăznuit la 12 decembrie). Acestuia i s-au alăturat apoi hatmanul Vasile Ruset și negustorul Anastasie Lipscanul din Corfu.

Iasul istoric] Cetatea doftoricească de la Sfântul Spiridon (I)

Prima biserică cu hramul „Sf. Spiridon” din Iaşi a fost înălţată şi sfinţită în acel an, după cum spun documentele.

NOTĂ: La 1 ianuarie 1757 domnitorul Constantin Racoviţă-Cehan (1749-1753; 1756-1757) şi mitropolitul Iacob Putneanul (1750-1760) hotărăsc înfiinţarea unui spital în cadrul Mănăstirii „Sf. Spiridon” din Iaşi, căruia i-a dat pentru întreținere moșia domnească de la Târgu Ocna cu vreo 16.000 de hectare și Dealul Sării, la care urmașul său, Scarlat Ghica a adăugat alte cca. 1.200 de hectare.

Acesta va fi cel mai mare spital din Moldova (şi al doilea din ţară ca vechime, după Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, demolat la ordinul lui Ceauşescu în martie 1984), care îşi continuă activitatea şi în prezent.

1838: A apărut, la Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu (iar din 1850, a lui Iacob Mureşianu) revista socială şi culturală „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, ca supliment literar al „Gazetei de Transilvania” (apărută în martie acelaşi an).

George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. George Bariț a fost deputat în Dieta Transilvaniei din 1861.

1838 Foaie pentru minte, inimă şi literatură

Revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” a sprijint lupta de emancipare politică şi culturală a românilor transilvăneni.

În paginile revistei au fost publicate articole de istorie, social-politice, filologice și lingvistice, versuri, proză, teatru, teorie și critică literară, folclor și etnografie, traduceri, note, recenzii, bibliografii, îndeplinind un rol important în dezvoltarea culturii românești.

Au fost dezbătute, în spirit iluminist, probleme legate de emanciparea culturală și politică a poporului român, de afirmarea individualității prin limbă și cultură, de organizare a teatrului și învățământului românesc, publicația realizând o legătură mai strânsă între scriitorii români de pe întreg cuprinsul țării.

1849: A fost semnat la Seghedin (Szeged)   de catre Lajos Kossuth, liderul revolutiei maghiare, si de catre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac, reprezentantii emigratiei romane, ”Proiectul de pacificare”

A fost pentru prima dată când într-un document oficial, Principatele Române erau mentionate sub numele de România, iar guvernul revolutionar maghiar recunoștea românilor dreptul de a folosi limba română in administraţie, justiţie si invăţământ, dar și independenţa Bisericii Ortodoxe şi prezenţa românilor în administratia de stat.

1853: La  începutul războiului  Crimeei, armata rusă trece Dunărea şi invadează  Imperiul Otoman.

1865: A încetat din viață la München, statisticianul și economistul român Dionisie Pop Marțian; (n. 1829, Ponor, Alba).

Dionisie Pop Marțian – economist și statiscian român de valoare - Revista  EduSoft

A fost un inițiator al școlii economice protecționiste și primul director al Oficiului Central al Statisticii din România. A organizat primul recensământ modern din România.

1868: S-a născut la Tohanul Nou, generalul şi omul politic român Traian Moşoiu; (d.15 august 1932, Bucureşti).

S-a remarcat în luptele pentru eliberarea teritoriului României de sub ocupaţia Puterilor Centrale în timpul primului război mondial (1916-1919).

In 1919 generalul Moşoiu a fost numit comandant al Garnizoanei militare Budapesta şi Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa, dupa victoria asupra Ungariei comuniste conduse de Kun Bela.

In perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920, ca ministru (de război, al comunicaţiilor sau al lucrărilor publice), s-a ocupat de reorganizarea şi refacerea armatei, a economiei şi a administraţiei, grav afectate de conflagraţia mondială.

1875: Deputații liberali demisionează din Parlamentul României.

La 22 iunie la Viena se semnase  Convenția comercială cu Austro-Ungaria, prin care părțile își acordau reciproc clauza națiunii celei mai favorizate. Convenția avea o importanță politică majoră, Guvernul Lascăr Catargiu urmărind recunoașterea de stat a României pe căi ocolite, eludând suzeranitatea Porții.

Pentru a intra în vigoare, la 27 iunie, convenția a fost supusă spre aprobare Adunării Deputaților, stârnind mari proteste. După dezbateri furtunoase timp de două zile, Camera a adoptat proiectul de convenție la 29 iunie și Senatul la 2 iulie.

A doua zi după votul Camerei, ziarul liberal Românul a apărut în chenar de doliu, iar în ziua când Senatul a aprobat convenția, unsprezece deputați liberali, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, au demisionat din Cameră.

1888: Scriitorul Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.

Dramaturgul a fost numit director, prin Decret Regal, cu ajutorul Reginei, la propunerea ministrului instrucțiunii publice Titu Maiorescu.

1888 I.l. Caragiale, Alex. Vaida-Voievod, Dr. Ciuta (Bistrița), Elena Vaida-Voievod, George Coșbuc la Karlsbad, în Germania, în 1911
I.l. Caragiale, Alex. Vaida-Voievod, Dr. Ciuta (Bistrița), Elena Vaida-Voievod, George Coșbuc la Karlsbad, în Germania, în 1911

Nu a înșelat așteptările și s-a dovedit un excelent organizator. Conștiincios, venea primul la muncă, de la 8 dimineața și pleca ultimul, la 10 seara. A reușit să gospodărească eficient bugetul relativ modest al instituției și a încheiat contracte de colaborare cu artiști celebri ca Sarah Bernhardt și Ernesto Rossi. În vârstă de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamnă de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile.

Stagiunea din 1888–1889 fiind criticată vehement, nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin I. Nottara) și sabotat de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, deschizându-și mai târziu berăria Gambrinus, peste drum de teatru după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie.

1893: S-a născut la  Berevoiești, județul Argeș, Mihai Tican-Rumano (numele la naştere: Mihai Tican), scriitor şi explorator. A părăsit ţara la 13 ani şi a călătorit neîncetat în Africa, cele două Americi, Australia, Noua Zeelandă, Antile; (m. 20 martie 1967).

Imagini pentru Mihai Tican-Rumano photos

Intre anii 1924 şi 1929 s-a  stabilit în Spania, unde a debutat cu mai multe volume cu tematică exotică, traduse ulterior şi în română; Tican-Rumano cultivă exotismul, pitorescul şi senzaţionalul în memorialistica românească .

În 1934, la Addis Abeba, publicistul şi călătorul român Mihai Tican Rumano a fost primit de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei, după care şi-a consemnat experienţele sale abisiniene, vechea denumire a etiopienilor, în cartea Abisinia, apărută în anul 1935 cu o prefaţă de Radu D. Rosetti.

Recunoscător faţă de contribuţia avută de Mihai Tican Rumano în răspândirea cunoştinţelor de istorie şi civilizaţie ale poporului etiopian, prin cartea sa Abisinia, care a fost tradusă imediat în limba spaniolă, cu titlul:

Viaje a traves de la Etiopia de hoy”, în contextul agresiunii comise de Benito Mussolini împotriva Abisiniei, împăratul Haile Selassie i-a conferit scriitorului român Ordinul Steaua Etiopiei, în grad de ofiţer.

Şcoala cu clasele I-VIII Berevoieşti poartă numele celui mai celebru fiu al satului: Mihai Tican Rumano.

NOTĂ: Unele surse menţionează ca an al naşterii sale 1895.

1901: A murit Theodor Şerbănescu, poet şi traducător din cercul societăţii literare „Junimea”.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1894;  (n. 1839).

1908 (2 iulie – 2 august): Au fost inaugurate Cursurile de vară de la Vălenii de Munte, organizate şi conduse de Nicolae Iorga. La cursuri participau intelectuali din ținuturile locuite de români, dar despărțite de patria mamă. Lectorii predau istorie, istorie literară, economie națională, geografie. În primii ani au fost susținute de profesori ca: Gheorghe Munteanu-Murgoci, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ștefan Bogdan. În anul 1922, Universitatea Populară a luat denumirea Universitatea Populară „Nicolae Iorga”

In anul 1922 au luat denumirea de „Universitatea Populară Nicolae Iorga„.

Cursurile s-au desfăşurat, anual, până în 1943, apoi cu intermitenţe până în 1946, când s-a impus desfiinţarea Universităţii.

1908 Universitatea Populară Vălenii de Munte

In iulie 1968 a fost redeschisă sub auspiciile Societăţii Ştiinţifice Istorice, dar în 1978 a fost din nou închisă.

Cursurile au fost reluate după 1990 şi continuate şi astăzi.

1908: S-a născut la Corabia, Olt, juristul şi istoricul român Valentin Al. Georgescu, autorul unor importante contribuţii la istoria dreptului roman şi românesc vechi şi modern şi a instituţiilor medievale. A fost membru titular al Academiei Române din 1992; (m. 1995).

1 GEORGESCU, VALENTIN AL. Jurist, profesor universitar N. 2/15 iul. 1908,  Corabia, Olt - m. 9 oct. 1994, Bucureşti. Studii: Şc

A urmat Facultatea de Drept și Facultatea de Litere din București. A devenit Doctor în Drept roman și Istoria dreptului la Facultatea de Drept din Paris (1932). A fost profesor suplinitor de Drept roman la Universitatea din Cernăuți, la București, șef de lucrări practice de Drept roman la Facultatea de Drept din București, privat-docent și charge de cours de drept roman la Universitatea din Lausanne (Elveția), profesor titular de Drept roman la Universitatea din Iași.

În 1951 a fost scos abuziv din învățământ. Din 1953 a fost cercetător științific la institutele de Istorie din Iași, de Drept din București, de Istorie din București; cercetător științific principal și șef de secție la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1966–1975). A fost membru al unor importante instituții din țară și de peste hotare: Academia din Atena, Academia de Legislație din Toulouse, Academia de Istorie din Lisabona. A fost un apreciat poet, eseist. A debutat cu poezia Itinerar citadin în revista Meridian și a colaborat cu poezii și eseuri la Arhivele OltenieiMeridian, etc. Lucrări științifice: Originile și evoluția generală a proprietății în dreptul romanDreptul roman al lui Iustinian în Principatele danubiene în secolul XVIIILegislația urbană a Țării RomâneștiJudecata domnească 1611–1831 (2 vol.).

1914: A încetat din viaţă scriitorul  român Emil Gârleanu („Din lumea celor care nu cuvântă“); (n. 5 ianuarie 1878).

1919: Şi-a început activitatea  la Bucureşti, compania „Cărăbuş”, primul teatru de revistă românesc, companie legată de activitatea marelui actor Constantin Tănase.

1919 Afișul premierei la Teatrul de revistă Cărăbuș

În deschidere s-a jucat piesa de revistă „Pisică pe orez”, scrisă de Constantin Solomonescu şi Mircea Rădulescu, în care Tănase interpreta cupletul „Cotoiul e pe varzăpisica-i pe orez”.

Imagini pentru compania „Cărăbuş” photos

Aici, alături de Tănase, au evoluat vedetele sale: Lisette Verea, Lulu Savu, Lizica Petrescu, Mia Steriadi, dar si un mare cântăreț care a traversat secolul împreună cu revista românească,nemuritorul Gică Petrescu.

1919: S-a născut la Seuca, Mureș, Ștefan J. Fay (Ştefan Vasile Andrei de Fay), scriitor și genealogist român stabilit în Franţa, la Nisa; (m. Nisa, Franța, 2009).

1919-2009 Ștefan Fay

A urmat doi ani la Academia de Arte Frumoase din București (Desen și Sculptură) cu practica în atelierul sculptorului lon Jalea. A fost audient la câteva cursuri universitare (Sociologie, Filozofie, precum și Anatomie la Facultatea de Medicină). A debutat în literatură cu reportaje și povestiri, iar în 1952 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor (a demisionat în 1956). A fost redactor la Editura CCS, de unde a fost disponibilizat în 1958. După un timp de șomaj greu, a exercitat diverse ocupații, a pictat decoruri de teatru, afișe; a participat in echipa pictorului Vasile H. Rudeanu la pictarea și renovarea bisericilor Ghighiu, Titu, Patriarhie, Capela Ghencea-Militari, Sf. Elefterie etc.

În 1959 a fost angajat bibliotecar tehnic la ICSIM, de unde va ieși la pensie. În aceasta perioada a urmat Școala Populară de Artă din București, secția Pictură. A colaborat la publicații din țară și străinătate (Franța, USA, Canada) cu materiale de cultură. A fost, din nou, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania și membru al Academiei Româno-Americane. Opere: Noul orașFata plutașuluiCaietele locotenentului FlorianMoartea baroaneiBal la castelCaietele unui fiu risipitor. JurnalSub casca de aur a Iw. Mambrino La 31 mai 2009 i s-a conferit în România Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, pentru literatură.

1922: Se inaugureaza  oficial Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses, Paris, fondata (în 1920) şi condusa de Nicolae Iorga.

S-a inaugurat oficial Școala Română de la Fontenay-aux-Roses de lângă Paris, fondată (în 1920) și condusă de Nicolae Iorga unde tinerii absolvenți ai Universităților din București, Iași, Cluj și Cernăuți își desăvârșeau pregătirea în specialitățile istorie, filologie și artă.A fost înființată în același timp cu Accademia di Romania din Roma. Ambele Școli, de la Paris și Roma, au putut să reziste unui fenomen cum a fost cel de-Al Doilea Război Mondial, dar au fost închise la doi ani după încetarea războiului, în anul 1947, prin dispoziția ministrului comunist de externe, Ana Pauker.

 La aceasta scoala tineri absolvenţi ai Universităţilor din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi îşi desăvârşeau pregătirea în specialităţile istorie, filologie şi artă.

Această instituţie a preluat fondul bibliotecii fondate de Scarlat Vârnav (în 1845) şi a editat publicaţia „Mélanges de l’École Roumaine en France”.

Şcoala a fost desfiinţată în 1948, după acapararea integrală a puterii în România de către comunişti.

1923: Un tren accelerat pe direcția București–Iași s-a ciocnit, în jurul orelor 11:00, în gara Vintileanca, județul Buzău, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane.

1923 Accidentul feroviar de la Vintileanca

Un tren accelerat pe direcția București–Iași s-a ciocnit, în jurul orelor 11:00, în gara Vintileanca, județul Buzău, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane.

Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane și că vinovat de producerea accidentului a fost acarul Ion Păun. Responsabilii pentru sistemul care a făcut posibil accidentul au fost dezvinovățiți, iar de atunci acarul Păun indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora…

1926: S-a născut in localitatea Lisa, judeţul Braşov, scriitorul şi publicistul român Octavian Paler; (m. 7 mai 2007, Bucuresti).

  A fost angajat din 1949 la Radiodifuziunea Română (corespondent special şi, apoi, redactor-şef adjunct la Redacţia Culturală), iar  între anii 1965 şi 1968, director general al Televiziunii Române, primul organizator al festivalului „Cerbul de aur”.

A fost mutat pe postul de director general adjunct la Radio, unde  a răspuns de emisiunile muzical-culturale (1968-1970),

Din 1970 este numit redactor-şef la cotidianul „România liberă”, fiind demis în august 1983, din motive politice.

1929: S-a născut la Gheja, Mureș, inginerul clujean Aurel Baghiu, liderul primei mişcări anti-comuniste din România, desfăşurate la Timişoara, în anul 1956; (m. 2010).

1929-2010 Aurel Baghiu

Fiind student la Institutul Politehnic din Timișoara, a fost arestat la 30 octombrie 1956. Fiind considerat unul dintre liderii mișcărilor studențești din Timișoara, alături de alți șapte colegi, la 16 noiembrie 1956, Baghiu a fost condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru „agitație publică”. 

În cei șapte ani de detenție, a trecut prin penitenciarele Timișoara, Gherla, Stoenești, Periprava, Strâmba, Salcia, Văcărești. A fost eliberat la 6 februarie 1963, în urma unui decret de grațiere generală. Încă din decembrie 1989 a desfășurat o complexă activitate, fiind printre membrii fondatori ai Ligii Foștilor Deținuți Politici.

A fost ales vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) Cluj, membru în Consiliul Județean Cluj, președinte al Frontului Democratic Antitotalitar (FDA) Cluj, și vicepreședinte al FDA pe țară. A fost autor al unor importante scrieri memorialistice: Printre gratii (2 vol.) și Fragmente de biografie și cugetări.

1937: S-a născut Mihai Andrei, primul redactor-şef al Agenţiei de presă Rador a SRR (1990-1996); a fost una dintre cele mai mari voci ale „Jurnalului” Radiodifuziunii Naţionale; a publicat romanul „De ce tocmai eu?” şi romanul memorialistic „Din viaţa fascinantă a Radioului” (apărut postum, 2007);(m. 2006).

1938: S-a născut Szilágyi Domokos, poet şi eseist maghiar din România; (m. 1976).

1940: A avut loc incidentul armat de la Giurgiulești

1940 Incidentul armat de la Giurgiulești

Ultimatumul sovietic a cerut ca Armata Română să evacueze teritoriile basarabene și nord-bucovinean în patru zile, începând cu data de 28 iunie. Chiar și în aceste condiții, trupele ruse au invadat teritoriile clamate încă din noaptea de 27/28 iunie, unitățile motorizate și cele de cavalerie înaintând rapid spre Prut și devansând formațiunile militare românești aflate în curs de evacuare. Sovieticii au aplicat tactici foarte agresive, instalând puncte de control, punând soldații români – în special pe cei din Basarabia, în situații foarte periculoase sau fatale, dezarmându-i, umilindu-i și uneori arestându-i.

A existat un număr mare de incidente și cazuri numeroase de morți și răniți din rândul trupelor române.Incidentul menționat a fost o acțiune militară, desfășurată la 2 iulie 1940, constând într-un schimb de focuri de artilerie între Compania a V-a din Regimentul V Care de Luptă din Galați, comandată de căpitanul Napoleon Alexandru Popescu și o coloană de blindate sovietice.

A avut loc în capul de pod de peste râul Prut de la Galați–Giurgiulești, cu șase ore înainte de termenul de evacuare oficială. Compania de tancuri română avea misiunea de a asigura evacuarea în siguranță a trupelor române la intrările dinspre nord și est ale satului Giurgiulești și la capătul podului rutier și feroviar de peste Prut.

Compania a angajat lupta cu o coloană blindată sovietică, care nu a nerespectat graficul de deplasare a unităților militare ruse și nici limita de minim patru kilometri între trupele Armatei Roșii, aflate în curs de înaintare în mod agresiv și cele românești, schimbul de focuri de artilerie s-a soldat cu distrugerea a patru mașini de luptă rusești. A fost urmat de retragerea organizată a subunităților române din capul de pod și de distrugerea ulterioară a podului

1941: S-a declanșat Operațiunea München , numele de cod al ofensivei armatelor română și germană din Al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică. Operațiunea a început la data de 2 iulie și s-a încheiat victorios la 26 iulie 1941.

1941 Armata Română trecând Prutul

Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Traversarea Prutului

Operațiunea începută la data de 2 iulie și s-a încheiat victorios la 26 iulie 1941. Inițial, acțiunile militare desfășurate pe frontul românesc până la 2 iulie 1941 (împotriva armatelor 9, 18 și independentă de Litoral) au avut un caracter de acoperire strategică, fiind concretizate prin constituirea unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, și prin mici pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei.În prima zi au trecut Prutul, întâmpinând rezistență din partea trupelor sovietice, Divizia 7 Infanterie, Corpul de Cavalerie al Armatei a 11-a, Brigada 6 Cavalerie, Armata a 3-a, Divizia 6 Infanterie, Regimentul 27 Dorobanți Bacău, Divizia 1 Blindată, Divizia 35 Infanterie Rezervă, Regimentul 67 Infanterie, Regimentul 6 Infanterie Gardă „Mihai Viteazul”. A avut loc o pregătire de artilerie care trebuia să neutralizeze artileria grea sovietică din zonă, să distrugă fortificațiile și să dezorganizeze apărarea, însă datorită alocării unei cantități insuficiente de muniție, aceasta nu și-a atins scopul.

1941: S-a decedat renumitul pilot român George Valentin Bibescu, nepot al domnitorul Gheorghe Bibescu; (n. 3 aprilie 1880).

Imagini pentru valentin bibescu photos

 

A fondat în 1904 Automobil Clubului Român, a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912.

Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni.

De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.  

În 1930 devine președinte al Federației Internaționale Aeronautice.

George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a fost construit pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac, in cartierul bucurestean Băneasa de azi.

1942: S-a născut tenorul Florin Diaconescu.

 1945: A murit astronomul Constantin Pârvulescu, autorul unor cercetări de astronomie stelară şi mecanică cerească.

A emis (1943) ideea pulsaţiei galaxiilor.

Ca un omagiu pentru activitatea sa, Uniunea Astronomică Internaţională a dat numele său unei mici planete.

A devenit membru post-mortem al Academiei Române din 1991; (n. 1890).

1950: S-a născut la Suceava, compozitorul şi interpretul de muzică uşoară Ilie Micolov; d. 21 iulie 2018, Oglinzi, Răucești, Neamț.

De profesie economist, a fost consilier pe teme muzicale al Radio România Actualități, a apărut în cadrul spectacolelor Teatrului „Constantin Tănase” din București și a susținut turnee alături de formația Romanticii.

Este cunoscut pentru șlagărul „Dragoste la prima vedere”, albumul omonim vânzându-se în peste 600.000 de exemplare.

Imagini pentru Ilie Micolov

1950: S-a născut  în comuna Plosca, Jud. Teleroman, Liviu Vasilică, renumit cantăreţ de muzica populară românescă ; (d.19.10.2004).

1951: S-a născut actorul Gheorghe Visu.

Imagini pentru Gheorghe Visu. photos

1951: S-a născut la Vetrișoaia, Vaslui, globetrotter intrată în Cartea Recordurilor , pentru cea mai lungă călătorie efectuată vreodată de o femeie.

Mariea Crâșmaru - Wikipedia

 În 1997–2000, a facut pe jos turul României, parcurgând o distanță de 3.510 de kilometri în 114 zile, apoi, a plecat prin toate țările Europei, urmând turul lumii, fiind singura femeie din lume care a străbătut 120 țări, a atins cei doi poli ai Terrei, cele șapte continente, din care a rezultat cel mai lung pașaport din lume înscris și el în GUINNESS (154 de pagini și o lungime de 19 m), în 3 ani și 5 luni.

În efortul său, românca a parcurs peste 300.000 de kilometri, a urcat la înălțimi de peste 6.000 de metri și a îndurat temperaturi de minus 38 de grade (în Antarctica) sau de plus 60 de grade (În Emiratele Arabe Unite, în deșert).

1954: S-a născut la Fălticeni, criticul, istoricul literar şi filologul Ioan Holban.

Ioan Holban

 Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1978), a activat  la Institutul de Filologie „A. Philippide” din Iasi.

Colaboreaza la Amfiteatru, Anuar de lingvistica si de istorie literara, Astra, Ateneu, Cahiers roumains d’etudes litteraires, Caiete critice. Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Dialog, Luceafarul, Opinia studenteasca, Romania literara, Steaua, Tribuna, Tribuna Romaniei. Debut publicistic in Dialog (1975).

A debutat editorial cu volumul Proza criticilor (1983), urmat de monografiile Ion Creanga (1984) si Hortensia Papadat-Ben-gescu (1985), de Profiluri epice contemporane (1987) si Literatura subiectiva (I, 1989).
O prodigioasa activitate foiletonistica (peste o mie o suta de articole) a prefatat si insotit cele cinci volume publicate de II. in decursul a nu mai sase ani (1983-1989).

Abundenta publicisticii a dat impresia risipirii fortelor (N. Manolescu), dar si a unei energii remarcabile, subliniata de M.Papahagi intr-un sintetic portret: „Stăpânirea unui limbaj specializat si suplu, inzestrarea pentru analiza (si in special pentru aceea a prozei), seriozitatea si o putere de munca nu tocmai comuna in tânăra generatie sint atuurile sale esentiale”.

A  fost distins cu Premiul pentru critica literara al Colocviului naţional de literatură si publicistică (1977); Premiul „Napoca universitară” (1978); Premiul revistri Cronica (1982).

 1959: S-a născut Cristian Diaconescu, om politic și  diplomat, de formație jurist.

A fost vicepreședinte al Senatului României, ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (10 martie – 28 decembrie 2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc  (2008–2009), din partea PSD.

Imagini pentru Cristian Diaconescu,photos

In data de 24 ianuarie 2012 a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc, de această dată din partea UNPR si ulterior ministru de externe în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

A fost consilier al președintelui Traian Băsescu, funcție deținută până la 30 aprilie 2014.

1963: A murit etnograful Romulus Vuia, organizator şi director al Muzeului etnografic din Cluj; (n. 1887).

1968: A murit filosoful Dan Bădărău, autorul unor lucrări de logică, gnoseologie şi istorie a filosofiei,membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1893).

1970: A murit in Franţa, Alice Cocea, actriță franceză de teatru și de film de origine română,  sora avocatului, scriitorului şi temutului pamfletar N.D.Cocea şi mătuşa marii actriţe Dina Cocea; (n.28 iulie 1899, Sinaia).

A urmat iniţial cursurile Conservatorului din Bucureşti, dar studiile dramatice şi le-a absolvit la Paris în 1917, unde se stabilise.

Debutează în film chiar în 1917 insa  preferă să urmeze o carieră teatrală, care îi acordă multe satisfacţii de-a lungul timpului.

Din această postură de stea a scenei pariziene revine în anii ’30 pe marile ecrane, pentru ca în perioada celui de-al doilea război mondial să fie directoarea teatrului „Théâtre des Ambassadeurs” ( 1940-1944 ).

Este suspectată de colaboraţionism după război, lucru care nu o împiedică să apară până în 1950 pe scena pariziană. După retragere s-a dedicat pasiunii sale pentru pictură.

Mai are câteva prezenţe sporadice în anii ’60 în cinematografie în roluri minore.

1992: A avut loc la mănăstirea Putna, ceremonia de canonizare a voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

1999: Compania „Renault” a preluat „Uzinele Dacia” Piteşti, prin semnarea contractului între reprezentanţii companiei franceze şi cei ai Guvernului român.

2007: A decedat soprana americană Beverly Sills ( n.Belle Miriam Silverman, la 25 mai 1929).

Părinții ei erau imigranți evrei  din România.

A crescut în Brooklyn, New York  şi a vorbit de mică limbile  idiș, rusă, română, franceză și engleză.  

Beverly Sills (25 mai 1929 –  2 iulie 2007) a fost o soprană de operă americană al cărei carieră de vârf a fost între anii 1950 și 1970,  şi care a rămas în memoria publicului cu  rolul principal din opera lui Donizetti Lucia di Lammermoor, rolul principal în Manon Massenet, Rosina din Rossini Bărbierul din Sevilla, Violetta din Verdi la Traviata, și mai ales în rolul Elisabetta, din opera  Roberto Devereux.

Dupa ce s-a retras de pe scena în 1980, ea a devenit directorul general al New York City Opera.

În 1994, este numită  președinta Lincoln Center și apoi, în 2002, a Metropolitan Opera.

2016: A murit Elie Wiesel, scriitor american de origine evreiască, ziarist, eseist şi filosof laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986.

 Deportat  în 1944 împreună cu familia, a supravieţuit  lagărelor naziste de la Auschwitz şi Buchenwald. 

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2002. 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfântul Voievod Stefan cel Mare

Sfantul Voievod Stefan cel Mare  s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor.

 Sfantul Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992.

Potrivit Traditiei mergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu a fost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.

Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existentei sale. Nenumarate documente ale cancelariei domnesti stau marturie peste veacuri: “Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, care arzand de dumnezeiasca credinta si iubire al cuvantului lui Dumnezeu fiind …”.

In pisania bisericii mari din Manastirea Neamtu, din 1497, citim:

“Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei Tale Inaltari de la pamant la cer; si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod …”.

Plina de semnificatie duhovniceasca este ruga Sfantului Stefan cel Mare infatisata pe steagul biruintelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe “purtatorul de biruinta” ucigand balaurul cel cu multe capete.

“O, rabdatorule de patimi si purtatorule de biruinta, Mare Mucenic Gheorghe, care in nevoi si nenorociri esti grabnic aparator si ajutator si celor necajiti bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune a smeritului robului Tau, domnul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei …”.

Sfantul Voievod Stefan a trecut la cele vesnice in anul 1504 si a fost inmormantat la Manastirea Putna.

Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, vom reda cateva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:

“Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectualii in respectivi fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenie asa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponenti sunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotind ca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om.

Este o acceptie inexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobste curatenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolut necesara sfinteniei.

Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodox este data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata si de sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.

Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandeste prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. Numai Dumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei.

Omul devine sfant prin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu … De aceea, simtamantul suficientei de sine – pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale si indreptatirea de sine intemeiata pe stiinta – este cea mai mare piedica in calea omului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nu pacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna aceste lucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranatelor etc.

Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi se apropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansa impartasirii de puterea Sa dumnezeiasca.

Cei drepti, sau mai curand cei care se considerau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Il resping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporanii nostri sfintenia lui Stefan cel Mare.

Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine – sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si ale Sfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti.

De altfel, o evidenta usor de constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici de carturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, care nu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”. (Fragment din lucrarea „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, Editura Bizantina).

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/02/o-istorie-a-zilei-de-2-iulie-video-3/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md;
  10. agerpres.ro.; CreștinOrtodox; Cinemagia.ro.

02/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 23 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 23 iunie în istoria noastră

1641: Au fost depuse in biserica “Trei Ierarhi” din Iași de către domnitorul Vasile Lupu, moaștele Sfintei Paraskeva.

Aducerea moaștelor sfintei la Iași a reprezentat un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.

Moastele Sfintei Parascheva

Începând din anul 1889, aceste moaște au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iasi.

1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii, om politic; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870; (m. 1895).

 La  14 februarie 1851 a înființat impreună cu alți studenți români de la Paris, societatea politică și culturală a studenților români din Franța, Junimea Românească. 

Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu s-a aflat în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru) si împreună cu  Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu, face parte din comitetul de redacție al revistei Junimea Romana,  care apărea la Paris.

În această revistă el publică articolul Muncitorul român, remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic.

alexandru odobescu | Istorie pe scurt

Intors in țară, Alexandru Odobescu a  fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.

În 1861 scoate la București Revista română pentru științe, litere și arte în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu, Cugetările lui Alecu Russo și Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon.

În această revistă Odobescu își publică studiile Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor, Răsunete ale Pindului în Carpați și Poeții Văcărești.

Tot în Revista română publică în 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) și Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică)

În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru ad-interim, la Ministerul Treburilor Străine.

Coperta monografiei Tesaurul de la Petrosa (1889).

Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa.

După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul Notice sur la Roùmanie (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea Antichitățile preistorice ale României.

La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian.

Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900).

A publicat de asemenea studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați) si studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).

Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).

1848: Dimitrie Brătianu este acreditat agent diplomatic al Ţării Româneşti pe lângă Cabinetele din Pesta şi Viena, pentru a susţine cauza Principatelor pe lângă revoluţionarii din Imperiul Habsburgic.

Dimitrie Brătianu - Portrete

  Foto: Dimitrie C. Bratianu (n.1818, Pitești – d. 8 iunie 1892, București)

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, Bucuresti),  om politic, diplomat, pentru o scurta perioada prim-ministru al Romaniei, timp in care a prezidat ceremonia de incoronare a regelui Carol I.

Este fratele cel mare al lui I. C. Bratianu, impreuna participand la fondarea Partidului National Liberal. Intre cei doi frati au existat dintotdeauna disensiuni, astfel ca Dumitru devine lider al disidentilor liberali in timpul lungii guvernari a fratelui sau, pozitie din care a determinat caderea guvernului.

Spre sfarsitul vietii are loc o impacare istorica in sanul familiei, iar Dimitrie C. Bratianu devine pentru scurt timp presedinte al Partidului National Liberal, dupa moartea fratelui.

A fost Mason activ al Lojilor: „L’Athénée des Etrangers” si „La Rose du Parfait Silence”.

1867: S-a născut la Mintiu, Bistrița-Năsăud, istoricul Iulian Marțian, membru al Astrei și membru de onoare al Academiei Române; (m. 26 octombrie 1937, Mintiu). A fost ofițer în garnizoanele din Triest, Sarajevo, Lemberg, Brașov, Cluj și Dej, de unde a fost pensionat cu gradul de maior, stabilindu-se apoi la Năsăud.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

S-a dedicat depistării şi strângerii de cărţi rare, de documente şi obiecte vechi. S-a numărat printre colaboratorii unor publicații ale timpului: „Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Convorbiri literare”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista Bistriței” ș.a. A contribuit la apariția revistei cultural-istorice pentru zona Năsăudului, „Arhiva someșană”, în paginile căreia a publicat numeroase studii (Contribuții la istoricul Rodnei; Castrul Rodnei; Din memoriile voievodului ardelean Ioan Kemeny ș.a.).

Lui îi revine meritul de a fi descoperit manuscrisul miscelaneu din sec. XVII, cunoscut sub numele de Codicele Marţian. Arheolog amator, a strâns date privitoare la descoperirile arheologice din Transilvania, publicând mai întâi în limba germană, apoi şi în limba română, un important repertoriu (Archaeologisch-praehistorisches Repertorium für Siebenbürgen, 1909; Repertoriu arheologic pentru Ardeal, 1920). A întocmit câteva lucrări privitoare la: Epoca colonizării saşilor în Ardeal (1907); Urme din războaiele romanilor cu dacii (1921); Ţara Năsăudului ş.a.

În 1921, alături de Al. Lapedatu, Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Sextil Pușcariu, a fost numit în „Comisia instituită pentru facerea lucrărilor pregătitoare cu privire la organizarea arhivelor statului din Cluj”. A participat la întemeierea Muzeului Năsăudean (1931). A fost membru al Societății Numismatice Române, al Comisiei Monumentelor Istorice.

1879: Matematicianul român David Emmanuel și-a luat doctoratul la Sorbona cu teza Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce, devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, doctor în matematici la Sorbona.

Scurt istoric al facultatii

David Emmanuel (1854 – 1941) a fost membru de onoare al Academiei Române și este considerat întemeietorul școlii matematice moderne din România.

1881, 23.VI/3.VII: A murit Pavel Vasici-Ungureanu, medic şi scriitor; a întemeiat şi redactat prima revistă românească de medicină din Transilvania, „Higiena şi şcoala” (1876-1882); membru titular al Academiei Române din 1879; (n. 1806).

1881:  Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Spania .

Spania a recunoscut independenţa de stat a României la data de 12 aprilie 1880. Relaţiile diplomatice între România şi Spania au fost stabilite în 1881, când a fost înfiinţată, la Bucureşti, Legaţia Regatului Spaniei, condusă de Juan Pedro de Aladro, însărcinat cu afaceri.

După încheierea primei convenţii comerciale între cele două ţări, în 1908, România a iniţiat, în 1911, demersurile pentru înfiinţarea Legaţiei României în Spania, eveniment produs la 15 iunie 1913, sub conducerea lui George Cretzianu, în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar (23.VI/5.VII)

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost întrerupte la 4.IV.1946 şi restabilite, la nivel de ambasadă, la 21.I.1977.

 1897: S-a născut la Huși, Alexandru Giugaru, unul dintre cei mai mari actori români de comedie; (m. 15 martie 1986).

Imagini pentru Alexandru Giugaru photos

 Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne,  i s-a acordat titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Ulterior  a primit și titlul de Artist al Poporului. Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa II (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele.

Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele

1905: S-a născut, la Chişinău, Victor Iuşceanu, compozitor, violonist, dirijor şi profesor din Basarabia, membru al Societății Compozitorilor Români din 1948 (m. 3 august 1976, București).

1905-1976 Victor Iuşceanu

A urmat Conservatorul din Chișinău, absolvind secțiile de Canto (1931) și Vioară (1936) și apoi Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași. A fost profesor de Muzică la Liceul francez „General Berthelot” și la Gimnaziul de fete „Carmen Sylva”, de Muzică și de Vioară la Școala Normală de băieți „Mihai Viteazul” din Chișinău, de Teorie-solfegiu și Armonie la Conservatorul Lyra, Vioară la Școala Normală de băieți din București. De asemenea a fost dirijor la Teatrul muncitoresc și conferențiar la catedra de Teorie-solfegiu a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București.

A compus muzică simfonică,muzică de cameră, muzică vocală,muzică de scenă și a scris lucrări didactice: Moduri și gameTratat de teorie a muzicii (în colaborare cu V. Giuleanu); Solfegii (Vol. 1-2), Armura ca proces logic al formării sistemelor de intonație cu centrul tonal bine definit. A fost decorat cu Medalia Muncii (1955).

 1909: S-a născut la Sinoie, Mihai Viteazu, Constanța, istoricul, criticul literar și folcloristul Ovidiu Papadima, deţinut politic între anii 1952 şi 1956; d. 26 mai 1996, București.

1909-1996 Ovidiu Papadima

A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928–1931), apoi s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse „Alexander von Humboldt”. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena. A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei Gândirea, alături de Tudor Vianu.

A fost secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale, șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit Doctor în Litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Arestat pe considerente politice fabricate și apoi condamnat politic, a fost închis între 1952–1955 în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și Jilava și reabilitat politic abia în 1971. Din operele sale: O viziune românească asupra lumiiCreatorii și lumea lorScriitorii și înțelesurile viețiiIpostaze ale iluminismului românescEvocări.

1913: A murit (s-a sinucis) la București, criticul şi istoricul literar, publicistul Ilarie Chendi; (n. 1871, Dârlos, Sibiu),fost bibliotecar la Biblioteca Academiei, membru al primului comitet al Societății Scriitorilor Români .

A aparținut curentului sămănătorist; a înființat revistele Viața literarăViața literară și artisticăCumpăna.

1917: Se intrunesc  la Chișinau  în Palatul Libertatii,  delegatii comitetelor militare din Iasi, Odessa, Chisinau s.a., care hotarasc constituirea “Sfatului imputernicitilor soldatilor si ofiterilor moldoveni de pe frontul romanesc”, organ central de coordonare a activitatii tuturor organizatiilor ostasesti moldovenesti din intreaga Rusie.

Sfatul imputernicitilor cere convocarea la Chisinau, pe baza proportionala, a Sfatului Tarii, care urma sa hotărasca asupra proiectului autonomiei Basarabiei pe temeiul national si teritorial.

Se cerea, de asemenea, numirea de catre guvernul rus in functia de comisar gubernial a unui roman basarabean si inlocuirea tuturor comisarilor judeteni cu reprezentanti ai basarabenilor, formarea de unitati militare nationale, invatamant in limba nationala, demilitarizarea administratiei s.a.

1923: A fost  înfiinţată, cu participarea statului şi a Băncii Naţionale, Societatea Naţională de Credit Industrial, având drept obiectiv stimularea dezvoltării industriale a României. „Strămoş” al BRD – Groupe Société Générale, acesta a fost creată ca instituţie publică, statul deţinând 20% din capitalul social, Banca Naţională a României, 30%, restul fiind deţinut de particulari.

În decembrie 1998 s-a semnat un acord între Société Générale şi Fondul Proprietăţii de Stat (autoritatea care gestiona participaţiile statului), prin care Société Générale a subscris o majorare de capital de 20% şi a cumpărat un pachet de acţiuni care i-a permis să devină proprietara a 51% din capitalul majorat al BRD.

1923: Regele Ferdinand I al României, insoțit de primul ministru I.I.C. Bratianu și de ministrul de Externe, I.G. Duca efectuează o vizită oficială în Polonia.

1923 Vizita oficială în Polonia a Regelui Ferdinand I

Înalții reprezentanți ai României au vizitat între 23–29 iunie 1923 Varșovia, Cracovia și Łańcut.

1924: În România a fost adoptată Legea privind organizarea armatei (aceasta reglementa între altele, durata serviciului militar), care a stat la baza sistemului militar românesc în perioada interbelică.

1937: La Londra se desfasoara in zilele de 23-25 iunie un concurs hipic, organizat cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea al Angliei,  a cărui Cupa Challenge de Aur a revenit călărețului român Henry Rang.

Henri Rang stanga alaturi de Felix Topescu | Banatul AZI - Stiri ...

                     Foto: Henri Rang stânga alături de Felix Topescu

Trofeul „Daily Mail” a fost cucerit de concurentul roman Felix Topescu, tatăl cunoscutului comentator sportiv de televiziune, Cristian Topescu.

 1938: S-a născut profesorul doctor Ioan Munteanu, membru de onoare (din 2004) al Academiei Române; (m. 2018).

1938-2018 Ioan Munteanu

A fost director al Clinicii Universitare de Obstetrică-Ginecologie Bega și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. La Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega din Timișoara au fost reușite pentru prima oară în România: fertilizarea in vitro (1995) și embriotransferul uman, realizări urmate de nașterea primului copil conceput prin fertilizare in vitro în România, pe 6 februarie 1996; a urmat primul embriotransfer la mamă purtătoare, primele sarcini multiple prin fertilizare in vitro (1997) și nașterea primului copil prin fertilizare in vitro la o mamă de 50 de ani (2001).

1944 : A murit la Londra (unde se stabilise), pictorul român Arthur Segal (Aron Sigalu), grafician și scriitor.

Arthur Segal - Monoskop

A lucrat și în Germania, unde a înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin; (n. 23 iulie 1875, Iași).

1950: A izbucnit (23/24 iunie) răscoala armată anticomunistă din Țara Vrancei.  

A fost una dintre cele mai mari revolte anticomuniste desfășurate în România (peste 15.000 de oameni).

Treizeci și cinci de sate din Munții Vrancei, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului”, s-au ridicat la luptă împotriva regimului comunist.

Se pare că, la baza declanșării răscoalei a stat și un zvon care circula în acele zile prin sate, anume  că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe pe „hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsase munții și câmpiile din Țara Vrancei moștenire feciorilor vrânceni.

Efective impresionante ale Trupelor de Securitate au fost mobilizate  trimise pentru a-i prinde pe partizanii anticomuniști.

Astfel, unii conducători ai răsculaților au fost încercuiți și arestați, prin infiltrarea de către Securitate a unor agenți în organizație.

Alți lideri  scăpați din încercuire, se vor retrage spre schitul de la Gura Lepșei, spre cascada Putnei, unde vor pregăti răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea, din noaptea de 23-24 iunie 1950.

Vrâncenii au pus mâna pe coase, topoare și furci și s-au năpustit asupra Securității, dând foc sediilor Partidului Muncitoresc Român (comunist), Miliției și Securității. Răsculații primiseră armament și muniție de la elevii Liceului „Unirea” din Focșani.  

Au fost prinși și  legați securiștii, miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei). Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate.

Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane care au fost condamnate la ani grei de închisoare.  308 oameni au fost judecați în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Au murit familii întregi, și au luat calea închisorilor sute de vrânceni.

Forțele de represiune erau conduse de General-Maior Nicolae Ceaușescu, nimeni altul decât viitorul dictator comunist al României, răsturnat de mînia populară în decembrie 1989.

„În mașina în care circula Nicolae Ceaușescu era legat la spate un învățător care se zbătea între viață și moarte”, își amintea un participant la răscoală scăpat cu viață.

 1961: A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii. Documentul, semnat la 1.XII.1959, reprezenta o înţelegere internaţională care stabilea drepturi şi obligaţii juridice privind cooperarea paşnică în zonă. România a aderat la Tratatul Antarctic în anul 1971.

 

Tratatul Antarcticii, împreună cu o serie de alte tratate colaterale, reglementează relațiile internaționale în raport cu Antarctida, singurul continent de pe Pământ fără populație umană băștinașă.

În acest tratat, Antarctica este definită ca fiind tot uscatul, împreună cu banchizele aflate la sud de paralela de 60° latitudine sudică.

Tratatul, care a intrat în vigoare în 1961 fiind semnat în total de 47 de țări, face din Antarctica o rezervație științifică, stabilește libertatea de cercetare științifică și interzice activitățile militare pe continent.

 Sediul Secretariatului Tratatului Antarcticii se află la Buenos Aires, Argentina, începând cu luna septembrie 2004.

1984: S-a născut la Ploiești, cântăreață de muzică pop și dance, Andreea Bălan.

Andreea Balan - YouTube

A debutat în televiziune în anul 1994, în cadrul programului Ba Da, Ba Nu, urmând ca doi ani mai târziu să-și lanseze primul album, Amețiți de fum. A devenit cunoscută ca membră a duetului Andrè, apoi s-a lansat într-o carieră solo, lansând 5 albume și 20 de videoclipuri. Printre albumele sale de succes se numără: Noapte de visO noapte și-o zi cu Andrè, și solo Te joci cu mineAșa sunt euSuperWoman.

1985:  Echipa națională de handbal masculin a României a obținut, la Frankfurt pe Main (Germania), titlul de campioană mondială universitară.

În anii ’70-’80, reprezentativa țării noastre a reușit un șir impresionant, de șase titluri consecutive, cucerite în 1973, 1975, 1977, 1981, 1985 și 1987. La Campionatul Mondial Universitar de handbal din Darmstadt, Germania echipa României a învins în finală echipa URSS (situație care s-a repetat în 1987, la București). Era a cincea victorie (din 6) a echipei române.

1990: Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de legislatura a XII-a declară solemn Republica Sovietică Socialistă Moldovenească  stat suveran.

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)
Harta RSSM (verde), actuala Republica Moldova

Stema RSS Moldovenești și  Harta Republicii Moldova 

La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de legislatura a XII-a, în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimând dorinţa poporului, declară solemn: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este un stat suveran.

 Mircea Snegur a fost ales preşedinte al republicii.

Declarația de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova, nr. 148-XII/23 iunie 1990 declara la art. 1: „Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea RSS Moldova este unica și necesara condiție a existenței statalității Moldovei”, iar la art. 2: „Purtătorul și sursa suveranității este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii” […]. În 27 august 1991, R.Moldova și-a declarat independența de stat.

1995: S-a deschis Bursa de Mărfuri Bucureşti, prin fondarea Asociaţiei Bursei de către 24 de societăţi de valori mobiliare. Şi-a început efectiv activitatea, realizând primele tranzacţii, la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la dispoziţie de Banca Naţională a României.

1996: Deputatul PNŢCD Ion Raţiu a fost reales  în unanimitate, în funcţia de preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL).

1999: În perioada 23.VI – 4.VII România a participat , ca invitat de onoare, la Festivalul Artei şi Tradiţiilor Populare „Smithsonian Folklife” din SUA, festival ce se desfăşoară în fiecare an la Washington D.C. Cu această ocazie, a fost organizat un Congres al românilor stabiliţi în Statele Unite, a fost construită o biserică maramureşeană și au participat ansambluri folclorice şi trupe de jazz româneşti .

2004: Biroul Electoral Central a dat publicităţii rezultatele finale ale turului doi al alegerilor din Romania.

PSD a câştigat cel mai mare număr de mandate, respectiv 799 (43,47%), fiind urmat de PNL, cu 336 mandate (18,28%), PD – cu 309 mandate (16,81%) şi PUR – cu 111 mandate.

2013: În această zi, la ora locală 17:00, 18 români au murit și alți 29 au fost răniți într-un accident de autocar petrecut  în defileul râului Morača, la Grlo, la 48 km. de Podgorica, capitala statului Muntenegru.

2013 Accidentul auto din Muntenegru

Autocarul aparținând companiei Gregory Tour, a derapat de pe drum, prăbușindu-se într-o râpă la aproximativ 40 m mai jos de nivelul drumului.

Toate cele 47 de persoane de la bordul autobuzului erau cetățeni români.

2018: A decedat la Chișinău, politicianul Dumitru Moțpan (n. 3 mai 1940, satul Seliște din Basarabia, România), fost membru al Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990, care a îndeplinit funcția de președinte al acestui for în perioada 5 martie 1997 – 23 aprilie 1998.

A fost deputat semnatar al Declarației de Independență a R.Moldova față de Uniunea Sovietică și a fost decorat cu „Ordinul Republicii”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Agripina

Sfanta Mucenita Agripina

Sfânta Muceniță Agripina a luat cununa muceniciei în anul 275, in timpul domniei împăratului Valerian.

Sfânta s-a nascut la Roma într-o familie de creștini, primind încă din copilărie o educație in duhul Evangheliei lui Hristos.

Marturisind dreapta credinta in vremea persecutiilor, Sfânta Agripina a fost supusă la numeroase și crude torturi.

În timpul acestora mucenitei i s-a arătat îngerul Domnului care a întărit-o.

Nemaiputând suporta chinurile îngrozitoare la care a fost supusa, sufletul afcesteia s-a mutat la Domnul.

Insoțitoarele sale, Vasa, Paula si Agathonica au luat trupul sfintei si l-au dus in Sicilia. Pe locul unde au fost ingropate  sfintele sale moaște a fost ridicata o biserică, unde, potivit traditiei, s-au petrecut numeroase minuni.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. agerpres.ro;
  11. Crestin Ortodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

23/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 21 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 aprilie în istoria noastră

1528: A fost atestată pentru prima oară documentar într-un hrisov emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați, localitatea ialomițeană Fetești:

La Fetești, partea lui Albu Rogoz toată, pentru că a venit jupân Albu Rogoz, vornic înaintea domniei mele, de a dat și a dăruit toată partea lui, sfântului hram mai sus spus, singur, de bunã voia lui, pentru sufletul său și pentru sufletul părintelui său Nanu Rogoz, și pentru că părintele său Nanul și-a pierdut capul pentru fiul său, Albul vornic”.

Situat în Muntenia, în câmpia Bărăganului, localitatea se află în sud-estul extrem al județului Ialomița, pe malul stâng al Brațului Borcea al Dunării. Feteștiul a fost la început târg de cereale și animale. Se zice că, în trecut, ciobanii, împrăștiați prin Câmpia Baraganului, veneau în acest sat să-și caute fete pentru a se însura, de unde a rămas numele Fetești.

Batrânii mai povestesc că pamânturile din jurul Feteștiului aparțineau boierului Dudescu care avea o fată la a cărei căsătorie i-ar fi dat ca zestre jumătate din moșie. Pe moșia fetei, a luat naștere un sat. De la numele de «moșia fetei» sau «satul fetei», așa cum se obișnuia să se spună atunci, se zice că deriva denumirea de Fetești. Tot batrânii mai spun că există, în zona, o movilă denumită «dealul cu fete». Acolo, se aprindea focul pentru a semnala locuitorilor din această parte a Bărăganului o iminentă invazie turcească. Atunci, fetele se ascundeau în șirele de paie. Semnalul luminos era vizibil în depărtare.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Fetești se ridica la 30.217 locuitori.

La Fetești se află Podul Regele Carol I între Fetești și Cernavodă, proiectat de inginerul Anghel Saligny pentru asigurarea legăturii feroviare între București și marele oraș-port Constanța; tot aici se află și gara Fetești și depoul CFR, toate monumente istorice de arhitectură de interes național.

În rest, la Fetești mai există opt obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița,ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat „La Scursoare”, ce conține urmele unei așezări medievale timpurii din secolele al X-lea–al XI-lea. Celelalte șapte sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1882) din strada Constantin Brâncoveanu; două case cu prăvălie (1905 și 1923) din strada Călărași; școala generală nr. 2 (1873); spitalul (1908); moara țărănească (secolul al XX-lea) din strada Borcea; și biserica „Sfântul Nicolae” (1884) din cartierul Dudești.

1689: Un mare incendiu cuprinde  Biserica Neagră din Brașov, unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV, distrugând acoperișul și mobilierul din interior.

Biserica Neagra

 Numeroşi martori au confirmat faptul că incendiul a fost provocat. Preotul Markus Fronius scria în cronica sa din anii 1689-1691, că este ciudat faptul că, în timp ce ardea acoperişul bisericii, focul nu cuprinsese bolta, deşi ardea şi în biserică, unde nu numai lemnul ci şi zidurile au fost distruse.

Potrivit istoricul de artă Balint Agnes, în incendiu s-au topit clopotele bisericii și orga, dar și altarul.

Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac, Caraffa, din anul 1688, care le spunea braşovenilor, că în cazul în care se vor opune instalării trupelor austriece, oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă.

Sub stema Corvineştilor, situată pe unul din stâlpii din faţa amvonului, a fost plasată stema oraşului Braşov, iar unele influenţe de artă barocă indică faptul că stema Braşovului a fost realizată după incendiul din 1689.

In urma incendiului, zidurile cladirii s-au înegrit si din aceasta cauza biserica a primit numele actual, denumirea populară de după incendiu,„Biserica Neagră”fiind acceptată oficial în secolul al XIX-lea.

1864:  Principele Alexandru Ioan Cuza sancționează Codul Penal care va intra în vigoare în anul 1865.

1877: Turcia declanșeaza ostilitățile  impotriva României, bombardând cu artileria localitățile romanești de la Dunare : Brăila, Calafat, Bechet, Olteniţa şi Călăraşi.

1882: A murit la Iași, poetul și filosoful român  Vasile Conta, fost jurist, scriitor, profesor universitar, om politic și ministru ; (n. 15 noiembrie 1845, Ghindăoani–Crăcăoani, Neamț).

Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Din 1873 frecventează ședințele Junimii, unde ține conferințe asupra teoriei fatalismului și își publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice.

El s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat național, pentru apărarea și consolidarea independenței, pentru dezvoltarea industriei, a comerțului autohton, a învățământului și a culturii. A susținut „prelecțiuni populare”, organizate sub auspiciile „Junimii”, intitulate: „Materialismul”, „Fetișismul”, „Starea economică” etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care și Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de Iași” și membru al „Junimii”.

Deși participant la ședințele „Junimii”, și-a păstrat independența de gândire și de acțiune în politică. La Facultatea de Litere, în proiect figura și predarea unui curs de istorie critică a religiilor.

Povestea muzeului care nu a fost deschis vreodata – Colivia cu papagali

Cariera politică a lui Vasile Conta a avut un caracter puternic reformator. În calitate de ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, Vasile Conta a propus (fără a avea sprijinul parlamentar necesar), o lege a educației care prevedea profesionalizarea învățământului agricol, industrial, economic; eliminarea religiei din liceele de băieți; înființarea de licee pentru fete și acordarea, pentru acestea, a dreptului de a urma studii universitare; introducerea unui examen de capacitate pentru profesori, în concordanță cu cel francez.

La 10 aprilie 1881 demisionează din guvern și activează ca membru al Curții de Casație. Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri. Corpul său a fost transportat la Iași, unde i s-au făcut funeralii naționale. Mormântul lui Vasile Conta de la Cimitirul Eternitatea din Iași. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

1882:  La Petersburg, a fost încheiat un acord între România şi Rusia, cu privire la lichidarea datoriilor din războiul din 1877-1878.

1895(21.IV/3.V) : Parlamentul Romaniei adopta Legea minelor, care reglementa exploatarea bogatiilor subsolului si introducea pentru prima data in Romania, masuri privind ocrotirea sociala,  separarea drepturilor de proprietate asupra subsolului de drepturile de proprietate asupra solului, statul preluând proprietatea asupra zăcămintelor minerale şi metalifere. 

1907: După fuziunea tuturor elementelor politice conservatoare din România, Petre P. Carp este ales președinte al Partidului Conservator.

Petru P. Carp (1907)

În 1891 gruparea junimistă se desprinse se de Partidului Conservator formând Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp a fost ales președinte al acestui nou partid. După multe colaborări parlamentare și ministeriale, pe 3 aprilie a avut loc reunificarea conservatoare, junimiștii fiind absorbiți de Partidul Conservator, iar pe 21 aprilie Petre P. Carp a fost ales președintele partidului unificat (21 aprilie 1907–14 mai 1913).

1909 : Regele României, Carol I a recunoscut independența și proclamarea Regatului Bulgar.

La 5 octombrie 1908, Bulgaria și-a proclamat independența statală, iar principele Ferdinand I de Saxa-Coburg Gotha luându-și titlul de țar.

Un țar pentru Bulgaria independentă | CER SI PAMANT ROMANESC

Prințul Ferdinand I al Bulgariei (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948), născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a fost conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial cneaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918).

Foto: Harta Bulgariei la momentul declarării independenței.

La 7/20 aprilie 1909, Ministerul Afacerilor Străine al Bulgariei a adresat Agenției Diplomatice a României la Sofia o notă prin care informa că la 6/19 aprilie, la Constantinopol, a fost încheiat protocolul turco-bulgar prin care „Turcia declară în mod expres că recunoaște noua situație politică din Bulgaria”.

A doua zi, la 8/21 aprilie, Carol I, regele României, îi scria proaspătului țar o scrisoare de felicitare:

„[…] Fericit, în sfârșit, că marele act dorit de toți a putut fi îndeplinit, mă grăbesc să îi transmit Majestății Voastre cele mai călduroase felicitări, rugând cerul să îl protejeze, împreună cu Majestatea Sa Regina și Regatul bulgar. Cu inima deschisă, țara mea se asociază la sentimentele pe care le simt pentru independența unui stat prieten, de care ne leagă atâtea legături”.

1922: S-a născut pianista de origine română Lory Wallfisch, stabilită în SUA; cântăreaţa a fost preşedinta Fundaţiei Enescu din Statele Unite ale Americii şi profesor emerit la Colegiul Smith din Northampton, Massachusetts; (m. 2011).

1931: S-a născut Alexandru Balaban, inginer chimist, vicepreședintele Academiei Române din 11 aprilie 1995.

1936 : S-a născut la Fălticeni, scriitoarea română fostă deținută politic în tipul regimului comunist, Oana Orlea (Maria-Ioana Cantacuzino) 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța

Oana Orlea (1936-2014)

Scriitoare și fostă deținută politică, în exil în Franța. A fost fiica aviatorului Constantin Bâzu Cantacuzino și a Ancăi Diamandi. Era nepoata prin alianță a lui George Enescu și a fost legatara sa testamentară. Soția acestuia, prințesa Maria (Maruca) Cantacuzino a fost bunica ei paternă.

În 1952, la numai 16 ani, ca elevă, a fost arestată și condamnată la patru ani de închisoare, sub acuzația de „complot și acțiune subversivă împotriva statului”, pentru că a distribuit manifeste anticomuniste, și a executat pedeapsa de închisoare până în 1954.

 În această perioadă fost deținută la Văcărești, la Jilava, într-un lagăr de muncă la Pipera, în croitoria pușcăriei Târgșor, în pușcăria de la Mislea, la Malmaison etc. În timp ce Oana se afla în închisoare, George Enescu a fost invitat de primul ministru Petru Groza să susțină un concert la București. Enescu a respins invitația atâta vreme cât Oana nu va fi eliberată de acest regim.

După ce a ieșit din închisoare, nu i s-a permis să-și continue studiile și a trebuit să-și câștige existența ca sudor pe șantier, ca taxator de autobuz, să spele pe cap clientele unui coafor. A fost mereu supravegheată de Securitate și, în 1960, a fost arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al BNR.

În perioada de relativă deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți – proze scurte și romane – sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 s-a stabilit în Franța. A publicat în Franța mai multe cărți despre Gulagul românesc, dintre care cea mai celebră este Les Anées volées – dans le Goulag roumain à seize ans (1991), traduă în limba română Ia-ți boarfele și mișcă!

1938: S-a născut  compozitorul și profesorul român Vasile Spătărelu ; (d. 2005).

1942: S-a născut la Mateești, Vâlcea, disidentul anticomunist Dumitru Iuga, fost tehnician la televiziunea română ; (d.21 aprilie 2013).

Dumitru Iuga (1942-2013)

În 1983 a organizat, după modelul Solidarității, Mișcarea pentru libertate și dreptate socială din România, MLDSR, o organizație care-și propunea cucerirea prin mijloace nonviolente a libertății și democrației.

Arestat încă din 10 septembrie 1983, a fost condamnat de Tribunalul Militar București, la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de „complot, crime contra securității statului”. Alte șapte persoane au primit pedepse în același proces și alte 80 anchetate.

A fost eliberat la 9 septembrie 1989, în urma unui decret de amnistie.

La 12 decembrie 1989 a fost din nou arestat pentru „tentativă la propagandă împotriva orânduirii socialiste”.

A fost eliberat în 22 decembrie 1989, iar in ianuarie 1990 Direcția Procuraturilor Militare l-a scos de sub urmărirea penală.

1951: S-a născut la Comloșu Mare,în România, scriitorul și publicistul german William Totok.

William Totok (n. 1951)

Între 1973–1979 a studiat, cu întreruperi, Germanistica și Romanistica la Universitatea din Timișoara, timp în care a lucrat și ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi. A debutat în 1970 cu versuri în revista Neue Literatur. Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste” (1975–1976).

 După încheierea studiilor, a fost profesor de germană și română în Tomnatic (Timiș), apoi redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara. În 1987 a emigrat în RFG, s-a stabilit la Berlin și este scriitor și publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt, a editat revista bianuală de istorie, literatură și politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, este membru al Cercului de lucru pentru istorie și cultură pentru Europa centrală, răsăriteană și de sud-est (Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România.

A fost colaborator al posturilor Radio Europa LiberăDeutsche Welle, BBC, Radio France Internationale, ș.a. A publicat numeroase studii și eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii în mass-media din România și din alte țări.

1956: A decedat compozitorului roman stabilit in Franta, Stan Golestan.

Stan Golestan (n. 7 iunie 1875 la Vaslui), a fondat la Paris revista  „L’Album Musical” în 1905.

A primit premiul pentru compoziție George Enescu, în 1915.
Devine critic muzical pentru revista Figaro, lucrând în paralel ca profesor de compoziție la „Școala de Muzică din Paris” – L’Ecole Normale de musique.
Muzica sa este in majoritate inspiratǎ din folclorul românesc.

1963: S-a născut la Lupeni, în judeţul Hunedoara, compozitoarea şi interpretă română de muzică folk Tatiana Stepa; (d.2009).

A fost unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei era, olteancă din Gorj, iar tatăl, moldovean din Roman. Tatiana Stepa a fost înconjurată de muzică de la o vîrstă fragedă, a urmat cursuri de balet, vioară şi pian.

A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. Absolveşte Liceul de Arhitectură din Bucureşti.

Tatiana Stepa (n.1963-d.2009), interpretă româncă de muzică folk, sursă: corina-roth.blogspot.com

 

 Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cînte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cîntec numit „Şi-am să-mi fac o doină„, rămînînd în componenţa acestuia pînă în anul 1985, după care, din anul 1992 pînă în anul 1996, a fost membră a Cenaclului „Totuşi Iubirea„, participînd la peste 2 000 de spectacole, atingînd un maxim de 50 000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.

După interdicţia din 1985 a „Cenaclului Flacăra” şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani la mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.

Din anul 1996 pînă în 2009 a susţinut peste 1 000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria.

A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară  şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie.

A compus atît pe versuri proprii, cît şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian. A cîntat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.

Ultimul recital l-a susţinut în cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche, România, în data de 31 iulie 2009. Vineri, 7 august 2009, în jurul orei opt dimineaţa, la Spitalul Militar din Bucureşti, Tatiana Stepa a încetat din viaţă fiind bolnavă de cancer, la doar 46 de ani.

1965: România a devenit membră a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), organizaţie interguvernamentală  cu sediul la Montreal, Canada, (creată, la Chicago, la 4.XII.1944; a început să funcţioneze la 14.IV.1947).

1965: România devine membra a Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI).

1971: A decedat la Bucuresti, filosoful roman Nicolae Bagdasar (“Filosofia contemporană a istoriei”, “Teoreticieni ai civilizaţiei”, “Istoria filosofiei româneşti”); (n. n. 5 februarie 1896, Roșiești, Vaslui).

A  fost membru corespondent al Academiei Române din 1943.

Între octombrie 1916 – martie 1917 a urmat cursurile Școlii Militare de ofițeri de rezervă din Botoșani,dupa care a participat la Primul Război Mondial.

După demobilizare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, unde-și susține licența în iunie 1922, după care pleacă la specializare în Germania, unde își ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin, în iunie 1926.

 A  fost profesor titular de limba germană la Școala Comercială Română din Salonic – Grecia (1926 – 1927), apoi la Școala Comercială “Nicolae Kretzulescu” din București (1927 – 1930).

Ca secretar al Societății Române de Filosofie (1928 – 1940), a întemeiat Editura Filosofică (1930 – 1944) și a devenit secretar de redacție al Revistei de Filosofie (1928 – 1943).

A devenit asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultății de Filosofie București (din 1 februarie 1928), asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru.

În 1940 este ales  membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice.

Devine profesor titular al Universitatiila din Iasi, catedra de Filosofie Generală), Istoria Filosofiei Moderne și Contemporane (1942 – 1949).

A fost co-director al revistei Ethos (1943 – 1946).

Destituit din învățământul superior (1949), devine director de secție al Institutului de Istorie din București (1949 – 1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei R. P. R., referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), între anii 1953 – 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 – 1958).

1973: S-a născut balerinul Alin Gheorghiu.

Din 1992 a fost angajat la Opera Naţională Bucureşti, devenind din 1993 prim–balerin, iar din august 2002 solist la Landes Theater din Salzburg (Austria).

Imagini pentru alin gheorghiu photos

Este unul dintre cele mai cunoscute nume ale baletului românesc.

De-a lungul carierei a colaborat cu instituții de profil din țară și din străinătate și a dansat alături de personalități ale lumii dansului ca Luciana Savignano, Raffaelle Paganini, Gheorghe Iancu, Adeline Pastor, Michelle Wiles, etc.

A fost din 2002 solist la Landestheater Salzburg (Austria), 

A câștigat Premiul I la Concursul Național de Balet (1989 și 1991), Marele Premiu la Festivalul de Dans de la Phenian (Coreea de Nord, 1998) și a fost distins cu „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, la Ambasada României de la Viena de către Președinția României în 2004.

1976: A murit  prozatorul român A.C. Vaida (“Scîntei în beznă”, “Procesul”, “Anii mîniei”); (n.30.01.1910).

1984: A murit Marcel Iancu, pictor, arhitect și eseist originar din România; (n.24 mai 1895, Bucuresti).

A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.

Marcel Janco (1895-1984)

Încă din anii liceului a editat împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol” (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura, a frecventat reuniunile artistice de la Cabaretul „Voltaire”, unde îl va cunoaște pe Hans Arp și se va reîntâlni cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste.

În 1919, la Basel, înființează împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti, grupul „Artiștii radicali”. După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mișcarea dadaistă și de tendințele suprarealiste.

În 1922 a revenit în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul” (1924-1936).

Este și autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa „Juster” (București, 1929).

S-a afiliat  unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca „Art Nouveau” (1929-1932), „Grupul de artă” și „Criterion” (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Michăilescu. Publică împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu  manifestul : „Către o arhitectură a Bucureștilor” , o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă.

În 1941 se stabilește în Palestina. După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale. Participă în 1952 la Bienala din Veneția. Organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod, în 1953. 

1995: S-a redeschis după de 50 de ani de întrerupere Bursa de Mărfuri București.

BURSA ROMÂNĂ DE MĂRFURI: Piaţa SPOT a gazelor naturale a înregistrat cel  mai redus preţ al ultimelor 6 luni - 21.10.2019 | BURSA.RO

Fusese fondată la 1 decembrie 1882, a fost suspendată pe perioada Primului Război Mondial, după care și-a reluat activitatea În 1945 a fost închisă de către regimul comunist.

1992: A fost inființată Confederația Naționala a Patronatului Român (CNPR).

1993: La Tiraspol in Transnistria separatistă, a început simulacrul de proces intentat de separatiștii ruși  grupului de patrioţi români basarabeni condus de Ilie Ilaşcu.

ilascu_in_detentie

Foto: Ilie Ilașcu

1994 (21-24): Bucureştiul a găzduit Conferinţa internaţională a Forumului Crans-Montana, sub deviza „Pieţele viitorului”; au participat peste 320 de personalităţi politice din străinătate (şefi de stat şi de guvern, preşedinţi/vicepreşedinţi de Parlament, miniştri, secretari/secretari adjuncţi de organizaţii internaţionale, ambasadori acreditaţi la Bucureşti), circa 340 de personalităţi politice din ţară, precum şi în jur de 375 de oameni de afaceri români şi străini; cu prilejul reuniunii a avut loc o întâlnire între Yasser Arafat, şeful OEP, şi Shimon Peres, ministrul de externe al Israelului.

1995: După ce a mărșăluit zece zile in condiții de temperatură extreme, inginerul Teodor Gheorghe Negoiţă, directorul Programului Românesc de Cercetări Polare, a ajuns , la ora 6:00 dimineaţa (ora Bucureştiului), la Polul Nord.

Teodor Gh. Negoiță la Polul Nord (1995)

Teodor Gh. Negoita a  devenit astfel primul roman care a atins Polul Nord.

A  condus prima statie românească permanentă de cercetare si explorare din Antarctica, Statia Law-Racoviță, fondată de el și inaugurată în 2006.

A decedat pe 26 martie 2011, la vârsta de 64 de ani.

1997: Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale pentru abuz în serviciu, împotriva generalului Victor Athanasie Stănculescu, acuzat a fi implicat în afacerea “Motorola”, în urma căreia Ministerul Apărării Naţionale ar fi fost prejudiciat cu opt milioane de dolari

2005: La Congresul  Partidului Social Democrat  este ales preşedinte al partidului Mircea Geoana.

2005:  A fost organizat la Bucureşti primul festival internaţional al filmelor de lung metraj: B-EST International Film Festival (21-24 aprilie 2005).

B-EST International Film Festival (2005)

Primul festival internațional de lung metraj (21–24 aprilie), a fost deschis în București la Cinema Studio, cu proiecția peliculei cineastului Amos Gitai, Promised Land, o producție Israel–Franța–Marea Britanie.

Juriul a fost prezidat de regizorul Bruce Beresford, iar membri au fost Magda Mihăilescu – critic de film, Andrei Gheorghe – realizator radio-tv, Maria Popistașu – actriță, Blanka Szekeles – critic de film din Ungaria.

2006: S-a înființat Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Această comisie a fost creată de președinția României pentru a studia și a redacta un raport, de care președintele statului avea nevoie pentru a condamna în mod oficial regimul comunist din România (1948–1989). Din această Comisie au făcut parte: Vladimir Tismăneanu, președinte, Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca (decedat înainte de finalizarea raportului), Sorin Ilieșiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoș Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile și Alexandru Zub. Pe baza documentului elaborat, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, președintele Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe în parlamentul român, în decembrie 2006.

2008: A murit in Canada, sculptorul român Nicăpetre (numele real: Petrică Bălănică); (n. 27 ianuarie 1936, Braila).

A realizat decorația exterioară de la sediul primăriei Tg.Jiu; (32 capitele).

La 15 iulie 1980,   a părăsit România, iar creația sa  realizată între 1962 – 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, care a fost devastat după refuzul artistului de a reveni în țară.

Plecarea din România i-a fost favorizată de invitația la Simpozionul de sculptură în marmură de la Skironio (Grecia), organizat de soția sculptorului Costas Polichronopoulos, în memoria acestuia.

După o scurtă perioadă petrecută în Grecia și în Italia, în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto.

Deși a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supraviețui, artistul a continuat să deseneze (ciclul Artistul și Natura), să picteze (ciclul Livezi înflorite), să scrie (volumul autobiografic Brăilița – Downtown – via UAP) și să cioplească în parcuri, în locuri izolate, trunchiuri de copaci răsturnați de furtună și din ce în ce mai rar, în piatră.

In 1982 a reușit să expună în Toronto, pictură și sculptură la Columbus Center, iar în 1985, a deschis expoziția personală de sculptură la Goethe Institute.

Acesta a fost începutul unei intense activități expoziționale care îi va aduce recunoașterea internațională.

Nicăpetre s-a impus prin varietatea tehnicilor, a genurilor și prin complexitatea operei sale, prezentată în galerii și în alte spații culturale de referință din Canada, SUA, Japonia, Grecia, Germania, Austria.

În 1991 a fost distins cu Marele Premiu la Concursul Internațional de Sculptură Henri Moore de la Hakone (Japonia).

Lucrarea premiată, Adam și Eva, sculptată în marmură, a intrat în colecția Muzeului Regal din Tokio.

În 1993 a obținut Premiul Juriului la a II-a ediție a Concursului Internațional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA.

Lucrarea sa Invocație, sculptată în lemn, a fost cumpărată pentru colecția Universității.

În 1995 a participat cu lucrarea în lemn, Devenire, la Expoziția Trienală de Sculptură de la Osaka.

Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sînt instalate în parcuri culturale și spații publice din lume.

Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada) a sculptat portretele lui Mihai Eminescu (în 1989) și Nae Ionescu (în 2000), ambele în marmură, bustul lui Horia Stamatu (în 2001) în marmură, portretele lui Aron Cotruș (în 2002) și Mircea Eliade (2005), în bronz.

În vara anului 2004, Nicăpetre s-a reîntors pentru un stagiu de lucru la Brăila.

A desenat alte variante ale temei Artistul și Natura, a modelat în lut bustul filosofului Petre Andrei și a publicat Nicăpetre despre Nicăpetre, volum alcătuit din fragmente selectate din autobiografia Brăilița – Downtown via U. A. P.

2012: Inventatorul român, Corneliu Birtok-Băneasă, a primit medalia de aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva pentru un dispozitiv care permite reducerea consumului de carburant la autobuze cu până la 12%; invenţia, pe care a reuşit să o omologheze, a primit şi medalia de aur la Salonul Innova din cadrul Concursului internaţional Bruxelles – EUREKA (15 – 17 noiembrie 2012).

2016: A murit agronomul şi profesorul Valeriu D. Cotea, unul dintre cei mai mari specialişti din România în domeniul viticulturii şi oeologiei, creatorul şcolii moderne româneşti de oenologie. A fost membru titular al Academiei Române din 1993; (n. 1926) .

Portretele vinului: Valeriu V. Cotea sau cum se impleteşte invaţatura cu  vinul - Vinul.ro

Timp de peste 25 de ani (1976-2000) a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV) cu sediul la Paris.

 2017: A murit sportivul Cornel Vena, primul campion naţional la pentatlon modern (1953); din 1956 s-a stabilit în Australia; (n. 1932).

2019: A murit fizicianul şi profesorul Aureliu Emil Săndulescu; cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus către o nouă direcţie – teoria microscopică a dezintegrării alfa; membru titular al Academiei Române din 1992, vicepreşedinte al acestui for (1994-1998); (n. 1932).

2020: A decedat cântărețul român de muzică populară  Nelu Bălășoiu; (n. 1948).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL MUCENIC IANUARIE

Sfântul Ianuarie, episcopul orașului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, în timpul persecuțiilor împaratului Maximian. Sfântul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, pe care el le-a indurat cu blândețe, intărit fiind de harul Duhului Sfânt.

Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Ianuarie, atât în timpul vietii acestuia cât si dupa moartea sa. Fiind aruncat in foc, Sfantul Ianuarie,  “răcorit de o rouă nevazută”, a stat in mijocul lui fara sa arda, înălțând cântări lui Dumnezeu.

Văzând minunea, persecutorii au început să-i sfâșie carnea cu unghii de fier.

După aceasta, Sfantul Ianuarie împreuna cu diaconul său, Festus, și Desiderie, au fost trimisi la Pozzuoli, in apropiere de Napoli, unde aveau sa fie inchisi in temnita.

Tot aici, erau inchisi diaconii din Pozzuoli, Proclu si Sussos, impreuna cu alti doi crestini mireni, Eutihie si Acutius.

In ziua urmatoare, toti cei sapte mucenici au fost aruncați la animalele salbatice, dar acestea nu i-au vatamat. Intr-un sfârșit au fost cu toții ucisi prin tăierea capului.

Creștinii din Napoli au luat trupurile mucenicilor in ascuns si le-au înmormantat cu cinste.

Trupul Sfantului Mucenic Ianuarie l-au dus în Napoli ingropandu-l in biserica.

Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormântul Sfântului Ianuarie.

Dintre acestea amintim minunea care s-a facut unei văduve, al cărei  fiu a înviat, după ce ea a luat icoana Sfântului Ianuarie și apoi a așezat-o pe trupul fiului ei mort.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/21/o-istorie-a-zilei-de-21-aprilie-video-2/comment-page-1/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. corina-roth.blogspot.com/2011/01/rip-tatiana-stepa;
  4. ro.wikipedia.org.;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro.;
  9. rador.ro / calendarul-evenimentelor;
  10. Cinemagia.ro.

21/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: