CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Putin se compară cu ţarul Petru cel Mare al Rusiei

Noile declarații revizioniste ale lui Putin

Rusia l-a sărbătorit joi pe ţarul Petru cel Mare, care a încercat să apropie imperiul de Europa, un ecou al trecutului care contrastează cu prezentul, în plină ruptură între Moscova şi Occident, din cauza invaziei ruse din Ucraina.

Pentru a marca 350 ani de la naşterea celui care a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa la 28 ianuarie/8 februarie 1725, preşedintele Vladimir Putin a vizitat joi, la Moscova, o expoziţie consacrată lui Petru I.

Putin a comparat politica sa cu cea a ţarului Petru cel Mare care a luptat împotriva Suediei, în Marele Război al Nordului, invadând o parte a acesteia, precum şi teritoriile a ceea ce sunt astăzi Finlanda, o parte din Estonia şi Letonia, transmite AFP, preluată de Agerpres.

”Tocmai am vizitat o expoziţie dedicată celei de-a 350-a aniversări a lui Petru cel Mare. Este uimitor, dar aproape nimic nu s-a schimbat. (…) Petru cel Mare a purtat Războiul Nordului vreme de 21 ani. Există impresia că, luptând cu Suedia, a cucerit ceva. Nu a cucerit nimic, a recuperat. Nu cucerea nimic, recupera”, a afirmat Putin, într-o întâlnire cu tineri antreprenori la Moscova.

”Atunci când a întemeiat noua capitală (Sankt Petersburg, n.red.), nicio ţară din Europa nu recunoştea acest teritoriu ca aparţinând Rusiei. Toată lumea îl considera ca făcând parte din Suedia. Dar, din timpuri imemoriale, acolo trăiau slavi alături de popoare fino-ugrice. (…) El recupera şi întărea” a mai spus el.

Înfrângerea Suediei în Marele Război al Nordului (1700-1721) avea să facă din Rusia o mare putere în Marea Baltică şi un actor important pe scena europeană.

”Din câte se pare, ne revine şi nouă să luăm înapoi şi să întărim’” a adăugat el, facând aluzie la ofensiva rusă în Ucraina.

”Da, au existat epoci în istoria ţării noastre când am fost obligaţi să ne retragem, dar numai pentru a ne recupera forţele şi a merge înainte”, a mai afirmat Putin.

Surse:

https://www.stiridiaspora.ro.

Putin, nou delir de grandoare: compară politica agresivă pe care o duce în Ucraina cu cea dusă de Petru cel Mare împotriva Suediei și insistă că Occidentul nu rezistă fără petrol rusesc

https://www.wall-street.ro/articol/International/286497/putin-compara-politica-sa-cu-cea-a-tarului-petru-cel-mare.html#gref

10/06/2022 Posted by | propafganda rusa | , , , , , | Lasă un comentariu

CUM SCRIU RUȘII ISTORIA

Foto: Pictură a lui Ilya Repin care îl reprezintă pe țarul Moscovei Ivan cel Groaznic ucigându-şi fiul. Grupuri ultranaționaliste din Rusia au manifestat în 2013 împotriva acestei picturi, cerând să fie retrasă din Galeria Tretiakov. Celebra operă de artă a fost atacată în 1913, când un bărbat a sfâşiat-o cu un cuţit și în 2018, când un individ care a folosit o bară de metal a declarat că a încercat să o distrugă, „din raţiuni istorice”.

Preşedintele Vladimir Putin a afirmat în 2017 asasinarea fiului lui Ivan cel Groaznic de către ţar, este o „legendă” folosită de Occident împotriva Rusiei.

Rusia sub asediu – de la Ivan cel Groaznic până în zilele noastre.
Lecții de istorie neînvățate


”Nu mi-au plăcut niciodată axiomele, și mai ales când încearcă să folosească acest concept matematic în viața de zi cu zi, sau în politică.

Sună cam ciudat, pentru că așa și este. Dar s-a spus demult că nimic nu durează pentru totdeauna sub soare, dar adesea, ceea ce părea a fi o axiomă de nezdruncinat, brusc încetează să mai fie așa.

Ei bine, de aceea trebuie să admitem că una din aceste axiome este aceea că Occidentului nu-i place Rusia. Nu a făcut-o niciodată., și este puțin probabil ca această atitudine să se schimbe vreodată, cu excepția cazului în care este posibil să se rupă codul genetic rusofob al celor care se află la cârma puterii politice de acolo.

De ce nu le place Rusia? Pe scurt: pentru că suntem diferiți. În loc de alfabetul latin, avem chirilic, și ne facem cruce cu trei degete, și chiar de la dreapta la stânga, și nu invers, constată https://russtrat.ru/en/analytics.

Biserica noastră nu a căzut sub Vatican și în plus, în trecut dar și acum, onorează și protejează cu evlavie valorile creștine originare, evitând ispita corectitudinii și moralității politice occidentale pervertite. Iar oamenii noștri au un caracter special, unic. Este greu să-i înfurii, dar dacă cineva îndrăznește să-i enerveze, atunci atât bătrânii cât și tinerii se vor ridica pentru pământul lor și îl vor alunga la bârlogul de unde a venit.

Desigur, dimensiunea imensă a Rusiei, care astăzi ocupă 1/6 din suprafața Pământului, este înfricoșătoare, dar chiar și atunci când ea ocupa un teritoriu mult mai mic și se numea Moscovia, sau pur și simplu Rusia, a îngrozit întotdeauna Occidentul cu potențialul său imens nevăzut. Nu a existat niciodată în istoria Rusiei un secol în care i s-a permis să trăiască în pace. Este greu să te gândești la cineva care nu a atacat Rusia – pecenegii, polovții, khazarii, tătarii, mongolii, și mulți alții. Acum nu mai vorbim despre ele, pentru că acestea erau doar lupte intertribale pentru habitat. Chiar și binecunoscuta bătălie pe gheață, când în 1242 armata condusă de prințul Aleksandr Nevski i-a trimis pe cavalerii livonieni să exploreze lumea subacvatică a lacului Peipus, a fost de fapt doar un răspuns la ceea ce se poate numi o „bătălie de recunoaștere” venită dinspre Europa.

Încercările sistematice și repetate de a distruge complet Rusia ca stat au început mai târziu – în secolul al XVI-lea, când Europa se constituise într-o anumită entitate civilizațională, iar la Moscova fusese uns primul țar rus, Ivan Vasilievici, alias Ivan cel Groaznic.

Istoricii cred că prima invazie din Occident cu scopul distrugerii Rusiei ca entitate statală a fost campania militară împotriva Moscovei din 1572 – nu fiți surprinși, nu există nicio contradicție aici – a Turciei.

Acest atac s-ar numi acum „război proxy” și a fost instigat de Papă prin negocieri secrete, prin care spera să ucidă două păsări dintr-o singură piatră.. Pe de o parte, pentru a scăpa pentru totdeauna de Rusia, care sub Ivan cel Groaznic a îndrăznit nu numai să provoace atotputernicul Ordin Livonian de atunci, ci și să-și extrindă teritoriul, înspre nord-vest. Pe de altă parte, Vaticanul credea că în timp ce „digerau” Rusia, musulmanii vor lăsa Europa în pace multă vreme.

Dar nu a mers… La 29 iulie 1572, la 50 km de Moscova, lângă satul Molodi, a avut loc o bătălie între o armată rusă de 25.000 de oameni și o armată turco-tătară de 60.000 de oameni. În patru zile, întreaga armată de musulmani a fost distrusă, iar comandanții ei au fost luați prizonieri. Gândiți-vă la aceste cifre – erau doar 25.000 ruși și 60.000 agresori! Cu această victorie atât de mare asupra unor forțe inamice, a început marea istorie a victoriilor armatei ruse.

A doua încercare, deja cea mai cunoscută, de a cuceri Rusia, a avut loc la începutul secolului următor, când regele polonez și-a trimis de mai multe ori trupele la Moscova cu scopul de a-l pune pe tronul de ​​la Kremlin pe Falsul Dmitri, iar apoi, pe propriul său fiu.

Cum s-au încheiat aceste încercări pentru polonezi?

Trupele lui Minin și Pojarsky nu numai că a alungat invadatorii polono-lituanieni, dar au și îngropat pentru totdeauna visele Poloniei de a crea o mare Uniune polono-lituaniană.

Nu este deloc surprinzător, așadar, că astăzi tandemul polono-lituanian este cel mai strident și zgomotos în corul isteric anti-rus care critică „operațiunea noastră militară specială” din Ukraina.

De aceea este atât de important să cunoaștem istoria, pentru că rădăcinile a tot ceea ce se întâmplă astăzi ne leagă de trecutul îndepărtat.

Cea de-a treia încercare de a distruge Rusia s-a încheiat și ea fără glorie pentru agresori,exact 100 de ani mai târziu, în 1709, regele suedez Carol al XII-lea a mărșăluit în fruntea armatei sale asupra Moscovei. Deși Sankt Petersburg era deja capitala la acea vreme, scopul a fost acela de a captura Moscova, care a fost întotdeauna considerată inima Rusiei, centrul ei sacru numit cu mândrie și „A treia Roma”.

Regele Suediei nu a ajuns niciodată la Moscova, deoarece la 27 iunie 1709, trupele sale au fost înfrânte complet de armata țarului Piotr I, care l-a pus pe fugă din Rusia.

Al patrulea din această serie de eșecuri a fost „cuceritorul Europei”, împăratul Napoleon Bonaparte, care în 1812, în fruntea unei armate de peste 600.000 de oameni, a invadat din nou Rusia . La fel ca și înainte, europenii au crezut că este suficient să cucerească Moscova, pentru ca întreaga Rusie să cadă. Știm cum s-a terminat… Marele comandant Mihail Kutuzov și generalii săi au trebuit să ia decizia dificilă de a preda Moscova. I se atribuie chiar următoarele cuvinte: „Odată cu pierderea Moscovei, Rusia nu este pierdută, dar dacă armata este pierdută, atunci atât Moscova, cât și Rusia sunt pierdute”.

Măreția oamenilor inteligenți este că sunt capabili să-și revizuiască opiniile în funcție de circumstanțe. În acel moment de cumpănă, armata rusă, epuizată de o lungă retragere și de pierederile enorme în efective și echipament cauzate de bătălia de la Borodino, nu era pregătită pentru o bătălie decisivă.

Kutuzov a avut dreptate. Armata lui Napoleon a fost în cele din urmă zdrobită, trupele ruse au mărșăluit victorios până la Paris unde husarii ruși au îmbogățit limba franceză cu cuvinte noi, inclusiv binecunoscutul „bistro”.

Secolul al XX-lea a adus cel mai sângeros război din istoria omenirii, pe care rușii îl numesc Marele Război Patriotic.

Atacul german din 22 iunie 1941 asupra URSS a fost a cincea și cea mai distructivă încercare a Europei de a invada Moscova cu scopul de a distruge Rusia. Dar, de data aceasta, Adolf Hitler – a calculat greșit. Victorie a fost foarte costisitoare pentru ruși – aproape 27 de milioane de oameni au fost uciși, deși unii estimează numărul victimelor la o cifră mult mai mare și mai îngrozitoare – 43 de milioane de oameni. Cele mai mari orașe ale țării au fost rase până la pământ, iar industria a fost distrusă.

Dar, ca și în secolele precedente, Rusiaa rezistat asaltului inamicului și a lansat o contraofensivă, deși nu părea să mai aibă resurse morale, fizice sau materiale pentru aceasta. Și, după ce au repetat marșul victorios prin Europa, trupele ruse au ajuns chiar în Berlin, capitala Germaniei, unde au arborat steagul roșu peste Reichstag-ul învins.

Când pe 9 mai sărbătorim această mare victorie, sincer îmi pare rău pentru imbecilii din țara Rusia și din străinătate care nu înțeleg – și, cel mai probabil, se prefac că nu înțeleg – de ce Rusia are nevoie de această zi festivă.

Este datoria noastră să ne amintim față de cei care și-au dat viața în lupta împotriva fascismului și este datoria noastră față de generațiile viitoare, care trebuie să cunoască prețul plătit de Rusia pentru acea victorie și pentru libertate.

Din păcate, omenirea nu învață din istorie. După cum spunea Winston Churchill, „principala lecție a istoriei este că umanitatea este needucabilă”.

Și, în ciuda următorului val de creștere a rusofobiei în lumea occidentală , încă mai exista speranța că, cel puțin în secolul XXI, nu va mai fi un alt război. Dar, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Timp de câteva decenii, Europa, împreună cu Statele Unite, au pregătit Ucraina pentru agresiune împotriva Rusiei, umplându-i arsenalele cu arme moderne și antrenându-i armata.

Rusia a fost nevoită să dea o lovitură de avertisment. Spre deosebire de politicienii occidentali, Rusia a știut să învețe din greșelile trecute, pentru că nu este nimic mai rău într-o confruntare militară, decât să te găsești în defensivă.

Am mai scris despre asta și sunt gata să o repet: forțele noastre armate desfășoară acum nu doar o „operație militară specială” în Ucraina, ci desfășoară operațiuni militare împotriva „Occidentului colectiv”, care încă o dată ar dori să distrugă Rusia, dar cu mâinile sau mai bine zis cu viețile unei națiuni cândva frățești.

Noi ne amintim foarte bine de istorie și știm foarte bine cum se termină astfel de încercări.

Aceasta este pe scurt, povestea tristă a încercărilor Occidentului de a scoate Rusia de pe lista țărilor cu o forța militară puternică. Desigur, aceasta nu este o listă completă, au existat și alte încercări, mai puțin semnificative de a-i răpi teritorii Rusiei .

Liderii occidentali actuali, ar fi trebuit să-și amintească un scurt citat din fostul ambasador austriac în Rusia și apoi primul cancelar al Imperiului German Otto von Bismarck: „Faceți alianțe cu oricine , începeți orice războaie, dar nu atingeți niciodată rușii”. El a mai observat și că: „Rușii nu pot fi învinși, așa cum am văzut de sute de ani”.

Degradarea elitelor occidentale este ilustrată defaptul că liderii statelor conducătoare ale lumii se dovedesc niște figuri al căror loc se află într-o colecție de curiozități. Ei sunt fie niște bătrâni senili precum Biden, fie clovni și comedianți precum Johnson și Zelensky, sau panglicari tipici precum Macron și Scholz.

Iar dacă să adăugăm la acest portret colectiv doamne exaltate, dar absolut analfabete în cele mai importante posturi ministeriale, tabloul devine destul de deprimant. Acești oameni pur și simplu nu înțeleg în ce se bagă, nu își dau seama de inevitabilitatea că actuala agresiune împotriva Rusiei se va sfârși prin distrugerea completă a ordinii mondiale occidentale învechite.

Rusia a fost testată pentru puterea sa în toate secolele de existență. Au încercat să cucerească nu numai cu foc și sabie, ci și să încetinească dezvoltarea sa de neoprit în alte moduri. Astăzi, țara noastră se află sub o „grevă nucleară” masivă de diverse sancțiuni politice, financiare și economice. Dar din nou, acest lucru nu este nimic nou pentru Rusia, deoarece presiunea sancțiunilor a fost întotdeauna în arsenalul Occidentului de la formarea sa ca stat independent. A crescut, apoi s-a slabit usor, dar aproape niciodata nu a scazut in ultimele cinci secole. Mai mult, dacă cineva a uitat, pot să vă amintesc că țara noastră funcționează de 100 de ani într-un regim de „restricții” stricte fără răgaz.

Împotriva rușilor s-a purtat și ceea ce acum se numește în mod obișnuit un „război informațional”. Acesta nu a început ieri sau chiar alaltăieri, ci cu câteva secole în urmă. Rusia a fost, este, și din păcate, va continuă să fie sub un asemenea asediu în viitorul previzibil.

Am exagerat când am spus la început că europenilor nu le place Rusia. Nu, doar că ei nu ne plac, le este frică de noi. De ce? Repet – da, pentru că suntem diferiți. Suntem mai curați din punct de vedere moral, suntem mai talentați, suntem mai bogați intelectual și, prin urmare, în fiecare secol, îmbogățim lumea cu noi descoperiri în știință și tehnologie, precum și prin cultura răspândită de poeții noștri geniali, scriitori, compozitori, regizori de film, coregrafi și alții. Drept răspuns, vedem ei încearcă să ne distrugă din nou și din nou.

Iată cum se manifestă recunoștința europenilor.

20/05/2022 Posted by | propafganda rusa | , , , , , , | 3 comentarii

Dacian Cioloș și europarlamentarii USR-Plus au votat în Parlamentul European împotriva intereselor României în favoarea iniţiativei maghiare Minority SafePack

Dacian Cioloş: Noi nu suntem ultra marxişti, e o prostie, aşa cum, în 2016,  eram fiul lui Soros

Joi, 17 decembrie 2020, Parlamentul European a adoptat, cu 524 de voturi pentru din 694, o rezoluție în sprijinul Inițiativei Minority SafePack. 

La rândul său, Tribunalul Uniunii Europene a anunţat, în urmă cu zece zile, că a respins o acţiune introdusă de România împotriva Comisiei Europene prin care solicita anularea unei decizii de a înregistra o propunere de iniţiativă cetăţenească privind protecţia persoanelor care aparţin unei minorităţi naţionale şi lingvistice – „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe„.

MAE precizează că România a demarat un proces de analiză a hotărârii în cauză pentru a stabili dacă există motive de recurs.

Propunerea de iniţiativă cetăţenească europeană „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe” (propunerea de Iniţiativă Cetăţenească Europeană – ICE), promovată de Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene (FUEN), a fost prezentată Comisiei Europene pe 15 iulie 2013.

Iniţial, Comisia Europeană a respins solicitarea de înregistrare a propunerii de ICE, considerând că respectiva propunere „se află vădit în afara competenţei Comisiei de a prezenta o propunere de act juridic al UE„.

Această decizie a Comisiei a fost anulată de Tribunalul UE pentru „insuficienţa vădită a motivării respectivului act (motiv procedural), fără a analiza situaţia pe fond”.

În această cauză, Guvernul României a avut calitatea de intervenient, susţinând poziţia Comisiei Europene.

Ulterior acestei decizii a instanţei europene, la data de 29 martie 2017 Comisia Europeană a adoptat o nouă decizie, prin care a înregistrat parţial propunerea de ICE (în ceea ce priveşte 9 din cele 11 propuneri de acte ce fac obiectul ei) şi a dispus că organizatorii propunerii pot colecta declaraţiile de susţinere ale cetăţenilor pentru cele 9 propuneri înregistrate.

Împotriva acestei decizii a Comisiei Europene, Guvernul României a formulat acţiune în anulare, acţiune care face obiectul prezentei pronunţări a Tribunalului UE, relatează AGERPRES

Iniţiativa civică europeană privind drepturile minorităţilor este, de fapt, un instrument al politicii naţionalist-revizioniste a regimului Viktor Orban, pentru a obţine noi privilegii pentru minoritatea maghiară din statele învecinate Ungariei, inclusiv autonomia de facto a Ţinutului Secuiesc.

Dintre europarlamentarii români, au votat „pentru: Vincze, Winkler (PPE), Botoș, Cioloș, Pâslaru, Ștefănuță, Strugariu, Tudorache (Renew), Crețu (SD). 

Au votat „împotrivă”: Terheș (ECR), Băsescu, Marinescu, Tomac (PPE). Abțineri: Avram, Benea, Grapini, Manda, Negrescu, Nica, Plumb, Tudose (SD), Gheorghe, Ghinea (Renew), Blaga, Bogdan, Buda, Bușoi, Falcă, Hava, Motreanu, Mureșan, Nistor (PPE). Nu a votat: Ciuhodaru (SD).

În condiţiile recrudescenţei naţionalismului în Europa, demersul Budapestei aprinde, practic, un fitil periculos la temelia UE.

Aceasta, în condiţiile în care Uniunea nu are în sfera sa de competenţă asigurarea unui cadru de drepturi colective pentru minorităţile naţionale.

Conform Tratatelor UE, drepturile minorităţilor aparţin sferei de competenţă a statelor membre.

Obiectivul Budapestei este de a obţine o pârghie de acţiune, mai exact de presiune şi şantaj, la nivel european. De aceea, Lorant Vincze a fost propulsat, acum câţiva ani, ca preşedinte al Uniunii Federale a Naţionalităţilor Europene şi angajat al Centrului de Studii ”Antall Joszef”, organizaţie de lobby la Bruxelles, finanţată de Oficiul Prim-ministrului Ungariei.

Antall Joszef, primul şef de guvern maghiar după căderea comunismului, se declara, la acea vreme, premier pentru toţi cei 15 milioane de etnici maghiari de pe teritoriul fostei Ungarii Mari, nu numai pentru cei 10 milioane de cetăţeni unguri.

Din poziţiile respective, Vincze a coordonat campania de strângere de semnături pentru iniţiativă – necesarul este de 1 milion de adeziuni. Din cele 1,2 milioane de semnături adunate, 700.000 provin din Ungaria şi România.

Pentru restul s-a recurs la ajutorul comunităţii maghiare din Slovacia şi la organizaţii separatiste din UE – de la cele ale rusofonilor din Letonia, la cele catalane şi basce din Spania.

Odată încheiată procedura pentru iniţiativă, Vincze a fost trimis de Budapesta ca membru în Parlamentul European, să pregătească procedura parlamentară.

În noiembrie, a existat o audiere a celor trei comisii europarlamentare de resort (petiţii, drepturile omului şi cultură), apoi, luni, 14 decembrie, a avut loc o dezbatere în plenul europarlamentar, urmând ca în sesiunea din această săptămână Parlamentul European să adopte o rezoluţie pe subiect. Pasul final este comunicarea Comisiei Europene, care poate prelua sau nu din propunerile din iniţiativă.

Comisia poate să respingă total iniţiativa. De altfel, Comisia Europeană a şi refuzat, iniţial, înregistrarea ei în 2013, din cauză că sfera vizată depăşeşte competenţele UE. O decizie controversată a Curţii de Justiţie a UE a obligat Comisia să o accepte în 2017.

De asemenea, Comisia poate să propună măsuri pentru concretizarea unor solicitări din iniţiativa cetăţenească instrumentată de Budapesta.

Ce propune iniţiativa? Cele mai periculoase puncte sunt:

1. alocarea fondurilor europene pentru dezvoltare regională pe criterii etnice, cu organizaţiile minorităţilor având rol de actor în distribuirea finanţării UE; 2. utilizarea limbilor minorităţilor în administraţia publică şi justiţie.

La nivel general, UE ar urma să poată acţiona pentru coordonarea sau completarea cadrului naţional al drepturilor minorităţilor. 

Faptul contravine Tratatelor UE, după cum s-a subliniat în repetate rânduri în dezbaterile din Parlamentul European.

De altfel, se cere, fără niciun temei, completarea unor norme europene, precum art. 19 din Tratatul de Funcţionare a UE, prin includerea apartenenţei etnice la sferele reglementate pentru acţiunea europeană anti-discriminare. Ideea contravine dreptului european.

O altă cerere ciudată vizează atribuirea unor mandate de europarlamentar pentru minorităţile din UE, trecând peste competenţa naţională de organizare a sistemului electoral.

Surse:

https://www.timpul.md/articol/dacian-ciolo-voteaza-in-parlamentul-european-impotriva-intereselor-romaniei-in-ciuda-poziiei-i-recomandarilor-m-a-e–161915.html

https://www.timpul.md/articol/europarlamentarii-usr-plus-printre-care-i-ciolo-impotriva-intereselor-romaniei-au-votat-pentru-initiativa-maghiara-minority-safepack-161901.html

19/12/2020 Posted by | POLITICA, propafganda rusa | , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: