CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 2 iulie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

2 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1431: Prima mentiune documentara a Vrancei: ”Varancha”.

Numele Vrancea este atestat printr-un document scris în latinã, datat 2 iulie 1431, în transcrierea VARANCHA.

În româna veche, „frânc”, „frâncu”, însemna „occidental”, „franc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. 

Referindu-se la acest toponim, VARANCHA, B.P. Hasdeu a emis opinia cã termenul apartine fondului lexical de origine traco-dacicã (Vran ar însemna pãdure, munte). 

În Vrancea, la Soveja,  a fost culeasã balada “Miorita”.

 

 

 

 

 

 

Vrancea Harta Județelor

 

 

 

 

 

Pe aceste locuri se aflã câteva dintre cele mai reprezentative monumente ale rãzboiului de reîntregire nationalã si teritorialã (1916-1918), mausoleele eroilor români de la Mãrãsesti, Mãrãsti, Soveja si Focsani.

 

 

 

 

 

1504: A  încetat din viaţă Ştefan cel Mare si Sfant, domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504 ; (n. 1433, la Borzeşti).

 

 

 

 

   

Ştefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor 1473

Ştefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor 1473

 

 

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare s-a nascut in anul  1433 la Borzești  si a fost fiul domnitorului Bogdan al II-lea si al Doamnei Oltea, din nemul Basarabilor munteni.

A fost opersonalitate marcantă a Evului Mediu românesc, în timpul domniei sale (care a durat 47 de ani, din 14 aprilie 1457) a reorganizat administraţia, a impulsionat comerţul, a refăcut sistemul de apărare al ţării.

Din acea epocă datează primele cronici, ca şi mănăstirile pictate în „stilul moldovenesc”; 

Iată cum îl descrie Grigore Ureche  în cronica sa: “Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai.

La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: din pom bun roade bune or să iasă.”

Papa Sixtus al IV-lea  l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos),  iar poporul l-a cântat în balade:“Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare”.

 Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţara Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică.

După o domnie îndelungată de 47 de ani – neobişnuită pentru acele vremuri – bătrîn şi bolnav de gută (i se amputase un  picior ), marele domnitor a inchis ochii, la 2 iulie 1504.

 

   
 

 Mormîntul lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Putna, Suceava, România

Mormântul lui  Stefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, Suceava

 

 

Cu însemnarea morţii lui Ştefan cel Mare se împlineşte prima creaţie literară laică a culturii române: „Letopiseţul de cînd cu voia lui Dumnezeu s-a început Ţara Moldovei”.

Redactata din porunca, sub supravegherea, la curtea şi, în unele pasaje, sub dicatarea lui Ştefan cel Mare, această scriere deschide marea galerie a operelor istorice cu valoarea literară care va face din cronică genul major al literaturii române din epoca feudală.

A fost copiată şi prelucrată în mănăstiri, în germană şi polonă si  utilizată pentru insemnările de istorie a Moldovei din Voskresenski Letopiseţ (cronica moldo-rusă).

Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire la Putna, care era zidită de dînsul, jale era, că plîngea toţi ca pe un părinte al său…” (Grigore Ureche).

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptînd de la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat puternic.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992 si de atunci este cinstit de poporul credincios in ziua de 2 iulie .

 

 


 

 

 

1504: Urca pe tronul Moldovei,  Bogdan al III-lea (cel “orb”), fiul lui Stefan cel Mare  și al Doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa “Orbu”,  datorită cronicarului Grigore Ureche  ( tarziu, în secolul al XVII-lea).

Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan vodă cel Orb și Grozav (în sensul  de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). 

Ramasese  orb la un ochi, posibil în urma bătălie de la Codrii Cosminului din 1497.
La moartea tatălui său avea  25 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

1504: S-a incheiat redactarea lucrarii ”Letopisetul de când cu voia lui Dumnezeu s-a inceput Tara Moldovei”,  prima creatie laica a culturii române scrisa la curtea lui Stefan cel Mare.

Ultima referire din lucrare  fiind despre moartea domnitorului, s-a tras concluzia ca insemnarile s-au incheiat la  2.07.1504.

 

 

 

 

 

1752: Jitnicerul ieşean Ştefan Bosie „a cumpărat, la această dată, toate casele de pe uliţa Hagioaiei pentru a ridica o mănăstire în cinstea Sf. Ierarh Spiridon Făcătorul de Minuni (prăznuit la 12 decembrie).

Prima biserică cu hramul „Sf. Spiridon” din Iaşi a fost înălţată şi sfinţită în acel an, după cum spun documentele.

NOTĂ: La 1 ianuarie 1757 domnitorul Constantin Racoviţă-Cehan (1749-1753; 1756-1757) şi mitropolitul Iacob Putneanul (1750-1760) hotărăsc înfiinţarea unui spital în cadrul Mănăstirii „Sf. Spiridon” din Iaşi.

Acesta va fi cel mai mare spital din Moldova (şi al doilea din ţară ca vechime, după Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, demolat la ordinul lui Ceauşescu în martie 1984), care îşi continuă activitatea şi în prezent.

 

 

 

 

 

1838: A apărut, la Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu (iar din 1850, a lui Iacob Mureşianu) revista socială şi culturală „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, ca supliment literar al „Gazetei de Transilvania” (apărută în martie acelaşi an).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revista a sprijint lupta de emancipare politică şi culturală a românilor transilvăneni.

 

 

 

 

 

 

 

1849: A fost semnat la Seghedin (Szeged)   de catre Lajos Kossuth, liderul revolutiei maghiare, si de catre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac, reprezentantii emigratiei romane, ”Proiectul de pacificare”

Pentru prima data intr-un document oficial, Principatele Romane sunt mentionate sub numele de Romania, iar guvernul revolutionar maghiar recunostea romanilor dreptul de a folosi limba romana in administratie, justitie si invatamant, independenta Bisericii Ortodoxe, prezenta romanilor in administratia de stat.

 

 

 

 

 

 

 

1853: Armata rusa trece Dunarea si invadeaza  Imperiul Otoman,  la  inceputul razboiului  Crimeei.

 

 

 

 

 

1868: S-a nascut la Tohanul Nou, generalul si omul politic roman Traian Mosoiu; (d.15 august 1932, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a remarcat în luptele pentru eliberarea teritoriului României de sub ocupaţia Puterilor Centrale în timpul primului război mondial (1916-1919).

In 1919 generalul Moşoiu a fost numit comandant al Garnizoanei militare Budapesta şi Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa, dupa victoria asupra Ungariei comuniste conduse de Kun Bela.

In perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920, ca ministru (de război, al comunicaţiilor sau al lucrărilor publice), s-a ocupat de reorganizarea şi refacerea armatei, a economiei şi a administraţiei, grav afectate de conflagraţia mondială.


 

 

 

1888: Scriitorul Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.

 

 

 

1893: S-a născut la  Berevoiești, județul Argeș, Mihai Tican-Rumano (numele la naştere: Mihai Tican), scriitor şi explorator; copil sărman, părăseşte ţara la 13 ani şi călătoreşte neîncetat în Africa, cele două Americi, Australia, Noua Zeelandă, Antile; (m. 20 martie 1967).

Intre anii 1924 şi 1929 s-a  stabilit în Spania, unde va debuta cu mai multe volume cu tematică exotică, traduse ulterior şi în română; Tican-Rumano cultivă exotismul, pitorescul şi senzaţionalul în memorialistica românească .

În 1934, la Addis Abeba, publicistul şi călătorul român Mihai Tican Rumano a fost primit de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei, după care şi-a consemnat experienţele sale abisiniene, vechea denumire a etiopienilor, în cartea Abisinia, apărută în anul 1935 cu o prefaţă de Radu D. Rosetti.

Recunoscător faţă de contribuţia avută de Mihai Tican Rumano în răspândirea cunoştinţelor de istorie şi civilizaţie ale poporului etiopian, prin cartea sa Abisinia, care a fost tradusă imediat în limba spaniolă, cu titlul:

Viaje a traves de la Etiopia de hoy”, în contextul agresiunii comise de Benito Mussolini împotriva Abisiniei, împăratul Haile Selassie i-a conferit scriitorului român Ordinul Steaua Etiopiei, în grad de ofiţer.

Şcoala cu clasele I-VIII Berevoieşti poartă numele celui mai celebru fiu al satului: Mihai Tican Rumano.

NOTĂ: Unele surse menţionează ca an al naşterii 1895.

 

1901: A murit Theodor Şerbănescu, poet şi traducător din cercul societăţii literare „Junimea”.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1894;  (n. 1839).

 

 

 

 

 

1908 (2 iulie – 2 august): Au fost inaugurate Cursurile de vară de la Vălenii de Munte, organizate şi conduse de Nicolae Iorga.

In anul 1922 au luat denumirea de „Universitatea Populară Nicolae Iorga„.

Cursurile s-au desfăşurat, anual, până în 1943, apoi cu intermitenţe până în 1946, când s-a impus desfiinţarea Universităţii.

In iulie 1968 a fost redeschisă sub auspiciile Societăţii Ştiinţifice Istorice, dar în 1978 a fost din nou închisă.

Cursurile au fost reluate după 1990 şi continuate şi astăzi.

 

 

1908: S-a născut juristul şi istoricul Valentin Al. Georgescu; contribuţii în istoria dreptului roman şi românesc vechi şi modern şi a instituţiilor medievale; membru titular al Academiei Române din 1992; (m. 1995).

 

 

 

 

 

1914: A încetat din viaţă scriitorul  roman Emil Gârleanu („Din lumea celor care nu cuvanta“); (n. 5 ianuarie 1878).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: Şi-a început activitatea, la Bucureşti, compania „Cărăbuş”, primul teatru de revistă românesc, companie legată de activitatea marelui actor Constantin Tănase; în deschidere s-a jucat piesa de revistă „Pisică de orez”, scrisă de Constantin Solomonescu şi Mircea Rădulescu.

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut Ștefan J. Fay (Ştefan Vasile Andrei de Fay), scriitor și genealogist român stabilit în Franţa, la Nisa; (m. 2009).

 

 

 

 

 

1922: Se inaugureaza  oficial Şcoala Româna de la Paris, fondata (în 1920) şi condusa de Nicolae Iorga.

 La aceasta scoala tineri absolvenţi ai Universităţilor din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi îşi desăvârşeau pregătirea în specialităţile istorie, filologie şi artă.

Această instituţie a preluat fondul bibliotecii fondate de Scarlat Vârnav (în 1845) şi a editat publicaţia „Mélanges de l’École Roumaine en France”.

Şcoala a fost desfiinţată în 1948, după acapararea integrală a puterii în România de către comunişti.

 

 

 

 

 

1926: S-a născut in localitatea Lisa, judeţul Braşov, scriitorul şi publicistul Octavian Paler; (m. 7 mai 2007, Bucuresti).

 

 

 

 

Octavian Paler

 

 

 

  A fost angajat din 1949 la Radiodifuziunea Română (corespondent special şi, apoi, redactor-şef adjunct la Redacţia Culturală), iar  între anii 1965 şi 1968, director general al Televiziunii Române, primul organizator al festivalului „Cerbul de aur”.

A fost mutat pe postul de director general adjunct la Radio, unde  a răspuns de emisiunile muzical-culturale (1968-1970),

Din 1970 este numit redactor-şef la cotidianul „România liberă”, fiind demis în august 1983, din motive politice.

 

 

 

 

1929: S-a născut inginerul clujean Aurel Baghiu, liderul primei mişcări anti-comuniste din România, desfăşurate la Timişoara, în anul 1956; (m. 2010).

 

 

 

 

 

 

1938: S-a născut Szilágyi Domokos, poet şi eseist maghiar din România; (m. 1976).

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut  marele pilot roman  George Valentin Bibescu; (n. 3 aprilie 1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fondat în 1904 Automobil Clubului Român, a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912.

Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni.

De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.  

În 1930 devine președinte al Federației Internaționale Aeronautice.

George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a fost construit pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac, in cartierul bucurestean Băneasa de azi.

 

 

 

 

 

 

 

1942: S-a născut tenorul Florin Diaconescu.

 

 

 

 

 1945: A murit astronomul Constantin Pârvulescu, autorul unor cercetări de astronomie stelară şi mecanică cerească.

A emis (1943) ideea pulsaţiei galaxiilor.

Ca un omagiu pentru activitatea sa, Uniunea Astronomică Internaţională a dat numele său unei mici planete.

A devenit membru post-mortem al Academiei Române din 1991; (n. 1890).

 

 

 

 

 

1950: S-a născut compozitorul şi interpretul de muzică uşoară Ilie Micolov.

 

 

 

 

 

 

1950: S-a nascut  in comuna Plosca, Jud. Teleroman, Liviu Vasilica, renumit cantaret de muzica populara romanesca ; (d.19.10.2004).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1951: S-a născut actorul Gheorghe Visu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a născut criticul, istoricul literar şi filologul Ioan Holban.

 

 

 

 

 1959: S-a născut Cristian Diaconescu, politician și  diplomat, de formație jurist. A fost vicepreședinte al Senatului României, ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (10 martie – 28 decembrie 2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc  (2008–2009), din partea PSD.

 

 

 

 

 

 

In data de 24 ianuarie 2012 a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc, de această dată din partea UNPR si ulterior ministru de externe în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

A fost consilier al președintelui Traian Băsescu, funcție deținută până la 30 aprilie 2014.

 

 

 

 

 

 

1963: A murit etnograful Romulus Vuia; organizator şi director al Muzeului etnografic din Cluj; (n. 1887).

 

 

 

 

1968: A murit filosoful Dan Bădărău; lucrări de logică, gnoseologie şi istorie a filosofiei; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1893).

 

 

1970: A murit in Franta, Alice Cocea, actriță franceză de teatru și de film de origine română,  sora avocatului, scriitorului şi temutului pamfletar N.D.Cocea şi mătuşa marii actriţe Dina Cocea; (n.28 iulie 1899, Sinaia).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat iniţial cursurile Conservatorului din Bucureşti, dar studiile dramatice şi le-a absolvit la Paris în 1917, unde se stabilise.

Debutează în film chiar în 1917 insa  preferă să urmeze o carieră teatrală, care îi acordă multe satisfacţii de-a lungul timpului.

Din această postură de stea a scenei pariziene revine în anii ’30 pe marile ecrane, pentru ca în perioada celui de-al doilea război mondial să fie directoarea teatrului „Théâtre des Ambassadeurs” ( 1940-1944 ).

Este suspectată de colaboraţionism după război, lucru care nu o împiedică să apară până în 1950 pe scena pariziană. După retragere s-a dedicat pasiunii sale pentru pictură.

Mai are câteva prezenţe sporadice în anii ’60 în cinematografie în roluri minore.

 

 

 

 

 

 

1992: A avut loc, la Putna, canonizarea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

 

 

 

 

 

 

1999: Compania „Renault” a preluat „Uzinele Dacia” Piteşti, prin semnarea contractului între reprezentanţii companiei franceze şi cei ai Guvernului român.

 

 

 

 

2007: A decedat soprana americană de origine română evreiasca, Beverly Sills; (n. 1929).

Părinții ei erau imigranți evrei din Odessa, Ucraina  și  din București, România. A crescut  în Brooklyn, New York  si a vorbit de mica  idiș, rusă, română, franceză și engleză.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Beverly Sills (25 mai 1929 –  2 iulie 2007) a fost o soprană de operă americana al cărei carieră de vârf a fost între anii 1950 și 1970, fiind renumita pentru rolurile sale  de soprană de coloratură în  operele lui Donizetti, ramanand in memoria publicului cu  rolul principal din opera lui Donizetti Lucia di Lammermoor, rolul principal în Manon Massenet, Marie în Donizetti La fille du Regiment, cele trei eroine din Offenbach Les Contes d’Hoffmann, Rosina din Rossini Bărbierul din Sevilla, Violetta din Verdi la Traviata, și mai ales în Elisabetta Roberto Devereux.

 

Dupa ce sa retras de pe scena în 1980, ea a devenit directorul general al New York City Opera.

În 1994, este numita  președinta Lincoln Center și apoi, în 2002, a Metropolitan Opera.

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfantul Voievod Stefan cel Mare

 

 

 

 

 

Sfantul Voievod Stefan cel Mare

 

 

 

Sfantul Stefan cel Mare  s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor.

 Sfantul Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992.

Potrivit Traditiei mergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu a fost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.

Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existentei sale. Nenumarate documente ale cancelariei domnesti stau marturie peste veacuri: “Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, care arzand de dumnezeiasca credinta si iubire al cuvantului lui Dumnezeu fiind …”.

In pisania bisericii mari din Manastirea Neamtu, din 1497, citim:

“Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei Tale Inaltari de la pamant la cer; si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod …”.

Plina de semnificatie duhovniceasca este ruga Sfantului Stefan cel Mare infatisata pe steagul biruintelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe “purtatorul de biruinta” ucigand balaurul cel cu multe capete.

“O, rabdatorule de patimi si purtatorule de biruinta, Mare Mucenic Gheorghe, care in nevoi si nenorociri esti grabnic aparator si ajutator si celor necajiti bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune a smeritului robului Tau, domnul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei …”.

Sfantul Voievod Stefan a trecut la cele vesnice in anul 1504 si a fost inmormantat la Manastirea Putna.

Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, vom reda cateva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:

“Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectualii in respectivi fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenie asa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponenti sunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotind ca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om.

Este o acceptie inexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobste curatenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolut necesara sfinteniei.

Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodox este data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata si de sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.

Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandeste prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. Numai Dumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei.

Omul devine sfant prin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu … De aceea, simtamantul suficientei de sine – pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale si indreptatirea de sine intemeiata pe stiinta – este cea mai mare piedica in calea omului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nu pacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna aceste lucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranatelor etc.

Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi se apropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansa impartasirii de puterea Sa dumnezeiasca. Cei drepti, sau mai curand cei care se considerau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Il resping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporanii nostri sfintenia lui Stefan cel Mare.

Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine – sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si ale Sfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti.

De altfel, o evidenta usor de constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici de carturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, care nu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”. (Fragment din lucrarea „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, Editura Bizantina).

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/02/o-istorie-a-zilei-de-2-iulie-video-4/

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

02/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 1 iulie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

1594: A murit domnul Moldovei  Petru al VI-lea Şchiopul (n. 1537 – d. 1 iulie 1594).

A urcat pe tronul Moldovei  de patru ori, un „record” neegalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Tot el a fost primul din familia Basarabilor,  domnitoare în Muntenia,care a urcat pe tronul moldovenesc al Muşatinilor. 

Cele patru domnii, documentate la zi, lună şi an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie – 11 iunie 1574 – 18 noiembrie 1577;
A doua domnie – 31 decembrie 1577 – 9 februarie 1578;
A treia domnie – 13 martie 1578 – 2 decembrie 1579 şi
A patra domnie – 17 octombrie 1582 – 9 august/19 august 1591.

 Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului скриа în 1588 despre Petru Şchiopul: 

„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri. Îi plăcea mult de cântăreţi şi avea un preot cu meşteşug, îndemânatec”.

 

 

 

 

 

1822: Este abolit regimul fanariot si  sunt restabilite domniile pamantene in Moldova si Tara Romaneasca.

 

 

 

 

Ioan Sandu Sturdza, Domn al MoldoveiGrigore IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica), Domn al Munteniei

                                          Grigore al IV-lea Ghica

Ioan Sandu Sturdza



 


Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti.

În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi, domni pământeni.

Din aceste delegaţii au făcut parte printre alţii: Ioan Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Ţepeş, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al  lui Grigore Alexandru Ghica al Moldovei care fusese decapitat şi vornicul Iordache Rîşcanu, viitor membru în divanul domnesc al Moldovei.

Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica).

Deşi înfrântă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfârşitul epocii fanariote, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române.

Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai tîrziu ca fiind „Partida Naţională”.

 

 

 

 

 

 Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)Nikolae I, împărat rus (1825-1855)

Sultanul Mahmud II-lea,     Imparatul Nikolai I

    (1825-1855)    

                                                          (1808-1839)


 

Perioada domniilor naţionale a reprezentat tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atît Grigore D. Ghica în Muntenia, cît şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică si  de ordine, pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, ei reuşind doar prin măsuri administrative, să diminueze abuzurile.

Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate.

Perioada domniilor pămîntene a fost în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829.

 

 

 

1877: A murit la Bucuresti, Simeon Marcovici, profesor, publicist şi traducător; (n. 1802).

A studiat la Academia greceasca din Bucuresti si la scoala lui Gh. Lazar, apoi, din 1820, timp de sapte ani, a fost bursier al Eforiei scoalelor la Pisa si Paris, unde a urmat filosofia, filologia si matematica.

Intors la Bucuresti, este numit profesor  de matematica, franceza si retorica la Colegiul „Sf. Sava”.

Colaboreaza la Curierul romanesc. Gazeta Teatrului National, Muzeul National etc, iar din 1859 conduce, un timp, impreuna cu C.N. Brailoiu, ziarul Conservatorul progresit.

Detine functii importante (secretar particular al lui Gh. Bibescu, cenzor al Tarii Romanesti, primar al capitalei, iar dupa 1850, efor al scoalelor).

Avand „darul de a placea tuturor guvemurilor” (Gr. Alexandrescu), este rasplatit cu onoruri si gratificatii. Favorit al lui Bibescu, nu participa la revolutia de la 1848, dar este printre „chezasii” membrilor falansterului de la Scaieni.

 

 

 

 

Simeon Marcovici

 

 

 

A fost un promotor al învăţământului în limba română.

Publica in presa vremii articole, cuvantari, recenzii: „Idee pe scurt asupra tuturor formelor de obladuiri” (Curierul romanesc, 1829),  Cuvint ce s-au zis la deschiderea Scoalei nationale din Bucuresti in 1827, septembrie 15.

Simeon Marcovici continua, alaturi de Heliade, initiativele lui Gh. Lazar de la Colegiul „Sf. Sava” si contribuie la aplicarea programului Societatii Literare (raspindirea cartii, cultivarea limbii, traduceri din literatura europeana etc).

El impartaseste convingerile Scolii ardelene si ale lui Gh. Lazar despre insemnatatea scolii si a raspindirii cartii, a stiintei, pentru luminarea natiei si eliberarea ei de servitutea superstitiei. in acelasi spirit luminist, il preocupa „canonisirea” limbii si imbogatirea ei cu „ziceri noi”, urmind normele stabilite de Heliade si de Societatea Literara.

Cea mai importanta traducere a lui Simeon Marcovici , Culegere din cele mai frumoase Nopti ale lui Young (1831), dupa versiunea libera a lui Le Tourneur, este o carte „inalta” menita „sa faca pe oameni virtuosi”.

Reeditata intr-o forma „indreptata si adaogata”, ea devine „una din cartile cele mai citite” (P. Grimm), folosita la Colegiul „Sf. Sava” pentru „deprinderea tinerimei cu analisuri si compuneri”.

Fidele originalelor in spirit, nu si in litera, traducerile lui Simeon Marcovici se impun prin limba supla si mladioasa, remarcata de Eminescu:

„Marcovici face parte din generatia aceea care a prefacut limba romana in limba literara Limba traducerilor sale este aproape clasica si poate servi de model oricarui scriitor roman”.

Familiarizandu-i pe romani cu literatura preromantica europeana, traducerile lui Simeon Marcovici au deschis calea afirmarii creatiei literare nationale.

 

 

 

 

 

 

1878: S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s–au recunoscut independenţa României şi drepturile ei asupra Dobrogei.

 

 

 

 

 

1 congresul de la berlin

 

 

 

Judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail  din sudul Basarabiei, aflate în componenţa României,aui fost reîncorporate Imperiului Ţarist.

 

 

 

1878: A fost emisă o notă circulară a Ministerului Afacerilor Străine  către agenţiile diplomatice ale României de la Paris, Roma, Viena, Berlin, Sankt Petersburg şi Belgrad, prin care agenţii României erau chemaţi să ceară guvernelor respective transformarea agenţiilor diplomatice şi a consulatelor generale din Bucureşti în legaţii şi ridicarea la acelaşi grad a agenţiilor diplomatice româneşti în capitalele statelor respective.

 

 

 

 

1880 (1/13 iulie): Începe să funcţioneze Banca Naţională a României.

Actul de naştere al BNR s-a petrecut  la 17/29 aprilie 1880, când a aparut  în Monitorul Oficial nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, Banca Naţională a României (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă; primul guvernator a fost Ion I. Câmpinean.

 

 

 

 

 

 

1881: A apărut la Iaşi, “Contemporanul”, o revistă politică, culturală, științifică și literară (legată de ideologia socialistă din România), care a fost editata între iulie 1881 și mai 1891, sub îngrijirea lui Ioan Nădejde (1881-1885) și apoi a lui Vasile G. Morțun (1885-1891), avându-l ca mentor pe Constantin Dobrogeanu – Gherea.

Redactorii revistei au fost: Sofia Nădejde, Gheorghe Nădejde, Theodor Dimitrie Speranția, Constantin Mille.

 

 

 

  1882 (1/13): Statul român a răscumpărat calea ferată Cernavodă-Constanţa şi portul Constanţa, de la o companie engleză căreia Turcia i le concesionase în 1857 (la 10 decembrie 1882 se va forma o Direcţie pentru exploatarea căii ferate, cu sediul la Constanţa).

 

 

 

 

 

 

1891: A murit Mihail Kogalniceanu, om politic, istoric, scriitor si publicist român, orator apreciat; (n. 1817). 

Mihail Kogălniceanu  se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 A jucat un rol important în Revoluția de la 1848, în lupta pentru Unirea Principatelor Române si mai tarziu in obtinerea independentei României.

Personalitate fascinantă a epocii moderne , Mihail Kogălniceanu s-a situat  în fruntea celor mai importanti  reprezentanți ai generației pașoptiste.

A  fost  prim-ministru și ministru de externe al României.

 

 

 

 

 

1902: A apărut, la Budapesta , apoi la Sibiu, revista românească de cultură, literatură şi artă  ”Luceafărul”.

A lansat doi dintre cei mai reputaţi scriitori de la începutul secolului: Octavian Goga şi Ion Agârbiceanu.

 Animată de tinerii universitari români din Budapesta: Al. Ciura, O. Goga şi O. C. Tăslăoanu, revista va apărea şi la Sibiu (1906 – 1914, bilunar; 1934-1939, lunar; serie nouă: 1941-1944) şi Bucureşti (1919-1920, lunar)

 

  

1908: Istoricul roman Nicolae Iorga înființează Universitatea Populară de la Vălenii de Munte.

 

 

 

1920: Se înfiinţează la Sibiu, in România, Şcoala militară de ofiţeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent paorta numele de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.

 Primul comandant al acesteia a fost colonelul Cristea Vasilescu, ofițer de stat major, veteran din primul război mondial.

 

1929: Apare Legea privind crearea Regiei Autonome a CFR, care urma să ia în exploatare şi în administrare, toate liniile de cale ferată din ţară.

 

 

 

– 1929: S-a născut la Husi, scriitorul Costache Olăreanu; (m. 23 septembrie 2000, Iasi).

 

1933: S-a născut medicul neurochirurg Leon Dănăilă,  considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa, membru titular al Academiei Române din 2004.

 

 

 

 

 

El figurează printre cele 500 de genii ale secolului 21 (potrivit publicatiei “500 Greatest Geniuses of the 21st Century” editata de Institutul Biografic American).

A fost cel care a folosit primul în România, încă din 1981, microscopul operator, care a revoluţionat chirurgia vasculară, scăzând astfel mortalitatea în urma intervernţiilor chirurgicale pe creier de la peste 50% la 4%.

Are la activ peste 40.000 de intervenţii chirurgicale.

 

 

 

 

 

1935: A fost înfiinţată Academia de Medicină din România, al cărei fondator a fost dr. Daniel Danielopolu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Daniel Danielopolu (n. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; d. 29 aprilie 1955, Bucureşti), medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti.

 

Instituţia, denumită în prezent Academia de Ştiinţe Medicale (ASM), a fost desființată în 1948 și reînființată în anul 1969.

 

 

1937: S-a născut scriitorul şi publicistul Olimpian Ungherea; (m. 2012).

 

 

 

 1938: S-a născut medicul Nicolae Ghilezan, autor al unor importante contribuţii în domeniul oncologiei clinice şi al tratamentului multidisciplinar al cancerului.

Este membru corespondent al Academiei Române din 2000.

 

 

 

  1941: S-a născut  poetul, criticul şi istoricul literar Ion Pop.

 

 

 

 

 

 

1946: S-a nascut in localitatea Unguriu, judetul Buzau, actrita romana de teatru si film Aimée Iacobescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aimée Iacobescu s-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946, dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie.

Are un frate geaman, emigrat in Franta.A absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.

Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam şi Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu.

A fost solicitata sa joace in mai multe filme: 

Rapirea fecioarelor, Bolondos Vakacio, Haiducii lui Saptecai, Zestrea domnitei Ralu, Saptamana nebunilor, serialul Tv in limba franceza Revolta Haiducilor, Dumbrava Minunata, Cuibul de viespi, serialul Tv Detectiv fara voie, serialul State de Romania: Student la Sorbona, in total 17 filme pana in anul 2009. 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut la Bacau, Dan Verona (numele la naştere: Neculai Creţu), poet, prozator şi traducător; realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română.

 

 

 

 

 

 

https://i1.wp.com/www.autorii.com/imagini/autori/a-613.jpg

 

 

 

 

 

 

 1954: A murit Alexandru Muşina, editor, eseist, publicist, poet şi profesor; (m. 2013).

 

 

 

 1960: S-a născut bas-baritonul Sever Barnea.

 

 

 

 

 

 

1963: A murit botanistul Ion Grinţescu; contribuţii în cunoaşterea florei României, în fiziologia şi anatomia plantelor şi în studiul algelor; (n. 1874).

 

 

 

 1964: Prin Hotărârea nr. 482, s-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic „Animafilm-Bucureşti”, specializat în producerea de filme artistice de animaţie, filme de publicitate şi diafilme; studiourile cinematografice Sahia Film S.A., Rofilm S.A. şi Animafilm S.A. au fost preluate de Centrul Național al Cinematografiei (CNC), organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Guvernului.

 

 

 

 

1968: România a semnat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, intrat în vigoare la data de 5 martie 1970.

 

 

  1972: A murit (la Paris) Basil Munteanu, istoric literar şi comparatist; redactor responsabil al revistei „Revue de littérature comparée”; a publicat, la Paris, o „Panoramă a literaturii române contemporane” pentru străinătate; membru corespondent al Academiei Române din 1939 (n. 1897)

 

 

 

 

 

1990: La Iaşi a avut loc ceremonia de instalare a Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel Ciobotea, în funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1990: A murit economistul Victor Jinga, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, autorul monumentalei lucrări „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”.

Pentru convingerile sale politice a fost întemniţat, între anii 1949 şi 1963, în închisorile comuniste; (n. 1901).

 

 

 

 

 

1991: La Praga a  avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, la care  s-a hotarat desfiintarea acesteia. 

La începutul anului 1990, în ciuda schimbărilor din ţările est-europene, URSS continua să existe, la fel ca şi Tratatul de la Varşovia.

Puţini europeni credeau că, în foarte scurt timp, URSS se va prăbuşi total, iar Tratatul de la Varşovia se va transforma într-o amintire.

În ţări precum Cehoslovacia ori Polonia, lideri vizionari ca Vaclav Havel ori Lech Walesa erau decişi să integreze cât mai rapid ţările pe care le conduceau în Occident.

În ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia au anunţat că se vor retrage din organizaţia militară până la 1 iulie al aceluiaşi an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie şi era clar că pactul era practic mort.

În România, preşedintele neocomunist, Ion Iliescu, după ce organizase primele mineriade, aştepta încă lumina care vine de la Răsărit.

După modelul sovietic, el ar fi vrut să experimenteze derivate ale noului socialism moscovit, care producea glastnost ori perestroika. Aşa poate fi explicat şi faptul că Ion Iliescu a fost singurul lider neocomunist care a semnat un tratat de bună vecinătate şi prietenie cu URSS, chiar în ajunul prăbuşirii Uniunii Sovietice.

În acea perioadă, foarte puţine voci, ca cea a lui Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Doina Cornea ori a Regelui Mihai vorbeau deschis despre necesitatea de a schimba total cursul politicii externe şi de a adera la NATO. 

Mulţi politicieni, proveniţi din PCR ori din Securitate, promovau ideea unei Românii neutre, care să fie un stat-tampon între Occident şi Rusia.

Pactul de la Varşovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1 iulie 1991.

 

 

 

 

 

 

1993: In Romania intră în vigoare Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA); guvernul condus de Nicolae Văcăroiu introduce taxa pe valoare adăugată (care înlocuieşte impozitul pe circulaţia mărfurilor) prin Ordonanţa 3/1992 (aprobată prin legea 130/1992).

Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalităţii interne la practicile europene. Introducerea TVA a generat creşterea indicelui preţurilor de consum, dar a avut efect stimulativ asupra investiţiilor şi exporturilor.

 

 

 

 

 

 1998: A murit Dumitru Berciu, istoric şi arheolog; specialist în arheologie preistorică; membru de onoare al Academiei Române din 1997; (n. 1907).

 

 

1999: A fost înfiinţată Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA), serviciul de spionaj al Armatei Române.

 

 

 

  2000: România devine membru al Comisiei Europene pentru Turism, organizaţie ce are drept scop promovarea Europei ca destinaţie turistică pe pieţele de pe alte continente.

 

 

 

 

 

 

2004: Postul de radio România Tineret emite doar pe internet, devenind un post experimental.

 

 

 

 

 

 

 

Directorul postului a fost numit actorul Florian Pittiş.

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: Intră în circulaţie leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006, leii vechi să circule în paralel cu cei noi.

Aceasta reprezintă a doua etapă a denominarii şi începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbaţi pentru un leu nou.

 

 

 

 2007: Debutul emisiei online al postului Radio România Muzical.

 

 

 

 

 

2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. Victorie românească după 10 ani.

 

 

 

2008: De la 1 iulie 2008, în România s-a introdus obligativitatea pictogramelor pe pachetele de țigări, România devenind a doua țară din UE care aplică aceste reglementări, după Belgia .

 

 

 

 

 

 

 

2014: A decedat actorul Matei Alexandru; (n. 1927).

 

 

 

 

 

 

 

 

2015: România preia, de la Republica Moldova, mandatul de Preşedinţie-în-Exerciţiu a Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), precum şi pe cea a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 iulie este în România „Ziua Muzicilor Militare”  

 

După aplicarea Regulamentului Organic din 1/13 iulie 1831, în structura noilor batalioane de „miliţii” ale Armatei permanente au intrat, începând slujba sub drapel, şi „ostaşii muzicanţi” (o fanfară era formată, conform prevederilor vremii, dintr-un tambur, 24 de muzicanţi şi opt toboşari)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

Sfantul Leontie de la Radauti

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Leontie de la Radauti; Sfintii Cosma si Damian, doctorii fara de arginti

 

 

 

 

 

Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea. Sfantul Leontie a intrat in monahism de tanar, la Manastirea Bogdana din Radauti, primind numele Lavrentie.

 

Dupa o vreme se retrage in sihastrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: “Schitul lui Lavrentie“.

Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata – priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca.

 

Pe locul unde a fost “Sihastria lui Lavrentie“, astazi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judetul Suceava.Potrivit unor istorici, Sfantul Leontie  ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care ii scrie viata, il numeste “facator de minuni”.

Asa ne putem explica de ce in vechime strada de azi Bogdan Voda din Radauti, unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea “Drumul Sfantului”.

Traditia spune ca a fost duhovnicul Sfantului Daniil Sihastru. A fost inmormantat in biserica de lemn a schitului, iar mai tarziu, datorita cinstirii sfintelor sale moaste de credinciosi, acestea au fost mutate in Catedrala din Radauti.

Prin anul 1639 o ceata de raufacatori a jefuit orasul Radauti. Traditia spune ca monahii, afland de venirea talharilor, au ascuns moastele Sfantului chiar sub locul unde erau depuse, in naos, in fata tabloului votiv al ctitorilor manastirii.

O serie de cercetari arheologice efectuate intre anii 1974-1977 a scos la iveala moastele sale. In anul 1991 ele au fost asezate intr-o racla spre a fi cinstite de credinciosi.

In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarat canonizarea sa oficiala.

Praznuirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti se face in fiecare an, pe 1 iulie.

 

 

Tot astazi, Biserica face pomenirea:

– Sfintilor Mucenici, doctori fara de arginti, Cosma si Damian;
– Cuviosului Petru, patriciul;
– Sfantului Mucenic Potit, pruncul;
– Sfantului Mavrichie.

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/01/o-istorie-a-zilei-de-1-iulie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

01/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Inima Românității – TRANSILVANIA. VIDEO

 

 

 

 

 

In timpul raspândirii lor maxime catre apus si rasarit strămoșii românilor, dacii, ocupau un areal care se intindea  din apropierea zonelor de munte ale Austriei si Boemiei actuale, pâna in stepele din nordul Marii Negre.

Pamantul lor,cuprins intre doua stepe, Campia Panonica si cea de la nordul Marii Negre, iși avea centrul in cetatea naturală a munților Transilvaniei.

Din protoistorie si până astăzi, de câte ori poporul din Carpați și-a constituit un stat propriu care a putut ajunge la deplina sa intocmire, acel stat a cuprins la mijloc sâmburele Transilvaniei și a avut o formă aproape rotundă.

Etnogeneza românilor este una din cele mai importante probleme ale istoriei noastre naţionale, care a atras nu numai atenţia istoricilor români, dar şi a celor străini.

 Istoricul Xenopol spunea că fosta Dacie, ocupată de populaţiile migratoare, a devenit pe rând „Goţia”, „Gepidia”, „Avaria”, „Cumania” şi argumentează că e normal ca majoritatea  documentelor oficiale să-i amintească pe migratori şi  rar pe autohtoni, deoarece războinicii erau cei care atrăgeau atenţia, din cauza tulburărilor provocate.

Astfel, dacă vlahii (românii) nu au luat parte la evenimentele  politice, nici nu apar în documente, iar ţinutul locuit de ei era denumit după numele celor care îl stăpâneau temporar.

„De ţărani nu se vorbeşte în istorie. În istorie se vorbeşte de ăia care ţin frâna politică, ca să zic aşa, şi de ăia care sunt stăpânitori şi care, în general, în evul mediu, au fost invadatorii.

Despre ei se vorbeşte, cei care sunt stăpânii pământului în momentul acela”, explică istoricul  Neagu  Djuvara.

„În al doilea rând, trebuie să facem puţină istorie comparată. Tot atât de obscure sunt cel puţin două locuri în Europa şi care sunt foarte cunoscute: Albania şi  ţinuturile romanofonilor din Elveţia, care vorbesc  limba romanşă.

De ei, în 1000 de ani, şi în plin Occident, de aceşti oameni care vorbesc un dialect latin în Elveţia, nu există niciun cuvânt timp de 1000 de ani. Albanezii, de asemenea.

Vreo 1100 de ani s-au  ascuns prin munţi,  şi-i  regăsim pe la 1200 tot acolo. Nu au plecat şi s-au întors şi nu au fost paraşutaţi în Albania. Cazul cu Transilvania e cam acelaşi”, continuă el.

Etnogeneza româneasca, procesul de constituire a poporului român, s-a desfașurat între secolele I î. Chr si sec. VII-VIII p. Chr, parcurgând în mod specific, mai multe etape :

Astfel, în etapa preliminara (sec I î. Chr – I p. Chr), moesii si geto-dacii au realizat primele contacte economico-comerciale si politico-militare cu lumea romana, fiind preluate o serie de elemente superioare de civilizatie.

În cea de-a doua etapa, a stapânirii romane efective în Moesia si Dacia si a romanizarii propriu-zise (sec. I –VI p. Chr), spatiul carpato-danubiano-pontic a intrat în diferite forme de dominatie și influență  romană, inclusiv teritoriile dacilor “zisi liberi”, petrecându-se o romanizare intensiva, directa si indirecta, cu nimic deosebita de cea desfasurata în alte parti ale imperiului, configurându-se un etnos neolatin, extins, puternic si distinct în cadrul romanitatii orientale, care a rezistat în timpul migratiilor germanice si asiatice.

Cea de-a treia etapa, a consolidarii si cristalizarii etnogenezei românesti (sec. VI – VIII p. Chr), cea a migratiei slave si a convietuirii slavo-romanice, având drept urmare asimilarea noilor veniți, nemodificându-se esențial caracterul neolatin al poporului român.

1. Substratul (elementele păstrate  din limba populației autohtone care și-a  părăsit limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migrațiuni sau a unei colonizări. – (Din lat.substratum.), îl prezintă tracii de nord, sau geto-dacii.

Această ramură a marelui neam al tracilor, aflată timp îndelungat în contact cu civilizaţia antică (la început greacă, apoi romană), a creat o cultură originală, care a atins un înalt nivel de dezvoltare. Aceasta le-a permis geto- dacilor să creeze statul lor propriu.

2.Al doilea component fundamental în etnogeneza românilor este elementul roman (sau stratul roman).

Acest strat s-a suprapus peste cel geto-dac: la început, până la cucerirea Daciei de către Imperiul Roman (anul 106 d.Chr.) – numai sub aspect economic şi cultural, iar după aceasta –  prin  sinteza etno-culturală dacoromană care a avut loc.

Datorită prezenţei parţiale la nord de Dunăre şi influenţei centrelor romane de la sud de Dunăre, aprofundarea acestei sinteze a continuat şi după anul părăsirii Daciei de către legiunile romane (271-275).

Ca urmare, a continuat romanizarea culturala a dacilor liberi şi statornicirea în spaţiul vechii Dacii a unei populaţii latinofone.

Acest proces s-a desăvârşit către secolul al Vl-lea, având drept rezultat formarea unei etnii şi a unei limbi romanice la nord şi sud de Dunăre: protoromânii (sau est-romanicii), cu o limbă comună (protoromână).

3. Slavii au influenţat într-o anumită măsură etnogeneza românilor, alcătuind adstratul (totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care pătrund în cazul interferenței lingvistice și se adaugă unui idiom după constituirea lui. [< fr.adstr at, cf. germ.Adstrat < lat.adstr atus – așezat lângă].)

Slavii, fiind agricultori şi crescători de animale sedentari, au convieţuit timp mai îndelungat cu autohtonii, lăsând în limba română cuvinte din limba lor (plug, prieten, drag, iubire etc.), care denotă multiple și indelungate contacte umane.

Putem spune ca rolul slavilor în etnogeneza românilor este asemănător cu cel al germanicilor în constituirea popoarelor vest — romanice (francezilor, italienilor, spaniolilor, portughezilor).

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/26/teoria-imigrationista-a-formarii-poporului-roman/

 

 

 

 

 

30/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu