CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 20 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

20 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1224: Prima mentiune a Bisericii “Sfantul Mihail”(germ. “Michelsberg”) din Cisnadioara, judeţul Sibiu,edificiu considerat drept cel mai vechi monument de arhitectură în stil romanic pur din Transilvania .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului.

Prepozitura a cedat această proprietate regelui  maghiar Andrei al II-lea , iar la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, Abatiei cisterciene din Cârţa.

Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara.

 

 

 

 

 

File:Biserica fortificată din cisnădioara.jpg

 

 

 

 

Biserica fortificată din Cisnădioara a fost construită din piatră între anii 1162 și 1223 si are cea mai veche  0rga cu tuburi din România,  în stare funcțională  de la începutul secolului al XVIII-lea.

 

 

 

 

 

 

 

1688:  La 10/20 noiembrie  se termină tipărirea “Bibliei” în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.

 

 

 

 

 

 

1852: A inceput constructia Scolii Centrale din Bucuresti, institutie care ulterior a primit numele de Pensionatul Domnesc de Fete.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1890, şcoala funcţionează în localul construit de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei.

După 1948, până în 1993 instituţia s-a numit “Liceul Zoia Kosmodemianskaia”.

 

 

 

 

 

1861: Poarta Otomana  a emis Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei, act care a admis unirea administrativa si politica a Principatelor Romane de la data de 24 ianuarie 1859, insa numai pana la sfarsitul domniei lui Al. Ioan Cuza.

 

 

 

 

 

 

1869: S-a născut Nerva Hodoş, istoric şi bibliograf; unul dintre fondatorii bibliografiei româneşti; a desfăşurat o activitate rodnică pentru organizarea colecţiilor Bibliotecii Academiei; (m. 1913).

 

 

 

 

 

1872: S-a nascut  poetul român George Tutoveanu ; (d. 18 august  1957).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost revizor școlar, inspector cultural general la “Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare “Academia bârlădeană”.

 

 

 

1872: S-a nascut la Tecuci, marele pictor roman  Gheorghe  Petrascu (Petrovici)); (d.1 mai 1949, Bucuresti)

Isi face primele studii la Universitatea Națională de Arte București si la recomandarea pictorlui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902).

 

 

 

 

 

Image result for photos/Gheorghe Petraşcu

 

 

 

 

 

La prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare.

A  avut numeroase expoziții personale, între 1903 și 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 și 1940. A participat la Bienala din Veneția (1924, 1938 și 1940); primește „Marele Premiu” al „Expoziției Internaționale” din Barcelona (1929) și al celei din Paris ( 1937).

 

 

 

 

1907: S-a nascut (la Sebis, jud. Arad) Mihai Beniuc, scriitor proletcultist şi psiholog, academician, colaborator de frunte al regimului comunist din Romania; (d. 24 iunie 1988).

  Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist:

“Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului […], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin […], un activist în slujba respectivelor idei”[3]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu.

 

 

 

 

 


 

 

A fost primul specialist român în psihologia animală şi comparată.

 

 

 

 

 

1909 (20.noiembrie /3 decembrie): S-a înfiinţat, la Chitila (lângă Bucureşti), din iniţiativa lui Mihail Cerchez, prima Şcoală de pilotaj din România (şi din sud-estul Europei).

Scoala a funcţionat între anii 1909 şi 1911 şi a pregătit primii piloţi militari români 

 

 

1912: S-a născut biologul Victor Preda;, autor printre altele,al  lucrarii  „Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilor umane”, o primă sinteză antropologică în limba română; membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1982).

 

 

 

 

 

 

1916: In urma pierderii de catre armata romana a  Bătăliei de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc (16-20 noiembrie 1916), regele si Guvernul României se retrag din Muntenia  invadată de trupele Puterilor Centrale, la Iasi, care devine  noua capitală a țării.

Cele mai violente lupte din timpul acestei mari operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni in zilele de 16-17 noiembrie.

După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să lase capitala  Bucureşti  în mîna armatelor inamice germane si  austro-ungare.

 

 

 

 

 

 

 

1919: Isi deschide  lucrările primul parlament al României Mari (România interbelică), preşedinte al Adunării Deputaţilor fiind ales Vasile Stroescu, cel mai vîrstnic deputat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845 ,Trinca , jud Hotin), a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Romane, care a promovat cultura național.

S-a născut în familia comisului Vasile Stroiescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroiescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1682

De asemenea, a fost și președinte de onoare al  Partidului National Moldovenesc (1917).

S-a stins din viață la București la 13 aprilie  1926. I-au fost organizate funeralii naționale. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

 

 

 

 

 

 

1921: Are loc la  Bucureşti, Congresul I General al Partidului Ţărănesc din Romania care a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821, precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

 

 

 

 

 

 

1922: La Lausanne, in Elveţia, are loc Conferinţa internaţională  în problema strîmtorilor Bosfor şi Dardanele, la care participă şi o delegatie din România.

La Conferinţă s-a discutat  şi a fost  semnat tratatul de pace cu Turcia, care a  recunoscut printre altele si  drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh, situată pe Dunăre langă Turnu Severin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Insula a fost inundata odata cu construirea barajului hidroelectric de la Portile de Fier.

 

 

 

 

 

 

1923: S-a convenit la Tiraspol, in asa numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, asupra unui Regulament romano-sovietic privitor la masurile menite sa aplaneze conflictele de pe Nistru, care in acea vreme era linia  de demarcatie intre Romania si URSS, stat care refuza sa recunoasca  unirea Basarabiei cu Romania.

 

 

 

1931: S-a nascut Ion Miclea,unul dintre cei mai mari artisti fotografi romani; (d.24 martie 2000).

 

 

 

 

 

 

Ion Miclea si Lucia Muresan

 

 

 

1932: S-a născut economistul Tudorel Postolache, membru fondator al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma,  desemnat preşedinte al Comisiei de Elaborare a Strategiei Naţionale de Pregătire a Aderării României la Uniunea Europeană (27.II – 21.VI.1995).

 

 

 

 

Image result for economistul Tudorel Postolache, photos

 

 

 

Este membru titular al Academiei Române din 1990.

 

 

 

 

 

1932 : Este  creat Partidul Radical Ţărănesc din România, in urma desprinderii  din Partidul Naţional-Ţărănesc a gruparii conduse de Grigore Iunian. Partidul a editat  ziarul “Deşteptarea” în perioada 1933-1937.

 

 

 

1932: La Opera Română din București, avea loc premiera românească a baletului „Iris” de Constantin C. Nottara, după premiera absolută a spectacolului la Opera din Moravska-Ostrava din Cehoslovacia, in 12 noiembrie 1931.

 

 

 

 

 

1940: In timpul celui de-al doilea război mondial,  România, Ungaria și Slovacia se alătură Axei  Berlin – Roma – Tokio.

 

 

 

 

 

 

1943: S-a nascut in satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia, prozatorul si publicistul  român, Grigore Ilisei.

 

 

Intre anii 1966 şi 1983 a lucrat la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti  fiind disponibilizat în 1983 din cauza dosarului de cadre.

La 22 decembrie 1989 redeschide, alături de alţi colegi, Studioul din Iaşi (închis de autorităţile comuniste în ianuarie 1985), iar în noiembrie 1991 contribuie la deschiderea Studioului TVR Iaşi.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2004 a fost numit atașat cultural al Ambasadei României în Tunisia, unde a activat 14 luni
Scriitorul Grigore Ilisei a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova” . Ordinul Ziariștilor clasa I, Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor profesioniști și Crucea Patriarhală, acordată Părintele Patriarh Teoctist în anul 2003

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1948: S-a născut scriitorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990;(m. 2015).

 

 

 

 

1950: A murit (la Udem, Bavaria, in fosta RFG),  Ion Sân-Giorgiu, germanist, comparatist şi istoric literar, dramaturg şi poet.

A fost director de studii la Universitatea Populară din Vălenii de Munte între anii 1922 şi 1929; (n. 1892, la Botosani).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel.

După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București. A condus revista legionară Chemarea Vremii, a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului.

După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației . Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist.

Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1964: A încetat din viaţă la New York,  Sabin Manuilă, statistician, medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină din Romania.

A emigrat în SUA după cel de-al doilea război mondial (n.19 februarie 1894).

 

 

 

 

 

 

 

Sabin Manuilă a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 4 iunie 1937 și membru titular începând cu 3 iunie 1941.

Deși a avut contribuții notabile si  în domeniul medicinei și igienei sociale, el  este cunoscut la noi mai ales ca  demograf si statistician.

În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în re­dactarea lucrării de mare anvergură „Recensământul populației României” (1930, în 9 volume).

Printre cele mai cunoscute studii demografice ale sale se numără „Populația României” (1937) și „Structura evoluției populației rurale”.

Sabin Manuilă este considerat a fi organizatorul statisticii științifice în România. Studiile sale privind compoziția etnică a Transilvaniei și perspectiva raporturilor cu populația maghiară sunt un model de cercetare științifică statistică.

El a sesizat tendința de creștere a ponderii populației românești, ca o consecință directă a fertilității mai ridicate decât cea a minoritarilor, maghiari și germani. De asemenea, procesul de românizare a centrelor urbane.

A  făcut parte din delegația română la Conferința de la Turnu Severin, pentru tratative cu reprezentanții guvernului ungar în chestiunea Transilvaniei și apoi din delegația participantă la „arbitrajul” de la Viena.

A urmat arbitrajul de la Viena,  în urma căruia, România a pierdut aproape jumătate din Transilvania, împreună cu o numeroasă populație românească. Referindu-se la Transilvania, Sabin Manuilă spunea :

„ Minoritatea maghiară din Transilvania este revendicată (de Ungaria) pe temeiul unor drepturi etnice. Dar aceste drepturi etnice nu pot fi valorificate fără a se călca în picioare drepturile etnice mult mai mari ale românilor. Nici un județ nu poate fi luat din Transilvania fără a se lua cu el populație românească care constituie majoritate absolută, oriunde s-ar încerca o astfel de operațiune.”

Un alt studiu important al lui Sabin Manuilă intocmit in colaborare cu Dr. Wilhelm Filderman fostul  lider al Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului este intitulat „Evoluția numerică regională a populației evreiești din România”, și acoperă perioada dintre anul 1930 și sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Studiul a fost prezentat pentru prima dată la Congresul Mondial al Institutului Internațional de Statistică de la Stockholm, în 1957. Ulterior, a fost publicat la Roma și New York.

El este cu atât mai remarcabil, cu cât cei doi autori erau cei mai calificați pentru a se pronunța asupra subiectului demografiei populației evreiești din România în timpul celui de-al doilea război mondial.

Dr. Wilhelm Filderman a fost liderul Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului, cât și președinte al Comitetului Reunit de Distribuție și a fost chiar și el trimis în centrele de concentrare din Transnistria, pentru trei luni, iar  dr. Sabin Manuilă, avea  calitatea de Director General al Institutului Central de Statistică din București.

Acest studiu, ale cărui rezultate au fost neglijate de istorici timp de jumătate de secol, a fost scos la iveală prin grija istoricului Kurt W. Treptow, la Fundația Culturală Română Iași 1994, cu o introducere de Larry Watts., textul integral al studiului fiind reluat în presa centrală.

Retipărirea acestui studiu, a suscitat proteste vehemente din partea istoricului evreu Jean Ancel (1940 – 2008), care susținea că studiul ar fi un fel de serviciu făcut memoriei mareșalului Antonescu.

Jean Ancel afirma că Manuilă a omis datele furnizate de Filderman, amintind doar de ele, și că el s-ar găsi în posesia manuscrisului “original” al lui Filderman, pe care îl pune la dispoziția persoanelor interesate, dar deși a susținut că se află în posesia „versiunii Filderman”, nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune.

Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman.

 

Wilhelm Filderman (1882 – 1963)

 

In fapt olaborarea dintre Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman a început în 1954, dată la care Filderman era perfect sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului.

Manuscrisul original al studiului se găsește în Hoover Institution Archives Stanford, California 94305-6010. Despre acesta se afirmă:
„Also, his paper „Regional Development of the Jewish Population in Romania” is considered among the most reliable statistical data regarding the Jewish population of Romania.”

 

 

 

 

1992:  Este inaugurata la Bucuresti  Bursa  Româna de Marfuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

2006:  A încetat din viaţă, in urma unei indelungi suferinte, Zoia Ceauşescu, de profesie  matematician, fiica mijlocie a fostului  dictator comunist  Nicolae Ceauşescu si a Elenei Ceauşescu; (n. 1  martie 1949).

 

 

 

 

 

Image result for zoe ceausescu photos

Foto: Impreuna cu parinţii sai in „vremurile bune”, cand tatal sau era stapanul absolut al ţarii.

 

În 1980 s-a căsătorit cu inginerul Mircea Oprean, iar în timpul Revoluţiei din 1989 a fost arestată pentru “subminarea economiei româneşti” şi a fost eliberată opt luni mai târziu.

Între 1976 şi 1988, a publicat 22 de lucrări ştiinţifice.

 

 

 

 

 

 

2006: Scriitorului roman Mihail Sebastian (la naștere Iosif Hechter, n. 18 octombrie 1907/ d. 20 mai 1945) , i s-a conferit postum la  Munchen, in Germania, importantul premiu de carte “Geschwister Scholl” pe anul 2006, premiu ce este acordat în fiecare an, începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A decedat soprana romana  Roxana Briban (n. la Bucuresti in ziua de  28 octombrie 1971).

 

 

 

 

 

 

Image result for Roxana Briban photos

 

 

 

 

A fost solistă a Operei Nationale din Bucuresti  (2000-2009) și colaboratoare  a Operei de Stat din Viena; (2003-2010).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/20/o-istorie-a-zilei-de-20-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

Anunțuri

20/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Ziua de 19 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

19 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

1377: Prima atestare documentara a castelului Bran, prin actul emis de Ludovic I d’Anjou, prin care braşovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea Bran, cu “munca şi cheltuiala lor proprie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377  in  Zvolen, confirmă colonistilor sasi din Scaunul Brasovului  (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran  (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare).

Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă tara Romaneasca  va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucar  (Ruffa Arbor) la Bran . Referința din textul documentului din 1377  cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche.

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225 . În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa . Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a Romaniei, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.

În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg.  Ministerul Culturii l-a administrat tranzitoriu și în următorii trei ani, iar in  data de 1 iunie 2009 castelul a intrat pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

 

 

 

 

 

 

 

1799: A murit poetul Alecu Văcărescu (n. 1767 sau 1769).  Unele surse menţionează ca an al morţii 1798.

Era fiul cel mare al lui Ienăchiță Văcărescu. Criticii literari il considera cel mai talentat dintre Văcărești, insa,din păcate, cele mai multe versuri ale sale s-au pierdut, rămînînd doar cîteva trecute într-o „condicuță”, pentru că el se considera poet doar pentru sine.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for photos poet Alecu Văcărescu

 

A scris și poezii în limba greacă, semnate cu pseudonimul Vacarescologlu, unele fiind influențate de poetul grec Rigas Velestinlis.

Anton Pann le-a popularizat în volumul Poezii deosebite sau Cântece de lume

A avut un sfîrșit tragic, fiind  condamnat la moarte sub acuzația că și-ar fi otrăvit o mătușă.

Din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, Alecu Văcărescu a fost exilat la Tulcea si a murit în închisoarea de acolo, din cauza condițiilor deosebit de aspre ce i-au fost impuse.

 

 

 

 

 

1829: La 7 / 19 noiembrie 1829 Generalul Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kiseleff), comandant al trupelor ruseşti în principatele româneşti în timpul războiului ruso-turc, este numit preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Valahiei.

 

 

 

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov,  portret de Franz Krüger, 1851

Va ramane in   functie  pînă la 20 martie / 1 aprilie 1834.

 

 

 

1837: S-a născut Aron Densuşianu, critic şi istoric literar, folclorist şi poet, membru al Societăţii Academice Române din 1877; (m. 2 septembrie  1900).

Lucrarea sa “Istoria limbei şi literaturei române”, apărută în 1885, este considerată prima lucrare serios documentată de acest gen, din cultura română).

A fost fratele istoricului român Nicolae Densusianu (1846? – 1911) si  tatăl lui Ovid Densusianu, născut la 29 decembrie 1873, la Făgăraș.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost profesor de literatură la Universitatea din Iași si unul dintre membrii marcanţi ai ASTREI.  Ca filolog a fost adept al curentului latinist, iar ca istoric literar s-a situat pe poziții patriotice naționaliste.

 

 

 

 

 

1861: Se încheie Conferinţa natională a fruntaşilor politici romani din Banat ţinută la Timişoara, la care se adopta o moţiune prin care se cere autonomia Banatului faţă de Ungaria, teritoriul acestuia urmand sa fie numit “Căpitanatul român” sau să fie încorporat Transilvaniei (devenita autonomă).

 

 

 

 

1908: S-a nascut la Botosani, geograful Victor Tufescu, unul dintre întemeietorii actualului Institut de Geografie al Academiei Române, membru al Academiei Române ; (d.11 martie 2000).

 

 

 

 

 

1912:  S-a născut savantul  George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1974, împreună cu belgianul Albert Claude şi cu americanul de origine belgiană Christian René de Duve; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1975; (m. 8 octombrie 2008).

A descoperit ribozomii şi a descris sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.

 

 

 

 

 

 

Image result for george emil palade photos

 

 

In 1946 s-a stabilit în SUA, obţinând în 1952 cetăţenia americană. A fost preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Arta a Academiei Române.

1918: S-a  întrunit în sala Tribunalului din Alba Iulia, Marele Sfat Naţional. „Comisia de candidare” propune ca preşedinte al Marelui Sfat Naţional pe Gh. Pop de Băseşti, iar ca vicepreşedinţi pe episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, precum şi pe Teodor Mihali şi Andrei Bârseanu.

Comisia a propus, de asemenea, Guvernul provizoriu (intitulat Consiliul Dirigent), alcătuit din 15 membri (10 membri ai Partidului Naţional Român, 2 ai Partidului Social Democrat şi 3 independenţi), numiţi şefi de resort. Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent şi-au stabilit sediul la Sibiu (19.Xnoiembrie /2 decembrie).

 

 

 

 

 

 

 

1919: A încetat din viaţă la Bucuresti, Alexandru Vlahuţă, scriitor si publicist, unul dintre teoreticienii curentului literar sămănătorist, membru de onoare post-mortem al Academiei Române (romanul “Dan”, opera memorialistică “România pitorească”); (n. 5 septembrie 1858).

 

 

 

 

 

 

Scriitorul roman Alexandru Vlahuta s-a nascut pe 5 septembrie 1858 in satul Plesesti, judetul Tutova. Din 1879 urmeaza cursurile „Facultatii de Drept” din Bucuresti, dar renunta dupa un an. In perioada 1884 – 1893 activeaza ca profesor la diferite institutii de invatamant.

Alexandru Vlahuta a inceput sa scrie versuri inca din vremea liceului, pe care le publica in revista „Convorbiri literare”. In anul 1879 i-a fost publicat articolul „Banul” in ziarul „Dambovita”, iar un an mai tarziu ii apar in „Lyra romana” cateva poezii. A colaborat si cu alte publicatii precum: Romania libera, unde face parte si din redactie, Revista noua, Timpul, Viata romaneasca, Drapelul, Universul, Luceafarul.

In anul 1886 ii apare primul volum, „Nuvele”, urmand ca in 1887 sa editeze primul volum de poezii. Au urmat alte volume, Din goana vietii in 1892, Dan (1894), Poezii vechi si noua (1894), Un an de lupta (1895), Icoane sterse (Nuvele si amintiri, 1895), In valtoare (1897) si Clipe de liniste in 1899.

Impreuna cu Alceu Urechia intemeiaza in 1893 revista „Vieata”, iar cu George Cosbuc scoate in 1901 revista „Semanatorul”. Alexandru Vlahuta si-a  semnat opera cu numeroase pseudonime, printre care: Ada, Alecu, L.Ascar, Ave, I. Balta, Baltazar, Jehovah, Vlahul.

Scriitorului i se acorda in anul 1900 premiul „Nasturel Herescu” al Academiei Romane pentru volumul  „Clipe de liniste”, iar in 1919 i se decerneaza Marele Premiu al Academiei pentru volumul „Poezii” publicat in 1915.

 

 

 

 

 

 

1921: S-a născut scriitorul Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NOTĂ: Dicţionarul cronologic – Literatura română dă ca dată a naşterii sale ziua de 20 noiembrie 1921

A  fost detinut politic între anii 1959–1964 fiind arestat în 1959 si  judecat în   alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

A scris remarcabile studii de literatura printre care se evidentiaza  “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”); (d.6 decembrie 1975).

 

 

1922: În România  Partidul Conservator-Democrat fuzioneaza cu Partidul Naţional, care îşi mută sediul de la Cluj la Bucureşti. Ziarul “Universul“, condus de Ştefan Stelian Popescu, membru al acestui partid, începe să susţină Partidul Naţional.

 

1923 : S-a născut Monica Lovinescu, critic literar si  eseist, o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist.

Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1948 a cerut azil politic în Franţa, unde a colaborat la revistele publicate de diaspora românească şi la postul de radio “Europa liberă” unde a realizat emisiunile „Teze şi antiteze la Paris” şi „Actualitatea culturală”, pentru care a scris cronici literare despre literatura română, devenind, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, prin intermediul unei activităţi critice aparte, cea radiofonică.

O parte din articolele sale au fost reunite în volumul “Unde scurte”, publicat la Editura Humanitas din Bucuresti); (m.20 aprilie 2008).

 

 

 

 

1930: S-a născut interpretul de romanţe şi muzică uşoară Nicolae Niţescu. 

 

 

 

 

 

A  fost primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (Polonia, 1963); (m. 2012).

 

 

 

1933: S-a născut Nicolae Rainea, singurul arbitru român care a oficiat trei Mondiale şi un European.

 

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

Alături de francezul Joel Quiniou (n. 1950) și ungurul Karoly Palotay (n. 1935), se află în grupul „Cavalerilor fluierului”, de pe „Bătrânul Continent”, convocați la trei Mondiale.

Printre reperele carierei se mai regăsesc finala Campionatului European din 1980 și ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, din 1983; (m. 2015).

 

 

 

 

 

 

 

 

1937: S-a nascut Ioan Fiscuteanu, actor român de teatru și film, cunoscut pentru rolul său în pelicula Moartea domnului Lăzărescu (2005), în regia lui Cristi Puiu; (d. 8 decembrie 2007).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938: S-a nascut Sorin Mărculescu, poet, eseist traducător român. A publicat printre altele  și o nouă versiune a romanului lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha.

 

 

 

 

 

1939: S-a nascut la Tighina, azi in Republica  Moldova, Emil Constantinescu, om de stiinta si profesor universitar, fost preşedinte al României intre anii 1996-2000.

 

 

 

 

 

După căderea dictaturii comuniste in decembrie 1989, s-a angajat împreună cu colegi universitari și intelectuali reputați în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în constituirea societății civile. A fost una dintre personalitățile care au protestat împotriva acțiunilor antidemocratice ale noilor autorități în cadrul unui miting de 42 de zile, în aprilie – mai 1990, în Piața Universității din București.

După violențele sângeroase comise de minerii care, la chemarea președintelui de atunci, au invadat Bucureștiul în iunie 1990, a fondat împreună cu colegii săi profesori și studenți, asociația Solidaritatea Universitară. A fost de asemenea membru – fondator și vicepreședinte al Alianței Civice (1990), cea mai importantă organizație neguvernamentală din țară și președinte al Academiei Civice.

Aceste asociații s-au alăturat partidelor democratice din opoziție și au format împreună Convenția Democratică din România – CDR (1991). La propunerea Solidarității Universitare, susținută de Alianța Civică, Emil Constantinescu a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidențiale din 1992. A intrat în al doilea tur de scrutin și a obținut 38% din voturi în confruntarea cu președintele în funcție.

A fost embru fondator al Alianţei Civice, preşedinte al Academiei Civice (1991-1994), preşedinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie (din 1992), preşedinte al Convenţiei Democrate Române (1992-2000), preşedinte al partidului Alianţa Populară (din 2003 până în 2008 când Alianţa Populară a fuzionat cu PNL); rector al Universităţii Bucureşti (1992-1996)

După această primă experiență politică importantă, CDR l-a ales, în 1992, președintele său și candidat unic pentru alegerile prezidențiale din 1996.

Președintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât țara spre intrarea în NATO și UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de transport al petrolului și gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanța-Trieste).

Din 2001 este membru fondator și membru în Comitetul director al Clubului Politic Balcanic; membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. Este membru al Board-ului internațional al Fundației Memorialul victimelor comunismului din Washington. În perioada 2004-2007 a fost membru al Înaltului Consiliu al Francofoniei.

Din 2007 este membru al Celulei de reflecție a Organizației Internaționale a Francofoniei. Din 2006 este membru în Board-ul internațional al Centrului Internațional pentru Tranziție Democratică din Budapesta și membru al Academiei Mondiale de Știință și Artă din Statele Unite ale Americii. A fost președintele comisiei internaționale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Senegal (2001) și prezidențiale (2007).

În 2006 devine membru fondator al Fundației Generația Europeană și lansează proiectul Forumul Generația Europeană XXI, care are ca scop formarea unei noi elite profesionale și morale românești și realizarea enciclopediei România 2007 – Starea națiunii.

 

 

 

 

 

 

 

 

1942: La Stalingrad, Armata Roşie Sovietica a declansat  Operatiunea“Uranus”, contraofensiva  împotriva fortelor Germaniei naziste.

 

 

 

 

Operațiunea Uranus a fost numele de cod al operațiunii strategice sovietice din al Doilea Război Mondial, care a dus la încercuirea armatei a șasea germane, a armatei a treia și a patra română, și o parte din a patra armată germană Panzer.

Operațiunea făcea parte din Bătălia de la Stalingrad care era în curs de desfășurare, și a avut drept scop distrugerea armatei germane aflată în Stalingrad și împrejurul acesteia.

Planificarea pentru operațiunea Uranus începuse încă din septembrie 1942 și a fost dezvoltată simultan cu planul de a învălui și de a distruge centrul de armată german și forțele germane din Caucaz. Armata Roșie a profitat de proasta pregătire pentru iarnă a armatelor care incercuiau Stalingradul și de faptul că forțele lor din sudul Uniunii Sovietice erau suprasolicitate.

În flancuri armatele germane foloseau trupe  mai slab dotate din punct de vedere  tehnic, spre exemplu armatele române, ungare și italiene.

Totalul pierderilor în Armata Germană au reprezentat o pătrime din efectiv. Victoria ruşilor a însemnat inceputul declinului puterii militare germane.

 

 

 

 

 

 

 

1946: In Romania, au avut loc primele alegeri parlamentare postbelice, care au fost falsificate insa de catre guvernul condus de Petru Groza, astfel ca victoria a revenit Blocului Partidelor Democratice.

Activitatea politică şi de propagandă electorală a Opoziţiei a fost limitată, anihilată sau obstrucţionată de autorităţile comuniste. În ciuda acestor atacuri, se prefigura victoria categorică a Opoziţiei asupra BDP-ului. La sugestia sovieticilor, guvernanţii recurg la forţă şi la falsificarea alegerilor, ei beneficiind din plin de ajutorul sovieticilor. Reprezentantii Armatei Rosii, precum si cei ai conducerilor administrative locale au impiedicat pe toate caile alegatorii opozitiei sa se prezinte la urne.

 

 

 

 

 

 

Petru Groza

Ziarele taranistilor si liberalilor nu au putut fi distribuite, iar adunarile opozitiei au fost boicotate.

Lupta comunistilor a continuat si in ziua alegerilor, numerosi romani, in special din zonele rurale unde opozitia avea foarte multi sustinatori, fiind impiedicati sa isi exprime votul.

 Primele alegeri parlamentare postbelice, declarate “libere şi nestingherite”, au fost falsificate cu acordul si la indicatiile  Moscovei, de guvernul Petru Groza, care a anunţat victoria Blocului Partidelor Democratice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In aceste conditii, comunistii au anuntat ca  au obtinut 78% dintre voturi, ceea ce le-a adus 349 de locuri in Adunare fata de 32 ale national-taranistilor si 33 ale celorlalte partide.

Potrivit documentelor gasite ulterior, comunistii au recurs la toate metodele pentru a iesi cistigatori si pentru a putea sa isi consolideze pozitia in fruntea tarii.

Rezultatele reale indicau succesul în alegeri al Partidul Naţional Ţărănesc, cu 72-73% din voturile romanilor.

 

 

 

 

 

 

1951: S-a nascut  Mihai Ghimpu, om politic liberal unionist, fost președinte interimar al Republicii Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 28 august 2009 a fost  ales președinte al parlamentului, iar din 11 septembrie 2009 a asigurat  interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Este fratele lui Gheorghe Ghimpu, luptator pentru independenta R.Moldova  și unchiul primarului general al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoaca.

 

 

 

 

 

 

1979: La Congresul al XII-lea al PCR, Nicolae Ceausescu a fost atacat in plen cu critici de catre unul dintre fondatorii partidului comunist, Constantin Pirvulescu.

Acesta i-a reprosat presedintelui roman ca tolereaza cultul personalitatii sale. Pirvulescu a platit scump indrazneala sa, el fiind evacuat in aceeasi noapte din casa pe care o avea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1979,: In Bucuresti, din Depoul Ciurel a plecat în staţia Semănătoarea primul tren de metrou.

Până la data de 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica de începere a exploatării sale, acesta a funcţionat cu călători, fiind singurul tren de metrou care în perioada de probe a funcționat cu călători.

Related image

 

 

 

Primul tronson de metrou al Magistralei I, cu o lungime de 8,1 Km, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi, a fost pus în funcţiune pe 16 noiembrie 1979. Trei zile mai târziu, din Depoul Ciurel pleca primul tren de metrou care a primit călători. Primele şase staţii de metrou construite au fost Semănătoarea (actuala Petrache Poenaru), Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii şi Timpuri Noi.

 

 

 

 

 

 

1990: Presedintele Ion Iliescu a participat la reuniunea la nivel inalt a CSCE de la Paris, reuniune care a marcat sfarsitul “razboiului rece”.

La Conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa  au fost semnate: Carta de la Paris pentru o noua Europa, Declaratia comuna a celor 22 de tari ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia, Tratatul asupra fortelor conventionale din Europa (semnat de reprezentanti a 22 de state membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia).

1991: Romania a aderat ca observator la Miscarea francofona.

 Organizaţia Internaţională a Francofoniei este o organizaţie internaţională care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente : 53 de state şi guverne cu statutul de membru cu drepturi depline, 2 cu statutul de membru asociat şi 13 cu statutul de observator.  Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, odată cu înfiinţarea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT). Începând de la această dată, ziua de 20 martie marchează „Ziua Internaţională a Francofoniei”. 

ACCT, ale cărei titulatură şi portofoliu au evoluat pe parcurs, a devenit „Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei” (AIF) în 1999. Pentru o mai bună vizibilitate şi coerenţă pe scena internaţională, din ianuarie 2006, AIF s-a transformat în „Organizaţia Internaţională a Francofoniei”(OIF), ca singur organism interguvernamental al Francofoniei. 

Astfel, OIF a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor şi guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenţiei pentru protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007. Axele strategice ale evoluţiei OIF, fixate în 2004 pentru următorii zece ani, marchează angajamentul organizaţiei de a oferi membrilor săi instrumentele necesare pentru o dezvoltare durabilă şi echitabilă :

· Promovarea limbii franceze, a diversităţii culturale şi lingvistice,

· Promovarea păcii, democraţiei şi a drepturilor omului,

· Sprijinirea educaţiei, a formării, a învăţământului superior şi a cercetării, · Dezvoltarea cooperării în slujba dezvoltării durabile şi a solidarităţii.

România a fost  prezentă în cadrul Francofoniei din 1991, când a obţinut calitatea de observator, devenind apoi membru cu drepturi depline în 1993. România şi Bulgaria au fost primele ţări din grupul statelor foste comuniste din Europa Centrală şi de Est care şi-au manifestat interesul pentru apartenenţa la Organizaţia Internaţională a Francofoniei.

Din decembrie 1994, Bucureştiul găzduieşte sediul Biroului Regional pentru Europa Centrală şi de Est (BECO) al Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF) – operatorul specializat al Francofoniei pe probleme de învăţământ superior şi cercetare.

În decembrie 1998 capitala Romaniei a găzduit Conferinţa ministerială a Francofoniei, prilej cu care s-a adoptat titulatura de „Organizaţia Internaţională a Francofoniei” (OIF), interesul pentru o Francofonie consolidată din punct de vedere politic fiind subliniat prin schimbarea denumirii.

 

 

 

 

 

 

 

1992: Camerele reunite ale Parlamentului au dat votul de incredere noului Guvern.

Cu 260 voturi pentru si 203 impotriva, Nicolae Vacaroiu a fost acreditat in functia de prim-ministru.

 

 

1996: Victor Ciorbea, primar general al Capitalei, a fost desemnat de BCCC al PNTCD pentru functia de prim-ministru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1999: A murit Alexandru Ciorănescu, istoric literar, filolog, scriitor (romancier, poet, dramaturg) şi traducător, stabilit în Spania, din 1948; romanist de reputaţie internaţională, a publicat lucrări esenţiale de istorie literară română şi de literatură comparată; (n. 15 noiembrie 1911, Moroieni, jud.Dambovita).

A absolvit Facul­tatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind şi diplomat al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie. Şi-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, în 1938, cu teza L’Arioste en France. În 1934, devenea membru al Şcolii Române din Franţa, între 1937 şi 1940, a susţinut lectoratul de limba română din Lyon, iar în 1940, era consilier cultural al Ambasadei române din Paris.

Între 1942 şi 1945, a funcţionat ca director literar al Editurii Contemporane din Bucureşti şi a fost secretar general al Asociaţiei Române pentru Studiul Renaşterii şi al Asociaţiei Culturale Hispano-Române. În aceeaşi perioadă, a condus lucrările preliminarii pentru elaborarea unei enciclopedii în 24 de volume, sub auspiciile cotidianului „Universul”, începuturile literare ale lui Ciorănescu sunt legate de revista „Vlăstarul” a elevilor Liceului „Spiru Haret”, dar adevăratul debut trebuie socotit cel din 1930, în revista „Capricorn”: studiul Bibliografia unei polemici, unde se înseriază şi se discută pentru prima dată global Itinerariul spiritual al lui Mircea Eliade şi reacţiile pe care acest text le-a produs în epocă.

Imediat după august 1944 Ciorănescu ocupă postul de director al Teatrului Municipal din Bucureşti şi al revistei „Universul literar”. Numit ataşat cultural în 1946 la Ambasada Română din Paris, părăseşte această funcţie după alegerile din ţară şi îşi caută, în postura de cercetător la Centre National des Recherches Scientifiques (1948), rezolvarea situaţiei de exilat român, după ce în 1947 fusese, câteva luni, secretar de redacţie al revistei de critică „Le Livre”. Obţine prin concurs, în 1948, Catedra de limba şi literatura franceză la Universitatea din La Laguna, în Insulele Canare, în cadrul căreia, până în 1978, a predat şi un curs special de limba română. Preocupările sale  ştiinţifice se orientează, începând din această perioadă, spre problemele teoretice şi aplicative ale literaturii comparate.

 

 

 

 

 

Image result for Alexandru Ciorănescu,

 

A cercetat, prezentat şi tradus în limba franceză textele rămase de la Cristofor Columb, al cărui biograf şi analist a devenit.

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1991); frate cu scriitorii Ioan şi George Ciorănescu.

 

 

 

 

 

2012: A murit prof.emerit Paul D. Popescu, istoric (istoriograf al municipiului Ploieşti şi al judeţului Prahova), scriitor si publicist ; (nascut la Ploiesti, la 16 iulie 1927).

A urmat cursurile Facultatii  de Istorie a Universitatii Bucuresti, pe care le-a absolvit, cu merite deosebite, in anul 1949.Revenit in orasul natal,a fost profesor de liceu iar apoi,  inspector scolar de istorie la Sectia de invatamant a fostei regiuni Ploiesti (1953-1957) si la Inspectoratul Scolar Judetean Prahova, intre anii 1968-1988.

 

 

 

 

 

Image result for Prof. emerit PAUL D.POPESCU photos

 

 

 

 

Lucrari precum: „Istoria Prahovei in date, Ploiesti-Mileniul II. O istorie in date si imagini”, „Prahova si Ploiestii in timpul epopeii lui Mihai Viteazul”, „Prahova in vremea Revolutiei de la 1848”, „Ploiestii si Prahova in vremea dobandirii independentei de stat a Romaniei”, „Nicolae I.Simache. O istorie adevarata”, „Personalitati prahovene, Grigore Ion”, „Un erou «cunoscut», Take Ionescu al nostru, Th.V. Ficsinescu”. „Evocare a unui mare uitat, Gerard Joseph Duque traversandu-si epoca”, „Documente de piatra si de bronz ale Municipiului Ploiesti”,  „Ploiesti. Ghid de oras, Bulevardul Independentei”, „Municipalitatea ploiesteana”, „Cartea satelor chiojdene”, „Carte pentru Valcanesti”, lucrarile beletristice cu tematica istorica si multe altele il prezinta pe autor in calitatea sa de om al cartii si al cercetarii,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/19/o-istorie-a-zilei-de-19-noiembrie-video/

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

  10. http://documentslide.com/documents/romania-si-miscarea-francofona

19/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Ziua de 18 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

18 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

1392: Prima mentiune documentara a stolnicului (dregator personal al domnului) in Moldova.

Stolnicul era responsabil cu depozitarea produselor alimentare în cadrul curţii domneşti. Formal, el răspundea de masa Domnitorului, dar avea în grija sa şi moşiile de unde se asigurau cu hrană.

În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a dovedi că nu erau otrăvite. De asemenea, el avea o echipă numeroasă cu care lucra si trebuia să ştie ce bucate urmau să fie puse pe masa de ospăţ si pentru câţi musafiri..

 

 

 

 

1473: A început batalia de la Vodnău (Vodna) (18-20 noiembrie) in care  Stefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos, domnul Munteniei, care era sprijinit de osti otomane.

Oastea moldoveana ocupa Tara Româneasca.

Prevăzand un atac al turcilor, domnul Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii sale antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-o baza de aparare, dar şi de acţiune, pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte împotriva lui.

 

Radu cel Frumos

 

 

 

El şi-a ales foarte bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, datorită obligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478), fiind trimişi cca. 12 000 oşteni.

Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la locul numit pârâul Vodna. Şi acolo s-au bătut până seara, asemenea şi vineri şi sâmbătă până seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” (Cronicile slavo-române).

Localizarea acestei bătălii a fost făcută de Petre P. Panaitescu pe un afluent al râului Prahova, pârâul Vodna, aflat la c. 45 km de Bucureşti. Radu a pierdut „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită Dâmboviţa”.

Domnul muntean este înfrânt decisiv la Cetatea Dâmboviţei, şi pierde domnia. In data de  24 noiembrie 1473, oastea moldovenească a intrat în „cetatea Dâmboviţei”, capturând multe dintre bunurile lui Radu cel Frumos; „şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa o au luat-o lui şi doamnă şi toată avuţiia şi toate veştmintele lui cele scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui” (Grigore Ureche).

Stăpân pe capitala Ţării Româneşti, Ştefan cel Mare l-a impus domn pe Laiotă Basarab, care nu se va menţine decât o lună.

 

 

 

 

1561: Se sfarseste lupta de la Verbia (17-18 noiembrie ) în care Iacob Heraclid Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea  polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii ; (martie 1562).

 

 

 

 

 

1561: A început domnia lui Ioan Iacob Eraclid („Despot Vodă”) în Moldova, asasinat la 5 noiembrie  1563.

 

 

 

 

 

 

 

 

1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa “Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale;(18 / 30 noiembrie 1840).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1840: Se înfiinţează la Sibiu in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor – Uniunea meseriaşilor (18 / 30 noiembrie ), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.

 

 

 

 

 

1860: Conferinţa naţională a fruntaşilor politici români din Banat, desfăşurată la Timişoara, în zilele de 18 şi 19 noiembrie, adopta o moţiune prin care se cerea autonomia Banatului (teritoriul acestuia urmând să fie numit „Căpitanatul român”) sau să fie încorporat la Transilvania (devenită autonomă).

 

 

 

 

 

 

 

1864: Consiliul municipal a aprobat Stema noua a Bucurestiului, care avea ca element principal imaginea Sfintului Dimitrie Basarabov – patronul orasului.

La data de 7 decembrie a aceluiaşi an, prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza,  la propunerea ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti.

Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau poate cu un anumit tâlc duhovnicesc.

Echipa de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală.

Poate confuzia de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului.

 

 

 

 

Sfantul Dimitrie pe stema Capitalei Bucuresti

 

 

 

 

Asadar, dintr-o confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu ţine în braţe Psaltirea. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.

 

 

 

 

1874: Romania a aderat la Conventia internationala de la Geneva privind imbunatatirea conditiilor de tratament a  militarilor raniti in lupte, document care a dus la crearea Crucii Rosii.  

 

 

 

 

 

 

1876: S-a născut geologul Ion Popescu-Voiteşti; pionier al cercetărilor geologice româneşti; a întocmit o sinteză asupra geologiei (1921) şi a istoriei geologice (1935) a teritoriului României; (m. 1944).

 

 

 

 

 

 

 

1906: S-a nascut la Craiova, pictorul si graficianul roman  Corneliu Baba. A  urmat Facultatea de Litere si Filosofie si  in paralel a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti.

 

 

 

 

 

 Image result for corneliu baba photos

 Corneliu Baba- autoportret

 

 

 

Din 1934 si pana in 1938 a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza.

Artistul a expus in intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti romani celebri, au fost apreciate de critici. In plus, pictorul a surprins prin prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile sale.

Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma.

 Incepand cu 1946 a inceput sa predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar la Bucuresti.

Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani. in ziua de 29 decembrie 1997.

 

 

 

 

 

1907: S-a născut  Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Județul Maramureș – d. 8 octombrie 2000, București), folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000); (d. 8 octombrie 2000).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1944) a fost numit atașat cultural la ambasada română din Bratislava. Îndepărtat din învățământ în 1948, s-a ocupat, începând cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din București, mai întâi în calitate de coordonator al activității știintifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) și ulterior ca director (1965-1974).

A revenit la catedră în anul 1957, fiind conferențiar (1957-1962) și apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, șef al catedrei de literatură română veche și folclor de la aceeași facultate (1968-1972).

A mai deținut și funcțiile de președinte al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor (1971), de președinte al societăților de etnologie din Paris și New York, pe cea de membru al Academiei Americane de Știinte Sociale, precum și al altor numeroase societăți știintifice străine.

A fost profesor invitat la mari universități: Marburg (Germania), Berkeley și Ann Arbor (SUA), Paris (Franța).

Mihai Pop este primul român care a primit, în anul 1967, premiul internațional „Johann Gottfried Herder”.

 

 

 

 

1912: S-a nascut in localitatea Balti din Basarabia ocupata de Rusia, actorul roman  Colea Rautu ( Rutkovski ); ( d. 13.05.2008, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

fm1 1918 (18 noiembrie pe stil vechi/ 1 decembrie s.n), inca in vigoare in Vechiul Regat), Ferdinand I, in uniforma de Maresal al României si Regina Maria, in uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori, pe care il comanda onorific din 1915, intrau in Bucurestiul eliberat, pe sub un arc de triumf construit din lemn pe Calea Victoriei.

 Calare, în fruntea armatei române si a detasamentelor franceze si engleze, perechea regala  a strabatut Bucurestiul de la Mogosoaia pâna la Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde a primit defilarea trupelor .

 

 

 

[la+univeritate+3+1918.jpg]

 

 

 

 

 

 

 

 În istoria ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal a aparut in aceasta zi , când pe Dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului francez  Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu, ministrul de război roman, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant al Armatei române. Emoţionat, regele s-a  adresat  generalilor de armată cu cuvintele:

„Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la gradul de mareşal.”

 

 

 

 

 

1924: S-a născut la Buşteni, Camilian Demetrescu (prenumele la botez – Paul Constantin), pictor monumentalist, sculptor, grafician, eseist, teoretician al artei, publicist şi filosof, membru fondator al UAP. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, urmând şi cursuri de medicină şi de filosofie.

În 1968 refuză sa primeasca ordinul „Meritul cultural”, in semn de  protestfata de politica culturală oficială. În 1969 cere azil politic în Italia, devenind  unul dintre criticii vehemenţi ai regimului Ceauşescu.

 

 

 

 

 

 

Image result for Camilian Demetrescu

Foto: Împreună cu Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea

 

Expune în Italia şi în străinătate, în expoziţii personale de mare amploare la Parma (Palazzo della Pilotta – 1975), Viterbo (Palazzo dei Priori – 1977), Roma (Calcografia Nazionale – 1980); este participant şi unul dintre comisari ai Quadriennale Nazionale din Roma (expoziţia „Artisti stranieri operanti in Italia” – 1977), este invitat de două ori la Bienala de la Veneţia.

S-a afirmat în Italia printre cei mai mari reprezentanţi ai artei religioase (nouă dintre tapiseriile sale decorează sala de audienţe a Suveranului Pontif de la Vatican); (m. 6 mai 2012).

 

 

 

 

 

 

1931: A avut loc prima emisiune a Radiodifuziunii Române dedicată străinătăţii, preluată de Radiodifuziuni europene.

 

 

 

 

 

 

 

1935: S-a nascut la Cluj, cunoscutul regizor de  teatru şi realizator de emisiuni de televiziune, Cornel Todea; d.30 august 2012.

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre 1969 – 1971 a fost Director al Redacției Teatru – Film, TVR,iar
din 1987 Regizor și Director al Teatrului Ion Creangă.
A pus in scena peste 50 de piese de teatru la Teatrul Național București, Teatrul Nottara, Teatrul Național din Iași, Teatrul Național din Cluj, Teatrul din Piatra Neamț, Teatrul Mic, Teatrul Bulandra, Teatrul Ion Creangă.
A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
De asemenea a fost distins in 1960 la Roma, cu Premiul al doilea pentru regia spectacolului NU SUNT TURNUL EIFFEL,de Ecaterina Oproiu, in 1991 cu Premiul pentru cea mai bună regie cu spectacolul CEI MAI PUTERNICI, de August Strindberg, in 1993 cu Premiul APTR “Cea mai bună piesă TV a anului” pentru spectacolul „Trei Surori”, de A.P. Cehov

A primit in 1996 Premiul special al fundației Ethnos pentru “contribuția adusă la câștigarea unei perspective mai profunde asupra valorilor naționale”,in  1996 Premiul pentru regia spectacolului cu piesa într-un act IMPROVIZAȚIE LA ALMA de Eugen Ionescu si in 1998  Premiul UNITER pentru Teatru TV – piesa “Totul e un Joc”.

 

 

 

 

1937:  A fost inaugurată clădirea Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti, instituţie publică, cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului, construită din iniţiativa lui Stelian Popescu – preşedintele societăţii anonime „Universul”, de antrepriza ing. Emil Prager si  sub controlul prof. arh. Petre Antonescu.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” photos

 

 

 

A purtat in timpul comunismului, între anii 1957 – 1982, numele de Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa”.

 

 

 

 

 

 

 

1940: A încetat din viaţă  in urma unui atac de cord, Ion Inculeţ, om politic român din Basarabia, unul din ctitorii Marii Uniri; (n. 5 aprilie 1884).

In calitate de preşedinte al Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldovenesti,  a desfăşurat  o intensă activitate pentru unirea Basarabiei cu România, care a avut loc in ziua de  27 martie 1918.

 

 

 

 

 

 

 

A fost ministru in guvernele Romaniei si  membru titular (din 1918) al Academiei Române.  Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, fiul sau  Ion I. Inculeț,  fiind Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada) si  Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario.

A fost inmormantat in Biserica  Sf.Ioan Botezatorul din Bârnova, la periferia Iasului.

 

 

 

 

1963: Are loc  premiera filmului istoric “Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, film de referință în istoria cinematografului românesc in care este care evocată mișcarea istorică de eliberare de la 1821 din Muntenia.

 

 

 

 

 

Poster Tudor

 

 

 

 

 

 

I-a avut protagonisti pe marii actori Emanoil Petruț si  George Vraca.

 

 

 

 

 

 

 

 

1974: S-a nascut la Craiova, Lia Olguța Vasilescu, parlamentar  român, in prezent primar al orasului Craiova.

 

 

 

 

 

 

1992: A încetat din viaţă prozatorul si traducatorul român Radu Tudoran (Nicolae Bogza), fratele scriitorului Geo Bogza .

 

 

 

 

 

 

 

A publicat romanele de succes “Toate pânzele sus”, “Maria şi marea” s.a.; (n. 8 martie 1910, in localitatea Blejoi, jud.Prahova).

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori, care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: Pentru prima dată în cei 50 de ani de existență a Parlamentului European s-a vorbit românește în plenul acestei instituții, cu ocazia dezbaterii asupra extinderii Uniunii Europene, în cadrul unei simulări a Parlamentului European lărgit la care au participat țările candidate la UE, printre care și România.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/18/o-istorie-a-zilei-de-18-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

18/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: