CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Corifeii culturii române şi glumele lor nemuritoare…

 

 

Imagine similară

 

 

 

Într-o zi, la o şuetă cu Al. Cazaban şi Corneliu Moldovanu, Ion Minulescu, dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi, strigă să-l audă toată lumea:

– Mă, voi ştiţi că eu m-am născut  în  anul când a murit  Eminescu?

Replica lui Cazaban a fost promptă:

– Două mari nenorociri în acelaşi an !

 

Când avea nevoie de bani, Mateiu Caragiale se ducea în strada Sf. Ionică să amaneteze ceva. Într-o zi a luat de acasă o pipă veche şi s-a prezentat la „Muntele de Pietate”.

Un domn sobru a examinat pipa şi i-a dat pe ea 60 lei. Mateiu Caragiale a fost mulţumit de preţ.
Trecând pe strada Bărăţiei, a zărit, în vitrina unei dughene, o pipă la fel cu cea pe care o amanetase. Intră şi află că pipa costă 15 lei şi că negustoraşul de „antichităţi” mai avea destule piese de acest gen.

După vreo lună, când Mateiu se afla din nou în jenă financiară, luă pipa pe care dăduse 15 lei în strada Bărăţiei şi plecă cu ea la „Munte”.

Evaluatorul o cântări în palmă, clipi şiret pe sub ochelari şi-i plăti 60 de lei. Mateiu încasă banii şi o şterse, venindu-i să sară pe stradă de bucurie că-l păcălise pe evaluator.
Peste câteva luni iar nu avea bani. Dădu fuga pe Bărăţiei, cumpără o pipă cu 15 lei şi iar se prezentă la „Muntele de Pietate”.

După ce-şi încasă suma şi plecă fericit de trucul „infailibil” pe care îl descoperise.

Evaluatorul îi spuse unui prieten care asistase la această scenă   fluturând un zâmbet blajin şi atotînţelegător către amicul său :
– E fiul mai vârstnic al lui Ion Luca Caragiale. De un an de zile îmi tot aduce pipe de 15 lei bucata de pe Bărăţiei şi eu îi dau câte 60 de lei pe fiecare.

El crede că mă prosteşte, dar pot eu să-i ofer fiului marelui nostru Caragiale câte 15 lei?  

 

Arghezi s-a întâlnit, în preajma Cismigiului, cu Victor Eftimiu, îmbrăcat cu mantaua lui largă şi însoţit de câteva fete, care il „îngrijeau” acasă (soţia, o actriţă cunoscuta, ii murise de o vreme): il pieptănau, il masau, ii tăiau unghiile, şi celelalte… 

„Dragă, îţi prezint  secretarele mele”, zice Eftimiu, apelând la  o formulă pe care o socotea convenabilă pentru a putea scoate fetele în lume.

Iar Arghezi, cam pişicher, i-a răspuns:

„Ce spui, dragă, tot mai secretezi, tot mai secretezi?…” 

 

 

Tudor Arghezi nu-l aprecia sub nici un chip pe Demostene Botez, nici ca avocat, nici ca scriitor şi, de câte ori avea prilejul să se întâlnească cu el, i-o spunea în faţă.
Într-o zi, Arghezi venea la Uniunea Scriitorilor, unde s-a întâlnit cu Demostene Botez, care tocmai ieşea, şchiopătând.

Văzându-l atât de neajutorat, Arghezi i se adresă:
– Măi, Demostene, ce-i cu tine? Ce-ai păţit?
– Nu vedeţi, maestre? Sunt cu un picior în groapă! se văietă el.
– Nu-i nimic! Ţi-a rămas intact piciorul cu care scrii, îi replică Arghezi.

 


Dramaturgul Constantin Kiriţescu, director ani în şir în Ministerul Instrucţiunii Publice, căuta să-şi impună numai punctul lui de vedere şi, din această cauză, se făcuse nesuferit majorităţii oamenilor de cultură.
– Mare idiot trebuie să fie Kiriţescu acesta, judecând după mutră, zise furios într-o zi Ion Minulescu.
– Nu te lua după aparenţe, îl sfătui ” blând ” Arghezi. Mutra te înşeală. E cu mult mai idiot decât arată.

 


Magistrat tânăr, Alexandru Cazaban nu ştia cum să plece mai repede de la Judecătoria de Ocol din Răducăneni. Cum, în acel timp, Barbu Ştefănescu Delavrancea era ministrul Justiţiei, la intervenţia lui Alexandru Vlahuţă, Delavrancea  l-a primit în audienţă pe Al. Cazaban.
– Răducăneni. Răducăneni …, murmura Delavrancea cu ochii în sus, gânditor.

 Niciodată n-am admirat un răsărit de soare mai măreţ ca la Răducăneni! Şi, mă rog, de ce vreţi să plecaţi de acolo? Aud că sunteţi scriitor.

– Pentru că, vedeţi, Excelenţă – a explicat Al. Cazaban grăbindu-se să meargă drept la inima dramaturgului ajuns ministru – acolo n-am ocazia să admir…. un <Apus de Soare>.
Delavrancea a savurat poanta rozându-şi mustaţa şi a scris pe cererea de transfer a tânărului magistrat: „Se aprobă”.

Pe când era profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, George Călinescu a invitat doi studenţi la el acasă. Aceştia n-au venit în ziua fixată, ci a doua zi, la aceeaşi oră.

Deschizându-le uşa , doamna Alice Călinescu i-a în­trebat ce doresc, iar ei au răspuns că au fost invitaţi, dar n-au putut veni cu o zi înainte din cauza unor obligaţii la facultate şi au întrebat:
– Domnul profesor este acasă?
Din pragul uşii, amfitrioana şi-a întrebat soţul:
– Eşti acasă, dragă?
– Nu, dragă, nu sunt acasă!
– Aţi auzit băieţi, nu e acasă, l
e-a spus candid doamna Călinescu.

Înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, Şerban Ciocu­lescu urma în paralel şi Dreptul, pentru a-i face plăcere bunicului său. Teroarea studenţilor era dreptul roman şi profesorul Ştefan Longinescu, care avea mania clasificărilor şi subclasificărilor, subîmpărţirii în diverse paragrafe de tipul I, II, III, IV etc, 1, 2, 3, 4 etc.,  A, B, C, D etc., a, b, c, d etc.

La examen, dacă subiectul compara cinci subdiviziuni, el nota fiecare răspuns ridicând câte un deget de la mâna stângă strânsă pumn.
Un astfel de subiect ce compara cinci subdiviziuni i-a căzut la examenul de drept roman lui Şerban Cioculescu, care a început, transpirând, să le enumere în timp ce profesorul ridica câte un deget.

Sărind peste diviziunea a doua, dar enunţân­du-le pe celelalte, a rămas un deget nedesfăcut de la mâna profesorului, el făcând gestul invers închizându-le la loc pe celelalte patru degete şi arătându-i degetul respectiv îl întrebă necruţător:
– Ce e acesta?
Cioculescu i-a replicat prompt :
– Degetul arătător.
Ilaritatea a fost generală, profesorul a zâmbit sardonic şi i-a dat bilă roşie, trântindu-l la examen.

 

 

  Pe când era şi director al Institutului de Literatură, Mihail Dragomirescu  intră odată satisfăcut în aula Fundaţiei Universitare, unde dădu cu ochii de  Şerban Cioculescu, veşnicul său rival în dispute.
– Ei, ce zici, Cioculescule, teoriile mele se discută la congresul de la Copenhaga…
– Ce să zic, domnule profesor, decât că e ceva putred în Danemarca! a fost replica lui Cioculescu.

La „Capşa”, Şerban Cioculescu şi Alexandru Cazaban se duelau verbal, bineînţeles în glumă.
Zice Cazaban:
– Eu nu scriu, ca unii, pentru şer-bani!
– Nici eu nu scriu, ca alţii, numai cazaban-alităţi! i-a în­tors-o Cioculescu.  

Frecventată mai întâi exclusiv de marea boierime, de oameni de stat, prinţi şi chiar regi, diplomaţi, generali etc., cafeneaua Capşa va fi adoptată de scriitori şi artişti în 1930, dup[ ce s-a ]nchis cafeneaua Oteteleşanu, fieful lor.

Atmosfera scorţoasă de până atunci a cafenelei Caa a devenit mai agitată, dupa ce aici au „năvălit”scriitorii şi artiştii.

Discuţiile au devenit mai aprinse, şi nu s-au purtat cu voce scăzută, ca altădată, comentariile au devenit mai acide, ba uneori mai izbucneau şi mici certuri.

Bârfa, mereu la modă în veselul mediu scriitoricesc, a dat naştere celebrei epigrame a lui N. Crevedia:

La Capşa unde vin toţi seniorii / Local cu două mari despărţituri / Într-una se mănâncă prăjituri / Într-alta se mănâncă scriitorii.

25/06/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, UMOR | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI CONCRETE DESPRE FEMEI

 

 

[festivalul_veseliei.jpg]

 

 

FEMEIA ÎN ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

 

 

– Care este ultimul lucru care s-a auzit prin radio înainte de explozia navetei Challenger?
– „Nu atinge butonul ăla, tâmpito!”

 

– Care este asemănarea între o farfurie zburătoare și o femeie inteligentă?
– Nu există dovezi palpabile privind existența vreuneia dintre ele…

 

 

– Care este femeia ideală?
– O blondă frumoasă, nimfomană, mută, surdă și orfană de mamă.

 

 

– Care este asemănarea între o femeie și un uragan?
– La venire, în ambele cazuri, e cald și umed, iar la plecare, în ambele cazuri, rămâi fără casă și mașină.

 

 

– Cum să faci să te căsătorești cu o femeie tânără, frumoasă, bogată și inteligentă?
– Te căsătorești de patru ori!

 

– Care este diferența dintre o baterie și o femeie?

– Bateria are și o parte pozitivă!

– Ce este pozitiv în faptul ca nevasta se rostogoleşte pe treptele pivniţei? 

– Poate sa aducă şi câteva sticle de vin când se întoarce. 

 

 

 

– Cine a reuşit să pună femeia la locul ei, în toată istoria mondială?

– Meşterul Manole. 

 

– Când te poate ajuta o femeie sa devii milionar? 

– Când esti miliardar…

 

– Ce face o femeie care nu are cu ce se îmbrăca?

 -Se învaluie în tăcere. 

 

-Care este asemănarea dintre o femeie şi o broască? 

-Ambelor le este frică de barză. 

 

 

-Care este deosebirea dintre o femeie bună si una rea? 

-Femeia buna se duce in Rai; femeia rea se duce unde vrea ea. 

 

 

-Care este diferenţa dintre femeie şi oglindă? 

-Oglinda reflectă fără să vorbească, femeia vorbeşte fără să reflecteze. 

 

 

 Scrisoare de dragoste

31/05/2017 Posted by | UMOR | , , , , , , , | 1 comentariu

ROMÂNII AU UMOR !

Motto-ul zilei!

Dacă cineva râde, râzi cu el împreună!
Dacă cineva cântă, cântă cu el împreună!
Dacă cineva lucrează – lasă-l să lucreze!​

 

 

 

Care mai e situația în România, m-a întrebat la telefon vărul din Canada?
– Mulțumim lui Dumnezeu, de bine de rău, avem pe cine înjura!

 

 

 

Imagini pentru caricaturi umoristice

 

 

 

 

Un urs la farmacie:
– 50 de prezervative vă rog.
Doi iepuri în spatele lui râdeau de se prăpădeau.
Ursul îi vede şi se întoarce supărat la farmacist:
– 52!

 

 

 

Cei trei purceluși se jucau veseli, se tăvăleau pe covor, râdeau şi cântau … când brusc, se deschide  ușa și în cameră intră lupul.

Toți 3 au încremenit…
Lupul jovial:
-Salam Aleikum !
Toți au răsuflat ușurați…
– Uff! Slavă Domnului, e musulman !

 

 

 

Alergam prin parc  azi dimineață când un tip mi s-a alăturat și m-a  abordat:
– Te deranjează dacă alerg și eu cu tine?
– De ce? Ai furat și tu o poșetă?

 

 

 

 

10 septembrie 2001.
Feciorul lui Bin Laden vine supărat de la şcoală şi tac’su îl întreabă:

– Ce-ai pățit?
– Am luat 4 la geografie.
– Dar, ce te-a întrebat?

– Care e cea mai înaltă clădire din New York și am spus Empire State Building…
– Ei, las’ că rezolvă tata !…  

 

 

 

 

Două prietene stăteau de vorbă:


-Te-ai uitat vreodată în ochii soțului tău în timp ce faceai sex?
-Da.
-Și ce mutră avea?
-Stătea în ușa ca prostul!…

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

 

 

Te învăţ eu ce să faci dacă nu poţi dormi: ia câteva pahare de coniac.
– Câte?

– Nu  trebuie să le numeri. Până adormi.
– Şi dacă tot nu adorm?
– Păi, după atâtea pahare de coniac, puţin îţi mai pasă dacă dormi sau  nu ! 

 

 

 

În  autobuz, un tip o pipăie insistent pe domnişoara  din faţa lui.

Aceasta întoarce capul şi-i spune enervată:
– Domnule, te rog…
– Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere…

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

Romantic incurabil, un vasluian şi-a uimit soţia de Valentine’s Day!

Nu a bătut-o.

 

 

 

Mă enervează prietena mea, deoarece își lasă lucrurile împrăștiate prin toată casa.

O face dinadins, ca să le găsească nevastă-mea…

 

 

La doctor…

Va recomand o viată sexuală regulată. Sunteţi casatorită sau aveţi un amant ?
– Am şi soţ şi amant, domnu’ doctor, dar se cam lasă unul pe altul…

 

 

 

Gânduri grele

Nevastă-mea e ca o grenadă.

Dacă-i scot inelul, îmi dispare casa…

Am un sfat pentru studenți:

Copiuțele pentru examene, scrieți-le pe bancnote de 100 de euro.

În acest fel, încercarea profesorului de a vă lua copiuța, se poate califica drept act de corupție.

În momentul în care la şaormerie începe să se taie carnea, deja îmi plouă în gură…
Aşa o fi şi la vegani, când vecinul lor tunde iarba?

Acum ştiu care sunt cele 4 avantaje ale alăptatului la sân:

 

1. Laptele nu necesită fierbere.
2. Pisica nu-l poate fura.
3. E disponibil oricând e nevoie de el.
Care e al 4-lea avantaj?
Foarte simplu, laptele e disponibil în recipiente atrăgătoare !

Alfred Nobel este recunoscut ca inventator al dinamitei în toată lumea, deoarece ceilalţi au fost de nerecunoscut…

 

Soţia mea mi-a cerut să o duc într-un loc unde n-a mai fost de mult.

I-am sugerat bucătăria…

 

Exista 3 tipuri de oameni: unii care ştie să numere şi alţii care nu ştie.

 

Boierii exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi, dar vitejii haiduci îi atacau şi îi uşurau de lovele în toate baladele.

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca păsările, animalele şi peştii care zburdă prin codri.

De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure.

Acolo ei cântau suflând din frunză şi lăsându-i pe boieri cu buza umflată.

Mica publicitate:

Băiat serios de 20 de ani, caut de lucru. Îngrijesc babe de cel mult 18 ani.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/01/08/un-mare-epigramist-si-un-roman-adevarat-pastorel-teodoreanu-2/

28/05/2017 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: