CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Arhivele furnizează din ce în ce mai multe dovezi privitoare la iminența punerii în aplicare a planurilor lui Stalin de invadare în 1941 a României, Germaniei și a întregii Europe occidentale și caracterul preventiv al atacului german împotriva URSS

 

 

Iosif Stalin și Adolf Hitler, colaj

Foto: Iosif Stalin și Adolf Hitler, colaj  www. moldova.europalibera.org 

 

 

La 80 de ani de la debutul militar al celui de-Al Doilea Război Mondial se poate constata o exacerbare a tendinţei ofensiv-mitologice din ultimii ani a propagandei Rusiei oficiale în încercarea acesteia de a rescrie, reinterpreta şi manevra în scop politic istoria a celui de-Al doilea Război Mondial, care a schimbat faţa Europei şi lumii.

În Al Doilea Război Mondial, URSS a mobilizat în structurile militare (şi militarizate) peste 34 de milioane de cetăţeni, reprezentând aproape 20% din populaţie, dublul pragului de 10% considerat în tratatele militare ale vremii ca fiind limita superioară la care un stat industrializat normal putea suporta mobilizarea generală fără a se ruina.

URSS a fost însă orice altceva decât un “stat normal”. Înainte ca primul cartuş să fi fost tras pe frontul de Est, regimul sovietic exterminase deja, “pe timp de pace”, peste 10 milioane dintre proprii cetăţeni, dintre care 5-7 milioane numai prin marea foamete (Holodomor) organizată deliberat în Ucraina.

Presiunea pusă pe civilii sovietici – “norocoşii” care fuseseră lăsaţi în viaţă până în 1941 – pentru a susţine o armată care includea o cincime din populaţie (aproape toţi bărbaţi tineri, de vârstă activă), într-un regim precum
cel stalinist, depăşeşte cu mult imaginaţia medie actuală.

Moscova ar vrea să şteargă din memoria universală istoria primilor doi ani de război. După ce îndelungata poziţie oficială de negare a existenţei anexelor secrete ale pactului Ribbentrop-Molotov a devenit nesustenabilă odată cu dizolvarea URSS, discursul oficial rus s-a retras pe o linie de “argumentaţie” mai facilă, admiţând existenţa trocului cu Germania nazistă, pe care îl “justifică” însă prin “necesitatea URSS de a câştiga timp pentru a-şi pregătiri apărarea“.

Este un “argument” care ultragiază logica elementară: dacă URSS se “temea” într-adevăr de o agresiune germană, cel mai bun lucru pe care-l putea face era să lase Polonia (aflată în relaţii ostile cu Germania din martie 1939) exact acolo unde se afla, nu s-o împartă cu Hitler în august 1939, oferind astfel armatei germane o frontieră terestră directă cu URSS.

Fără o frontieră comună germano-sovietică, atacarea URSS de către Germania ar fi fost excepţional de dificilă (atât militar, dar şi politic), iar atacarea URSS “prin surprindere” ar fi fost imposibilă.

Istoria Europei în secolul 20 nu se poate înţelege fără acceptarea faptului evident că pactul sovieto-german semnat la Moscova, la 23 august 1939, a fost actul politic fondator al celui de-Al Doilea Război Mondial.

Actul militar care a dus la declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondal a fost atacarea Poloniei de către Germania nazistă la 1 septembrie 1939, numai că  Berlinul şi Moscova au intrat ca aliate în acel război.

Stalin a fost (mult) mai inteligent decât Hitler, l-a lăsat pe acesta să atace primul şi să “încaseze”, două zile mai târziu, declaraţiile de război ale Marii Britanii şi Franţei. La 3 septembrie 1939 “marele război imperialist” a început, iar URSS şi-a atins apogeul geopolitic al istoriei sale..

La 17 septembrie 1939, URSS a comis exact aceeaşi infracţiune gravă asupra dreptului internaţional ca şi Germania nazistă la 1 septembrie 1939: o agresiune militară neprovocată contra Poloniei. Aflate deja în război cu Germania, Marea Britanie şi Franţa n-au judecat cu aceeaşi măsură şi nu au declarat război şi URSS, care până în vara lui 1940, deşi intrată făţiş într-un tratat de “neagresiune şi prietenie” cu Germania nazistă, a anexat nederanjată de Occident mai mult de jumătate din Polonia, o cincime din România, cele 3 state baltice şi părţi din Finlanda.

Raportarea radical diferită a democraţiilor occidentale faţă de cele două totalitarisme sanglante ale secolului 20 are ca zi oficială de naştere 17 septembrie 1939, aceasta fiind cheia înţelegerii modului timorat şi defensiv în care Occidentul răspunde, astăzi, ofensivei propagandistice a Moscovei pe subiectul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În ce priveşte situaţia din 1941, propagandiştii de la Kremlin nu au nicio explicaţie logică pentru faptul că 14 armate sovietice (primul eşalon strategic al Armatei Roşii ) erau “lipite” de frontierele de vest ale URSS la 22 iunie 1941, iar alte 3 armate (al doilea eşalon strategic, aflat în faza de completare a efectivelor) se aflau în faza finală de mobilizare la circa 100-200 de kilometri spre est. Toate au fost victime sigure, fiind încercuite şi distruse sau devastate în primele săptămâni ale blitzkrieg-ului german. Din cei 11 milioane de militari pierduţi de URSS în război, 40% au fost pierderile provocate de asaltul iniţial german, între iunie şi noiembrie 1941.

O cifră frapantă, care trimite la o mare întrebare: de ce era grosul armatei sovietice din 1941 masat la frontierele de vest ale URSS?

 

 

 

 

 

Desfăşurarea forţelor germane şi sovietice pe 22 iunie 1941. Ambele tabere ocupaseră poziţii de atac.

 

Foto: Desfăşurarea forţelor germane şi sovietice pe 22 iunie 1941. Ambele tabere ocupaseră poziţii de atac.

 

 

 

Documente găsite după 1991 în arhivele militare sovietice, confirmă că atacul lui Hitler din 22 iunie 1941 asupra Uniunii Sovietice a fost necesar, pentru că a reușit să împiedice o invazie sovietică asupra Germaniei și României, care fusese planificată pentru iulie 1941.

S-a dovedit că Hitler a apreciat corect că un atac preventiv împotriva sovieticilor era necesar, dat fiind faptul că aceștia se aflau într-o fază avansată a pregătirilor de atac asupra Germaniei și a întregului continentului european.

Așa se explică de ce, pe 22 iunie 1941, prin operaţiunea „Barbarossa”, Hitler şi aliaţii săi (printre care şi România, căreia sovieticii îi cotropiseră cu un an înainte provinciile istorice românești Basarabia și Bucovina de nord), au hotărât să atace preventiv URSS-ul lui Stalin.

Stalin pregătise minuțios între august 1939 și iunie 1941, întărirea forţei militare a Armatei Roșii, sporindu-i efectivele de la 1,5 la 5,5 milioane de militari și creșterea numărului de divizii de la 120 la 303, așadar sensibil mai mulţi soldați decât concentraseră  Germania şi aliaţii ei.

Semnificativ este faptul că umărul total de divizii de tancuri ale armatei germane în momentul operațiunii Barbarossa era de 20, comparativ cu cele 61 de divizii de tancuri de care dispunea armata sovietică.

Primul obiectiv de bază al planului de invazie sovietică a Europei era să ocupe România, cu scopul de a tăia accesul Germaniei la câmpurile petroliere românești, ceea ce ar fi condus la imobilizarea forțelor armate ale acesteia , urmată de o înfrângere sigură .
Imediat după ce cucerea Berlinul și forța capitularea germanilor, Armata Roșie ar fi continuat ofensiva în vederea ocupării întregii Europe.

Autorul britanic Anthony Beevor este de părere că Operațiunea Barbarossa în urma căreia Hitler și aliații Gerrmaniei au invadat URSS a fost maicurând o operațiune preventivă în urma căreia s-a reușit distrugerea a peste 20.000 de tancuri sovietice și mii de avioane de luptă concentrate la frontiera de est și care aveau menirea de a invada peste doar câteva săptămâni teritoriul german, amânând astfel subjugarea Germaniei și a Europei de Est cu aproape 4 ani.
În cartea sa „Chief Culprit”.

La rândul său, un bun cunoscător al istoriei perioadei staliniste, Viktor Suvorov, sugera că Hitler a făcut bine invadând Uniunea Sovietică, deoarece a salvat Europa Occidentală de cotropitorii ruși.

Pentru o armată care pregătea o ofensivă, dispunerea în teren era firească. Ciudăţeniile apar însă la analiza dispunerii Armatei Roşii, adică a armatei unui stat care – ne spune până azi istoria oficială de la Moscova – era “iubitor de pace”, se pregătrea “de apărare” şi “se temea” de agresiunea Germaniei naziste (suficient de mult încât să încheie pactul din 1939 pentru “a câştiga timp”).

În plus, ordinele de încorporare fuseseră trimise spre alţi 14 milioane de cetăţeni sovietici, conturând tabloul unei mobilizări totale de război, lansate evident înainte de atacul german din 22 iunie 1941.

 

 

 

 

 

În 1941, când au intrat în URSS, nemţii habar n-aveau că inamicii lor îi surclasează atât ca număr, cât şi ca performanţe ale tehnicii de luptă

 

În 1941, când au intrat în URSS, nemţii habar n-aveau că sovieticii îi surclasau atât ca număr, cât şi ca performanţe ale tehnicii de luptă

 

 

 

 

Spre comparaţie, Germania avea să introducă mobilizarea totală a populaţiei şi economiei pentru efortul de război abia în februarie 1943, după înfrângerea de la Stalingrad.

Stalin nu avea cum să creadă, aplicând logica de bază, că Hitler va ataca cu 3.300 de tancuri o armată care avea 24.000 de tancuri, şi nici că-şi va trimite soldaţii în URSS doar cu haine de vară în dotare.

În logică “liniară”, Hitler “nu putea” să atace, şi totuşi a făcut-o. Şi inclusiv sursele sovietice de după 1945 (memoriile comandanţilor militari, de exemplu) indică aceeaşi concluzie: dezastrul militar al URSS din 1941, care a stat la baza pierderii a 27 de milioane de cetăţeni, s-a datorat faptului că armata germană a atacat ”în cel mai prost moment cu putinţă” pentru armata sovietică, respectiv când aceasta era în proces de concentrare-organizare pe frontiera de vest şi de mobilizare generală în interior.

Cu siguranţă, mişcările Armatei Roşii din prima parte a anului 1941 nu au vizat “strângerea recoltei”: nici Hitler, nici Stalin, nu au avut vreun moment intenţia să respecte pactul Ribbentrop-Molotov, în principal pentru că regimurile totalitare, de factură criminală, nu-şi respectă, prin “definiţie”, angajamentele.

 

Pentru Europa însă, consecinţele au fost funeste.

Victor Suvorov susţine că Stalin se pregătea să atace pe un front de la Baltica la Marea Neagră, iar atacul lui Hitler din 22 iunie 1941 nu a fost altceva decât o lovitură grăbită de prevenire a tăvălugului sovietic ce se pregătea să pornească spre Atlantic.

În sprijinul raţionamentului său, Victor Suvorov aduce o prezentare extrem de detaliată a dispozitivului militar sovietic de la graniţa cu Germania nazistă şi cea cu România. Cifrele exacte şi denumirile unităţilor le găsiţi în cărţile lui Suvorov. Dar sunt confirmate aceste afirmaţii din alte surse?

Istoricul român Petre Opriş a verificat în arhivele militare ce ştiau românii şi germanii despre dispunerea trupelor sovietice (în „Omagiu istoricului Dan Berindei”, Focşani, 2001, p. 415-425). Informaţiile din rapoartele militare româneşti au rezultat în urma spionajului, iar datele nu au cum să coincidă perfect cu cele prezentate de Victor Suvorov (care nu prea citează surse exacte în sprijinul afirmaţiilor sale).

Chiar şi aşa, spionajul românesc a stabilit în vara anului 1941 că în Bucovina, pe Prut şi la Marea Neagră sovieticii aduseseră între 20 şi 24 divizii de infanterie (dintre care cel puţin 5 divizii de infanterie motorizată), 2-4 divizii de cavalerie şi 6-7 brigăzi motomecanizate. Pe Nistru se găseau încă 4 divizii de infanterie, 4 divizii de cavalerie şi cinci brigăzi motomecanizate. Informaţiile obţinute de spionii armatei române coincid cu datele prezentate de Victor Suvorov. Doar deschiderea arhivelor armatei sovietice ar putea tranşa definitiv chestiunea.

O concluzie a spionajului militar german prezent pe Prut din 7 iunie 1941: „Această concentrare de trupe rapide dă posibilitatea ruşilor în orice moment să treacă la ofensivă pentru a pătrunde în Moldova.

După cadrul general şi rapiditatea execuţiei măsurilor ruseşti trebuie contat că armata rusă poate fi gata pentru ofensivă către sfârşitul lunii iunie”. Victor Suvorov afirmă că Stalin dorea să declanşeze atacul în prima duminică a lunii iulie 1941, doar că Hitler i-a luat-o înainte.

După decenii, opinia celebrului gazetar Pamfil Seicaru rămâne deosebit de actuală:

„Propaganda a depus eforturi neintrerupte, neobosite, pentru a proiecta imaginea unei Rusii victime a agresiunii naziste, cea a unei democratii atacate, invadate de hoardele fasciste (…). Rusia, victima a agresiunii popoarelor vecine? Guvernul sovietic avea, fara indoiala, tot interesul sa difuzeze minciuna nerusinata ca Rusia este un stat expus fara incetare invaziilor (…). Alianta incheiata cu Napoleon avea, in linii generale, aceeasi factura ca si pactul semnat in 1939 de catre Stalin si Hitler.

In 1812, ca si in 1941, ruptura aliantei a fost provocata de manevrele ascunse ale Rusiei, care se pregatea sa atace vechiul sau aliat de indata ce acesta s-ar fi gasit intr-o situatie dificila” („Sa ramana doar cenusa”, Editura Fronde, Alba Iulia – Paris, 1996, pag. 19-20).

 

Surse:

http://valeriusaharneanu.com/cristian-negrea-minciuna-22-iunie-1941

https://www.aesgs.ro/in zori ei nu  dormeau

https://historice.ro/de-ce-a-atacat-hitler

http://www.contributors.ro/sinteze/dupa-80-de-ani

https://mateiudrea.wordpress.com/2015/06/21/22-iunie-1941-a-devansat-operatiunea-barbarossa- 

13/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ec.dr. Ilie Șerbănescu, vicepreședintele Societății Române de Economie: Ce se va întâmpla cu creșterile de salarii și pensii în viitorul apropiat?

 

 

 

 

Image result for colonia romania photos

 

 

Manevra liberal-bruxelleză cu deficit bugetar de 4% din PIB

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a montat-o.

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care  le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei.

A fost deranjat îndeosebi de:- creșterile de salarii și pensii;- măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom;- taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor „off shore” din Marea Neagră.

Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.

Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin O.U.G. 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din O.U.G. 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!

Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, P.S.D. a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească deoarece resurse din cer nu vin!

Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu P.S.D., deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul.

Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare.

Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, „legea off shore” a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic.

Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească!

Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime.

Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips!

Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți!

Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, P.N.L., U.S.R., P.M.P., și nu cu „ciuma roșie”.

Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?!

Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid!Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi.

Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent P.I.B. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern P.S.D., era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână.

Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent P.I.B. implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgențe, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare.

Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri P.S.D.!

Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, P.S.D.!

Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!

Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea P.I.B.-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Ec. Dr. Ilie Şerbănescu

 

 

 

Image result for ilie serbănescu

 

Ilie Șerbănescu (n. 20 iulie 1942) este un economist român, ministrul reformei, președintele Consiliului pentru Reformă în guvernul Victor Ciorbea, de la 5 decembrie 1997 până la 17 aprilie 1998. A absolvit Academia de Studii Economice, București, este doctor în economie și vicepreședinte al Societății Române de Economie.

A scris peste 600 de articole și studii asupra reformei postdecembriste din România precum și 5 cărți: „Corporațiile transnaționale” (1978) „Terra portret în alb-negru” (1980) „Reforma economică în România: jumătățile de măsură dublează costurile sociale” (1994) „Manifestul partidului imobilist” (1996) „România, o colonie la marginea Europei” (2016).

 

13/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 13 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

13 ianuarie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

Anul 27 i.Hr.: Octavianus  incepe reorganizarea  statului și  a  armatei Imperiului Roman. Statul roman devine Principat. 

 

 

 

Augustus Octavianus Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr.), a fost primul impărat roman.

A condus ca un dictator timp de mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială.

Si-a luat titlul de titlul de “Augustus” (“cel venerat”),  în anul  27 î.Hr. Dupa moartea sa  care a survenit pe 19 august anul 14,  Senatul l-a  divinizat,votandul în Panteonul zeilor romani .

 

 

532: Revolta izbucnita in capitala Imperiului  Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora, cunoscuta sub numele de ”răscoala Nika”, s-a  amplificat.

Revolta care si-a luat  numele de la strigătul răsculaților: Nika (în greacă = victorie) si la ea a participat întreaga populație din Constantinopol, care cerea abdicarea lui Iustinian.

 

 

 

 

Imparatul Iustinian

 

 

 

Refuzulul  împăratului de a amnistia insurgenții, a dus la escaladarea revoltei, rasculatii arzand palate si  jefuind  depozitele  prefecturii si masacrand soldati imperiali și oficiali ai statului.

Pe 14 ianuarie. Revolta a devenit o adevărată insurecție. Cincisprezece bazilici printre care Hagia Sofia, Senatul si Palatul Imperial au ars  timp de trei zile.

Aproape un sfert din oraș a ars în cele șase zile cât au durat tulburarile, care nu au încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni.

Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care voiau să îl proclame împărat, Hepatius, un senator, fiul fostului împărat Anastasiu I.

După încetarea luptelor, execuțiile au continuat, din ordinul împăratului, în rândurile suspecților de crime sau răzvrătire, acest val de execuții prinzându-l și pe Hepatius, care încercase totusi  fără sa reuseasca, să oprească răscoala.

 

 

 

 

 888: Odo, conte de Paris si marchiz de Neustria, devine regele francilor (888- 898), primul din dinastia Robertinilor.

 

 

 

 

1435: Papa Eugeniu al IV-lea emite Enciclica Sicut dudum, prin care condamna sclavia la care erau supusi indigenii guanși din Insulele Canare.

Sicut Dudum  denunta relele tratamente la care erau supusi bastinasii Insulelor Canare, cu toate ca erau crestini botezati, si cere eliberarea imediata din sclavie a acestor oameni, fara sa fie necesara vreo plata, iar  cei care refuzau punerea in aplicare a acestei Enciclice, urmau sa fie excomunicati.

Totusi, acest apel papal a avut un ecou slab in randul stapanilor de sclavi spanioli.

Practic marea majoritate a guansilor care au incercat sa reziste cuceririi spaniole au fost ucisi, iar cea mai mare parte dintre supravietuitori au fost au fost vanduti ca sclavi, multi fiind fortati sa imbratiseze religia catolica.

In urma invaziei spaniole, limba si cultura guanșilor au disparut.

 

 

 

 

1524: Radu de la Afumați (1522–1529) primește la Istanbul confirmarea celei de-a doua domnii a Țării Românești.

 

 

 

 

 

Radu de la Afumați, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost domnitor al Țării Românești în perioadele:  decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529.

Ginere al lui Neagoe Basarab, el a fost căsătorit cu Ruxandra fiica acestuia, la 21 ianuarie 1526.

 A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești.

Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă.

Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii.

La îndemnul boierilor Craiovești s-a supus un timp sultanului, dar  la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis.

Se spune că ar fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia, situată în nordul orașului Râmnicu Vâlcea.

 După moartea lui Radu, Ruxandra a devenit soția unui alt voievod, Radu Paisie.

 

 

1553: S-a nascut  Regele Franței,  Henric al IV-lea (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Burbon; (d. 1610).

Henric IV, regele Frantei

1602: Se publica piesa lui William Shakespeare, Nevestele vesele din Windsor.

 

 

 

1610: Galileo Galilei descopera cel de-al patrulea satelit al planetei Jupiter, Callisto.

 

 

 

1625: Moare Jan Brueghel cel Batran, pictor flamand (nascut in 1568).

A pictat împreună cu Rubens Alegoriile celor cinci simțuri.

1776: Razboiul de independență al Statelor Unite: George Washington intră triumfal in New York , in fruntea trupelor sale.

 

 

 

1855: Apare săptămînal la Iaşi, Moldova, revista ştiinţifică, istorică şi literară “România literară”, editată de Vasile Alecsandri.În paginile revistei, Alecu Russo publică (în versiune proprie) poemul “Cîntarea României “.

 

 

 

 

 1864: Împăratul rus Alexandru II-lea a aprobat cererea călugărilor veniţi de la mănăstirea Neamţ de a întemeia la Chiţcani in  Basarabia ţaristă, mănăstirea Noul Neamţ.

 

 

 

1866: S-a nascut  Constantin I.C. Bratianu, om politic si de stat din Romania, presedinte al Consiliului de ministri din Romania.

A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.

 

 

 

 

 

 

A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 și 1938 a fost ales permanent deputat în Parlament din partea Partidului Liberal. In 1933  a fost numit Ministru de Finanțe, iar in  1934  a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal.

Este arestat in timpul regimului comunist adus de tancurile sovietice si moare in detentie  în anul 1950, in jurul datei de 5-6 mai, probabil în închisoarea de la Sighet .

 

 

 

1873: S-a născut la Copăcel, comitatul Făgăraș, azi în județul Brașov, Vasile Suciu, al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920-1935, membru de onoare al Academiei Române; ( d. 25 ianuarie 1935, Blaj).

 

 

 

Vasile Suciu

Vasile Suciu

La 27 noiembrie 1918 Vasile Suciu a dat Circulara pastorală nr. 5742, prin care anunța prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, subliniind dreptul popoarelor la autodeterminare, urmând principiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Thomas Woodrow Wilson.

În circulara citată, Vasile Suciu dă poruncă preoților și credincioșilor: „Faceți-vă Sfaturile voastre naționale române în fiecare comună românească și faceți-vă gărzile voastre naționale române supuse nemijlocit Sfatului Național Român comunal. Cu ajutorul acestora păziți rânduiala […] prin aceasta ordon tuturor, fraților preoți, ca în toate slujbele bisericești și dumnezeiești să fie pomenit Sfatul Național Român”

În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu România. „Unirea”, publicație a Mitropoliei Române Unite cu Roma, care apărea sub directa conducere a lui Vasile Suciu, era, în acel moment istoric, singurul ziar național oficial al pregătirii și împlinirii Marii Uniri.

Cei 1228 de delegați au votat unirea Transilvaniei cu România și au ales un Consiliu Dirigent, avându-l președinte pe Iuliu Maniu. Consiliul Dirigent avea sarcina să conducă provincia până la integrarea ei în regatul României.

În anul 1919,  Vasile Suciu a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință.

În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a  adus la cunostinta  că porunca dată de la București primului episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească”, a fost încălcată, nu a fost ținută, iar în Biserica Română Unită s-a slujit doar în limba română.

 

 

 

 

1879: S-a născut naturalistul roman Ioan Borcea; alături de Grigore Antipa, a fost întemeietorul hidrobiologiei în România; fondatorul staţiunii zoologice marine de la Agigea (1926); membru corespondent al Academiei Române; (d. 1936).

 

 

 

1898: Articolul “J’accuse” al lui Émile Zola a fost publicat în ziarul L’Aurore în legatura cu afacerea Dreyfus.La timpul respectiv, procesul de inalta tradare Dreyfus ,a declansat o acerba lupta politica intre fortele politice de dreapta si  cele de stanga din Franta.

 

 

 

 

 

 

1906: A murit Aleksandr Stepanovici Popov, savant fizician rus.

In timpul unei sedinte a Sectiei de fizica a Societatii ruse de fizica si chimie (7.05.1895), a demonstrat functionarea primei statii de radioreceptie.(n. 4 martie s.v. /16 martie 1859 s.n. – d. 13 ianuarie /31 decembrie 1905).

 

 

 

 Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit insa lui, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții.Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg  de către Guilermo Marconi, un inventator italian. Contributii importante in acest domeniu a avut si savantul american de origine istro-romana Nikola Tesla.

 

 

 

 

1910: A avut loc prima transmisie radiofonică de operă: Enrico Caruso cântând pe scena Metropolitan-ului din New York este captat la 30 de km distanţă.

 

 

 

 

 

 

 

1914: Are loc, la sala Clasic, premiera filmului istoric „Cetatea Neamțului”, după nuvela lui Costache Negruzzi și piesa lui Vasile Alecsandri. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul Ansamblului Național craiovean, filmul (care s-a pierdut) interesează în special pentru faptul că a fost scris și realizat de scriitorii Emil Gârleanu și Corneliu Moldovan.

 

 

 

1918: Chemate de Sfatul Țării din Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), trupele romane au intrat aclamatede populatie, in Chisinau.

Comandantul unitatilor bolsevice din Chisinau, expediaza in aceasi zi o telegrama Sovietului soldatilor si marinarilor din Odesa, in care se propunea lichidarea Sfatului Tarii.

La Petrograd ministrul roman Diamandy este arestat impreuna cu personalul diplomatic si intreaga misiune militara.

 

 

 

 

 

 

 

 

Diplomatul sârb Spoilaikovici isi instiința ministerul de externe de la Belgrad,ca “planul bolsevicilor este revoluția în România și intrarea sa, impreuna cu Basarabia, ca republica română în componenta Republicii Federative Ruse”.

 

 

 1918:  După un ultimatum (dat in 3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lenin), rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervenind practic starea de război.

La punctul 2 al declaraţiei se arată că tezaurul în aur al României aflat la Moscova “nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumîndu-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mîinile poporului român“.

Tezaurul nu a fost restitut României nici pînă în ziua de astăzi.

 

 

 

1926: România aderă la Convenţia de la Geneva din 3 noiembrie 1923, relativ la regimul internaţional al căilor ferate.

 

 

 

 

1929: A murit  Wyatt Earp, legendarul justiţiar, unul dintre cei mai cunoscuţi pistolari din Vestul sălbatic (n.19.03.1848).

 

 

 

 

 

 

1932: A decedat prrincipesa Sofia a Prusiei, regină a Greciei, soţia regelui Constantin I al Greciei; (n. 1870).

 

 

 

1937: Cad pe frontul anticomunist de la Majadahonda (Madrid), luptatorii  legionari Ion Mota si Vasile Marin, voluntari in razboiul anti-comunist din Spania.

 

 

 

 

 

 

Moartea lor a produs o adâncă emotie in România, fiind deplânsa de mari personalitati ale vremii, printre care si N.Iorga.

Trupurile lor neînsufleţite au ajuns în ţară abia la începutul lui februarie, la 11 februarie trenul mortuar sosind  în Gara de Nord din Bucuresti, dupa care au fost depuse la   Biserica Sf. Ilie Gorgani.

Timp de 2 zile, lăcaşul de cult a fost locul de pelerinaj al tuturor celor cu simpatii legionare, timp în care diferite personalităţi din conducerea Gărzii de Fier făceau de gardă la catafalc. Pe 13 februarie a avut loc slujba de înmormantare a celor doi legionari căzuţi pe frontul din Spania.

 

 

 

 

1941: Generalul Ion Antonescu efectueaza o vizita in Germania, la Berghof, în cursul careia are o intrevedere cu Adolf Hitler, obținind sprijinul acestuia in conflictul intern dintre conducatorul statului și „Mișcarea Legionara”.

 

 

 

 

 

1941: A murit scriitorul irlandez James Joyce, unul dintre marii novatori ai romanului contemporan.

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut la Dublin în 1882. În 1902 pleacă la Paris ca să studieze medicina. Scrie la început poeme („Muzica de cameră“) şi nuvele („Oameni din Dublin“), apoi o proză tot mai accentuat autobiografică, însă poezia alegoriilor lui nu e înţeleasă nici de cititori, nici de critici.

Vederea îi slăbeşte treptat, îi e tot mai greu să-şi corecteze manuscrisele. În timpul Primului Război Mondial trăieşte la Zürich, se mută în 1923 la Paris, pentru ca, la începutul celui de-al II-lea Război Mondial să se întoarcă la Zürich, unde moare în 1941.

Joyce este unul dintre cei mai străluciţi scriitori al secolului XX, capodopera sa, „Ulise“, făcând parte dintre cele mai importante lucrări scrise în limba engleză. Această operă a lui James Joyce a revoluţionat viziunea epică şi tehnica narativă; (n. 2.02.1882).

 

 

 

 

1945: Moare Zavaidoc (Marin Teodorescu), renumit cântăreţ din perioada interbelică; (n. 8.03.1896).

 

 

 

 

 

 

 

1964: Capitol Records a lansat primul single Beatles in SUA, I wanna hold your hand, care a atins cifra de un milion de exemplare vandute, dupa numai 3 saptamani.

1991: Procesul de destramare a URSS. Trupele sovietice au ocupat Departamentul Securitații Statului din Lituania.

A avut loc atacul asupra televiziunii și centrului de presa din Vilnius, soldat cu morți și raniți.

 

 

 

 

 

 

 

1993: Încep raiduri aeriene ale aliaţilor occidentali  asupra sudului Irakului şi a unei uzine de la periferia Bagdadului. Acestea  vor dura până la 18 ianuarie 1993.

Irakul anunţa că atacurile s-au soldat cu 44 de morţi.

 

 

 

1997: Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a hotărât suspendarea statutului de invitat special pentru Belarus,  obţinut de aceasta tara  în septembrie 1992.

 

 

 

1999: Ultima mineriadă: ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu şi a convocat o întâlnire de urgenţă cu şefii forţelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la Bucureşti a minerilor grevişti de la Petroşani.

 

 

2006: Este inaugurata Statia Law-Racovita, prima statie romaneasca permanenta de cercetare si explorare din Antarctica.

 

 

 

 

 

2014 : A decedat renumitul actor român Matei Fotino (cunoscut cu numele de scena  Mișu Fotino, nascut la  14 septembrie 1930, București).

 

 

 

 

 

 

Din 1952 a devenit actor la Teatrul Dramatic din Brașov si a fost  remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la București. Din 1956, va  juca la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.

A deținut o bogată experiență în teatru și în cinematografie, desfășurându-și activitatea timp de 60 de ani. A jucat în numeroase comedii și a fost prezent în emisiuni de televiziune.

La cea de-a XIV-a ediție a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mișu Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.

 

 

 

La 13 ianuarie

În India se organizează în oraşul-cetate Bikaner, tradiționalul Festival al cămilei, (13-14 ianuarie).

 

 

In Togo  este  Ziua naţională. Ziua eliberării naţionale (1967)

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfintii Mucenici Ermil si Stratonic

Sfintii Ermil si Stratonic au trait in tinutul Iliricului si al Dunarii de Mijloc, in timpul persecutiilor declansate de imparatul Licinius (230-325). Diaconul Ermil a fost chemat inaintea imparatului ca sa dea marturie despre necinstirea idolilor.

Sf. StratonicSfantul Ermil, ajuns in fata imparatului, a spus ca slujeste numai Dumnezeului nevazut, nu zeitatilor surde si neinsufletite, facute de maini omenesti, din lemn ori  din pietre, despre care “mai curand te apuca rasul cat de neputincioase sunt, iar nu sa te inchini lor”.

In urma acestei marturisiri, imparatul a poruncit sa fie batut peste fata cu un bici de metal si sa fie intemnitat.

Dupa trei zile de stat in temnita, este intrebat daca refuza inchinare la Hristos. Pentru ca nu se leapada de cinstirea lui Hristos, este supus altor chinuri, printre care si ruperea pantecelui cu unghii de fier. In urma acestor patimiri, temnicerul Stratonic a simtit prin Duhul Sfant durerea lui Ermil si s-a ingrijit de ranile acestuia.

Este vazut de un ostas si parat imparatului ca se ocupa de vindecarea lui Ermil. Imparatul, vazand ca cei doi nu leapada credinta in Hristos, a poruncit sa fie omorati. Au primit moartea muceniceasca, in ziua de 13 ianuarie 303, la 3 kilometri de orasul Singidunum (Belgradul de azi).

 

 

  VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

  

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  3. Istoria md.

  4. Crestin Ortodox.ro

  5. Wikipedia.ro

  6. Rador.ro

 

12/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: