CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Acorduri secrete ale Uniunii Europene. Declarația de la Barcelona – Euro Mediterana și imigrația musulmană liberă în Europa de care noi habar n-aveam…

 

 

 

 

 

Declaratia de la Barcelona din 1995 sau cea mai mare trădare din istoria Europei.

„Se conturează un imens pericol și este foarte greu să fii optimist. S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual și transparent pentru însuși viitorul Europei, ci un pericol pentru America și pentru întreaga supraviețuire a Vestului.” (Geert Wilders – presedintele Partidului Libertatii din Olanda).

Daca cineva s-ar intoarce pe planeta Pamant dupa – sa spunem – 5 ani de plutire in spatiul cosmic si ar citi discursul istoric al lui Geert Wilders (SUA 2015), probabil ca ar avea un soc. Cu siguranta s-ar astepta ca – odata ajuns in Paris, Londra sau Amsterdam – sa vadă sute de minarete inaltandu-se semete catre cer, femeile imbracate in negru din cap pana in picioare si cu capul acoperit, vocile muezinilor rasunand pe deasupra strazilor si comando-uri ale politiei islamice patruland vigilent.

Foarte recent, primul ministru maghiar Viktor Orban a avut un discurs aproape identic – in contextul apropiatelor alegeri parlamentare – si, dupa ce a punctat ca „am trimis botnita inapoi la Bruxelles si lesa inapoi la FMI”, a tinut sa aminteasca concetatenilor sai si faptul ca Occidentul a “deschis calea catre declinul culturii crestine … si catre expansiunea Islamului”, in timp ce guvernul sau a “prevenit revarsarea dinspre sud a lumii islamice”.

„Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.  

Imigratia musulmana – libera in Europa (si noi habar n-aveam)…

Acorduri secrete ale Uniunii Europene cu 10 tari europene si nord-africane. Dosar Dansk Kultur Allerød Postomdeling.

Rezumat din Declaratia Barcelona – Euro Mediterana din 1995:

Declaratia euro-mediteraneana a fost aprobata de UE, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniana, Siria, Liban, Turcia si Israel, si cuprinde un parteneriat politic cuprinzator, printre altele:

  • Stabilirea unei zone de liber schimb si a integrarii economice cu incepere din anul 2010

  • Considerabil mai multi bani pentru parteneri

  • Parteneriat cultural.

Respectarea islamului este garantata de UE

Multiculturalismul trebuie respectat pentru a promova toleranta intre diferitele grupuri etnice din societate. Se subliniaza importanta unei campanii comune solide impotriva rasismului, a xenofobiei si a intolerantei.

Incurajarea influentei europene-musulmane reciproce asupra radioului, televiziunii, ziarelor si revistelor pentru a aduce intelegere culturala.

UE va promova in mod activ astfel de influente reciproce. Schimbul de tineret este unul dintre instrumentele de cooperare intre viitoarele generatii euro-mediteraneene.
Se ofera pentru 9 tari musulmane libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si a persoanelor in Uniunea Europeana.

In schimbul unor schimbari politice si economice concrete, UE ofera integrarea pe piata interna extinsa a UE si posibilitatea de a obtine libera circulatie a marfurilor, a serviciilor, a banilor si a persoanelor.

Au fost incheiate acorduri de asociere cu toate tarile partenere, cu exceptia Siriei (Rezumat din 28.11.2003, referitor la Conferinta ministrilor de externe ai Euro-Mediteranei din Napoli, care a avut loc la 2-3 decembrie 2003).

La trei saptamani de la atacul terorist din 2001, la Centrul OMC din New York, UE a ingenuncheat inaintea Islamului, iar proiectul Euro-mediteranean este acum folosit ca un paratraznet.

„Ministrii au respins ca periculoase si nefondate orice legaturi intre teroare si lumea araba si musulmana. In acest context, importanta Procesului de la Barcelona a fost subliniata de toti ca un instrument adecvat si recunoscut pentru promovarea unui dialog intre parteneri egali si civilizati. Ministrii au convenit sa lucreze la aprofundarea dialogului permanent intre culturi si civilizatii, dorind mai ales sa indrepte atentia catre tineret, educatie si mass-media„.

Raportul din 5.-6.10.2001 – Conferinta externa euro-mediteraneana de la Bruxelles Uniunea Europeana si Consiliul European doresc sa inlature identitatea noastra antica.

„Politica culturala trebuie sa evite distinctia populara dintre” ei „si” noi „, chiar mentionand „cealalta”, deoarece aceasta deschide poarta pentru impunerea identitatii colective asupra individului”.

„Identitatea este radacina tuturor conflictelor”

(Alianta Forumului Culturii Mondiale, infiintata de Fundatia Ford, care este inextricabil legata de Consiliul SUA pentru relatii externe si CIA, UE si Consiliul European sunt de asemenea atasate la WCFA)

Ministerul danez al Afacerilor Externe ne educa din „stereotipurile si prejudecatile” noastre fata de cultura islamica – reflectand astfel programul aparatului de propaganda euro-mediteraneana: Fundatia Anna Lindh, fondata de Liga Araba, UE, Consiliul European si UNESCO :

„Vom aborda stereotipurile, prejudecatile si ignoranta, si vom schimba cotidianul „jurnalism de stiri” pentru a descrie viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, care poate crea identificarea, fascinatia si intelegerea interculturala. Vom aborda imaginile noastre stereotip despre oamenii din culturi straine si vom face noi experimente cu imagini in locuri publice, in mass-media si in publicitate.
Si vom avea proiecte comune cu oameni din alte culturi. Vom dezvolta abilitatile interculturale ale jurnalistilor, elevilor si artistilor, si vom face schimburi intre oamenii din aceste grupuri cu colegii (musulmani).

Vom organiza productii artistice si culturale. Vom pregati profesorii si vom influenta educatia pentru a fi multiculturala. Si vom influenta curriculum-ul scolilor pentru a deveni multiculturale prin revizuirea manualelor si a materialelor educative existente. Vom organiza festivaluri gigantice de tineret musulmane” – cum ar fi „Imaginile din Orientul Mijlociu”, care au durat 6 saptamani in 2006 in Danemarca.

(De asemenea, a citit discursul seful Centrului danez pentru cultura si dezvoltare (CKD) – condus de Ministerul danez de Externe – pe 13.05.2005 la Rabat) Intr-o corespondenta, prim-ministrul danez la 12.09.2006 a refuzat sa informeze de ce guvernul sau da curs politicii educationale de mai sus la initiativa Ligii Arabe si a UE.

UE si CKD din cadrul Ministerului danez de Externe au incheiat acorduri de cooperare cu organizatia educationala, stiintifica si culturala islamica, care urmareste – conform articolului 5a din carta sa – sa raspandeasca caile musulmane de gandire si de viata in intreaga lume.

Proiectul euro-mediteranean este un pas mare catre statul unic

Politicienii nostri cred ca scopul nostru si al Islamului (adica scopul „sfantului” Coran) este acelasi.
„Obligatia noastra fata de valorile care inseamna cel mai mult pentru noi – libertate, toleranta si justitie – a devenit mai puternica si mai profunda de la bombele din Londra. De asemenea, astazi avem relatia noastra cu lumea islamica, care impartaseste idealurile noastre comune”. (Margaret Beckett, Secretarul de Stat al Afacerilor Externe al Regatului Unit in lucrarea daneza Jyllands-Posten din 7 iulie 2006)

Mass-media noastra este gestionata de autoritati superioare si pastreaza tacere totala asupra proiectului euro-mediteranean.

„Libertatea de exprimare este esentiala pentru valorile si traditiile Europei. Dar conservarea ei depinde de comportamentele responsabile ale indivizilor. Prin extensie, nu credem ca mass-media ar trebui sa fie reglementata din afara, ci mai degraba sa gasiti modalitati de a reglementa singuri.

Daca luam in considerare problema autoreglementarii, as dori, de asemenea, sa va cer sa ganditi la necesitatea monitorizarii din cadrul propriilor organisme profesionale. Sunt convinsa ca va avea un impact semnificativ. ” (Benita Ferrero Waldner, comisar european pentru relatii externe si politica europeana de vecinatate pentru reprezentantii media din intreaga Europa)

„Vom identifica un nucleu de jurnalisti si analisti in jurul caruia sa se dezvolte un sistem structurat si durabil de schimb de informatii si de publicare axat pe intelegerea nord-sud”. De la Euromed & The Media (pdf) Septembrie 2005

Mai multe comentarii de la Anders Bruun Laursen
Cel mai mare act de tradare din istorie

„Cine poate mentiona un act de tradare in Europa mai mare decat Declaratia si proiectul euro-mediteranean (PMM)?

Prospectul adaugat a fost publicat in Danemarca in cateva exemplare – dar niciodata nu a provocat vreo miscare. Prospectul nu include eforturile enorme facute de euro-mediteraneeni pentru spalarea creierului tinerilor nostri.
Timp de 12 ani, politicienii europeni si mass-media au ramas in tacere totala in legatura cu proeminentul proiect euromediteranean. Si, de fapt, a inceput deja in 1973 cu Dialogul Europa – Arabi, care nu a fost altceva decat supunerea fata de Islam (Bat Ye’or: Eurabia 2005).

UE acorda libertate circulatiei musulmanilor din 9 tari in Europa. Astfel, Euro-mediteranean Declaration and Project (EMP) va schimba compozitia noastra demografica si, de asemenea, cultura noastra antica, religia si identitatea antica intr-o identitate islamica total straina si nedorita, in cativa ani dupa aceasta deschidere a portilor pentru un excedent rapid de crestere disperat si fanatic, care inseamna a supravietui acasa.

Deja rata natalitatii musulmane din Europa ameninta supravietuirea culturii europene
Politicienii nostri par sa utilizeze islamul deliberat ca un „berbec” pentru a ne zdrobi identitatea, cultura, religia crestina si statele nationale in numele globalismului – care a fost initial numita Noua Ordine Mondiala – mentionat de cinci ori de presedintele Bush tatal in timpul primului razboi din Irak.

Date semnificative in crearea Noii Ordini Mondiale, si acest ultim termen este inca folosit de Mikhail Gorbaciov. EMP nu este doar o caramida pentru masonii globalisti: este modelul lor ideal pentru un stat mondial. Eurabia Parteneriatul euro-arab

Oricum, cunostintele despre continutul Proiectului Euro-mediteranean ar trebui sa fie capabile sa aduca si mai multi „nu” in referendumurile nationale privind noul Tratat UE, care este o conditie prealabila pentru implementarea Euro-mediteraneanului ca Uniune.

Apropo, din 2005, o Adunare Parlamentara Euro-mediteraneana se intruneste in mod regulat. Margot Wallström – Politica europeana de vecinatate si parteneriatul euro-mediteranean

Cu toate acestea, se pare ca politicienii nostri sunt speriati de prea multe referendumuri – si vor incerca sa vada un „mini-tratat” pe ascuns.

Suntem neajutorati impotriva acestor initiative dictatoriale ale UE?

Nu. Daca putem mobiliza suficient de multi protestatari prin intermediul blogurilor, am putea obtine acces la mass-media. Protestele de masa ar putea totusi sa indeparteze politicienii nostri de calea lor periculoasa catre dictatura euro-mediteraneana si Sharia. Putem sa ne organizam pentru a opri frenezia Euromediteraniana?
Anders Bruun Laursen

http://balder.org/avisartikler/Barcelona-Declaration-Euro-Mediterranean-English.php

Cum s-ar putea islamiza Europa in zilele noastre?

Concret si pragmatic vorbind, ar fi trei cai. Prima – prin factorul „cantitativ”. Musulmanii ar ajunge sa detina o majoritate absoluta sau relativa, sa predomine deci numeric. Este realista o asemenea posibilitate ?

Exista in Uniunea Europeana orase in care ponderea musulmanilor a ajuns semnificativa. „Campioane” la acest capitol sunt Birmingham, Bruxelles, Malmo, Marseille, Roubaix, Bradford – cu peste 20%. Intre 10 si 20% au Amsterdam, Koln, Copenhaga, Frankfurt, Leicester, Londra, Manchester, Paris, Rotterdam, Haga, Viena. Dar tot statistica ne spune ca ponderea populatiei musulmane in ansamblul U.E. era de 6% in 2010 (crestere fata de 4% in 1990).

Avand in vedere factori precum varsta medie mai scazuta in randul acestei populatii, migratia sau rata natalitatii mai ridicata, se estimeaza o pondere de 8% in 2030 si de cca 11-14% pana in 2050 (sursa: Pew Research Center – 2017).

Tendinta este valabila nu doar pentru Europa ci si la nivel mondial – daca populatia crestina se mentine la 31-32% pana in 2050, ponderea musulmanilor creste de la 23% la cca 30% in aceeasi perioada, din total mondial.

A doua cale de „islamizare” a Europei ar fi cea care porneste de la europenii insisi. Sub influenta comunitatilor musulmane tot mai consistente, a ritualelor lor spectaculoase, a legii sharia aplicate prin cartiere sau chiar prin centrul oraselor sau a reglementarilor „corecte politic” care marginalizeaza Biserica si credinta crestina, europenii incep sa aiba revelatii: adevarata credinta (daca nu unica ) este Islamul.

Cat ar putea dura acest proces? Imposibil de aproximat, iar ingrijoratii de profesie nu ne ajuta cu estimari. Poate 10 ani, poate 100, poate 1000. E un fenomen real faptul ca multi vest-europeni se considera atei, agnostici, oameni fara religie.

Dar daca tot au eliminat aproape complet religia – crestina – din viata lor, de ce ar imbratisa o religie de import, atat de putin compatibila cu valorile si stilul de viata cu care sunt obisnuiti?

Si in fine, ar mai fi o posibilitate: islamizarea fortata. De ce sa o eliminam, daca tot impingem scenariul la limita ?  Cum s-ar putea intampla asa ceva? Fundamentalistii islamici ajung la putere. De exemplu printr-o revolutie islamica de felul celei din Iran, urmata de masuri draconice de transformare a Europei in stat islamic/califat si a europenilor crestini in musulmani.

Sau prin alegeri libere, votati de aceiasi europeni crestini – fie inconstienti fie dornici de islamizare. Cat de mare este probabilitatea ca asa ceva sa se intample? Ar trebui sa ne raspunda tot cei care trag semnale de alarma in toate mediile posibile.

 Incredibil! Liderul partidului musulman le-a spus olandezilor să-si părăsească țara, dacă nu le place să trăiască alături de imigranți.

Tunahan Kuzu, liderul formațiunii politicie DENK, a stârnit serioase controverse în societate după ce a spus pur și simplu că olandezii care se arată nemulțumiți de prezența musulmanilor în Olanda nu decât să-și părăsească țara.

“Dacă le displace o Olandă aflată în schimbare, unde trăiesc oameni de culturi diferite, cum ar fi orașul Zaandam sau cartierul Poelenburg, păi ei ar cam trebui să se plece”, a spus Tunahan Kuzu în timpul unui interviu.

Formațiunea politică DENK al cărui lider este Tunahan Kuzu, s-a dezvoltat fulminant în marile zone urbane cu aglomerari ale comunității musulmane, de exemplu în vestul Amsterdamului (Amsterdam Nieuw-West), iar odata cu timpul  politicile promovate de acest partid au început să fie tot mai controversate.

DENK a fost înființată în februarie 2015 de doi membri turici ai fostului partid al Muncii (PVDA): Tunahan Kuzu și Selçuk Öztürk. Mass-media olandeza spune că DENK duce o politică pro-Erdogan.

Prin infuzia continuă de imigranți, partidul atrage de la un an la altul tot mai mult electorat, reușind la ultimele alegeri chiar să ia locul pe scena politică în dauna unor partide olandeze cu tradiție.

Belgia sau Belgistan?

Pentru a doua oară în ultimii 6 ani, partidul  „Islam” va participa la alegerile municipale din Belgia. Partidul a anunțat deja că vrea să creeze un stat islamic și să separe bărbații și femeile în mijloacele de transport public, scrie ziarul belgian HLN, conform voiceofeurope.

„Scopul nostru este crearea unui Stat Islamic 100%, dar nu înseamnă că vrem ca toată lumea să poarte văl”, a spus fondatorul partidului, Redouane Ahrouch. „Prin stabilirea legii islamice, Sharia, vrem să urmăm calea profetului și a Coranului”, a adăugat acesta.

Partidul „Islam” belgian se concentrează în mod clar asupra electoratului musulman conservator și are deja doi membri aleși în consiliul local  în urma alegerilor din 2012. În acest an, formațiunea va participa în 28 de municipalități.

Ahrouch spune că vrea să atingă obiectivele partidului „fără a încălca constituția belgiană”.

Nu este clar cum vrea să facă acest lucru, deoarece partidul dorește să separe bărbații și femeile în transportul public.

Secretarul de stat al imigrației din Belgia, Theo Francken, a afirmat, într-o postare pe Twitter, că partidul „îl dezgustă”.

„Un partid politic numit „ISLAM” este în ascensiune în Belgia. Ei cer deschis introducerea legii Sharia, care încalcă drepturile omului. Partidele care promovează Sharia sunt antidemocratice. Aceștia sunt lupi în haine de oaie”,  a comentat politicianul.

Experții spun că partidul ar putea obține un scor bun pentru că multe partide de stânga cu candidați musulmani și-au pierdut popularitatea în rândul alegătorilor marocani și turci.

Teoriile « islamizarii » au aparut evident in contextul migratiei masive dinspre zonele de conflict spre Europa. Primele suspiciuni conspirationiste apar inca de la acest punct : refugiatii nu sunt de fapt refugiati, doar o mica parte provin din zonele de conflict, vin in Occident pentru ajutoare sociale, iar Soros finanteaza toata distractia…nu se stie pentru ce scop, dar oricum unul ocult. Islamizarea probabil.

Daca tot a sustinut democratizarea Europei de est post-comuniste, acum – la varsta si la banii lui – George Soros mai are un singur dor, si anume sa transforme Europa in califat.

In 2016, miliardarul american a exprimat parerea ca Europa ar trebui să preia câte 300.000 de refugiați pe an „de o manieră sigură și ordonată” și să aloce o sumă anuală de 30 miliarde euro pentru aceștia (http://foreignpolicy.com); in plus, a mentionat si necesitatea instituirii unor „mecanisme europene comune de control al frontierelor, determinare a validității cererilor de azil și relocarea refugiaților.” De aici, nu putini sunt cei care au tras concluzia ca Soros are un plan ascuns de islamizare a Europei, prin incurajarea sau chiar provocarea unei invazii masive de refugiati musulmani.

Apelam din nou la statistica : peste 50% dintre imigrantii care au solicitat azil in tarile UE in 2016 provin din Siria, Irak si Afganistan, deci din tari pe teritoriul carora au loc conflicte armate, de mai mica sau mare intensitate (nu ca Nigeria sau Somalia ar fi mai linistite). In valoare absoluta, e vorba in total de 1,26 milioane de persoane care au solicitat azil in 2016 (sursa Eurostat). 

In 2016 UE a acordat azil pentru 710.400 de persoane, provenite din tari predominant musulmane (din nou, nu stim cati dintre acestia erau si ei musulmani sau provin din randul unor minoritati religioase din tarile respective) (sursa USA Today).

Daca si cine dintre refugiati ar trebui sa primeasca azil sunt intrebari care nasc dispute aprinse si uneori strict emotionale. Ar trebui cel putin sa acceptam doua adevaruri elementare, aparent contradictorii, dincolo de umori si nelinisti ideologice:

1. Uniunea Europeana nu poate fi autista, indiferenta, iresponsabila fata de o criza umanitara generata de conflicte armate sau de orice alte cauze. Dupa unii, Europa ar trebui sa isi vada mai departe de petrecere, sa isi savureze netulburata prosperitatea , nepasatoare la ceea ce se intampla in Orientul Apropiat, Africa de Nord sau alte zone din jurul ei.

Nu de lipsa de umanitate e vorba in primul rand, ci de lipsa de viziune. O asemenea atitudine de neimplicare a Europei ar avea consecinte infinit mai grave decat cele de care vorbesc Wilders si altii. Nu trebuie sa faci un mare efort de imaginatie ca sa intelegi ca pe fondul unei crize umanitare in care nimeni nu intervine se instaleaza haosul, anarhia si barbaria. Oamenii aflati in situatii limita, ca sa isi asigure supravietuirea lor si a familiilor, sunt in stare de orice.

Nu numai sa se ucida intre ei dar si sa sustina ascensiunea unor lideri iresponsabili si sangerosi. Daca unii dintre europenii nostri se lasa intoxicati de diverse teorii conspirationiste, e usor de imaginat cu cata usurinta se pot transforma in fanatici jihadisti musulmanii dintr-o tara distrusa de razboi, carora nimeni nu le ofera o alternativa. Dincolo de ratiunile umanitare, Europa are interesul sa nu lase regiunile din jurul ei sa se prabuseasca.

2. Capacitatea Uniunii Europene de a primi refugiati nu este nelimitata. E un adevar simplu si evident, oricata bunavointa am avea. Este vorba de capacitate fizica, financiara si logistica, dar si de capacitatea de a integra ulterior in societate sute de mii/milioane de oameni veniti din medii culturale radical diferite, multi dintre ei cu educatie si pregatire profesionala precara.

Entuziasmul umanitar al celor care sustin primirea neconditionata a milioane de refugiati este la fel de nerealist si nociv ca si furia obtuza a celor din “tabara adversa”. Pur si simplu exista limite obiective.

Desigur, unele guverne au deschis mai larg portile pentru imigranti, din ratiuni care tin de interesele tarilor respective. De regula este vorba de deficitul de forta de munca ; din 2000 pana in 2015, populatia cu varsta de 20-35 ani a scazut cu 15 milioane oameni in toata Europa din cauza natalitatii reduse, ceea ce inseamna nu doar disparitia unei forte de munca ci si a unei importante piete de consum, estimate la peste 300 miliarde de euro.

Singurele tari dezvoltate care au reusit sa mentina rate de crestere mai sanatoase in ultimii ani sunt tari cu programe clare de atragere a migrantilor – de ex., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda (https://www.wall-street.ro/articol/Politic/).

Este vorba de strategii asumate si transparente, doar ca vor trebui asumate si consecintele, lucru care nu se dovedeste a fi deloc usor.

Dupa cum nu e deloc usor nici sa impaci cele doua realitati mentionate mai sus.

Politica este arta echilibrului si a compromisului, iar a cadea intr-o extrema sau alta nu este altceva decat o recunoastere implicita a esecului.  Este momentul cand un om politic ar face mai bine sa se retraga, dar cati o fac? 

Islamizarea este doar una din aceste teme; contextul e favorabil dar nu va dura la infinit. Trebuie batut fierul cat e cald.

Desigur, exista mult oportunism, mult cinism si multa ipocrizie in ingrijorarile unora cu privire la pericolul de islamizare.

Problema este ca, daca pentru politruci aceasta e doar o tema populista buna de obtinut voturi, pentru unii dintre votantii lor ajunge sa devina o ingrijorare sincera.  

  Foarte probabil Europa va continua sa treaca prin vremuri confuze, tulburi.  

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/20/ziua-de-20-iulie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iulie-video-4/

 

 

 

 

Surse :

http://evz.ro/kuzu-partid-musulman-olandezilor.html

https://glasul.info/2018/07/11/incredibil

https://karensmithdotblog.wordpress.com/2018/05/13/declaratia-de-la-barcelona-din-1995-sau-cea-mai-mare-tradare-din-istoria-europei/

https://www.activenews.ro/externe/Belgia-sau-Belgistan-Partidul-%E2%80%9EIslam-candideaza-la-alegeri-pentru-a-infiinta-un-Stat-Islamic

http://www.contributors.ro/global-europa/%E2%80%9Cislamizarea%E2%80%9D-europei-%E2%80%93-paranoia-care-aduce-voturi/

https://int.search.tb.ask.com/search/GGmain.jhtml?searchfor=Declaratia+Barcelona+%E2%80%93+Euro+Mediterana+din+1995&enableSearch=true&rdrct=no&st=sb&tpr=omni&p2

Publicitate

20/07/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: Regiuni de dezvoltare, sau regiuni de destrămare a Romaniei? PROFESORUL DINU C.GIURESCU despre coincidențe neintamplatoare .

Acad. Dinu C. Giurescu

1. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (sublinierea D.C.G.).

Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.

El prevede „cel puţin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenţa teritorială actuală a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).

Articolul 2 al Regulamentului precizează: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unităţi teritoriale şi anume – NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 (articolul 2).

Definirea acestor unităţi teritoriale „se bazează în principal pe unităţile administrative existente în statele membre” (articolul 3 din Regulament).

Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum şi maximum) anume:

NUTS 1                           de la 3 la 7 milioane locuitori

NUTS 2                           800.000 până la 3 milioane

NUTS 3                           150.000 până la 800.000

Regulamentul adoptat de Parlamentul şi Consiliul Europei confirmă şi întăreşte realitatea unităţilor teritoriale de bază (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominală în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, după cum urmează:

Nr. crt.

Ţara

NUTS

Denumirea NUTS 3 în statele respective

 

 

1

2

3

 

1.

Belgique / België / Belgia

3

12

45

Arrondissements

2.

Danmark / Danemarca

1

2

16

Amtskommuner

3.

Deutschland / Germania

17

42

443

Kreise / Kreisfreie Städte

4.

Ellada / Grecia

5

14

49

nomoi

5.

España / Spania

8

20

53

provincias

6.

France / Franţa

10

27

101

départements

7.

Ireland / Irlanda

2

3

8

regional authority regions

8.

Italia

6

22

104

province

9.

Luxembourg

2

2

2

 

10.

Nederland / Olanda

3

13

41

 

11.

Österreich / Austria

4

10

36

 

12.

Portugal / Portugalia

4

8

31

 

13.

Suomi/Finland / Finlanda

3

6

21

Maakunnat / landskapen

14.

Sverige / Suedia

2

9

22

län

15.

United Kingdom / Anglia

13

38

135

 

Pentru a nu fi nici un dubiu, anexa II a Regulamentului sus-amintit, înscrie şi denumirile unităţilor administrative existente (NUTS 3) în principalele ţări cuprinse în Regulament, aşa cum sunt arătate în tabelul de sus.

Recapitulând: Regulamentul 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, consemnează şi confirmă realitatea unităţilor teritoriale de bază existente în statele membre, cu recomandarea: „ar trebui să se respecte situaţia politică, administrativă şi instituţională existentă” (paragraful 10, pagina 1 din Regulament).

2. Pornind de la Recomandarea nr. 1059 din 26 mai 2003, Guvernul Român a iniţiat şi Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 577 din 29 iunie 2004).

Politica de dezvoltare regională – precizează legiuitorul din 2004 – este pusă în aplicare „în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare” (Legea din 2004, articolul 2/1).

Legea 315/2004 a stabilit 8 regiuni de dezvoltare (vezi Harta nr. I).

3. În 2009, 9 senatori şi 22 deputaţi UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativă (înregistrată cu nr. L/432/2009) pentru „modificarea şi completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România cu modificările şi completările ulterioare”.

Propunerea constă în formarea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent.

Expunerea de motive, semnată de iniţiatori, cuprinde formulări generale, ca de exemplu, „diminuarea decalajelor economice şi sociale… susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării… restructurarea economiei regiunilor… promovarea unei dezvoltări echilibrate, a unor comunităţi durabile şi a incluziunii sociale…”.

Expunerea de motive nu explică de ce împărţirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuită.

Anexa I a propunerii legislative a parlamentarilor UDMR enumeră cele 16 regiuni de dezvoltare, fiecare cu numele unităţilor componente, unde însă denumirea „judeţ” nu apare nicăieri.

Omisiune care alimentează informaţia vehiculată pe cale orală, că judeţele vor dispărea odată cu noua regionalizare. Dispariţia judeţelor pare sugerată şi de explicaţia unuia din iniţiatori: cele 16 regimuri de dezvoltare reprezintă o fază intermediară spre cele cinci macroregiuni, obligatorii în 2013. Explicaţia nu face nici o menţiune despre existenţa în continuare a judeţelor.

Cele 16 regiuni de dezvoltare (NUTS 2), propuse de iniţiatorii UDMR, sunt arătate în harta nr. 2.

Cele 5 propuse macroregiuni, propuse de aceiaşi iniţiatori, sunt reprezentate în harta nr. 3.

Iniţiatorii doresc ca împărţirea în 16 regiuni să intre repede în vigoare, la 1 ianuarie 2011.

În martie 2010, un deputat UDMR a propus ca Aradul să nu facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare cu judeţul Timiş şi să se alăture judeţelor Bihor, Satu Mare şi Sălaj cu care „se aseamănă mai mult din punct de vedere economic sau cultural”.

Din propunerea de mai sus rezultă următoarele:

a) Regiunile de dezvoltare stabilite în 2004 sunt anulate fără vreo motivare reală.

b) Se propune un regim de tranziţie cu 16 regiuni – cu o durată de maximum trei ani; tranziţia ne aminteşte de „întovărăşirile agricole” din anii ‘50 menite să înlesnească eliminarea proprietăţii ţărăneşti individuale şi constituirea colhozului.

Propunerea cu 16 regiuni de dezvoltare urmăreşte cumva desfiinţarea judeţelor ca unităţi de bază? O atare desfiinţare ar fi un unicum în Uniunea Europeană unde asemenea unităţi teritoriale de bază există în continuare, confirmate prin Regulamentul nr. 1059/2003.

c) Între cele 16 propuse regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurează „Covasna-Harghita-Mureş”. Este astfel reconstituită teritorial fosta „Regiune autonomă maghiară” din anii 1952-1958 (vezi Hărţile nr. 2 şi 4), numită acum „Regiunea de dezvoltare nr. 14″.

d) Macroregiunile IV şi V din noua propunere de regionalizare împart aria transilvană în două, şi anume (vezi harta nr. 4):

IV. la Sud: Arad, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu şi Braşov;

V. toată aria de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Oradea, Satu Mare şi Baia Mare, până la Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe.

O atare propunere trimite la trecutul apropiat, astfel:

a) a se compara macroregiunea V cu teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena în august 1940 (harta 5 de comparat cu harta 4). Macroregiunea V înseamnă o lărgire spre sud a teritoriului cedat în 1940.

b) În august 1940, a avut loc la Turnu Severin o întâlnire preliminară a unor reprezentanţi ai României şi Ungariei, preludiu la Dictatul de la Viena. Partea ungară a propus celei române „împărţirea” Transilvaniei între cele două state, conform cu cele arătate în harta nr. 6.

Macroregiunea propusă în 2009 este, cu mici diferenţe, aceeaşi cu propunerea din august 1940.

Se poate interpreta că este o simplă coincidenţă.

Se poate interpreta şi altfel.

Evenimente relativ recente au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un nou stat pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-media internaţionale. Noul „stat” recunoscut de o seamă de guverne este un „model” ce poate fi, în anume împrejurări, invocat şi pus în practică.

Traseul propunerii din 2009: pentru-contra şi iarăşi pentru.

3 iunie 2009: Propunerea UDMR este înregistrată la Senat cu nr. b284.

10.06-10.07.2009: Trimisă spre aviz la Consiliul Legislativ, la Guvern şi la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului.

10.07.2009: Consiliul legislativ: aviz favorabil.

23.09.2009: Punctul de vedere al guvernului – aviz negativ.

3 şi 9 februarie 2010: Punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică etc. – aviz negativ.

10 februarie 2010: Propunerea pentru o nouă regionalizare a României este înscrisă pe ordinea de zi a Senatului şi adoptată în aceeaşi zi, prin aprobare tacită.

Cum a fost posibil ca, pe de o parte, Guvernul (PDL-UDMR) şi Comisia pentru administraţie publică să dea aviz negativ, iar Senatul să adopte propunerea prin aprobare tacită?

Se pare că lucrul a fost posibil printr-o manevră de procedură iniţiată de un lider al majorităţii din Senat. O atitudine cel puţin curioasă…

În concluzie, o propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional.

Să fie o simplă coincidenţă!?!

Când regimul trecut a renunţat, în 1968, la împărţirea în raioane şi regiuni (după model sovietic), propunerea de revenire la judeţe a fost publicată în presă, cu harta respectivă, spre dezbatere publică. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a ţinut seamă şi de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a două judeţe: Brăila şi Galaţi (iniţial era prevăzut un singur judeţ, cu ambele oraşe dunărene).

Într-un sistem cu mai multe partide şi libertatea mass-media o asemenea propunere – constituirea regiunilor de dezvoltare – cu consecinţe ce pot duce foarte departe… trece pe tăcute, pe furiş, ascunsă opiniei publice.

 

Harta nr. 1

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

 

1) Nord-Est, cu judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Vaslui

2) Sud-Est, cu judeţele Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila, Tulcea şi Constanţa

3) Sud-Muntenia, cu judeţele Argeş, Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa şi Călăraşi

4) Sud-Vest Oltenia, cu judeţele Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Dolj şi Olt

5) Vest, cu judeţele Timiş, Caraş Severin, Hunedoara şi Arad

6) Nord-Vest, cu judeţele Bihor, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Satu Mare

7) Centru, cu judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Braşov

8) Bucureşti-Ilfov, cu Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

Harta nr. 2

Cele 16 Regiuni de dezvoltare conform propunerii UDMR din 2009

Cele 16 Regiuni de dezvoltare conform propunerii UDMR din 2009

Prin propunerea UDMR, aria transilvană este decupată în felii. Unele (numerele 15 şi 16, harta nr. 2) merg în prelungirea regiunii de dezvoltare „Covasna-Harghita-Mureş” (nr. 14 în harta nr. 2). Altele (nr. 12 şi 13 harta nr. 2) se aşează de-a lungul Carpaţilor meridionali.

„01 – Botoşani, Suceava

02 – Bacău, Iaşi, Neamţ, Vaslui

03 – Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea

04 – Constanţa, Tulcea

05 – Bucureşti

06 – Călăraşi, Ialomiţa, Ilfov

07 – Giurgiu, Teleorman

08 – Dolj, Mehedinţi, Olt

09 – Gorj, Vâlcea

10 – Argeş, Dâmboviţa, Prahova

11 – Arad, Caraş Severin, Timişoara

12 – Alba, Hunedoara

13 – Sibiu, Braşov

14 – Covasna, Harghita, Mureş

15 – Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş

16 – Bihor, Sălaj, Satu Mare”

Harta nr. 3

Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă  Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici

Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici

A se compara teritoriul Regiunii Autonome din 1952 cu acela al regiunii de dezvoltare Covasna-Harghita-Mureş, propusă în 2009 (harta nr. 2, regiunea nr. 14).

Harta nr. 4

Cele 5 macroregiuni propuse prin iniţiativa UDMR din 2009

Cele 5 macroregiuni propuse prin iniţiativa UDMR din 2009

 

I. Moldova toată, plus Brăila şi Buzău

II. De la Tulcea şi Constanţa şi până la Drobeta-Turnu Severin (partea de sud a Munteniei şi Olteniei) până la Dunăre, inclusiv Bucureştii

III. Partea de nord a Munteniei şi Olteniei (Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea şi Gorj)

IV. Banatul, plus partea de sud a Transilvaniei (Arad, Hunedoara, Alba, Sibiu, Braşov)

V. Partea de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Covasna şi Harghita până în Bihor, Satu Mare şi Maramureş

Harta nr. 5

Teritoriul anexat de Ungaria conform cu hotărârea Dictatului de la Viena (30 august 1940) judeţele sunt cele existente în 1940

Teritoriul anexat de Ungaria conform cu hotărârea Dictatului de la Viena (30 august 1940) judeţele sunt cele existente în 1940

Harta nr. 6

Propunerea delegaţiei ungare de împărţire a ariei transilvane, transmisă delegaţiei române, la convorbirile preliminare de la Turnu Severin, 16-24 august 1940

Propunerea delegaţiei ungare de împărţire a ariei transilvane, transmisă delegaţiei române, la convorbirile preliminare de la Turnu Severin, 16-24 august 1940

Delegaţia ungară propunea ca România să cedeze un teritoriu de 69.000 km² cu o populaţie de 3.900.000 din care 2.200.000 români, 1.200.000 maghiari, 500.000 germani şi alte naţionalităţi: Istoria politicii externe româneşti în date, coordonator Ion Calafeteanu, Fundaţia europeană Titulescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 326-327 (sub datele 16-24 august 1940).

A se compara cu regiunea de dezvoltare nr. V (Harta nr. 4).

În memoriile sale, Mihail Manoilescu, atunci ministrul de Externe al României, scrie următoarele despre convorbirile de la Turnu Severin din august 1940:

„Partea ungară a prezentat un aide-mémoire datat Budapesta 11 august 1940, însoţit de o hartă a revendicărilor lor. Această hartă… formulează pretenţia… de a se retroceda Ungariei toată Transilvania de la nord de Mureş, inclusiv Aradul, lăsându-ne nouă Blajul, Mediaş şi Sighişoara şi trecând la unguri Alba Iulia şi Braşovul!” (sublinierea D.C.G.).

„Teritoriul reclamat reprezintă mai mult de două treimi din teritoriile româneşti care au aparţinut Ungariei şi cuprinde mai mult de 2/3 din populaţie, din care 2.200.000 români…”

(Mihail Manoilescu, Memorii, iulie-august 1940. Dictatul de la Viena, ediţie îngrijită de Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 156).

Autor: Acad. Dinu C. Giurescu

12/08/2010 Posted by | POLITICA, PRESA ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

ZIUA DE 22 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 ianuarie în istoria noastră

1510: În Polonia, la Camenița, se incheie Tratatul de pace dintre Regele Poloniei Sigismund I (1506-1548) și Domnul Moldovei Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiica domnitorului Țării Românești, Radu cel Frumos, prin care s-a pus capăt starii conflictuale începute în 1502 dintre cele doua state.

În momentul în care a luat domnia, a Bogdan a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Poloniei, căruia îi dăruise două cetăți și, fiind refuzat de două ori, a pustiit Polonia. În cele din urmă, s-a convenit asupra căsătoriei cu unele promisiuni favorabile in ceea ce privește catolicismul în Moldova (1506).

Curând după aceea, regele Poloniei a murit, iar succesorul acestuia nu a mai aprobat căsătoria, ceea ce provoacă o serie de devastări reciproce, până la 4 octombrie 1509, când Bogdan al III-lea este învins pe Nistru, lângă Hotin și face pace în 1510.

Tratatul semnat ulterior la Iași, la 7 februarie, a încheiat războiul moldo-polon din anii 1502–1510, cunoscut și ca războiul pețitorilor sângeroși.

Tratatul a fost mediat de catre Regele Ungariei Vladislav II Jagello (1490-1516).

În urma tratatului s-a facut și un schimb de prizonieri si bunuri, între cele doua parti.

În urma tratatului, Bogdan al III-lea a renunțat și la planurile de căsătorie cu Elisabeta Iagiello fiica regelui Alexandru al Poloniei, în schimbul unor avantaje politico-economice.

De asemnea Pocutia a ramas in stapânirea Poloniei, constituind pentru cateva decenii subiect de disputa intre cele doua state.

1662: Are loc, intre 22 si 23 ianuarie 1662, batalia de la Seleușul Mare în care principele Ardealului, Ioan Kemeny, cade in lupta iar Mihai Apafi pretendent la tronul Transilvaniei.

Foto: Portretul lui Ioan Kemeny, principe al Transilvaniei pentru doar 2 ani (1660-1662)

Ioan Kemeny devenise Principe al Ardealului în 1660, fiind confirmat în funcție de Dieta transilvană (la 1 ianuarie 1661) în locul lui Acațiu Barcsay.

Neprimind confirmarea Înaltei Porți, aceasta l-a ucis pe Acațiu Barcsay și pe frații săi, pregătindu-se de război.

La propunerea lui se hotărăște recunoașterea suzeranității habsburgilor austrieci și ieșirea de sub suzeranitatea otomană.

A fost nevoit să fugă din fața amenințării militare turcești, dar găsește sprijin la împăratul austriac Leopold I, care îl ajută cu o armată de 36.000 soldați, sub comanda generalului Montecuccoli.

Între timp, datorită intervenției pașei Ali de la Timișoara, Poarta îl confirmă ca principe pe Mihai Apafi I.

Ioan Kemény reacționează rapid și încearcă sa îl prindă pe Mihai Apafi I, sub asediu, la Sighișoara, însă turcii intervin în ajutorul lui Mihai Apafi I și cei doi principi ardeleni se înfruntă în bătălia de la Seleușul Mare, la 22-23 ianuarie 1662.

Ioan Kemény cade în luptă iar în urma acestei victorii, oponentul său Mihai Apafi I devine noul principe al Transilvaniei.

Mihai Apafi I a urcat pe tronul princiar la 29 de ani, fiind ales de nobilimea transilvăneană la 14 septembrie 1661, cu acordul Imperiului Otoman, ca rival al lui Ioan Kemény, care era susținut de către Habsburgi.

Opunându-se împăratului Leopold I, i-a susținut pe rebelii curuți și interesele turcești până la înfrângerea otomană în asediul Vienei, la 12 septembrie 1683. După aceasta, a dus tratative cu Leopold I, încheiate cu tratatul de la 27 septembrie 1687, prin care a obținut recunoașterea autorității sale în Transilvania.

1828: S-a născut Dora D’Istria, ducesa Helena Koltsova-Massalskaya, scriitoare româno-albaneză; (d.17.11.1888).

Numele sau de naștere era Elena Ghika și a fost fiica marelui ban Mihai Ghika și nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghika, cel dintâi domn pământean al Țării Românești, după un secol de domnii fanariote.

A fost prima femeie care a escaladat muntele Mont Blanc, la 1 iunie 1860.

1852: S-a născut scriitorul şi omul politic ardelean, Vasile Lucaciu, preot greco-catolic,unul dintre conducătorii luptei de eliberare naţională a românilor transilvăneni; (m. 1922).

A fost secretar general al Partidului Naţional Român,unul dintre iniţiatorii şi redactorii „Memorandumului” din 1892 și membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1919).

1862: S-a instalat Guvernul Barbu Catargiu, după recunoașterea unirii depline a Principatelor Moldovei și Țării Românești, primul guvern unic al României.

Consiliul de miniștri conservator, prezidat de Barbu Catargiu, a condus Principatele Române unite în perioada 22 ianuarie–24 iunie 1862. În primele luni ale guvernării a luat o serie de măsuri decurgând din Unirea deplină. Astfel, a fost desființată Comisia centrală, s-au desființat ministerele din Moldova, instituindu-se în locul lor, ca măsură de tranziție, directoratele, s-a creat Ministerului unic al Afacerilor Externe al Principatelor Unite, Școala militară de la Iași s-a mutat la București, contopindu-se cu cea de aici, iar Iași a încetat să aibă calificativul de Capitală.

Au avut loc dezbateri intense privind proiectul de lege rurală. Printre legile importante adoptate de cabinetul Catargiu se numără Legea vânzării sării și Legea urmăririi veniturilor statului. Atacat de presa de opoziție deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, Catargiu a răspuns printr-o lege a presei, potrivit căreia poliția presei supraveghea imprimatele „rău famate” și controla activitatea proprietarilor de chioșcuri.

Barbu Catargiu, om politic, personalitate de seamă a grupării politice conservatoare, s-a născut la 26 octombrie 1807.

La 22 ianuarie 1862 devine întîiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor Moldovei şi Valahiei, stat care avea in componenta regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova.

La 8 iunie 1862, Barbu Catargiu a fost  asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti.

Această „crimă politică perfectă”, a stîrnit un scandal imens în epocă, prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului şi a cărui enigmă nu a fost elucidată nici pînă în zilele noastre.

1869: S-a născut la Peristerion, în Grecia, Demostene Russo , istoric (specialist în bizantinologie) şi filolog (elenist, cu preocupări în domeniul literaturii române vechi), fost profesor de cultură bizantină la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române din 1919.

A urmat studii universitare la Atena, Berlin, Leipzig, unde și-a dat Doctoratul în Litere cu teza Filosofia școlii din Ghaza (1893) (d. 5 octombrie 1938, București).  

Împreună cu slavistul I. Bogdan, a întemeiat Comisiunea Istorică a României. În 1915 a ocupat, „prin chemare”, noua Catedră de Filologie bizantină la Universitatea din București până la pensionare. Din opera sa: Studii bizantino-româneCritica textelor și tehnica edițiilorDatoria criticii și bilanțul unei activități științificeStudii istorice greco-române.

S-a consacrat îndeosebi studierii relaţiilor româno-greceşti şi a influenţei elenistice în România. 

1877: S-a născut la Bucești, jud.Galați, poetul Ştefan Petică, prozator, dramaturg, sociolog, traducător şi publicist. Este considerat primul poet simbolist autentic din România (m. 1904).

Biografie Stefan Petica

Este considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar avangardist care i-a precedat pe confrații literari, Al. Macedonski, și a fost urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, etc. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist.

La moartea sa, poetul George Bacovia publica în revista bârlădeană Vitraliu poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui Ștefan Petică. „Bacovia – afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate – avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor acestuia.

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii lui Ștefan Petică 20.I.1877, iar altele (Dicţionarul de literatură română din 1979), data de 22.I.1874.

1879: S-a născut la Bârlad, în Moldova, Charles Drouhet, istoric literar român de origine franceză; (d.08.01.1940, București).A fost profesor la catedra de Franceză a Facultății de Litere din Iași și la catedra de Limba și literatura franceză a Universității din București, membru în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucțiunii Publice.

A debutat în 1906 în revista România, cu un studiu de filologie, și în Convorbiri literare, cu un amplu studiu despre Leconte de Lisle.

A publicat în reviste românești și franceze: Revue d’histoire litteraire de la FranceLe CorrespondantLa Minerve francaiseMercure de FranceViața româneascăVieața nouăConvorbiri literareIdeea europeanăFlacăra etc. Din scrierile sale: Istoria poeziei franceze în secolul al XIX-leaTeatrul francez în secolul al XVII-leaVasile Alecsandri și scriitorii franceziBoileau și Voltaire, critici literariRomantismulStudii de literatură română și comparată.

Autor (singur sau în colaborare) al unor excelente manuale de limbă franceză pentru învăţământul secundar; s-a impus mai ales prin activitatea de istoric literar, consacrată în aceeaşi măsură literaturii române şi celei franceze (m. 1940).

1885: S-a născut la București, matematicianul, astronomul şi seismologul român Gheorghe Demetrescu; (d. 15 iulie 1969, Bucuresti).

 A absolvit secția de Matematică a Facultății de Științe din București, apoi a fost trimis pentru specializare în Astronomie la Paris. 

După întoarcerea în țară, a participat la instalarea marelui ecuatorial fotografic și ale lunetei meridiane ale Observatorului Astronomic din București.

A fost profesor la Universitatea din Cluj, unde a pus bazele observatorului astronomic de acolo, cu care ulterior a efectuat cercetări de amploare.

S-a ocupat și de domeniul seismologiei și a inițiat înființarea rețelei de stații seismice pe teritoriul țării.

 În 1935 a creat, la Observatorul Astronomic din Bucureşti, o secţie de seismologie; din iniţiativa sa a fost înfiinţată în România o reţea de staţii seismologice (la Focşani, Bacău, Câmpulung Moldovenesc, Iaşi, Vrâncioaia).

 A fost director al Observatorului Astronomic din București (1943 – 1963), membru titular al Academiei Române din 1955, membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941.

De asemenea, a fost membru al Uniunii Astronomice Internaționale și al Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică.

1905: A murit la București, generalul Ștefan Fălcoianu , matematician, istoric și politician; șef al Statului Major al Armatei Române de Operații.În timpul Razboiului de Independență de la 1877, îndeplinește funcția de director general al Administrației Centrale a Ministerului de Război, iar la data de 20 octombrie 1877 este numit șef al Statului Major al Armatei Române de Operații. În anul 1883 este avansat la gradul de general de brigadă.

Ștefan Fălcoianu - Portrete

A fost membru titular al Societăţii Academice Române din 1876, vicepreşedinte al Academiei Române între anii 1886-1888, 1891-1892 şi 1898-1899.Ca șef al Marelui Stat Major și ministru de Război (1884-1886), a avut un rol semnificativ în perfecționarea sistemului de apărare a Romaniei, în elaborarea și aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare (1882), în elaborarea și aplicarea Legii asupra administrației militare (1883), înfiintarea celor patru corpuri de armată în locul diviziilor militare teritoriale (1882-1884), demararea lucrărilor pentru Cetatea Bucureștilor și a regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galati, înființarea Consiliului Superior al Armatei (1878), înființarea Comitetului Consultativ de Stat Major. Sub mandatul său s-a adoptat Decretul de organizare a Marelui Stat Major, pe baza normelor moderne, de tip prusian, și a învățămintelor din 1877-1878. Din 1894, Marele Stat Major a devenit direcție specială în cadrul Ministerului de Război subordonată direct ministrului.

Printre preocuparile sale se numără și perfecționarea instrucției și a pregătirii de luptă. Astfel, au fost revizuite, după 1879, principalele acte regulamentare destinate forțelor terestre, și anume Regulamentul de luptă al infanteriei. Opera vieții sale rămâne Școala Superioară de Război, astăzi Universitatea Naționala de Apărare, înființată la 8 august 1889, unde el însuși a oficiat. Este și fondator al revistei ”România Militară”. De la Ștefan Fălcoianu s-a pastrat „Istoria razboiului din 1877-1878, ruso-romano-turc”, concepută și predată sub formă de lecții la Școala Superioară de Război. Ca senator, de mai multe ori a luat poziție în problemele întăririi capacității defensive a României, combătând ideea cu privire la inutilitatea și periculozitatea fortificațiilor ce se executau pentru apărarea țării la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

1907 (22.I / 3.II): A murit la Budapesta, Vincenţiu Babeş, jurist, publicist, om politic, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor transilvăneni, fondator (în 1869) al Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria (unificat în 1881 cu PNR din Transilvania) şi parlamentar la Budapesta timp de treizeci de ani. S-a născut la 21 ianuarie 1821, Hodoni, Satchinez, Timiș. A fost unul din membrii fondatori ai Academiei Române.

Vicențiu Babeș, bănățeanul ce a luptat pentru emanciparea românilor a ajuns  în uitare

A fost tatăl celegrului savant român dr.Victor Babeş, autorul primului tratat de bacteriologie din lume și membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866 (n. 1821).

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a morţii 21 ianuarie 1907, iar altele, exclusiv stilul nou – 3 februarie 1907.

1907: S-a născut Valeria (Mitru) Sadoveanu, scriitoare română, soția lui Mihail Sadoveanu (d.28 iulie 1985).

Sadoveanu s-a îndragostit  de Valeria Mitru, cu 40 de ani mai tânară decât el, și care i-a fost secretară, pe vremea când era director al ziarului „Adevarul“. S-au casatorit in 1941, iar Valeria i-a ramas alaturi marelui scriitor pâna in ultimele sale zile de viață.

1921: S-a născut compozitoarea şi profesoara de canto Camelia Dăscălescu; (m. 2016).

A murit Camelia Dăscălescu (22.01.1921 - 30.12.2016). Dumnezeu să o  odihnească în pace! - Psihologul muzical

1922: A murit la București, Alexandru Ciurcu, inventator şi publicist român (n.29.01.1854 la Șercaia, jud. Brașov).

A construit, la Paris, împreună cu Just Buisson, un motor cu reacţie (1886), brevetat în Europa şi în SUA; a organizat primul pavilion românesc în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris (1889); director al ziarului „Timpul” (1890-1900).

1922: S-a născut la Mărășești, jud.Vrancea, actorul şi poetul român Paul Sava; (m.16 octombrie 1995, la Paris, unde emigrase).

A fost mai intâi ofiter de poliție și din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București, unde a debutat în piesa Cumpana, de Lucia Demetrius.

A regizat la Teatrul National spectacolele Căsuța de la marginea orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov (1957), Festivalul Eminescu la același teatru in 1965, la Teatrul de Opereta din capitala a apărut în montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus.
A debutat pe marele ecran in filmul Directorul nostru (1955)și a jucat de asemenea în piese transmise la Teatrul Național Radiofonic
.

Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Directorul nostru (1955), Pasărea furtunii (1957), De-aș fi… Harap Alb (1965), Amprenta (1967) și Facerea lumii (1971).Talent multilateral, Paul Sava a fost foarte activ ca actor de voce, participând la Teatrul Național Radiofonic la înregistrarea a multor piese de teatru radiofonic. După unele surse, datorită cenzurii nemaiputând exercita profesia de actor, în 1975 Paul Sava se pensionează, iar în 1981 emigrează în Franța, stabilindu-se împreună cu familia lîngă Paris, la Poissy.

1930: Se semneaza  la Haga, Tratatul  judiciar de arbitraj și de conciliatiune româno-polonez.

1934: Întrunirea la Zagreb a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri, la care se discuta problema restabilirii relațiilor diplomatice a României cu URSS. S-a adoptat hotărârea ca cele trei state ale Micii Înțelegeri, să reia relațiile normale cu URSS, atunci când condițiile diplomatice pe care le reclamau interesele fiecăreia din cele trei țări vor fi întrunite. În același timp, s-a căzut de acord ca N. Titulescu să negocieze cu prima ocazie cu M. Litvinov formula satisfăcătoare pentru România în vederea stabilirii relațiilor cu Moscova.

1936: S-a născut în localitatea Kardam, România, George Mottoi, actor român de teatru şi film, regizor de teatru, director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila (“Chira Chiralina”, “Terente-regele bălţilor”). A decedat la 4 martie 2015, la București).

1948: În România ”Populară” a fost modificată Legea electorală

Aceasta a suferit modificări printr-o lege votată de Marea Adunare Națională în ședința din 22 ianuarie 1948 care prevedeau extinderea dreptului de vot universal asupra tuturor cetățenilor de peste 20 de ani și al celor care pot fi aleși, la 23 de ani.

Au primit drepturi politice funcționarii și militarii. Legea stabilea și unele discriminări: „… nu pot alege si nu pot fi aleși cei epurați în temeiul legilor de purificare, cei vinovați de atitudine sau activitate colaboraționistă, constatată prin hotărâri judecătorești, decizii administrative sau în alt mod”. Era o practică nouă, copiată de la bolșevici, prin care erau eliminate de la vot o serie de categorii sociale; exprimarea fiind vagă, numărul celor îndepărtați a fost foarte mare.

1952:A luat fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie “Dr. Ana Aslan”, primul Institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate în domeniile asistentei clinice si al cercetării. Institutul „Ana Aslan” are anualccs. 4.000 de pacienti.

A devenit Institut Naţional în 1974, iar în anul 1992 i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”.


 Efectele terapiei Aslan asupra imbatrânirii au convins încă de la inceput, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii.

Renumele produselor „Aslan” a trecut si Oceanul, președintele american John Kennedy recurgând  pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu.

1958: S-a născut la București, actorul Bogdan Stanoevici, fost ministru pentru românii de pretutindeni în Guvernul Ponta, în perioada martie – decembrie 2014; (m. 12 ianuarie 2021). 

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” din București, promoția 1982. A activat în grupul SONG, a jucat în 13 lung-metraje, pentru ca, ulterior, să joace în alte 10 filme. Ultimul său rol pe marele ecran l-a avut în producția regizorului Lucian Pintilie, Tertium non datur.

În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franța, unde a continuat cariera. S-a întors în România în 2011. A fost directorul Circului Metropolitan București(2017-2020)și a fost înscris în ultima cursă prezidențială.

La alegerile prezidențiale din noiembrie 2019 a candidat fără succes ca independent.

1966:  S-a născut Ecaterina Szabo, antrenoare si gimnastă română de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competitională, multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA).

După participarea la Campionatele Mondiale din 1987 s-a retras din activitatea competițională și s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. 

După terminarea studiilor a lucrat ca antrenor la Deva contribuind la pregătirea unor viitoare gimnaste de success: Nadia Hațegan, Andreea Cacovean și campioana mondială la individual compus din 1999, Maria Olaru. A fost aleasă sportiva anului 1987, iar în 2000 a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.

În iunie 1991, s-a căsătorit cu Cristian Tamas, fost membru al echipei de caiac a României, în 1992 au părăsit România și s-au stabilit în Chamalières (Franța), unde Kati este antrenoare la un mic club din localitate.

1999: În timpul nopții de 21/22 ianuarie, în condițiile tulburărilor provocate de cea de-a cincea mineriadă, a fost emisă o ordonanța a guvernului care a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie.

A fost numit un ministru de interne în persoana lui Constantin Dudu Ionescu și s-a decis înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.

Pe șoseaua Râmnicu Vâlcea–Pitești, în dreptul râului Topolog, a fost amplasat un nou baraj, format din trupe MApN și DIAS. Sub amenințarea minerilor care se apropiau de București, armata a scos transportoare și tancuri pe care le-a dispus în special pe Dealul Negru, pentru a bloca accesul spre Pitești.

În această zi au avut loc la Cozia, negocieri între o comisie condusă de premierul Radu Vasile și liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma.

La ora 18,30, negocierile s-au incheiat, primul-ministru declarând că : “Nici o parte nu a câștigat, în schimb a câștigat țara”.

În urma acestor negocieri numite „Acordul sau Pacea de la Cozia”, semnat între Guvernul României şi reprezentanţi ai minerilor, marşul celor 10.000 de mineri din Valea Jiului spre Capitală s-a oprit.

Minerii se puseseră în mișcare spre Bucureşti la 18 ianuarie, pentru a protesta faţă de intenţiile Guvernului de a închide unele mine din zonă.

Ei au reuşit să străpungă barajele şi dispozitivele forţelor de ordine, instalate la Lainici, Târgu Jiu şi Costeşti, fără să se fi putut să fie întorși din drumul lor.

1999: A fost semnata, la București, Convenția dintre guvernul român și cel bulgar, privind recunoașterea reciproca a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de invațamant și a titlurilor știintifice din cele doua state.

2001: A murit, la Paris, editorul Constantin Tacu (Tacou), nume cunoscut al diasporei culturale româneşti din Franţa. Tacou a fost în ultimele decenii conducătorul renumitei Editurii Herne, unde au apărut de-a lungul timpului celebrele Cahiers de l’Herne, dedicate unor mari nume sau teme ale culturii europene (Heidegger, Eliade, Jung, Schopenhauer, Borges, Yeats, Malraux, Rimbaud, Musil etc).

Constantin Tacu (stanga), împreuna cu Emil Cioran

De origine aromâna (n.28.01.1921, Livezi, Grecia), Constantin Tacu a fost un editor constant al operelor lui Emil Cioran şi Mircea Eliade, al căror prieten a fost .

În 1995 a primit un premiu pentru activitate editorială excepţională din partea Fundaţiei Culturale Române.

2004: A murit Erwin M. Friedlander, fizician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române. A fost distins cu Premiul Humboldt pentru fizică în anul 1985; (n.29.05.1925).

2008: A decedat la Bucuresti  compozitorul român Ștefan Niculescu.

Nascut la 31 iulie 1927, la Moreni, în  jud. Dâmbovița , a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar  a carui creație se înscrie în zona muzicii culte contemporane și acoperă numeroase genuri muzicale.

A  fost preocupat de folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie și de muzica electronică. Timp de mulți ani, a predat compoziția la Conservatorul din București.

A fost membru titular al Academiei Române și doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj.

A obținut Premiul Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris).

2012: A murit Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film; (n. 1940).

A fost profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind distins la 10 decembrie 2004 cu Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor, „pentru abnegația și devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice” din România.

2013: A decedat multipla campioana română de șah Margareta Teodorescu ; (n. 13 aprilie 1932).

 Margareta Teodorescu, dublă vicecampioană olimpică şi multiplă campioană naţională, s-a ăscut la 13 aprilie 1932.

A reuşit să castige  în 1949, la vârsta de 17 ani, medalia de bronz la primul campionat naţional feminin postbelic si pe plan naţional a obţinut, în perioada 1949-1978, opt medalii de bronz, opt medalii de argint şi patru titluri de campioană a României în anii 1959, 1968, 1969 şi 1974.

Cele mai importante performanţe de plan internaţional au fost cele două medalii de argint la Olimpiadel de şah pe echipe.

În 1957, la Emmen, în Olanda, Margareta Teodorescu, făcând echipă cu Maria Albuleţ, a adus prima medalie olimpică, de argint, pentru România, la prima ediţie a Olimpiadelor feminine, clasându-se la egalitate de puncte cu echipa Uniunii Sovietice.


 

2019: A decedat la Cluj-Napoca criticul, istoricul literar și traducătorul român Leon Baconsky, născut la 4 mai 1928 în Bucovina la Lencăuți, în familia preotului ortodox Eftimie Baconskyși al soției sale, Liuba (născută Marian).

Leon era fratele mai mic al poetului A. E. Baconsky (1925-1977), respectiv unchi al fostului ministru de externe român Teodor Baconschi (n. 1963).

A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (absolvită în 1955), iar dpă absolvirea facultății a predat literatura română contemporană la Universitatea din Cluj (1955-1989), îndeplinind în perioada 1982-1985 funcția de șef al Catedrei de literatură română comparată și teorie literară (1982-1985).

Timp de câțiva ani a predat în Franța în calitate de lector de limbă și civilizație română la Universitatea Paris IV (Sorbona) și la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din cadrul Universității Paris III (1974-1975; 1976-1977).

A debutat în 1954 cu un articol despre Leonid Leonov în revista clujeană Steaua, apoi a publicat studii de istorie literară și comentarii critice în aceeași revistă și în revistele Tribuna și Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, dar a colaborat periodic și la Gazeta literară, Contemporanul, Luceafărul, Secolul 20, Astra etc. A publicat un volum de critică și istorie literară: Marginalii critice și istorico-literare (1968), a colaborat la mai multe volume colective, a îngrijit ediții ale operelor lui Stejar Ionescu și Gib I. Mihăescu și a tradus, singur sau în colaborare, scrieri ale lui Prosper Mérimée, Marcel Brion, Maurice Rheims etc A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

2020: A murit la Cluj-Napoca, mineralogul Constantin Gruescu, întemeietorul în 1945 al Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din localitatea Ocna de Fier, primul muzeu particular de mineralogie estetică din România; (n. 1924 la Dognecea, Caraș-Severin).

De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002).

A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).

A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale„Plai Mioritic”din Iași și al Societății Române de Geografie.

2022 : A decedat Bibi Ionescu (Corneliu Ionescu);n.2 martie 1945, București )membru fondator și basistul trupei de muzică pop-rock românești  Sfinx, singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/01/22/o-istorie-a-zilei-de-22-ianuarie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  2. Istoria md.;
  3. Istoricul zilei blogspot.com;
  4. Crestin Ortodox.ro;
  5. Wikipedia;
  6. http://www.worldwideromania.com
  7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte;
  8. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  9. Rador.ro;
  10. https://basilica.ro.

22/01/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: