Acorduri secrete ale Uniunii Europene. Declarația de la Barcelona – Euro Mediterana și imigrația musulmană liberă în Europa de care noi habar n-aveam…

 

 

 

 

 

Declaratia de la Barcelona din 1995 sau cea mai mare trădare din istoria Europei.

„Se conturează un imens pericol și este foarte greu să fii optimist. S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual și transparent pentru însuși viitorul Europei, ci un pericol pentru America și pentru întreaga supraviețuire a Vestului.” (Geert Wilders – presedintele Partidului Libertatii din Olanda).

Daca cineva s-ar intoarce pe planeta Pamant dupa – sa spunem – 5 ani de plutire in spatiul cosmic si ar citi discursul istoric al lui Geert Wilders (SUA 2015), probabil ca ar avea un soc. Cu siguranta s-ar astepta ca – odata ajuns in Paris, Londra sau Amsterdam – sa vadă sute de minarete inaltandu-se semete catre cer, femeile imbracate in negru din cap pana in picioare si cu capul acoperit, vocile muezinilor rasunand pe deasupra strazilor si comando-uri ale politiei islamice patruland vigilent.

Foarte recent, primul ministru maghiar Viktor Orban a avut un discurs aproape identic – in contextul apropiatelor alegeri parlamentare – si, dupa ce a punctat ca „am trimis botnita inapoi la Bruxelles si lesa inapoi la FMI”, a tinut sa aminteasca concetatenilor sai si faptul ca Occidentul a “deschis calea catre declinul culturii crestine … si catre expansiunea Islamului”, in timp ce guvernul sau a “prevenit revarsarea dinspre sud a lumii islamice”.

„Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.  

Imigratia musulmana – libera in Europa (si noi habar n-aveam)…

Acorduri secrete ale Uniunii Europene cu 10 tari europene si nord-africane. Dosar Dansk Kultur Allerød Postomdeling.

Rezumat din Declaratia Barcelona – Euro Mediterana din 1995:

Declaratia euro-mediteraneana a fost aprobata de UE, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniana, Siria, Liban, Turcia si Israel, si cuprinde un parteneriat politic cuprinzator, printre altele:

• Stabilirea unei zone de liber schimb si a integrarii economice cu incepere din anul 2010

• Considerabil mai multi bani pentru parteneri

• Parteneriat cultural.

Respectarea islamului este garantata de UE

Multiculturalismul trebuie respectat pentru a promova toleranta intre diferitele grupuri etnice din societate. Se subliniaza importanta unei campanii comune solide impotriva rasismului, a xenofobiei si a intolerantei.

Incurajarea influentei europene-musulmane reciproce asupra radioului, televiziunii, ziarelor si revistelor pentru a aduce intelegere culturala.

UE va promova in mod activ astfel de influente reciproce. Schimbul de tineret este unul dintre instrumentele de cooperare intre viitoarele generatii euro-mediteraneene.
Se ofera pentru 9 tari musulmane libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si a persoanelor in Uniunea Europeana.

In schimbul unor schimbari politice si economice concrete, UE ofera integrarea pe piata interna extinsa a UE si posibilitatea de a obtine libera circulatie a marfurilor, a serviciilor, a banilor si a persoanelor.

Au fost incheiate acorduri de asociere cu toate tarile partenere, cu exceptia Siriei (Rezumat din 28.11.2003, referitor la Conferinta ministrilor de externe ai Euro-Mediteranei din Napoli, care a avut loc la 2-3 decembrie 2003).

La trei saptamani de la atacul terorist din 2001, la Centrul OMC din New York, UE a ingenuncheat inaintea Islamului, iar proiectul Euro-mediteranean este acum folosit ca un paratraznet.

„Ministrii au respins ca periculoase si nefondate orice legaturi intre teroare si lumea araba si musulmana. In acest context, importanta Procesului de la Barcelona a fost subliniata de toti ca un instrument adecvat si recunoscut pentru promovarea unui dialog intre parteneri egali si civilizati. Ministrii au convenit sa lucreze la aprofundarea dialogului permanent intre culturi si civilizatii, dorind mai ales sa indrepte atentia catre tineret, educatie si mass-media„.

Raportul din 5.-6.10.2001 – Conferinta externa euro-mediteraneana de la Bruxelles Uniunea Europeana si Consiliul European doresc sa inlature identitatea noastra antica.

„Politica culturala trebuie sa evite distinctia populara dintre” ei „si” noi „, chiar mentionand „cealalta”, deoarece aceasta deschide poarta pentru impunerea identitatii colective asupra individului”.

„Identitatea este radacina tuturor conflictelor”

(Alianta Forumului Culturii Mondiale, infiintata de Fundatia Ford, care este inextricabil legata de Consiliul SUA pentru relatii externe si CIA, UE si Consiliul European sunt de asemenea atasate la WCFA)

Ministerul danez al Afacerilor Externe ne educa din „stereotipurile si prejudecatile” noastre fata de cultura islamica – reflectand astfel programul aparatului de propaganda euro-mediteraneana: Fundatia Anna Lindh, fondata de Liga Araba, UE, Consiliul European si UNESCO :

„Vom aborda stereotipurile, prejudecatile si ignoranta, si vom schimba cotidianul „jurnalism de stiri” pentru a descrie viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, care poate crea identificarea, fascinatia si intelegerea interculturala. Vom aborda imaginile noastre stereotip despre oamenii din culturi straine si vom face noi experimente cu imagini in locuri publice, in mass-media si in publicitate.
Si vom avea proiecte comune cu oameni din alte culturi. Vom dezvolta abilitatile interculturale ale jurnalistilor, elevilor si artistilor, si vom face schimburi intre oamenii din aceste grupuri cu colegii (musulmani).

Vom organiza productii artistice si culturale. Vom pregati profesorii si vom influenta educatia pentru a fi multiculturala. Si vom influenta curriculum-ul scolilor pentru a deveni multiculturale prin revizuirea manualelor si a materialelor educative existente. Vom organiza festivaluri gigantice de tineret musulmane” – cum ar fi „Imaginile din Orientul Mijlociu”, care au durat 6 saptamani in 2006 in Danemarca.

(De asemenea, a citit discursul seful Centrului danez pentru cultura si dezvoltare (CKD) – condus de Ministerul danez de Externe – pe 13.05.2005 la Rabat) Intr-o corespondenta, prim-ministrul danez la 12.09.2006 a refuzat sa informeze de ce guvernul sau da curs politicii educationale de mai sus la initiativa Ligii Arabe si a UE.

UE si CKD din cadrul Ministerului danez de Externe au incheiat acorduri de cooperare cu organizatia educationala, stiintifica si culturala islamica, care urmareste – conform articolului 5a din carta sa – sa raspandeasca caile musulmane de gandire si de viata in intreaga lume.

Proiectul euro-mediteranean este un pas mare catre statul unic

Politicienii nostri cred ca scopul nostru si al Islamului (adica scopul „sfantului” Coran) este acelasi.
„Obligatia noastra fata de valorile care inseamna cel mai mult pentru noi – libertate, toleranta si justitie – a devenit mai puternica si mai profunda de la bombele din Londra. De asemenea, astazi avem relatia noastra cu lumea islamica, care impartaseste idealurile noastre comune”. (Margaret Beckett, Secretarul de Stat al Afacerilor Externe al Regatului Unit in lucrarea daneza Jyllands-Posten din 7 iulie 2006)

Mass-media noastra este gestionata de autoritati superioare si pastreaza tacere totala asupra proiectului euro-mediteranean.

„Libertatea de exprimare este esentiala pentru valorile si traditiile Europei. Dar conservarea ei depinde de comportamentele responsabile ale indivizilor. Prin extensie, nu credem ca mass-media ar trebui sa fie reglementata din afara, ci mai degraba sa gasiti modalitati de a reglementa singuri.

Daca luam in considerare problema autoreglementarii, as dori, de asemenea, sa va cer sa ganditi la necesitatea monitorizarii din cadrul propriilor organisme profesionale. Sunt convinsa ca va avea un impact semnificativ. ” (Benita Ferrero Waldner, comisar european pentru relatii externe si politica europeana de vecinatate pentru reprezentantii media din intreaga Europa)

„Vom identifica un nucleu de jurnalisti si analisti in jurul caruia sa se dezvolte un sistem structurat si durabil de schimb de informatii si de publicare axat pe intelegerea nord-sud”. De la Euromed & The Media (pdf) Septembrie 2005

Mai multe comentarii de la Anders Bruun Laursen
Cel mai mare act de tradare din istorie

„Cine poate mentiona un act de tradare in Europa mai mare decat Declaratia si proiectul euro-mediteranean (PMM)?

Prospectul adaugat a fost publicat in Danemarca in cateva exemplare – dar niciodata nu a provocat vreo miscare. Prospectul nu include eforturile enorme facute de euro-mediteraneeni pentru spalarea creierului tinerilor nostri.
Timp de 12 ani, politicienii europeni si mass-media au ramas in tacere totala in legatura cu proeminentul proiect euromediteranean. Si, de fapt, a inceput deja in 1973 cu Dialogul Europa – Arabi, care nu a fost altceva decat supunerea fata de Islam (Bat Ye’or: Eurabia 2005).

UE acorda libertate circulatiei musulmanilor din 9 tari in Europa. Astfel, Euro-mediteranean Declaration and Project (EMP) va schimba compozitia noastra demografica si, de asemenea, cultura noastra antica, religia si identitatea antica intr-o identitate islamica total straina si nedorita, in cativa ani dupa aceasta deschidere a portilor pentru un excedent rapid de crestere disperat si fanatic, care inseamna a supravietui acasa.

Deja rata natalitatii musulmane din Europa ameninta supravietuirea culturii europene
Politicienii nostri par sa utilizeze islamul deliberat ca un „berbec” pentru a ne zdrobi identitatea, cultura, religia crestina si statele nationale in numele globalismului – care a fost initial numita Noua Ordine Mondiala – mentionat de cinci ori de presedintele Bush tatal in timpul primului razboi din Irak.

Date semnificative in crearea Noii Ordini Mondiale, si acest ultim termen este inca folosit de Mikhail Gorbaciov. EMP nu este doar o caramida pentru masonii globalisti: este modelul lor ideal pentru un stat mondial. Eurabia Parteneriatul euro-arab

Oricum, cunostintele despre continutul Proiectului Euro-mediteranean ar trebui sa fie capabile sa aduca si mai multi „nu” in referendumurile nationale privind noul Tratat UE, care este o conditie prealabila pentru implementarea Euro-mediteraneanului ca Uniune.

Apropo, din 2005, o Adunare Parlamentara Euro-mediteraneana se intruneste in mod regulat. Margot Wallström – Politica europeana de vecinatate si parteneriatul euro-mediteranean

Cu toate acestea, se pare ca politicienii nostri sunt speriati de prea multe referendumuri – si vor incerca sa vada un „mini-tratat” pe ascuns.

Suntem neajutorati impotriva acestor initiative dictatoriale ale UE?

Nu. Daca putem mobiliza suficient de multi protestatari prin intermediul blogurilor, am putea obtine acces la mass-media. Protestele de masa ar putea totusi sa indeparteze politicienii nostri de calea lor periculoasa catre dictatura euro-mediteraneana si Sharia. Putem sa ne organizam pentru a opri frenezia Euromediteraniana?
Anders Bruun Laursen

http://balder.org/avisartikler/Barcelona-Declaration-Euro-Mediterranean-English.php

Cum s-ar putea islamiza Europa in zilele noastre?

Concret si pragmatic vorbind, ar fi trei cai. Prima – prin factorul „cantitativ”. Musulmanii ar ajunge sa detina o majoritate absoluta sau relativa, sa predomine deci numeric. Este realista o asemenea posibilitate ?

Exista in Uniunea Europeana orase in care ponderea musulmanilor a ajuns semnificativa. „Campioane” la acest capitol sunt Birmingham, Bruxelles, Malmo, Marseille, Roubaix, Bradford – cu peste 20%. Intre 10 si 20% au Amsterdam, Koln, Copenhaga, Frankfurt, Leicester, Londra, Manchester, Paris, Rotterdam, Haga, Viena. Dar tot statistica ne spune ca ponderea populatiei musulmane in ansamblul U.E. era de 6% in 2010 (crestere fata de 4% in 1990).

Avand in vedere factori precum varsta medie mai scazuta in randul acestei populatii, migratia sau rata natalitatii mai ridicata, se estimeaza o pondere de 8% in 2030 si de cca 11-14% pana in 2050 (sursa: Pew Research Center – 2017).

Tendinta este valabila nu doar pentru Europa ci si la nivel mondial – daca populatia crestina se mentine la 31-32% pana in 2050, ponderea musulmanilor creste de la 23% la cca 30% in aceeasi perioada, din total mondial.

A doua cale de „islamizare” a Europei ar fi cea care porneste de la europenii insisi. Sub influenta comunitatilor musulmane tot mai consistente, a ritualelor lor spectaculoase, a legii sharia aplicate prin cartiere sau chiar prin centrul oraselor sau a reglementarilor „corecte politic” care marginalizeaza Biserica si credinta crestina, europenii incep sa aiba revelatii: adevarata credinta (daca nu unica ) este Islamul.

Cat ar putea dura acest proces? Imposibil de aproximat, iar ingrijoratii de profesie nu ne ajuta cu estimari. Poate 10 ani, poate 100, poate 1000. E un fenomen real faptul ca multi vest-europeni se considera atei, agnostici, oameni fara religie.

Dar daca tot au eliminat aproape complet religia – crestina – din viata lor, de ce ar imbratisa o religie de import, atat de putin compatibila cu valorile si stilul de viata cu care sunt obisnuiti?

Si in fine, ar mai fi o posibilitate: islamizarea fortata. De ce sa o eliminam, daca tot impingem scenariul la limita ?  Cum s-ar putea intampla asa ceva? Fundamentalistii islamici ajung la putere. De exemplu printr-o revolutie islamica de felul celei din Iran, urmata de masuri draconice de transformare a Europei in stat islamic/califat si a europenilor crestini in musulmani.

Sau prin alegeri libere, votati de aceiasi europeni crestini – fie inconstienti fie dornici de islamizare. Cat de mare este probabilitatea ca asa ceva sa se intample? Ar trebui sa ne raspunda tot cei care trag semnale de alarma in toate mediile posibile.

 Incredibil! Liderul partidului musulman le-a spus olandezilor să-si părăsească țara, dacă nu le place să trăiască alături de imigranți.

Tunahan Kuzu, liderul formațiunii politicie DENK, a stârnit serioase controverse în societate după ce a spus pur și simplu că olandezii care se arată nemulțumiți de prezența musulmanilor în Olanda nu decât să-și părăsească țara.

“Dacă le displace o Olandă aflată în schimbare, unde trăiesc oameni de culturi diferite, cum ar fi orașul Zaandam sau cartierul Poelenburg, păi ei ar cam trebui să se plece”, a spus Tunahan Kuzu în timpul unui interviu.

Formațiunea politică DENK al cărui lider este Tunahan Kuzu, s-a dezvoltat fulminant în marile zone urbane cu aglomerari ale comunității musulmane, de exemplu în vestul Amsterdamului (Amsterdam Nieuw-West), iar odata cu timpul  politicile promovate de acest partid au început să fie tot mai controversate.

DENK a fost înființată în februarie 2015 de doi membri turici ai fostului partid al Muncii (PVDA): Tunahan Kuzu și Selçuk Öztürk. Mass-media olandeza spune că DENK duce o politică pro-Erdogan.

Prin infuzia continuă de imigranți, partidul atrage de la un an la altul tot mai mult electorat, reușind la ultimele alegeri chiar să ia locul pe scena politică în dauna unor partide olandeze cu tradiție.

Belgia sau Belgistan?

Pentru a doua oară în ultimii 6 ani, partidul  „Islam” va participa la alegerile municipale din Belgia. Partidul a anunțat deja că vrea să creeze un stat islamic și să separe bărbații și femeile în mijloacele de transport public, scrie ziarul belgian HLN, conform voiceofeurope.

„Scopul nostru este crearea unui Stat Islamic 100%, dar nu înseamnă că vrem ca toată lumea să poarte văl”, a spus fondatorul partidului, Redouane Ahrouch. „Prin stabilirea legii islamice, Sharia, vrem să urmăm calea profetului și a Coranului”, a adăugat acesta.

Partidul „Islam” belgian se concentrează în mod clar asupra electoratului musulman conservator și are deja doi membri aleși în consiliul local  în urma alegerilor din 2012. În acest an, formațiunea va participa în 28 de municipalități.

Ahrouch spune că vrea să atingă obiectivele partidului „fără a încălca constituția belgiană”.

Nu este clar cum vrea să facă acest lucru, deoarece partidul dorește să separe bărbații și femeile în transportul public.

Secretarul de stat al imigrației din Belgia, Theo Francken, a afirmat, într-o postare pe Twitter, că partidul „îl dezgustă”.

„Un partid politic numit „ISLAM” este în ascensiune în Belgia. Ei cer deschis introducerea legii Sharia, care încalcă drepturile omului. Partidele care promovează Sharia sunt antidemocratice. Aceștia sunt lupi în haine de oaie”,  a comentat politicianul.

Experții spun că partidul ar putea obține un scor bun pentru că multe partide de stânga cu candidați musulmani și-au pierdut popularitatea în rândul alegătorilor marocani și turci.

Teoriile « islamizarii » au aparut evident in contextul migratiei masive dinspre zonele de conflict spre Europa. Primele suspiciuni conspirationiste apar inca de la acest punct : refugiatii nu sunt de fapt refugiati, doar o mica parte provin din zonele de conflict, vin in Occident pentru ajutoare sociale, iar Soros finanteaza toata distractia…nu se stie pentru ce scop, dar oricum unul ocult. Islamizarea probabil.

Daca tot a sustinut democratizarea Europei de est post-comuniste, acum – la varsta si la banii lui – George Soros mai are un singur dor, si anume sa transforme Europa in califat.

In 2016, miliardarul american a exprimat parerea ca Europa ar trebui să preia câte 300.000 de refugiați pe an „de o manieră sigură și ordonată” și să aloce o sumă anuală de 30 miliarde euro pentru aceștia (http://foreignpolicy.com); in plus, a mentionat si necesitatea instituirii unor „mecanisme europene comune de control al frontierelor, determinare a validității cererilor de azil și relocarea refugiaților.” De aici, nu putini sunt cei care au tras concluzia ca Soros are un plan ascuns de islamizare a Europei, prin incurajarea sau chiar provocarea unei invazii masive de refugiati musulmani.

Apelam din nou la statistica : peste 50% dintre imigrantii care au solicitat azil in tarile UE in 2016 provin din Siria, Irak si Afganistan, deci din tari pe teritoriul carora au loc conflicte armate, de mai mica sau mare intensitate (nu ca Nigeria sau Somalia ar fi mai linistite). In valoare absoluta, e vorba in total de 1,26 milioane de persoane care au solicitat azil in 2016 (sursa Eurostat). 

In 2016 UE a acordat azil pentru 710.400 de persoane, provenite din tari predominant musulmane (din nou, nu stim cati dintre acestia erau si ei musulmani sau provin din randul unor minoritati religioase din tarile respective) (sursa USA Today).

Daca si cine dintre refugiati ar trebui sa primeasca azil sunt intrebari care nasc dispute aprinse si uneori strict emotionale. Ar trebui cel putin sa acceptam doua adevaruri elementare, aparent contradictorii, dincolo de umori si nelinisti ideologice:

1. Uniunea Europeana nu poate fi autista, indiferenta, iresponsabila fata de o criza umanitara generata de conflicte armate sau de orice alte cauze. Dupa unii, Europa ar trebui sa isi vada mai departe de petrecere, sa isi savureze netulburata prosperitatea , nepasatoare la ceea ce se intampla in Orientul Apropiat, Africa de Nord sau alte zone din jurul ei.

Nu de lipsa de umanitate e vorba in primul rand, ci de lipsa de viziune. O asemenea atitudine de neimplicare a Europei ar avea consecinte infinit mai grave decat cele de care vorbesc Wilders si altii. Nu trebuie sa faci un mare efort de imaginatie ca sa intelegi ca pe fondul unei crize umanitare in care nimeni nu intervine se instaleaza haosul, anarhia si barbaria. Oamenii aflati in situatii limita, ca sa isi asigure supravietuirea lor si a familiilor, sunt in stare de orice.

Nu numai sa se ucida intre ei dar si sa sustina ascensiunea unor lideri iresponsabili si sangerosi. Daca unii dintre europenii nostri se lasa intoxicati de diverse teorii conspirationiste, e usor de imaginat cu cata usurinta se pot transforma in fanatici jihadisti musulmanii dintr-o tara distrusa de razboi, carora nimeni nu le ofera o alternativa. Dincolo de ratiunile umanitare, Europa are interesul sa nu lase regiunile din jurul ei sa se prabuseasca.

2. Capacitatea Uniunii Europene de a primi refugiati nu este nelimitata. E un adevar simplu si evident, oricata bunavointa am avea. Este vorba de capacitate fizica, financiara si logistica, dar si de capacitatea de a integra ulterior in societate sute de mii/milioane de oameni veniti din medii culturale radical diferite, multi dintre ei cu educatie si pregatire profesionala precara.

Entuziasmul umanitar al celor care sustin primirea neconditionata a milioane de refugiati este la fel de nerealist si nociv ca si furia obtuza a celor din “tabara adversa”. Pur si simplu exista limite obiective.

Desigur, unele guverne au deschis mai larg portile pentru imigranti, din ratiuni care tin de interesele tarilor respective. De regula este vorba de deficitul de forta de munca ; din 2000 pana in 2015, populatia cu varsta de 20-35 ani a scazut cu 15 milioane oameni in toata Europa din cauza natalitatii reduse, ceea ce inseamna nu doar disparitia unei forte de munca ci si a unei importante piete de consum, estimate la peste 300 miliarde de euro.

Singurele tari dezvoltate care au reusit sa mentina rate de crestere mai sanatoase in ultimii ani sunt tari cu programe clare de atragere a migrantilor – de ex., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda (https://www.wall-street.ro/articol/Politic/).

Este vorba de strategii asumate si transparente, doar ca vor trebui asumate si consecintele, lucru care nu se dovedeste a fi deloc usor.

Dupa cum nu e deloc usor nici sa impaci cele doua realitati mentionate mai sus.

Politica este arta echilibrului si a compromisului, iar a cadea intr-o extrema sau alta nu este altceva decat o recunoastere implicita a esecului.  Este momentul cand un om politic ar face mai bine sa se retraga, dar cati o fac? 

Islamizarea este doar una din aceste teme; contextul e favorabil dar nu va dura la infinit. Trebuie batut fierul cat e cald.

Desigur, exista mult oportunism, mult cinism si multa ipocrizie in ingrijorarile unora cu privire la pericolul de islamizare.

Problema este ca, daca pentru politruci aceasta e doar o tema populista buna de obtinut voturi, pentru unii dintre votantii lor ajunge sa devina o ingrijorare sincera.  

  Foarte probabil Europa va continua sa treaca prin vremuri confuze, tulburi.  

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/20/ziua-de-20-iulie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iulie-video-4/

 

 

 

 

Surse :

http://evz.ro/kuzu-partid-musulman-olandezilor.html

https://glasul.info/2018/07/11/incredibil

https://karensmithdotblog.wordpress.com/2018/05/13/declaratia-de-la-barcelona-din-1995-sau-cea-mai-mare-tradare-din-istoria-europei/

https://www.activenews.ro/externe/Belgia-sau-Belgistan-Partidul-%E2%80%9EIslam-candideaza-la-alegeri-pentru-a-infiinta-un-Stat-Islamic

http://www.contributors.ro/global-europa/%E2%80%9Cislamizarea%E2%80%9D-europei-%E2%80%93-paranoia-care-aduce-voturi/

https://int.search.tb.ask.com/search/GGmain.jhtml?searchfor=Declaratia+Barcelona+%E2%80%93+Euro+Mediterana+din+1995&enableSearch=true&rdrct=no&st=sb&tpr=omni&p2

Publicitate

VIDEO: Regiuni de dezvoltare, sau regiuni de destrămare a Romaniei? PROFESORUL DINU C.GIURESCU despre coincidențe neintamplatoare .

1. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (sublinierea D.C.G.).

Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.

El prevede „cel puţin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenţa teritorială actuală a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).

Articolul 2 al Regulamentului precizează: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unităţi teritoriale şi anume – NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 (articolul 2).

Definirea acestor unităţi teritoriale „se bazează în principal pe unităţile administrative existente în statele membre” (articolul 3 din Regulament).

Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum şi maximum) anume:

NUTS 1                           de la 3 la 7 milioane locuitori

NUTS 2                           800.000 până la 3 milioane

NUTS 3                           150.000 până la 800.000

Regulamentul adoptat de Parlamentul şi Consiliul Europei confirmă şi întăreşte realitatea unităţilor teritoriale de bază (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominală în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, după cum urmează:

Nr. crt.	Ţara	NUTS			Denumirea NUTS 3 în statele respective
		1	2	3
1.	Belgique / België / Belgia	3	12	45	Arrondissements
2.	Danmark / Danemarca	1	2	16	Amtskommuner
3.	Deutschland / Germania	17	42	443	Kreise / Kreisfreie Städte
4.	Ellada / Grecia	5	14	49	nomoi
5.	España / Spania	8	20	53	provincias
6.	France / Franţa	10	27	101	départements
7.	Ireland / Irlanda	2	3	8	regional authority regions
8.	Italia	6	22	104	province
9.	Luxembourg	2	2	2
10.	Nederland / Olanda	3	13	41
11.	Österreich / Austria	4	10	36
12.	Portugal / Portugalia	4	8	31
13.	Suomi/Finland / Finlanda	3	6	21	Maakunnat / landskapen
14.	Sverige / Suedia	2	9	22	län
15.	United Kingdom / Anglia	13	38	135

Pentru a nu fi nici un dubiu, anexa II a Regulamentului sus-amintit, înscrie şi denumirile unităţilor administrative existente (NUTS 3) în principalele ţări cuprinse în Regulament, aşa cum sunt arătate în tabelul de sus.

Recapitulând: Regulamentul 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, consemnează şi confirmă realitatea unităţilor teritoriale de bază existente în statele membre, cu recomandarea: „ar trebui să se respecte situaţia politică, administrativă şi instituţională existentă” (paragraful 10, pagina 1 din Regulament).

2. Pornind de la Recomandarea nr. 1059 din 26 mai 2003, Guvernul Român a iniţiat şi Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 577 din 29 iunie 2004).

Politica de dezvoltare regională – precizează legiuitorul din 2004 – este pusă în aplicare „în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare” (Legea din 2004, articolul 2/1).

Legea 315/2004 a stabilit 8 regiuni de dezvoltare (vezi Harta nr. I).

3. În 2009, 9 senatori şi 22 deputaţi UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativă (înregistrată cu nr. L/432/2009) pentru „modificarea şi completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România cu modificările şi completările ulterioare”.

Propunerea constă în formarea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent.

Expunerea de motive, semnată de iniţiatori, cuprinde formulări generale, ca de exemplu, „diminuarea decalajelor economice şi sociale… susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării… restructurarea economiei regiunilor… promovarea unei dezvoltări echilibrate, a unor comunităţi durabile şi a incluziunii sociale…”.

Expunerea de motive nu explică de ce împărţirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuită.

Anexa I a propunerii legislative a parlamentarilor UDMR enumeră cele 16 regiuni de dezvoltare, fiecare cu numele unităţilor componente, unde însă denumirea „judeţ” nu apare nicăieri.

Omisiune care alimentează informaţia vehiculată pe cale orală, că judeţele vor dispărea odată cu noua regionalizare. Dispariţia judeţelor pare sugerată şi de explicaţia unuia din iniţiatori: cele 16 regimuri de dezvoltare reprezintă o fază intermediară spre cele cinci macroregiuni, obligatorii în 2013. Explicaţia nu face nici o menţiune despre existenţa în continuare a judeţelor.

Cele 16 regiuni de dezvoltare (NUTS 2), propuse de iniţiatorii UDMR, sunt arătate în harta nr. 2.

Cele 5 propuse macroregiuni, propuse de aceiaşi iniţiatori, sunt reprezentate în harta nr. 3.

Iniţiatorii doresc ca împărţirea în 16 regiuni să intre repede în vigoare, la 1 ianuarie 2011.

În martie 2010, un deputat UDMR a propus ca Aradul să nu facă parte din aceeaşi regiune de dezvoltare cu judeţul Timiş şi să se alăture judeţelor Bihor, Satu Mare şi Sălaj cu care „se aseamănă mai mult din punct de vedere economic sau cultural”.

Din propunerea de mai sus rezultă următoarele:

a) Regiunile de dezvoltare stabilite în 2004 sunt anulate fără vreo motivare reală.

b) Se propune un regim de tranziţie cu 16 regiuni – cu o durată de maximum trei ani; tranziţia ne aminteşte de „întovărăşirile agricole” din anii ‘50 menite să înlesnească eliminarea proprietăţii ţărăneşti individuale şi constituirea colhozului.

Propunerea cu 16 regiuni de dezvoltare urmăreşte cumva desfiinţarea judeţelor ca unităţi de bază? O atare desfiinţare ar fi un unicum în Uniunea Europeană unde asemenea unităţi teritoriale de bază există în continuare, confirmate prin Regulamentul nr. 1059/2003.

c) Între cele 16 propuse regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurează „Covasna-Harghita-Mureş”. Este astfel reconstituită teritorial fosta „Regiune autonomă maghiară” din anii 1952-1958 (vezi Hărţile nr. 2 şi 4), numită acum „Regiunea de dezvoltare nr. 14″.

d) Macroregiunile IV şi V din noua propunere de regionalizare împart aria transilvană în două, şi anume (vezi harta nr. 4):

IV. la Sud: Arad, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu şi Braşov;

V. toată aria de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Oradea, Satu Mare şi Baia Mare, până la Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe.

O atare propunere trimite la trecutul apropiat, astfel:

a) a se compara macroregiunea V cu teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena în august 1940 (harta 5 de comparat cu harta 4). Macroregiunea V înseamnă o lărgire spre sud a teritoriului cedat în 1940.

b) În august 1940, a avut loc la Turnu Severin o întâlnire preliminară a unor reprezentanţi ai României şi Ungariei, preludiu la Dictatul de la Viena. Partea ungară a propus celei române „împărţirea” Transilvaniei între cele două state, conform cu cele arătate în harta nr. 6.

Macroregiunea propusă în 2009 este, cu mici diferenţe, aceeaşi cu propunerea din august 1940.

Se poate interpreta că este o simplă coincidenţă.

Se poate interpreta şi altfel.

Evenimente relativ recente au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un nou stat pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-media internaţionale. Noul „stat” recunoscut de o seamă de guverne este un „model” ce poate fi, în anume împrejurări, invocat şi pus în practică.

Traseul propunerii din 2009: pentru-contra şi iarăşi pentru.

3 iunie 2009: Propunerea UDMR este înregistrată la Senat cu nr. b284.

10.06-10.07.2009: Trimisă spre aviz la Consiliul Legislativ, la Guvern şi la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului.

10.07.2009: Consiliul legislativ: aviz favorabil.

23.09.2009: Punctul de vedere al guvernului – aviz negativ.

3 şi 9 februarie 2010: Punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică etc. – aviz negativ.

10 februarie 2010: Propunerea pentru o nouă regionalizare a României este înscrisă pe ordinea de zi a Senatului şi adoptată în aceeaşi zi, prin aprobare tacită.

Cum a fost posibil ca, pe de o parte, Guvernul (PDL-UDMR) şi Comisia pentru administraţie publică să dea aviz negativ, iar Senatul să adopte propunerea prin aprobare tacită?

Se pare că lucrul a fost posibil printr-o manevră de procedură iniţiată de un lider al majorităţii din Senat. O atitudine cel puţin curioasă…

În concluzie, o propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional.

Să fie o simplă coincidenţă!?!

Când regimul trecut a renunţat, în 1968, la împărţirea în raioane şi regiuni (după model sovietic), propunerea de revenire la judeţe a fost publicată în presă, cu harta respectivă, spre dezbatere publică. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a ţinut seamă şi de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a două judeţe: Brăila şi Galaţi (iniţial era prevăzut un singur judeţ, cu ambele oraşe dunărene).

Într-un sistem cu mai multe partide şi libertatea mass-media o asemenea propunere – constituirea regiunilor de dezvoltare – cu consecinţe ce pot duce foarte departe… trece pe tăcute, pe furiş, ascunsă opiniei publice.

 

Harta nr. 1

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

 

1) Nord-Est, cu judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Vaslui

2) Sud-Est, cu judeţele Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila, Tulcea şi Constanţa

3) Sud-Muntenia, cu judeţele Argeş, Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa şi Călăraşi

4) Sud-Vest Oltenia, cu judeţele Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Dolj şi Olt

5) Vest, cu judeţele Timiş, Caraş Severin, Hunedoara şi Arad

6) Nord-Vest, cu judeţele Bihor, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Satu Mare

7) Centru, cu judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Braşov

8) Bucureşti-Ilfov, cu Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

Harta nr. 2

Cele 16 Regiuni de dezvoltare conform propunerii UDMR din 2009

Prin propunerea UDMR, aria transilvană este decupată în felii. Unele (numerele 15 şi 16, harta nr. 2) merg în prelungirea regiunii de dezvoltare „Covasna-Harghita-Mureş” (nr. 14 în harta nr. 2). Altele (nr. 12 şi 13 harta nr. 2) se aşează de-a lungul Carpaţilor meridionali.

„01 – Botoşani, Suceava

02 – Bacău, Iaşi, Neamţ, Vaslui

03 – Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea

04 – Constanţa, Tulcea

05 – Bucureşti

06 – Călăraşi, Ialomiţa, Ilfov

07 – Giurgiu, Teleorman

08 – Dolj, Mehedinţi, Olt

09 – Gorj, Vâlcea

10 – Argeş, Dâmboviţa, Prahova

11 – Arad, Caraş Severin, Timişoara

12 – Alba, Hunedoara

13 – Sibiu, Braşov

14 – Covasna, Harghita, Mureş

15 – Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş

16 – Bihor, Sălaj, Satu Mare”

Harta nr. 3

Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici

A se compara teritoriul Regiunii Autonome din 1952 cu acela al regiunii de dezvoltare Covasna-Harghita-Mureş, propusă în 2009 (harta nr. 2, regiunea nr. 14).

Harta nr. 4

Cele 5 macroregiuni propuse prin iniţiativa UDMR din 2009

 

I. Moldova toată, plus Brăila şi Buzău

II. De la Tulcea şi Constanţa şi până la Drobeta-Turnu Severin (partea de sud a Munteniei şi Olteniei) până la Dunăre, inclusiv Bucureştii

III. Partea de nord a Munteniei şi Olteniei (Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea şi Gorj)

IV. Banatul, plus partea de sud a Transilvaniei (Arad, Hunedoara, Alba, Sibiu, Braşov)

V. Partea de Nord şi Est a Transilvaniei, de la Covasna şi Harghita până în Bihor, Satu Mare şi Maramureş

Harta nr. 5

Teritoriul anexat de Ungaria conform cu hotărârea Dictatului de la Viena (30 august 1940) judeţele sunt cele existente în 1940

Harta nr. 6

Propunerea delegaţiei ungare de împărţire a ariei transilvane, transmisă delegaţiei române, la convorbirile preliminare de la Turnu Severin, 16-24 august 1940

Delegaţia ungară propunea ca România să cedeze un teritoriu de 69.000 km² cu o populaţie de 3.900.000 din care 2.200.000 români, 1.200.000 maghiari, 500.000 germani şi alte naţionalităţi: Istoria politicii externe româneşti în date, coordonator Ion Calafeteanu, Fundaţia europeană Titulescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 326-327 (sub datele 16-24 august 1940).

A se compara cu regiunea de dezvoltare nr. V (Harta nr. 4).

În memoriile sale, Mihail Manoilescu, atunci ministrul de Externe al României, scrie următoarele despre convorbirile de la Turnu Severin din august 1940:

„Partea ungară a prezentat un aide-mémoire datat Budapesta 11 august 1940, însoţit de o hartă a revendicărilor lor. Această hartă… formulează pretenţia… de a se retroceda Ungariei toată Transilvania de la nord de Mureş, inclusiv Aradul, lăsându-ne nouă Blajul, Mediaş şi Sighişoara şi trecând la unguri Alba Iulia şi Braşovul!” (sublinierea D.C.G.).

„Teritoriul reclamat reprezintă mai mult de două treimi din teritoriile româneşti care au aparţinut Ungariei şi cuprinde mai mult de 2/3 din populaţie, din care 2.200.000 români…”

(Mihail Manoilescu, Memorii, iulie-august 1940. Dictatul de la Viena, ediţie îngrijită de Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 156).

Autor: Acad. Dinu C. Giurescu

ZIUA DE 5 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 5 mai în istoria noastră  

1619: S-a încheiat Tratatul de alianță de la Alba Iulia dintre Transilvania și Muntenia.

Principele ardelean Gabriel Bethlen a semnat la data de 5 mai 1619 un tratat de alianță cu domnitorul muntean Gavril Movilă, prin care cele două principate se angajau să-și acorde asistență în cazul unui atac și să conlucreze în apărarea intereselor lor în raporturile cu înalta Poartă Otomană.

1836 : S-a născut la Iași, compozitorul și profesorul universitar Gheorghe Scheletti; d. 14 septembrie 1887, Iași .

A studiat la pensionul lui Gheorghe Asachi din Iași și a luat lecții de pian. A plecat la Berlin pentru a urma cursurile unei școli de ingineri, continuând și pregătirea muzicală la Konservatorium Stern, cu profesorii Julius Schulhoff și Theodor Kullak. Aici l-a cunoscut pe Giacomo Meyerbeer. Întors în țară, a ocupat un post la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi a intrat în armată, fiind avansat până la gradul de maior. 

Susținător fidel al principelui Al.Ioan Cuza, a refuzat să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia și a publicat ulterior un pamflet, Procesul dlui maior Scheletti în care afirma că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni. A fost judecat de către Comisia Criminală și Consiliul de Revizie Militar care au hotărât degradarea și îndepărtarea sa din armată. A plecat la Viena să-și desăvârșească cunoștințele muzicale (1867–1870), unde l-a întâlnit pe Johann Strauss care l-a determinat să scrie muzică ușoară și de salon. La întoarcerea în țară a fost numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași. A înființat și condus Octetul român.

De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice în revista Arta din Iași. A participat la activitatea societății Junimea. A compus piese de muzică instrumentală: Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă, Hora Griviței, Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna, Suspinul Carpaților, Aurora boreală, sau valsurile Dorul, Iluzii pierdute și Grangurul (înscris de Johann Strauss în repertoriul său); muzică vocală: Vânătorii, Cinel-Cinel, De la mine pân’ la tine, Baladă, Dorul, Bate vântul. Cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne Ce te legeni, codrule pe versurile lui Mihai Eminescu.

1848: La 5 mai stil vechi (17 mai 1848, stil nou), s-a încheiat in  Transilvania, Marea adunare naţională de la Blaj, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani, in care românii s-au declarat naţiune de sine stătătoare.

Adunarea a avut loc pe Campia Libertăţii de la Blaj, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna si a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj fixează programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

• dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
• dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
• emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
• desfiinţarea iobăgiei;
• desfiinţarea breslelor;
• libertatea cuvîntului şi a tiparului;
• asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
• înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
• libertatea industriei şi a comerţului;
• învăţămînt de toate gradele în limba română;
• impozit proporţional cu veniturile; etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…”.

1862: Se constituie prin Decretul Domnesc nr. 1147 din 5/17 mai 1862, dat de Al.I. Cuza Societatea de dare la semn în Principatele Unite.

În 1865 au fost aprobate statutele Societății de dare la semn , prima societate de tir la nivel național, având sediul la București, domnitorul donând societății o parte din terenul Mănăstirii Radu-Vodă, trecut în patrimoniul statului, respectiv o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir, unica condiţiune fiind aceea ca pământul să nu fie înstrăinat.

Primul său preşedinte a fost V. A. Urechia.  

1870: S-a născut la Bârlad, medicul chirurg și profesorul universitar Ernest Juvara; d. 5 mai 1933, București.

A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i s-a încredințat direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890–1892).

 A fost extern al spitalelor din Paris, preparator–ajutor la Anatomie Patologică, preparator al conferințelor și exercițiilor practice de etologie. A obținut titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie la Paris (1895).

Întors în țară, a fost numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București, apoi la institutul similar din Iași, profesor de Anatomie descriptivă la Institutul de Anatomie din Iași, al cărui director a devenit.

În 1907 i s-a încredințat un serviciu de chirurgie la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași la care efectua 300–400 operații anuale. Din 1912 și a fost numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului Filantropia din București și subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee chirurgicale, desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări inegalate. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler.

1872: Are loc la Blaj în perioada 5–14 mai, primul sinod general al Bisericii greco-catolice din Provincia Alba Iulia și Făgăraș.

Au fost luate decizii privind organizarea constituțională a Bisericii Române Unite și a stabilit, în Decretele finale, normative referitoare la organizarea școlilor.

În ziua de 5/27 mai 1874, a fost inaugurată calea ferată Iași -Ungheni, când la ora 4 după amiază, trenul cu vagoane albastre, galbene și roșii, împodobit cu stindarde tricolore a pornit spre Ungheni. La 1 iunie 1870 fusese dat în exploatare drumul de fier Suceava–Pașcani–Roman–Iași, ca prelungire al aceluia dintre Lemberg–Cernăuți–Suceava.

A fost pusă astfel în aplicare ideea ca drumul de fier al Vienei să se prelungească spre Prut, pentru a se lega cu acel rusesc al Odessei, astfel ca Gara Iași să devină centru de tranzit pentru mărfurile ce se schimbau între Europa de Nord și Marea Neagră.

Regele României, Carol I a tratat problema cu țarul Alexandru al II-lea în 1868. Noua cale ferată a intrat definitiv în viața orașului la 8/20 august 1874, după aprobarea Legii de organizare și exploatare a liniei (proprietatea statului român).

Conexiunea convenea și administrației căilor ferate ruse crescând traficul pe linia lor și bucura patrioții români căci ușura apropierea fraților moldoveni izolați după anexarea Basarabiei, în 1812, de imperiul țarist.

Totodată se considera „că lucrarea va înlesni grânelor din mijlocul Moldovei, să ajungă mai iute și cu puțină cheltuială, la Odessa” și, de acolo, pe piețele Orientului.

1880 (23 aprilie/5 mai 1880) : A încetat din viață la Foeni, Timiș, juristul și omul politic român Andrei Mocioni (n. 27 iunie 1812, Budapesta ).

A fost un militant pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania, membru al Senatului Imperial de la Viena și membru fondator și onorific al Academiei Române.

1898: S-a născut violoncelistul și profesorul universitar Dimitrie G. Dinicu (1898 – 1964).

A fost violoncelist-concertist în recitaluri și formații camerale, violoncelist în Orchestra Simfonică „George Enescu” din Iași și în Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice din București, violoncelist, prim-violoncelist și director adjunct (1946–1949) la Filarmonica „George Enescu” din București, prim-violoncelist în Orchestra Operei Române din București (1928–1930), profesor, decan, director și rector (1958–1959) la Conservatorul din București. A fost distins cu numeroase premii.

A scris lucrarea: ”Metodă modernă de violoncel pentru curs inferior, Studiul violoncelului, Contribuții la arta interpretării muzicale”.

1909: S-a născut, în localitatea Leova (Basarabia), Idel Ianchelevici, sculptor şi pictor franco – belgian, membru de onoare din  străinătate al Academiei Române, din 1992; (d. 26 iunie 1994, Maisons-Laiffite, Franţa).

Este un artist cunoscut în Belgia, are un Muzeu cu numele său în Olanda și a expus în Franța, Israel, SUA, Zair etc.

A urmat liceul la Chişinău, după care a studiat medicina.

Din anul 1928 s-a stabilit în Belgia, şi s-a dedicat pasiunii  sale pentru sculptură şi desen.

A revenit în ţară, la Galaţi, pentru a-şi satisface serviciul militar (1929-1931). 
Aici va realiza şi primele lucrări: busturile a zece domnitori români.

Plecat din nou în Belgia, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Liège. În 1933 a primit primul său premiu pentru artă statuară.

În următoarea perioadă a participat la proiectul  pavilionului românesc la Expoziţia internaţională de la Bruxelles, din anul 1935, realizând patru basoreliefuri. În 1939 s-a afirmat cu lucrarea Scufundătorul şi arcul său.

În 1945 a obţinut cetăţenia belgiană. În acelaşi an, în oraşul La Louvière, a fost dezvelită faimoasa sa statuie Apelul – o sculptură de avangardă din beton şi bronz, cu o înălţime de peste patru metri. În 1950 s-a mutat în Franţa, unde a rămas tot restul vieţii.

Cariera internaţională a inaugurat-o cu Monumentul naţional al prizonierului politic de la Breendonck (1954).

A organizat expoziţii personale la Bruxelles, Tel Aviv, Paris, Amsterdam şi în alte oraşe, inclusiv la Bucureşti, în 1976. În anul 2003, cu participarea a trei instituţii europene, lucrările sale de sculptură şi grafică au fost  expuse la Muzeul Naţional de Artă al României.

A realizat peste 20 de monumente de for public, cele mai multe aflate în Belgia, apoi în 

Franţa, Israel şi Congo. A semnat ilustraţiile la numeroase cărţi, dintre care cele pentru Eneida, Georgicele şi Bucolicele de Virgiliu, ce i-au adus, în 1979, Premiul Plantin-Moretus, la Târgul Internaţional al Cărţii. 

În anul 2004, în cadrul unei expoziţii filatelice, au fost realizate două mărci poştale care reproduc două dintre cele mai cunoscute sculpturi în bronz ale artistului: Perennis Perdurat,Poeta şi L’Appel.

În semn de recunoaştere a talentului său, îi sunt inaugurate muzee: în  Maisons-Laffite, Franţa, (1985), Goudriaan, Olanda (1987) şi La Louvière, Belgia (1996). 

În 1990, guvernul francez îi acordă pentru meritele sale artistice Ordinul Cavaler al Artelor
şi Literelor.

Pentru realizări deosebite în sculptura monumentală, societatea belgiană Les Amis de
Ianchelevici acordă, o dată în trei ani, Premiul Idel Ianchelevici.

Artistul spunea: „O sculptură trebuie să știe să coboare de pe soclu, numai că noi nu-i dăm voie”.

1912: S-a înfiinţat societatea Liga naţională Aeriană.

Printre membrii fondatori s-au aflat principele George Valentin Bibescu (preşedinte), Jean Cămărăşescu, Aristide Blank, generalul Constantin Coandă.

Foto:  George Valentin Bibescu, pilot român (n. 3 aprilie 1880 – d.2 iulie 1941, București).

 Rolul acesteia era acela de a sprijini dezvoltarea aviaţiei române, inclusiv prin achiziţionarea de avioane pentru armată.

Liga a fost pusă de la început sub preşedinţia de onoare a principelui Ferdinand, moştenitor al tronului.

Terenul de zbor a fost amenajat în nordul Capitalei, la Băneasa, iar la data 1 august au putut intra în funcţiune aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj.

Majoritatea avioanelor erau de tip Blériot.

1913: S-a născut la Constanța, generalul Ion Eremia, scriitor și deținut politic în timpul regimului comunist, supranumit Soljenițin al românilor (23 februarie 2004, București).

A absolvit cursurile Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri, Timișoara. Între anii 1936–1938 a urmat studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care i-au permis să inventeze torpila terestră dirijată, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară.

După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, a participat la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat în regiunile Chișinău și Tighina, apoi în cadrul Diviziei 1 Pază Ucraina, comandant de companie. În 1944 a fost înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior. A urmat o ascensiune rapidă, avansat la gradul de locotenent colonel, colonel, general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor. A fost redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei, comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, deputat în Marea Adunare Națională.

După moartea lui Stalin, în 1953, a pledat pentru analizarea cultului personalității marelui conducător și reformarea Partidului Muncitoresc Român. A fost eliberat din funcție, trecut în rezervă, exclus din rândurile PMR. Revoltat de abuzurile regimului a scris pe furiș o carte contra comunismului, Gulliver în țara minciunilor, pe care a încercat s-o trimită spre publicare în Franța, dar a fost predată Securității.

A fost arestat, condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”. A trecut succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, iar la 24 iulie 1964 este eliberat odată cu toți deținuții politici. Alte cărți publicate: Popa Stoica, Neînfrînții din Țara Zimbrilor, Insula Robinson

1918: La Chişinău, în România, apare sub direcţia lui Ion Costin şi Nicolae Alexandri, cotidianul Sfatul Ţării.

1919: S-a născut la Bucuresti, Mihnea Gheorghiu, cineast, scriitor şi traducător (de numele său se leagă traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman); fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România (din 1990, reales în 2002 şi 2005); membru titular al Academiei Române din 1996; (m. 11 decembrie 2011).

A fost ales membru în numeroase instituții de prestigiu din țară și din străinătate, printre acestea numărându-se Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Cineaștilor din România (UCIN), Academia de Istorie din Caracas, Asociația internațională Shakespeare, Academia de Științe din New York.

Pentru opera sa, Mihnea Gheorghiu a fost distins cu mai multe înalte distincții culturale, între care premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române, al Uniunii Cineaștilor, premii speciale ale festivalurilor de film de la Barcelona, Buenos Aires și Cork, premiul special „Crucea Sudului” la Mar del Plata și premiul „Erasmus”.

De asemenea, a fost distins cu titlu de Doctor Honoris Causa al mai multor instituții de învățământ superior. A fost decorat cu „Meritul Cultural” clasa I, Ordinul „Apărarea Patriei”, Ordinul „Pentru Merit”, Ordinul Literelor și Artelor (Franța), Ordinul pentru Merit (Germania), Ordinul Republicii Italiene, Italian Order of Merit, Order of Orange-Nassau (Olanda). Orașul New Orleans i-a decernat titlul de cetățean de onoare.

1919: S-a născut la Curteana – Creţeşti, langa Targu Carbunesti, George Uscătescu, filosof, estetician şi sociolog român stabilit în Spania (din 1944); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; (m. 1995).

In  1937 a fost admis la facultăţile de Litere, Filosofie şi Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar  în anul III, datorită calităţilor sale intelectuale aparte, a fost remarcat de profesorul universitar Nicolae Iorga, care l-a propus, în anul 1940, pentru o bursă de studiu în Italia.

Si-a continuat studiile în Italia sub îndrumarea unor personalităţi ale lumii academice, obţinând în anul 1941 un doctorat în filozofie şi litere. Nu după mult timp, în 1942,  a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe juridice.
Din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial, i-a fost imposibil să revină în ţară şi, din cauza faptului că Spania îşi păstrase neutralitatea în 1943, a luat decizia să se stabilească în această ţară. În Spania avea să urmeze o carieră universitară de excepţie, fiind profesor la Universităţile din: Madrid, Barcelona şi Santander.

A debutat ca autor în 1949 cu lucrarea: „El problema de Europa”. Prin operele sale, George Uscătescu a făcut cunoscute în: Spania, Italia, Franţa, Portugalia şi ţările latine americane operele fundamentale ale culturii române. În centru preocupărilor sale s-a aflat poetul naţional Mihai Eminescu şi genialul sculptor Constantin Brâncuşi, cărora George Uscătescu le-a dedicat câte şase lucrări. Referindu-se la Constantin Brâncuşi îl definea ca fiind „un artist reprezentativ al geniului românesc”.

A realizat o operă remarcabilă, având ca teme de studiu: istoria, politica, filosofia, literatura, arta, istoria şi filosofia culturii, teatru etc. Eruditul profesor a conferenţiat pe diverse continente, în faţa unor numeroşi universitari.

A condamnat deseori acţiunile revizioniste ungare care vizau Transilvania: „Sunt mirat că demnitarii de la Budapesta defilează prin Transilvania, incită şi agită ideea de autonomie, cu totală iresponsabilitate”.
Referindu-se la desfăşurarea mişcării de eliberare naţională a românilor după destrămarea imperiului sovietic, George Uscătescu crede că unirea Basarabiei cu România nu s-a realizat, în principal, din cauza indiferenţei şi ignoranţei Occidentului, care nu a acţionat pentru înlăturarea efectelor pactului Ribbentrop – Molotov.
După revoluţia din decembrie 1989, prof. univ. dr. George Uscătescu a fost declarat membru de onoare al Academiei Române.

În 1994 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului şi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”.
La scurt timp după această recunoaştere, George Uscătescu avea să se stingă din viaţă, la 11 iunie 1995, la Madrid.

 1924: S-a născut la București, actorul român de teatru și film  Jean Lorin Florescu; (m. 1992).

A absolvit  Institutului de Artă Cinematografică din Bucuresti, promoţia 1953.

 Este cunoscut pentru rolulurile interpretate in  filmul serial Toate pânzele sus. si in filmele  romanesti Neamul Șoimăreștilor (1965); Șapte băieți și o ștrengăriță (1967); Columna (1968); Brigada Diverse intră în acțiune (1970); Mihai Viteazul (1971) – arhiducele Maximilian; Săptămîna nebunilor (1971);
Felix și Otilia (1972); Cu mîinile curate (1972);Un comisar acuză (1974) etc.

 1932: S-a născut la Bucuresti, compozitorul şi muzicologul român Aurel Stroe; (d. 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania).

A scris muzică cultă,  simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală , muzică electronică și muzică de scenă.

A  urmat cursurile Conservatorului din București, dupa care a lucrat ca asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București unde a predat orchestrație și compoziție.

De asemenea a predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) în 1985-1986. A predat și la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992.

A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

  A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.

А fost distins cu ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969), cu premiul Academiei Române în 1974. De asemenea, a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991) si in 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

1933: A murit la București, medicul și profesorul Ernest Juvara, anatomist si chirurg (cu contribuții remarcabile mai ales în domeniul ortopediei); (n.1870, la Bârlad, jud.Vaslui).

  A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i se încredințează direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890 – 1892) obținând  titlul de Doctor în medicină și chirurgie la Paris (1895), teza de doctorat fiindu-i premiată.

A fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler.

A decedat pe 5 mai 1933 în urma unui accident  (electrocutat în baie), lăsând în urma sa o școală românească medicală recunoscută în întreaga lume, precum și 110 lucrări.

În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la nașterea acestui  strălucit fiu al României.

1933 : S-a născut la Stănilești, Argeș, scriitorul și epigramistul  George Zarafu; d. 3 noiembrie 2019.

Scriitor, epigramist și autor de cărți pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie, din București în 1958 și s-a dedicat, până la pensionare, activității de editor de carte, la ESPLA și apoi la Editura „Ion Creangă”.

 În același timp a scris propria operă, numeroase volume de versuri pentru copii: Pauze cu aplauze, Ținte cu învățăminte,dar și volume de epigrame ori volume cu antologii: Epigramiști români, Zece umoriști români, Epigrame de Păstorel Teodorescu, Cincinat Pavelescu.

Volumul său, Lumea prin care am trecut, este o biografie sui-generis, cu zeci de pagini de epigrame scrise cu diferite ocazii și în diverse medii literare, despre colegi, poeți și scriitori și alți epigramiști pe care i-a întâlnit, în lunga viață… precum și replici date celor care au scris despre el.

1936: S-a născut la Socii Noi, azi in R.Moldova, lingvistul Ion Dumeniuc, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, de origine ucraineană; (d. 1992).

A fost unul dintre savanţii  basarabeni, care au participat activ în opera de renaştere spirituală a românilor din Basarabia.

Este autorul materialelor didactice pentru învăţământul superior: „Introducere în lingvistică” (1980), „Lingvistica generală” (1985), „Norme ortografice, ortoepice şi de punctuaţie ale limbii române” (1990) ş.a.
A fost primul redactor-şef al revistei „Limba română„.

Din septembrie 1991 şi până la moarte a fost director al Departamentului de Stat al Limbilor, din iulie 1992 devenind şi membru al Guvernului Republicii Moldova.

1938: Sub bagheta dirijorului George Georgescu, a avut loc pe scena Operei Române din Bucureşti, premiera absolută a baletului „Nunta în Carpaţi” lucrare muzicală de referinţă a compozitorului Paul Constantinescu, maestru emerit al artei şi membru corespondent al Academiei Române din 1963.

Paul Constantinescu

Baletul „Nunta în Carpaţi” a fost terminat în anul 1938 şi încununat în acelaşi an, cu Premiul I de compoziţie muzicală „George Enescu”, decernat de o exigentă comisie prezidată de însuşi fondatorul acestui important premiu (începând din anul 1912), George Enescu

1939 : S-a deschis oficial Pavilionului României la Expoziția Internațională New York–1939, de profesorul Dimitrie Gusti. La festivitate a cântat Orchestra Grigoraș Dinicu având-o solistă pe renumita cântăreață Maria Tănase.

Cu prilejul unui concert din cadrul Expoziției Internaționale, George Enescu a dirijat Orchestra Filarmonică din New York, în program fiind cuprinse lucrări de muzică românească.

 1944: Ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, propunea ambasadorului URSS, la Londra, F. Gusev, un acord prin care, temporar, problemele româneşti să fie preponderent de competenţa URSS, iar cele greceşti să fie preponderent de competenţa Marii Britanii.

Propunerea britanică a „inaugurat” discuţii între Marea Britanie, URSS şi SUA, în urma cărora s-a ajuns (la 15 iulie) la un acord pe trei luni, în condiţiile propuse de guvernul britanic.

1948: Moare la Bran, in  jud. Brasov, carturarul patriot Sextil Puscariu (n. 4 ian. 1877, Brasov), filolog si lingvist, istoric literar, pedagog, publicist si academician român de origine aromână .

Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu

A urmat studii superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 – 1901) și în Austria, la Viena (1902 – 1904).

Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 – 1906).

A devenit  titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918, unde inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei, apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina.

Participă activ la unirea Bucovinei cu România si in primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef.

Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.

A inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român.

A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj.

Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță).

Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice.

Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 – 1925).

A fost reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revista Cultura din Cluj (1924).

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu și-a manifestat  simpatia față de aceasta mișcare, asa cum au facut de altfel  mulți alți intelectualii ai epocii, și acceptă să devină membru al senatului legionar.

După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui.

Ziarul comunist „România liberă” publica la rubrica „Figuri de trădători”, in care erau vizati profesori universitari și alți intelectuali, un material incriminator la adresa lui, din care reiesea printre alte insulte si minciuni sfruntate, ca marele savant roman Sextil Puscariu, desi era ” obtuz la minte, a reușit să devină profesor universitar”!.

 Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948.

Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani,    fiind înmormântat la Brașov, în data de 7 mai 1948.

În timpul regimului comunist, scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție.

Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.

1948: S-a născut la Drobeta-Turnu Severin, jucătorul român de fotbal Gheorghe Tătaru; (d.19 decembrie 2004, Iași).

A  jucat în cea mai mare parte a carierei sale fotbalistice la Steaua București si a fost unul dintre cei mai prolifici atacanți ai acestei echipe din întreaga istorie a clubului, fiind de 3 ori golgheterul echipei.

La Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, a jucat în echipa națională de fotbal a României .

A fost distins cu titlul de Maestru al Sportului, cunoscut în fotbal cu numele de „Tătaru 2”, dat fiind faptul ca era fratele mai mic al unui alt mare fotbalist al CCA -ului și al echipei naționale a României, pe nume Nicolae Tătaru.

1949: A luat ființă Consiliul Europei (CoE), prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică, organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice, cu sediul la Strasbourg, care în prezent numără 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene. Este independent de Uniunea Europeană, fiind diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene.

Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept. Consiliul Europei este format din „Adunarea Parlamentară” (APCE), alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și „Comitetul Miniștrilor” (CM), constituit din miniștrii de externe ai statelor membre, care reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei. România a aderat la Consiliul Europei la data de 7 octombrie 1993, când a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CoE (Viena, 1993).

Decizia de invitare a României de a deveni membru al Organizaţiei a fost adoptată de Comitetul de Miniştri al CoE, la data de 4 octombrie 1993, prin rezoluţia nr. 37/1993 a CM al CoE. Aderarea la CoE, a constituit o etapă necesară în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) şi la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO). Secretarul General al Consiliului Europei este Thorbjørn Jagland (Norvegia) – ales în iunie 2014 pentru un al doilea mandat.

1955: Debutează pe calea undelor Studioul Teritorial Timişoara al Radiodifuziunii Române.

Intre anii 1985 şi 1989 a fost închis de regimul comunist ca şi celelalte studiouri din ţară ; din 22 decembrie 1989 Radio Timişoara şi-a reluat activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale (Cluj, Craiova, Iaşi, Tg. Mureş).

1955: S-a născut violoncelistul şi dirijorul de origine română Emil Klein, stabilit în Italia; (m. 2004).

1957: Televiziunea Româna a realizat prima transmisie sportiva in direct, prezentând meciul de rugby Anglia – România.

Pe Stadionul Republicii, în fața a 20.000 de spectatori, selecționata Bucureștiului a evoluat contra echipei naționale de tineret a Angliei, prezentata sub numele de selecționata Londrei. Oaspeții ne-au învins cu scorul de 11–3 (3–3).Televiziunea Română a realizat cu aceasta ocazie, a doua transmisiune directă din exteriorul sediului instituției.

1978: S-a născut Alexandrina, artistă originară din Republica Moldova.

Alexandrina Hristov este pasionata  de muzică, pictură și poezie.

Piesa cu care a devenit cunoscută publicului românesc se numește „Fata merge pe jos”.

A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, dar combina reusit  muzica, pictura și poezia.

În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie”, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale.

În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut aparitii într-o serie de concerte la Cafe Deko din București.

Artista a mai cântat la Festivalul de Jazz de la Gărâna,  la Festivalul Internațional de Film Transilvania s.a.

Solista a câștigat de asemenea notorietate prin intermediul Internetului înregistrări din concerte fiind răspândite prin programe  peer-to-peer.

1990: Presedintele Ion Iliescu a invitat reprezentanți ai manifestanților anticomuniști din Piața Universității la o discuție.

Tratativele dintre președinte si manifestațti au eșuat, în momentul în care aceștia din urmă au cerut ca dialogul să fie televizat.

200: Patriotul român basarabean Ilie Ilașcu, a fost eliberat din închisoarea Hlinoaia, unde fusese deținut samavolnic de autoritatile separatiste din autoproclamata republică transnistreană, dupa un simulacru de proces.

Ilie Ilașcu (foto primul din dreapta) este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). Președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când aceasta a fost lichidată de forțele separatiste).

A participat la  luptele armate de la Nistru (1992), în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova, care a luptat în spatele frontului  si a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci  ruși care actionau  în Transnistria contra moldovenilor.

2002: România a câștigat 67 de medalii la Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi din Geneva.

La ediția nr. 30 (1–5 mai 2002), România a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări participante. Printre invențiile românești medaliate cu aur la salonul elvețian se numără Aparat de măsurat presiunea diferențială în gaura de sondă (Institutul de Mecanică Fină), Procedeu de obținere a derivaților stabili ai vitaminei U din produse vegetale (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Timișoara), Linie de protecție și întreținere a pielii contra factorilor oxidanți și a radiațiilor atmosferice (Institutul de Știinte Biologice București), Radioprotector Biologic (Institutul ICSI Râmnicu Vâlcea), etc.

2003:  S-a parafat tratatul de bază româno–rus.

 Seful diplomatiei române Mircea Geoana și omologul sau rus Igor Ivanov au parafat, la București, tratatul de baza dintre România si Federatia Rusă.
Documentul, primul de acest fel semnat de cele doua părți după destramarea fostei URSS, în anul 1991, se va semna , la inceputul lunii iulie, la Moscova, de președintii Ion Iliescu și Vladimir Putin.

Foto: Mircea Geoana si omologul sau rus Igor Ivanov

Textul tratatului  a fost negociat timp de mai multi ani. Discutiile au fost o vreme blocate din cauza refuzului partii ruse de a  condamna, in document, Pactul Ribbentrop-Molotov – care a dus la anexarea Basarabiei de catre fosta URSS, in 1941-  si de a retroceda tezaurul Romaniei, transferat la Moscova, in timpul primului razboi mondial.

Obstinatia cu care partea romana a insistat sa obtina aceste lucruri a dat, in cele din urma roade, chiar daca victoria este doar de ordin moral.

Anexa la tratat condamna formal Pactul Ribbentrop -Molotov. De fapt, aceasta condamnare formala, este tot ceea ce se putea obtine intrucat, dupa destramare fostei URSS, Romania nu mai are litigii teritoriale cu Rusia ci cu Ucraina, desprinsa din fostul imperiu.

Cat despre tezaur, cele doua parti au convenit, tot in anexa la tratat, ca discutiile sa continue la nivel de experti. Sansele ca tezaurul sa fie recuperat sunt însă, minime.
Rusia, moștenitorul juridic al fostului imperiu sovietic, a denunțat, cu mai multi ani in urma, Pactul Ribbentrop-Molotov dar autoritatile de la Moscova au refuzat sa faca acelasi lucru în documentele internationale de teama ca un astfel de gest ar oferi temei juridic țărilor lezate de a cere reparatii materiale.

In ceea ce priveste tezaurul, fosta URSS a refuzat sa-l returneze României afirmând ca el este prada de razboi din cel de-al doilea razboi mondial, când cele doua state au fost in conflict.

Argumentul partii române este ca tezaurul a fost trimis la Moscova intr-o vreme in care cele doua tari nu se aflau in conflict, drept urmare nu poate fi socotit prada de razboi.

Tezaurul a fost trimis la Moscova, in preajma ocuparii Bucureștiului de catre trupele germane, in timpul primului razboi mondial.

2006: A decedat la mănăstirea Văratec din jud.Neamț, scriitoarea și criticul literar Zoe Dumitrescu-Busulenga.

Născută la București în ziua de 20 august 1920, a fost o personalitate cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist şi un colaborator important al regimului Ceaușescu în domeniul culturii.

A fost membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966, al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974), și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 – 1980 și 1980 – 1985).

De asemenea, era membră a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene.

Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se și luând numele monahal de maica Benedicta.

A fost înmormântată la mănăstirea Putna.

  2010: A decedat prof. dr. Mircea Nicolae Angelescu, renumit specialist în boli infecţioase, autor al unor studii de referință privind infecţiile bacteriene sistemice, antibioticoterapia şi hepatitele virale; (n. 11 decembrie 1923, Râmnicu Vâlcea).

1923).

A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti promoţia 1947, iar doi ani mai târziu primeşte titlul de „Doctor în medicină şi chirurgie“. Extern şi intern prin concurs (1944-1949) este format la şcoala unor dascăli iluştrii ca: Francisc Reiner, George Emil Palade, Daniel Danielopolu, N. Ionescu-Siseşti, Ion Bruckner, Matei Gh. Balş, este numit şef de secţie (1973-1994) în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina, actualmente Institutul National de Boli Infectioase „Prof. Dr. Matei Balş“.

În specialitatea de boli infecţioase, prin concurs devine: medic secundar (1949), medic specialist (1957), medic primar (1960), medic primar gradul I şi şef secţie (1973-1994) la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina.

Parcurge pe rând toate treptele didactice universitare, devenind profesor în anul 1990 şi din 1994 profesor consultant. În perioada 1985-1994 este şef al Catedrei de boli infecţioase „Colentina“. În 1993 este ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale.

A fost și scriitor, membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România şi al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici.

2018: A încetat din viață medicul obstetrician, profesor universitar, Ioan Munteanu, membru de onoare al Academiei Române; (n.23 iunie 1938, Igriș, Timiș).

A fost un deschizător de drumuri în medicina românească în domeniile fertilizării în vitro și al chirurgiei laparoscopice.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

  Sfânta Irina

Sfânta Irina a fost singura fiica a lui Liciniu, regele cetăţii Maghedon şi s-a născut păgână.

Numele ei a fost la început Penelope. Când a împlinit şase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere.

A fost închisă in acest turn, împreuna cu 13 fecioare, o învaţătoare cu numele Caria şi cu Apelian, un bătrân înţelept.

Intr-o noapte, i-a aparut in vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi asa, ci Irina („pace”), si vei fi multora scapare si adapostire si prin tine se vor mantui multe suflete, iar numele tau va fi mare in toata lumea”.

Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian si a primit botezul de la Sfantul Timotei, ucenicul Sfantului Apostol Pavel.

Trecerea sa la creştinism l-a infuriat pe tatal ei, motiv pentru care a dorit sa o supuna la diferite torturi.

Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creştinism.

A fost supusa la multe chinuri în vremea a patru împărați.

Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapa umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioara muceniţă.

Apoi regele a incercat sa o taie in doua cu fierastraul, dar fierastraul s-a frânt de trupul ei ca si cand trupul ar fi fost de marmură.

Acelasi rege a legat-o de o roata de moară sub o moara de apă si a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca.

Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a ramas vie si nevatamata.

Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus in picioare incaltaminte de fier, i-a incarcat in spate un sac de nisip, a inhămat-o la o caruta si a pus sa fie manata ca un animal cale lunga dincolo de cetate.

„Cu adevarat sunt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rostit mucenita, alergand legata in urma tortionarilor ei. Dar ingerul Domnului a cutremurat pamantul, iar pamantul s-a deschis si i-a inghitit pe chinuitori. Supravietuind tuturor torturilor, multi pagani au lepadat paganismul si au alergat la Hristos crezand si botezandu-se.

Irina a intrat in cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei.

Regele de atunci al cetatii, Numerian, a aruncat-o consecutiv in trei tauri din metal incins. Dar ea nu a murit.

Cand Irina a sosit in cetatea Mesembria, a fost omorata de regele Sapur, dar Dumnezeu a inviat-o. Regele si multi din popor, văzând aceasta, au crezut in Hristos si s-au botezat.

In cele din urma, Sfanta Mucenita Irina s-a intins intr-un sicriu si i-a poruncit lui Apelian sa-l inchida.

Dupa patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el.

Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Neofit, Gaie si Gaian.

CITIȚI ȘI :

O ISTORIE A ZILEI DE 5 MAI. VIDEO

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor
9.  tiparituriromanesti.wordpress.com
10. Cinemagia.ro.;
11. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox.