CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Armata română a testat recent arma termobarică. VIDEO

 

 

 

Image result for arma termobarica photos

Foto: Arme portabile termobarice de producţie românească

 

 

 

 

Armata română a testat prima armă termobarică concepută vreodată în ţara noastră.  Arma şi-a dovedit eficacitatea, dar mai e cale lungă până când va intra în dotarea soldaţilor români.

Următorul pas este omologarea şi fabricarea ei de serie.

Cu această armă se poate trage de pe umăr sau poate fi ataşată pe un vehicul de transport şi poate trage trei lovituri una după alta. Dispozitivul de tragere foloseşte muniţie creată dintr-un amestec de explozibil şi combustibil. La impact, presiunea uriaşă şi căldura de peste 2.000 de grade nu dau nicio şansă inamicului.

Nimeni nu poate scăpa de presiunea uriaşă şi temperatura de peste 2.000 de grade degajată de amestecul de explozibil şi combustibil.

„Suprapresiune de un bar la 10 metri distanţă. 15-16 bari în centru. Nu e prin explozie, e prin presiune”, a declarat Gabriel Epure, comandantul Centrului de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN.

 

Pe plan mondial au recunoscut că deţin astfel de arme numai nouă ţări, printre ele numărându-se Statele Unite, Rusia, China, Israel, India, Canada, Serbia şi Bulgaria.

La începutul acestui an, forţele armate spaniole s-au adăugat celor opt state care deţineau deja acest tip de armă, după ce a testat în deşertul chilian o bombă termobarică.

 

 

 

 

Ce este arma termobarică?

Începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut, în literatura de specialitate dar şi în relatările despre conflictele din Vietnam, Afganistan, Cecenia sau Golful Persic, au fost vehiculate tot mai frecvent noţiuni precum muniţie cu exploziv combustibil – aer (fuel air explosive, FAE) sau muniţie termobarică.

Dat fiind că, deşi prin mecanisme diferite, efectul distructiv al acestor două categorii noi de armament îl constituie suprapresiunea generată de o undă de şoc, s-a considerat că termenul de „armă termobarică” este cel mai cuprinzător.

Arma termobarică este un proiectil cu pereţi subtiri, care contine o substanţă explozivă pulverizabilă si o incarcatură explozivă pentru ruperea pereţilor proiectilului şi dispersarea incărcăturii. De regulă explozivul utilizat in armele termobarice este deficitar în oxigen, un aport de oxigen din aerul exterior fiind necesar pentru combustia completă a încarcaturii.

Dupa explozia incarcaturii de dispersare, amestecul exploziv-aer se inflameaza si arde sub actiunea unui numar foarte mare de centri de initiere reprezentati de mici particule metalice incandescente. Doar o parte din energie este eliberata in faza initiala de detonatie,  care genereaza  un amestec suprasaturat in carburant, care apoi realizeaza o „postcombustie” in amestec cu aerul supraincalzit de soc. Energia eliberata prin „postcombustie” prelungeste durata suprapresiunii si mareste globul de foc. Viteza de detonare scade astfel la 3-4 km/s fata de 8 km/s in cazul explozivilor clasici.

Intr-o explozie a unui  proiectil clasic cu pereti grosi incarcat cu TNT fenomenul de fragmentare inhiba amestecul gazelor de detonare cu aerul, iar expansiunea rapida a detonatiei are un efect de racire inainte ca fenomenul de amestec al gazelor de detonare cu aerul ( redus totusi ) sa aiba loc.

O parte insemnata din energia TNT-ului este utilizata pentru ruperea corpului si accelerarea schijelor. Mai mult , explozivii conventionali sunt un amestec de carburant si oxidant (25% carburant si 75% oxidant in cazul prafului de puşcă ).

Renuntarea la o parte (sau chiar total in cazul FAE) din oxidant prin utilizarea oxigenului din aerul atmosferic face ca la masa egală o armă termobarică sau FAE sa aiba un efect sporit faţa de una clasică .

Armele termobarice sunt optimizate să produca o unda de şoc si (4-10 bari) şi o căldură intensă  (2500 – 3000ºC). Pentru spargerea  timpanelor presiunea necesară este de 0,2 bari, iar pentru un efect letal fiind necesari 4 bari.

Pentru distrugerea unei cladiri prin explozie interioara este suficient 1 bar. Arma este suprinzător de eficientă in spaţii inchise (tuneluri,  cladiri) pentru că unda de şoc şi globul de foc au efect şi după colţuri sau în adapostiri, reflexiile din colturi augmentând vârfurile de presiune.

Principalele efecte letale sunt reprezentate de unda de soc, care provoaca leziuni interne si caldura intensa care provoaca arsuri grave.

Cele secundare sunt intoxicarea cu gazele de detonaţie, sufocarea din cauza lipsei oxigenului, plăgile multiple provocate de transformarea in schije a obiectelor distruse de unda de şoc. Politraumatismele cauzate persoanelor de către unda de şoc.

Prin  răcirea bruscă a gazelor de detonare  apare fenomenul de comprimare a acestora ceea ce duce la o scadere brusca a presiunii, un vid parţial care este destul de puternic pentru a cauza alte daune persoanelor sau structurilor.

Deci, principalele tipuri de răni pe care le pot prezenta supravieţuitorii sunt leziunile interne grave, arsurile profunde, intoxicarea cu gaze, politraumatismele, toate acestea făcând foarte dificil tratamentul raniţilor.

Revista Defense News scria:

– „La începutul acestui an, infanteriştii marini din Afganistan au trimis o cerere urgentă către conducerea marinei militare pentru a le pune la dispoziţie o armă care ar putea să cureţe forţele inamice din galeriile ce străbat dealurile afgane. Ca răspuns, oficialii din statul major de la Quantico au dat temă cercetătorilor de la centrul de armament naval de suprafaţă de la Indian Head să înceapă lucrul la un nou cap de luptă care ar trebui să combine o uriaşă minge de foc cu o suprapresiune datorată undei de şoc”;
– „Dacă arunci o lovitură termobarică într-o încăpere, toţi cei dinăuntru vor muri” – Randy Gangle, director Center for Emerging Threats and Opportunities.

La noi in ţară, pe parcursul a 20 de ani, dintre care mulţi cu finanţare insuficientă ca şi anul acesta, un colectiv din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, în baza unui program SSID de înzestrare a categoriilor de forţe, coordonat de Statul Major General, denumit iniţial „Flamingo – 4” şi ulterior „Chihlimbarul”, a adus în diferite stadii de asimilare următoarele produse din categoria armamentului termobaric:

– mina săritoare cu exploziv combustibil-aer „MISECA” (Produs C21) – prototip industrial omologat cu UPS Dragomireşti;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 99 mm „LAPGECA-99” – prototip de cercetare avizat;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 95 mm „LAPGECA-95” (similar cu RPO-A rusesc) – model experimental avizat;
– bomba de aviaţie de 100 kgf „BAECA-100” – model experimental avizat pentru componenta de luptă;
– grenadă termobarică cal. 105 mm pentru aruncătorul de grenade AG-7 – prototip industrial omologat cu S.C. „Carfil” Braşov.

Ce trebuie ştiut?

Având în vedere experienţa colectivului din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, care din anul 1983 a putut să controleze fenomenul de detonaţie a amestecurilor de substanţă combustibilă şi aer în atmosferă liberă, iar la începutul anilor ’90, prin cele trei prototipuri de cercetare funcţionale (mina săritoare, bomba de aviaţie de 100 Kgf şi lansatorul portabil de grenade termobarice calibrul 99 mm), plasa România între primele patru ţări din lume din punct de vedere al realizărilor în domeniu, ne permitem să punem lucrurile la punct, după cum urmează:

Muniţia cu exploziv combustibil-aer presupune o substanţă combustibilă, de regulă lichidă, din clasa hidrocarburilor şi două încărcături de exploziv convenţional. La intraqrea în funcţiune a primei încărcături, substanţa combustibilă este împrăştiată în atmosferă, sub forma unui nor de aerosoli sau vapori.

Declanşarea celei de-a doua încărcături, după un timp bine determinat, produce iniţierea detonaţiei norului de amestec de substanţă combustibilă şi aer, care se comportă precum un exploziv.

Muniţia termobarică presupune o substanţă combustibilă şi o singură încărcătură de exploziv pentru diseminare. În acest caz, la împrăştierea substanţei combustibile, amestecul cu aerul se inflamează şi arde sub acţiunea unui număr foarte mare de centri de iniţiere, reprezentaţi de mici particule metalice incandescente.

Se generează astfel o cantitate mare de energie într-un timp foarte scurt, ceea ce produce o undă de şoc şi suprapresiune, ca şi în cazul detonaţiei.

Comparaţiile neselective între muniţia clasică şi cea termobarică sunt incorecte: efectul distructiv se realizează în primul caz, cu preponderenţă, prin schije, iar în celălalt prin unda de şoc (suprapresiune). Muniţia termobarică poate fi foarte eficientă în situaţii în care muniţia clasică brizantă este practic inofensivă şi viceversa.

Este adevărat că…

 … nu există la ora actuală şi nici nu va exista un mijloc de protecţie la acţiunea muniţiei termobarice, noţiunea de protecţie circulară fiind o aberaţie din punct de vedere tehnic;

 … datorită zonei mari de acţiune prin undă de şoc, muniţia termobarică (cu preponderenţă, cea de capacitate mare) necesită condiţii mai puţin severe de precizie la ţintă;

 … pentru lupta în oraş, muniţia termobarică este superioară muniţiei clasice de gabarit similar, deoarece la funcţionarea în spaţii închise suprapresiunea rezultată la funcţionare se amplifică prin compuneri succesive datorate reflexiilor, pe de o parte, iar pe de alta, norul de amestec combustibil – aer acţionează şi „după colţ”;

 … în cazul mijloacelor de foarte mare capacitate, precum bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone, se poate afirma că arma termobarică este „arma nucleară a săracului”;

…  dacă deţii tehnologia de realizare, arma termobarică este, de regulă, ieftină şi relativ simplă;

… arma termobarică poate realiza în zona ţintei suprapresiuni în frontul undei de şoc de ordinul zecilor de bari, în condiţiile în care, pentru distrugerea unei clădiri din cărămidă este suficient 1 bar, pentru spargerea geamurilor şi a timpanelor sunt suficienţi 0.2 bari şi, poate surprinzător, pentru efect letal asupra personalului, cel puţin 4 bari.

Este poveste că…

 

… arma termobarică este de până la cinci ori mai puternică, în echivalent TNT, decât muniţia clasică de masă echivalentă, întrucât se compară mere cu pere, adică efectul de suprapresiune cu efectul de schijă;

… explozivul clasic poate fi înlocuit cu încărcătură termobarică în orice tip de muniţie, deoarece muniţia termobarică presupune anvelope relativ subţiri, care să permită diseminarea combustibilului sub formă de „nor”.

                 Rămâne de văzut dacă cei care iau decizii vor continua să prefere achiziţionarea din afară sau vor apela la produse autohtone, participând pe de o parte, la resuscitarea industriei de armament şi a cercetării ştiinţifice militare, iar pe de alta, la recâştigarea poziţiei pierdute de exportator de tehnică militară.              

 

 

Bibliografie:

-Buletinul Fortele terestre nr.4/2009

-Revista fortelor terestre nr.3/2009

-Observatorul Militar nr.33/2010

-emisiunea Pro Patria, TVR 1

-Jurnalul national

-Tele7ABC

Aspects of the thermobaric weaponry

-prospecte Romarm

-Internet

25/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UCRAINA A FOST ATACATĂ DE RUSIA CU BOMBE TERMOBARICE CARE AU EFECTE ÎNGROZITOARE. Folosirea acestor arme în orașe poate duce la condamnarea RUSIEI pentru crime de război

Presa din Ucraina, a relatat știrea preluată rapid de mass media din intreaga lume, că rușii au atacat această țară cu o bombă termobarică. De asemenea, ambasadorul Ucrainei în SUA a confirmat această informație.

Rusia a fost acuzată recent de către grupurile pentru drepturile omului că îi ataca pe ucraineni cu bombe cu dispersie cu vid (termobarice).Potrivit abc.net.au, Oksana Markarova, ambasadorul Ucrainei în Statele Unite, a declarat reporterilor, după întâlnirea cu membrii Congresului SUA, că Rusia a folosit o armă termobarică, cunoscută sub numele de bombă cu vid, în invadarea țării sale. „Au folosit bomba cu vid astăzi”, a spus Markarova.

Distrugerile pe care Rusia încearcă să le facă Ucrainei sunt imense”, a declarat ambasadoarea Oksana Markarova.

bomba termobarica folosita de rusi impotrica ucrainenilor


Oksana Markarova a declarat reporterilor după întâlnirea cu membrii Congresului SUA, ca Rusia a folosit o armă termobarica, cunoscută sub numele de bombă cu vid., în invadarea ţării sale

Amnesty Internaţional și Human Rights Watch au spus că forțele ruse par să fi folosit bombe termobarice în atacul asupra Ucrainei. Amnesty Internaţional motivându-şi acuzaţia prin exemplul atacului unei grădinițe din nord-estul Ucrainei, în timpul în care civilii se adăposteau în interior.
Aceste tipuri de arme, respectiv bombele cu vid, sau armele termobarice, nu folosesc muniție convențională.

Ele aspiră oxigenul din aerul înconjurător pentru a genera o explozie la o temperatură ridicată, producând de obicei o undă de explozie de o durată semnificativ mai lungă și mai puternică decât cea a unui exploziv convențional și este capabilă să dezintegreze corpurile umane.

Rachete cu cozi lungi în flăcări zboară prin aer, cu nori ondulatori de fum negru plutind de-a lungul solului lângă tancuri.

Lansatoarele de rachete rusești TOS-1 sunt capabile să lanseze până la 30 de rachete înarmate cu bombe cu vid sau focoase termobarice. ( Wikimedia Commons )

bomba termobarica folosita de armata rusa contra armatei ucrainene


CNN a raportat însă că una dintre echipele sale a localizat un lansator de rachete termobarice în apropierea graniței cu Ucraina, sâmbătă după-amiază

Potrivit organizației Human Rights Watch, arme termobarice au fost folosite de Rusia și în Cecenia, cu consecințe îngrozitoare.

Folosirea acestor arme în orașe poate duce la condamnarea pentru crime de război.

Nu există legi internaționale care să interzică utilizarea lor, dar dacă o țară le folosește pentru a viza populațiile civile din zonele urbane, școli, spitale, sau alte obiective civile, atunci ar putea fi condamnată pentru crime de război conform Convențiilor de la Haga din 1899 și 1907 .

Procurorul Curţii Penale Internaţionale Karim Khan a anunțat deja că instanţa sa va investiga posibile crime de război comise de Rusia în Ucraina.

Armele termobarice sunt eficiente doar în „scopul lor specific”, pentru care au fost create, acela de a „distruge în primul rând pozițiile defensive”.

Chiar dacă nu pot fi folosite pentru a distruge un tanc, de exemplu, ele ar putea fi extrem de distructive împotriva unui complex de apartamente sau a unei clădiri.

Având în vedere că utilizarea lor este una obișnuită în ceea ce privește tacticile rusești, experții spun că se așteaptă să vadă „mai mult război termobaric” în Ucraina.

Unul dintre lucrurile pe care le știm despre tactica rusească este că rușii sunt dispuși să distrugă totul. Este clar că ucrainenii se găsesc mai ales în orașe, iar rușii vor recurge din ce în ce mai mult la utilizarea oricăror arme pe care le au, inclusiv arme termobarice, în zonele urbane.

Pe plan mondial au recunoscut că deţin astfel de arme numai nouă ţări, printre ele numărându-se Statele Unite, Rusia, China, Israel, India, Canada,Spania, Serbia şi Bulgaria.

Romania se află si ea într-un stadiu avansat de construire a acestui tip de armă.

Ce este arma termobarică?

Începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut, în literatura de specialitate dar şi în relatările despre conflictele din Vietnam, Afganistan, Cecenia sau Golful Persic, au fost vehiculate tot mai frecvent noţiuni precum muniţie cu exploziv combustibil – aer (fuel air explosive, FAE) sau muniţie termobarică.

Dat fiind că, deşi prin mecanisme diferite, efectul distructiv al acestor două categorii noi de armament îl constituie suprapresiunea generată de o undă de şoc, s-a considerat că termenul de „armă termobarică” este cel mai cuprinzător.

Arma termobarică este un proiectil cu pereţi subtiri, care contine o substanţă explozivă pulverizabilă si o incarcatură explozivă pentru ruperea pereţilor proiectilului şi dispersarea incărcăturii. De regulă explozivul utilizat in armele termobarice este deficitar în oxigen, un aport de oxigen din aerul exterior fiind necesar pentru combustia completă a încarcaturii.

Dupa explozia incarcaturii de dispersare, amestecul exploziv-aer se inflameaza si arde sub actiunea unui numar foarte mare de centri de initiere reprezentati de mici particule metalice incandescente.

Doar o parte din energie este eliberata in faza initiala de detonatie,  care genereaza  un amestec suprasaturat in carburant, care apoi realizeaza o „postcombustie” in amestec cu aerul supraincalzit de soc. Energia eliberata prin „postcombustie” prelungeste durata suprapresiunii si mareste globul de foc. Viteza de detonare scade astfel la 3-4 km/s fata de 8 km/s in cazul explozivilor clasici.

Intr-o explozie a unui  proiectil clasic cu pereti grosi incarcat cu TNT fenomenul de fragmentare inhiba amestecul gazelor de detonare cu aerul, iar expansiunea rapida a detonatiei are un efect de racire inainte ca fenomenul de amestec al gazelor de detonare cu aerul ( redus totusi ) sa aiba loc.

O parte insemnata din energia TNT-ului este utilizata pentru ruperea corpului si accelerarea schijelor. Mai mult , explozivii conventionali sunt un amestec de carburant si oxidant (25% carburant si 75% oxidant in cazul prafului de puşcă ).

Bomba conține un gaz ușor inflamabil, aflat sub presiune într-un recipient. Atunci când atinge ținta, bomba eliberează gazul din recipient, care se disipă rapid în camerele din interiorul clădirii.

O scânteie ulterioară detonează gazul inflamabil, iar explozia se extinde rapid în toate camerele. De aceea, aceste bombe se numesc termobarice. Efectul devastator nu se oprește aici.

Gazele fierbinți ale exploziei, aflate în expansiune, se răcesc rapid, generând o scădere locală a presiunii, adică un mic vid local. De aici denumirea de “bombe cu vid”, pentru că, din cauza presiunii scăzute, aspiră aerul înconjurător. Aerul se grăbește către zona de presiune scăzută, generând o noua undă de șoc.

Armele termobarice sunt optimizate să produca o unda de şoc si (4-10 bari) şi o căldură intensă  (2500 – 3000ºC). Pentru spargerea  timpanelor presiunea necesară este de 0,2 bari, iar pentru un efect letal fiind necesari 4 bari.

Pentru distrugerea unei cladiri prin explozie interioara este suficient 1 bar. Arma este suprinzător de eficientă in spaţii inchise (tuneluri,  cladiri) pentru că unda de şoc şi globul de foc au efect şi după colţuri sau în adapostiri, reflexiile din colturi augmentând vârfurile de presiune.

Principalele efecte letale sunt reprezentate de unda de soc, care provoaca leziuni interne si caldura intensa care provoaca arsuri grave.

Cele secundare sunt intoxicarea cu gazele de detonaţie, sufocarea din cauza lipsei oxigenului, plăgile multiple provocate de transformarea in schije a obiectelor distruse de unda de şoc. Politraumatismele cauzate persoanelor de către unda de şoc.

Prin  răcirea bruscă a gazelor de detonare.  apare fenomenul de comprimare a acestora ceea ce duce la o scadere brusca a presiunii, un vid parţial care este destul de puternic pentru a cauza alte daune persoanelor sau structurilor.

Deci, principalele tipuri de răni pe care le pot prezenta supravieţuitorii sunt leziunile interne grave, arsurile profunde, intoxicarea cu gaze, politraumatismele, toate acestea făcând foarte dificil tratamentul raniţilor.

A map detailing incursion in Ukraine shows movements from Crimea in the south, and more troops entering from the north

Trupele ruse se deplasează spre marile orașe Kiev și Harkov, în timp ce bombardamentele continuă la Cernihiv și Jytomyr. ( ABC News )

Ce trebuie ştiut?

Comparaţiile neselective între muniţia clasică şi cea termobarică sunt incorecte: efectul distructiv se realizează în primul caz, cu preponderenţă, prin schije, iar în celălalt prin unda de şoc (suprapresiune).

Muniţia termobarică poate fi foarte eficientă în situaţii în care muniţia clasică brizantă este practic inofensivă şi viceversa.

Este adevărat că…

 … nu există la ora actuală şi nici nu va exista un mijloc de protecţie la acţiunea muniţiei termobarice, noţiunea de protecţie circulară fiind o aberaţie din punct de vedere tehnic;

 … datorită zonei mari de acţiune prin undă de şoc, muniţia termobarică (cu preponderenţă, cea de capacitate mare) necesită condiţii mai puţin severe de precizie la ţintă;

 … pentru lupta în oraş, muniţia termobarică este superioară muniţiei clasice de gabarit similar, deoarece la funcţionarea în spaţii închise suprapresiunea rezultată la funcţionare se amplifică prin compuneri succesive datorate reflexiilor, pe de o parte, iar pe de alta, norul de amestec combustibil – aer acţionează şi „după colţ”;

 … în cazul mijloacelor de foarte mare capacitate, precum bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone, se poate afirma că arma termobarică este „arma nucleară a săracului”;

…  dacă deţii tehnologia de realizare, arma termobarică este, de regulă, ieftină şi relativ simplă;

… arma termobarică poate realiza în zona ţintei suprapresiuni în frontul undei de şoc de ordinul zecilor de bari, în condiţiile în care, pentru distrugerea unei clădiri din cărămidă este suficient 1 bar, pentru spargerea geamurilor şi a timpanelor sunt suficienţi 0.2 bari şi, poate surprinzător, pentru efect letal asupra personalului, cel puţin 4 bari.

Este poveste că…

… arma termobarică este de până la cinci ori mai puternică, în echivalent TNT, decât muniţia clasică de masă echivalentă, întrucât se compară mere cu pere, adică efectul de suprapresiune cu efectul de schijă;

… explozivul clasic poate fi înlocuit cu încărcătură termobarică în orice tip de muniţie, deoarece muniţia termobarică presupune anvelope relativ subţiri, care să permită diseminarea combustibilului sub formă de „nor”.

                           

Folosirea acestor arme în orașe poate duce la condamnarea pentru crime de război

Nu există legi internaționale care să interzică utilizarea armelor termobarice, dar dacă o țară le folosește pentru a viza populațiile civile din zonele urbane, școli,spitale, sau alte obiective civile, atunci acea țară ar putea fi condamnată pentru crime de război conform Convențiilor de la Haga din 1899 și 1907 , scrie https://romania.europalibera.org/a/arma-termobaric%.

Procurorul Curţii Penale Internaţionale Karim Khan a anunțat deja că instanţa sa va investiga posibile crime de război comise de Rusia în Ucraina.

Experții spun că armele termobarice sunt eficiente doar în „scopul lor specific”, pentru care au fost create: de a „distruge în primul rând pozițiile defensive”.

Nu sunt ilegale, chiar dacă efectele lor sunt oribile, din cauza efectului de vid pe care-l creează și pentru că aspiră aerul din plămâni.

Chiar dacă nu pot fi folosite pentru a distruge un tanc, de exemplu, ele ar putea fi extrem de distructive împotriva unui complex de apartamente sau a unei clădiri.

Având în vedere că utilizarea lor este una obișnuită în ceea ce privește tacticile rusești, ne așteptăm să vedem „mai mult război termobaric” în Ucraina, chiar dacă Amnesty International a declarat că dreptul internațional umanitar interzice utilizarea armelor în mod inerent nediscriminatoriu, cum ar fi munițiile cu dispersie.

Lansarea de atacuri fără discriminare care ucid sau rănesc civili constituie crime de război.

Unul dintre lucrurile pe care le știm despre tactica rusească este că strategii lor sunt dispuși să distrugă totul.

Este clar că rezistența ucrainenilor este mai puternică în orașe și că rușii vor recurge din ce în ce mai mult în zonele urbane la utilizarea oricăror arme pe care le au, inclusiv arme termobarice.

Bibliografie:

-Buletinul Fortele terestre nr.4/2009

-Revista fortelor terestre nr.3/2009

-Observatorul Militar nr.33/2010

-emisiunea Pro Patria, TVR 1

-Jurnalul national

Aspects of the thermobaric weaponry

-prospecte Romarm

-Internet

02/03/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cele mai puternice bombe construite de om. VIDEO

Cea mai puternică bombă din lume poate fi văzută în Rusia

Foto: O explozie a bombei supranumite „ȚARUL” –  CEA MAI PUTERNICĂ BOMBĂ NUCLEARĂ DIN ISTORIA UMANITĂȚII

 

La data de 30 octombrie 1961, URSS a detonat cea mai puternică bombă nucleară din istorie. Explozia, de 3000 de ori mai puternică decât cea produsă de bomba de la Hiroshima, a spart ferestre la o distanţă de 560 de mile (peste 900 de kilometri).

Lumina produsă de explozie a  fost vizibilă de la o distanţă de 620 de mile (circa 997 kilometri).

„Bomba Ţarului”, aşa cum este cunoscut testul nuclear sovietic, a produs o explozie de 50-58 megatone…

 

 Bomba țarului este de 3.000 de ori mai puternică decât bombele de la Hiroshima și Nagasaki și de zece ori mai mare decât întreaga putere de foc combinată și consumată în cel de-al doilea război mondial.

În iulie 1961, Nikita Hrușciov, prim-secretarul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a decis că venise momentul ca imperiul sovietic să își arate încă o dată puterea pe care o are  și a ordonat testarea celei mai puternice bombe nucleare din lume.

O bombă de o asemenea putere, genereză o minge de foc pe o distanţă de 10.3 kilometri pătraţi şi este capabilă să  producă arsuri de gradul trei, tuturor oamenilor aflaţi pe o distanţă de circa 7.7 kilometri pătraţi de la epicentrul exploziei.

Detonarea s-a produs în arhipelagul Novaia Zemlia din nordul Siberiei, iar după explozie, suprafaţa insulei a fost modificată, iar stâncile ei s-au topit.   

 

Un studiu recent efectuat de cercetătorii de la NASA a relevat faptul că exploziile bombelor din cel de al Doilea Război Mondial au format unde de șoc în spațiu, modificând încărcătura electrică la nivelul atmosferei.

Specialiștii susțin că în fiecare raid în care erau realizate mai multe bombardamente, energia degajată era echivalentă cu cea a 300 de trăsnete.

Masivele bombardamente asupra orașelor Dresda și Hamburg au provocat efecte în ionosferă până la înălțimea de 1000 km.

Când vorbim despre exploziile provocate de om, ne gândim la Hiroshima.

Cu toate acestea, această explozie ocupă locul șapte într-un top al celor mai puternice explozii din istoria umanității.

Acea bombă a avut o putere de 15 kilotone, mult mai puțin decât  bomba sovietică testată în anul 1961, care a avut o  putere de 57 megatone.

 

 

 

 

 

Aceasta a fost numită „Țarul” și este considerată cea mai puternică bombă construită de om.

În anul 1815, o explozie extrem de violentă s-a produs în muntele Tambora din Indonezia. Cauza a fost o erupție vulcanică, cea mai puternică erupție vulcanică din istoria omenirii.

Anul 1816 a fost numit anul fără vară. În Pennsylvania,SUA, toate râurile erau înghețate în luna iunie, iar în următoare lună a nins abundent. Explozia din Indonezia a avut consecințe tragice…

Au murit peste 71000 de persoane, cea mai mare parte din cauza foametei.

Mai aproape de zilele noastre, în anul 1994, cometa Schoemacker Levy 9, a intrat în coliziune cu planeta Jupiter.

Imensa forță de atracție a acelei planete a distrus cometa, degajând o energie de opt miliarde de ori mai mare decât cea de la Hiroshima.

Consecințele, pentru planeta noastră, au fost imediate., pentru că schimbările climatice care au urmat au fost violente și bruște.

În anul 1006 e.n., exploziile unui astfel de evenimentau întunecat cerul , în vreme ce noaptea…noaptea puteai să citești !

Conform studiilor efectuate de specialiști, exploziile generate de o supernova pot afecta planeta noastră, dacă se produc la distanțe de până la 50 de ani lumină.

Exploziile pot crea fisuri în câmpul magnetic al Pământului, adevărate culoare care pot duce la dispariția multor forme de viață, inclusiv cea a speciei umane.

 

 

 

 

 

 

 

 

Experţii spun şi că Armata rusă ar deţine şi cea mai puternică bombă non-nucleară din lume, FOAB (Father Of All Bombs, Tatăl tuturor bombelor), cere este de patru ori mai puternică decât MOAB (Mother of All Bombs, Mama tuturor bombelor), lansată de Statele Unite în Afganistan, relatează CNN.

După ce MOAB a fost prezentată, ruşii şi-au construit propria bombă şi, prin analogie, au poreclit-o “Tatăl tuturor bombelor”, potrivit Pervîi Kanal.

Deşi porecla este foarte populară în prezent, a fost aleasă la început ca un nume de cod secret pentru armă.

Construită în 2007, teribila armă poate provoca distrugeri similare unei bombe nucleare, spun analiştii, pe baza unor informaţii publicate de armata rusă.

Colonelul în retragere american Cedric Leighton, analist militar şi fost membru al Statului Major Interarme, spune că FOAB este cea mai puternică bombă non-nucleară din lume. 

“FOAB este o bombă termobarică, ceea ce înseamnă că încărcătura sa explodează la temperaturi mult mai mari. Rezultatul este că tot ce trăieşte în zona detonării este vaporizat, ceea ce face FOAB o armă spectaculos de îngrozitoare”, a adăugat el.

 Într-o emisiune din 11 septembrie 2007, comandantul adjunct al Statului Major al Forţelor Armate ruse din perioada respectivă, Aleksandr Rukşin, a anunţat că primul test al noii bombe, capabilă să declanşeze unde de şoc de puterea unei arme nucleare, s-a încheiat.

“Rezultatele testelor acestei arme aeriene au arătat că poate fi comparată cu o armă nucleară, în privinţa eficienţei şi capacităţilor”, a spus Rukşin.

“În acelaşi timp, vreau să subliniez că impactul armei nu poluează mediul în nici un fel, spre deosebire de muniţia nucleară”, a adăugat el.

Postul rus de televiziune Pervîi Kanal, precum şi publicaţii de stat ruse, afirmă că FOAB este de patru ori mai puternică decât MOAB, putând provoca o explozie echivalentă a 44 de tone de TNT, faţă de echivalentul său american, a cărei explozie este de 11 tone.

De asemenea, FOAB este mai uşoară – 7.100 de kilograme, faţă de 8.200 de kilograme MOAB.  

Aleksandr Mozgovoi, editor la revista rusă Apărarea Naţională, crede că Rusia a construit mai multe FOAB, aşa cum şi SUA au construit mai multe MOAB.

“Nu cred că este doar o astfel de bombă, ci, cu siguranţă, mai multe”, a spus el. “Această bombă nu lasă nimic în viaţă. Transformă totul în cenuşă”, a adăugat el.

Rivalitatea dintre Rusia şi SUA nu s-a oprit niciodată.

Când armata americană a testat pentru prima dată GBU-43/B MOAB, în 2003, Războiul Rece se încheiase de mult, dar rivalitatea dintre cele două super-puteri ale lumii nu s-a terminat niciodată.

Impactul potenţial, de neimaginat

 

“Acestea sunt arme unice, aşa că cererea pentru ele este foarte, foarte scăzută, pentru că nu le foloseşti pe acestea fără discriminare”, a explicat analiztul Rick Francona.

MOAB a fost creată iniţial pentru a fi folosită împotriva unor formaţii mari de trupe şi echipament sau împotriva buncărelor de la suprafaţă, dar ulterior, ţintele potenţiale au fost extinse la tuneluri şi peşteri.

Arma a fost folosită pentru prima dată pe 13 aprilie 2017, în provincia Nangarhar din Afganistan,aflată în partea estică, la frontiera cu Pakistanul, unde a vizat o reţea de tuneluri fortificate folosite de organizaţia teroristă Statul Islamic.

 

 

 

 

 

Este de neconceput ca Rusia să folosească FOAB în zonele din Siria unde acţionează trupele sale, din cauză că pierderile civile ar fi “imense”, a explicat analistul Rick Francona.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=arma+termobarica

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.efemeride.ro/tarul-cea-mai-puternica-bomba-din-istoria-umanitatii/?subscribe=success#blog_subscription-5

Mediafax

gizmodo.com

http://www.cunoastelumea.ro/big-ivan-cea-mai-puternica-bomba-nucleara-creata-de-om-

29/09/2018 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: