CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

La 26 mai 1984, Ceauşescu inaugura oficial Canalul Dunăre-Marea Neagră. VIDEO

 

 

 

Imagini pentru gheorghiu dej la canal photos

 

Cu 34 de ani în urmă, în ziua de 26 mai 1984 a avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcţie iniţiată în 1973).

La data inaugurării, Canalul Dunăre-Marea Neagră era cel de-al treilea mare canal de navigaţie din lume făcut de mâna omului, după Canelele Suez ( 184 km) şi Panama (81 km).

Ruta principală, Cernavodă- Poarta Albă- Agigea,  are 64 de km. Ramura nordică, Poarta Albă- Midia Năvodari,   are 31 de km.

Canalul Dunăre-Marea Neagră este o parte importantă în sistemul de canale europene care leagă Marea Nordului, prin canalul Rin-Dunăre, de Marea Neagră.  

Are o lungime de 64,2 km, două ecluze (la Agigea şi la Cernavodă), trei porturi fluviale (la Cernavodă, Medgidia şi Basarabi) şi portul maritim Constanţa-Sud.

Canalul scurtează traseul dintre Dunăre şi Marea Neagră cu aproximativ 400 km.

Canalul principal are  o adancime de 7 m, o lăţime la baza de 70 m şi la suprafaţă de 90-120 m, şi are o capacitate anuala maxima de transport de 80-100 de milioane tone, iar  pentru ramura nordica de 15-25 de milioane tone de marfă.

Din cei 2.413 km, cât măsoară calea navigabilă de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) mărgineşte sau traversează teritoriul României.

 Problema conectării sistemului de transport fluvial al Dunării cu portul Constanţa s-a pus, tot mai insistent, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812) şi cu deosebire, după războiul ruso-turc din 1828-1829, când, în urma păcii de la Adrianopol, Rusia a ocupat în întregime Delta Dunării, preluând astfel controlul total al gurilor fluviului.

Ideea de a construi acest canal exista inca din 1837, când diplomatul englez David Urquhart a propus  construirea unui canal „care sa lege Dunărea de Mare în locul unde cursul Dunării se apropie cel mai  mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunării le cauzau  navigaţiei”

Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administraţiei otomane, dar a fost abandonat după ce studiile au indicat rezultate nefavorabile construcţiei, aşa cum arăta şi raportul publicat de Karl von Vincke în Buletinul Societăţii de Geografie din Berlin, în 1840.
În 1850, agronomul şi economistul Ion Ionescu de la Brad menţiona în lucrarea sa ”Excursiune agricolă în Dobrogea” beneficiile majore pentru agricultură şi economie pe care le-ar avea ”dirijarea Dunării pe un nou braţ navigabil între Cernavodă şi Constanţa”.
Istoria aduce noi schimbări teritoriale, dar studierea acestui proiect continuă.

Dovadă stau mai multe proiecte, precum cel al inginerului român Grigore Lahovary, realizat în colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului român Basil G. Assan (Bucureşti, 1897), care concluzionează că ”acest canal va fi făcut căci el este indispensabil viitorului economic al României”.
La 2 August 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publică în revista ”Analele Dobrogei” studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect.
 

 Primul dintre acestea, „Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanţa”, care a indicat practic actualul  traseu al canalului a aparut in 1929, la Timişoara, a fost lucrarea de diploma a lui Aurel Barglazan şi  Octavian Smighelschi, studenţi ai Universitaţii Politehnica din acest oraş.

În 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector în cadrul Regiei Autonome a Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă (PCA) prezintă o extindere a portului Constanţa spre Sud, care avea în vedere ”debuşarea în port” a unui Canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră.

  In 25 mai 1949, la sugestia lui Iosif Vissarionovici Stalin şi cu sprijinul sovietic la realizarea  memoriului tehnico-economic, a început construcţia canalului, foarte mulţi dintre muncitori fiind deţinuţi  politici din inchisorile comuniste şi din rândurile minoritaţilor etnice şi religioase. 

 

Imagini pentru gheorghiu dej la canal photos

 

 

Scopul oficial al Canalului, potrivit Decretului nr. 75 din 22 martie 1950 al Marii Adunări Naţionale, era de a se realiza cea mai ieftină şi directă cale de transport pe apă de la Dunăre la Marea Neagră şi să îmbunătăţească irigarea Dobrogei.

Neoficial însă, se urmărea nimicirea fizică nu numai a oponenţilor politici, ci şi a tuturor celor care prin apartenenţa socială erau încadraţi de partidul comunist în rândul „duşmanilor de clasă”.

Alături de forţa de muncă „liberă” şi retribuită, mobilizată pe şantiere, au fost aduşi militari în termen şi deţinuţi de drept comun. Securitatea a operat arestări rapide în rândul clericilor, monahilor şi ţăranilor care se opuseseră colectivizării agriculturii (Reforma Agrară din 2 martie 1949).

Mulţi dintre aceştia nici măcar nu au fost judecaţi sau condamnaţi. Aşadar, zeci de mii de români arestaţi din rândurile celor mai demni şi capabili, de toate vârstele, profesiile şi păturile sociale, au luat drumul închisorilor și lagărelor de muncă forţată de la Canal.

Numărul total al celor care au murit în condiţii groaznice a rămas necunoscut până astăzi.

Deţinuţii politici, după datele apărute în rapoartele vremii, erau în procent de 60% din totalul muncitorilor ce lucrau la Canal şi este estimat un număr de 30.000-35.000.

Peninsula a fost colonia cu cel mai dur regim de detenţie, cu cele mai complexe lucrări şi cele mai multe puncte de lucru.

Iernile geroase şi căldurile toride ale verii, muncile istovitoare ca durată şi normă, subalimentaţia, lipsa asistenţei medicale şi a medicamentelor, bătăile, carcerele precum şi presiunile psihice au constituit arsenalul metodelor diabolice de exterminare lentă, în timp.

Traseul Canalului a fost organizat în 18 şantiere, între care: „Columbia” (o suburbie mizeră a Cernavodei), „Saligny”, „Medgidia”, „Poarta Albă”, „Noua Culme”, „Galeşu”, „Peninsula”, „Capul Midia”, „Constanţa” şi alte 9 puncte de lucru.

În luna iulie 1949 s-a organizat la Poarta Albă primul şantier al Canalului. La scurt timp, localitatea s-a transformat în cel mai mare lagăr din România unde se aflau în detenţie până la 12.000 de oameni, „centru de triere şi repartizare a deţinuţilor care erau aduşi din toate temniţele ţării” (Victor Corbuţ, „Cetatea diavolului”).

Odată ajunşi la Canal, deţinuţii politici erau supuşi procesului de „reeducare prin muncă” şi nu numai. Cel puţin jumătate dintre ei erau intelectuali: doctori, profesori, foşti ofiţeri, preoţi, avocaţi.

Ca urmare a regimului de exterminare, în multe din lagărele Canalului Dunăre – Marea Neagră numeroşi deţinuţi şi-au pierdut vieţile.

Înhumarea celor decedaţi se petrecea în împrejurări greu de imaginat. La Poarta Albă ziua era trimis un excavator ca să sape un şanţ , iar noaptea erau basculaţi acolo cei care muriseră în ultimele 24 de ore.

Nici unul dintre ei nu avea parte de asistenţă religioasă. La ordinele ministrului de interne Alexandru Drăghici, multe decese erau ascunse, de aceea este imposibil de calculat cu precizie câţi deţinuţi au murit în lagăre.

Raţia alimentară a celor întemniţaţi era aceeaşi pentru toate lagărele Canalului şi consta dintr-o bucată de pâine neagră de circa 100 de grame completată de un turtoi făcut din mălai alterat.

 Rareori primeau în raţie carne de cal, dar şi aceea alterată.

Deţinuţii erau supuşi la munci istovitoare cu mijloace de muncă manuale: săpat, cărat cu roaba, încărcat-descărcat basculante, vagoane-platformă sau vago­nete.

 

 

 

Lucrările de la Canalul Dunăre – Marea Neagră au încetat la 18 iulie 1953, în urma unei decizii a Moscovei, după moartea lui Stalin.

Lucrarile au fost sistate in 1955 şi reluate, dupa un nou proiect, in 1976.
 S-au excavat 294 milioane mc la canalul principal şi alte 87 milioane mc la ramura nordica, Poarta  Alba-Midia Navodari (mai mult cu 25 milioane decat la Canalul Suez şi cu 140 milioane decât la Canalul  Panama) şi s-au turnat 5 milioane mc de betoane.

 

 

Foto: Ceauşescu inspectează şantierul de la Canal

 Canalul traverseaza localitaţile Cernavoda, Saligny, Mircea Voda, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta  Alba.
Pescajul maxim admis este de 5,5 m permiţand astfel accesul navelor fluviale şi a celor maritime mici.
La fiecare capăt exista câte doua ecluze care permit traficul in ambele sensuri.
Ramura nordică, cunoscuta sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Navodari, cu o lungime de 31,2  km, o adancime de 5,5 m şi o laţime de 50-66 m, trece prin Nazarcea, Constanţa, Ovidiu şi Navodari.
Inaugurarea canalului a fost marcata şi de lansarea slagarului „Magistrala albastra”, interpretat de  Mirabela Dauer si Dan Spataru.

Construirea canalului a necesitat o investiţie de circa 2 miliarde de dolari. Estimarile iniţiale  prevedeau recuperarea investiţiei in 50 de ani.

Exploatarea canalului aduce  venituri anuale de  circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiţiei de peste 600 de ani.

 

 

 

 

 

Surse:

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/05/26/documentar-canalul-dunare-marea-neagra-30-de-ani-de-la-inaugurare-09-16-50

 http://adevarul.ro/, wikipedia.org

http://www.timisoaraexpress.ro/documentar/primul-studiu-cu-traseul-canalului-dunaremarea-neagra-a-aparut-la-timisoara-cel-putin-1304-detinuti-ingropati-fara-certificate-de-deces_18767

http://www.rador.ro/2015/02/18/canalul-dunare-marea-neagra-ideea-lui-stalin/

26/05/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Înființarea primelor Gospodării Agricole de Stat după model sovietic din România a fost însoțită de aruncarea în pușcării a zeci de mii de țărani

24 iulie 1949: Sunt inaugurate primele Gospodării Agricole de Stat după model sovietic. Zeci de mii de țărani au fost aruncați în închisori pentru că nu au vrut colectivizare

24 iulie 1949 este ziua în care au apărut primele cinci gospodării agricole colective, din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României comuniste. Modelul după care au fost puse pe picioare gospodăriile agricole colective este colhozul sovietic, scrie  Alexandru Mihail în https://www.buciumul.ro.

După Cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii au folosit ca strategie electorală, împroprietărirea a mai mult de 800 mii de familii, cu aproximativ un milion de hectare de teren arabil. Însă minunea nu a ținut mult: comuniștii au început să confiște toate pământurile arabile, pășunile și pădurile. Abia împroprietăriți, țăranii s-au lăsat greu convinși să cedeze terenurile, pentru munca în comun.

Autoritățile comuniste impuneau sistemul colectivist printr-o propagandă acerbă, prin care țăranii harnici și bogați erau numiți peiorativ „chiaburi”. Alte metode de descurajare a gospodăriilor individuale erau concurența neloială, penalitățile și regimul de cote cedate statului sau amenzile. Măsurile luate împotriva celor care se opuneau colectivizării au culminat și cu suspendarea unor drepturi cetățenești. De exemplu, copii chiaburilor nu aveau voie să urmeze școli superioare sau să vândă recolta la piață.

Sancțiunile au mers până la arestarea țăranilor care opuneau rezistență sau internarea lor în spitale de psihiatrie. La mijlocul anului 1951, în închisorile din România, dar și la Canalul Dunăre-Marea Neagră erau deținuți 80 de mii de țărani.

Mai mult, răscoalele au fost înăbușite în sânge. Sute de țărani au plătit cu viața insistența de a rămâne proprietari pe pământul lor, fie moștenit, fie obținut în urma reformelor agrare. Activiștii Partidului Comunist, însărcinați cu colectivizarea le spuneau că „de moarte și colhoz oricum nu scapă nimeni”.

În județul Vrancea, reprimarea răscoalei din Vadu-Roșca a fost condusă personal de Nicolae Ceaușescu, pe atunci șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate, având grad de general-locotenent, care a ordonat foc de mitralieră asupra țăranilor, ucigând 9 și rănind peste 50.

Colectivizarea s-a încheiat pe 23 aprilie 1962. „Rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, întemeiate pe ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru pământ și oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satului sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora”, scrie Muzeulrezistentei.ro.

Intre 1 septembrie 1948 și 7 noiembrie 1949, Securitatea reținuse 23.597 de persoane, 10.152 de țărani (4.518 de mijlocași, 2.979 de săraci, 2.655 de chiaburi), iar între 1951 și 1952, Ministerul Afacerilor Interne efectuase în rândurile țăranilor un număr de 34.738 de arestări.

Dintre aceștia, 22.088 erau chiaburi, 7.226 aveau gospodărie mijlocie, iar 5.504, gospodărie mică.

Istoricul Dennis Deletant aproximează la 80.000 numărul țăranilor trimiși în pușcării , dintre care 30.000 ar fi fost judecați public.

Cele mai cunoscute astfel de reacții violente din partea țăranilor au fost cele din județele Bihor, Arad, Suceava (1949), Giurgiu (1950), Vrancea și Argeș (1960), Olt (1961), Dâmbovița (1962).

Colectivizarea țăranilor din România a învins, orașele au fost sufocate de oameni veniți în căutarea unei vieți mai bune, iar satul românesc a început să moară…

01/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 25 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 septembrie în istoria noastră

1396: Se desfăşoară bătălia de la Nicopole (azi oraş în nordul Bulgariei).

Bătălia  a avut loc între o armată aliată franco – valaho – maghiară și o oaste a Imperiului Otoman, lângă fortăreața dunăreană Nicopole (Nikopol, Bulgaria).

Armatele coaliţiei antiotomane conduse de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, au fost înfrânte de oastea turcă în fruntea căreia se afla sultanul Baiazid I (supranumit Trăsnetul).

La această luptă a participat alături de cruciaţi şi un corp de oaste din Ţara Românească, condus de Mircea cel Bătrân. 

De multe ori, această bătălie mai este numită și Cruciada de la Nicopole, deoarece a avut numeroase caracteristici ale „cruciadelor”din  Evul Mediu.

Bătălia de la Nicopole (1398), o pictură de  Jean Froissart

Înainte de bătălie, prizonierii musulmani luați de cruciați la Rahova, au fost executați de francezi dintr-un motiv necunoscut. Francezii și englezii formau avangarda, iar Sigismund și-a împărțit trupele în trei: el comanda centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă.

Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejate de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman și aliaţii lor sârbi se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanță de prima linie.

Cavaleriștii francezi îmbrăcați în armuri grele au atacat spre primele linii otomane, dar au fost nevoiți să descalece în fața unei linii de țepușe.

Aici au început să smulgă țepușele din pământ, în timp ce se aflau sub tirul arcașilor turci.

După ce au fost îndepărtate țepușele, cavalerii descălecați au trebuit să facă față atacului ienicerilor, infanteria de elită otomană .

Francezii, superiori în privinţa armurilor, au respins atacul infanteriei turce, căreia i-au provocat pierderi de aproximativ 10 000 de oameni, după care au atacat și cavaleria otomană, în faţa căreia  au avut din nou succes, ucigând cam 5000 de turci.

Deși nu erau călare, cavalerii francezi au pornit urmărirea otomanilor care fugeau pe deal, dar, în momentul în care au ajuns obosiţi pe vârful dealului,  au descoperit grosul armatelor otomane, care așteptau să contraatace.

În faza următoare a luptei, francezii au fost clar înfrânți. Amiralul Franței Jean de Vienne a fost ucis, în ciuda vitejiei de care a dat dovadă apărând stindardul de luptă al francezilor.

Jean de Nevers, Enguerrand al VII-lea de Coucy și mareșalul Jean Le Maingre, au fost luați prizonieri de turci.

 Târziu, în aceeași după-amiază, cneazul sarb Stefan Lazarević , aliatul turcilor, a condus atacul aripii stângi otomane și a încercuit trupele lui Sigismund rămase fără apărare, ajungând la o înțelegere pentru predarea armatei acestuia.

Sigismund a reușit să scape cu un număr de colaboratori apropiați, fugind cu o corabie pe Dunăre, prin  Marea Neagră, Marea Egee și Marea Mediterană.

Pe 26 septembrie, sultanul Baiazid a ordonat ca 3000 de prizonieri șă fie uciși, drept represalii pentru uciderea prizonierilor turci din Rahova de către cruciații francezi.

În plus, sultanul a fost foarte furios pentru că pierduse cam 35 000 de oameni, în special în primele faze ale bătăliei.

Cruciații care au reușit să scape s-au reîntros acasă, mulți dintre ei sărăcind pe drum.

 Regele Charles al VI-lea a fost informat în ziua de Crăciun de înfrângerea suferită de cruciați.

Țara Românească a continuat lupta antiotomană, reușind să oprească invazia turcilor de anul următor,  și pe cea din 1400. Înfrângerea în vara anului 1402 a sultanului Baiazid de către hanul Timur Lenk (Tamerlan) la Ankara, a deschis o perioadă de organizând  împreună cu ungurii, o campanie antiotomană.

O dată cu restabilirea conducerii centralizate în Imperiul Otoman, ofensiva lor în Europa a fost reluată.

Ungurii și polonezii au fost înfrânți în 1444 la Varna, iar în 1453 otomanii au cucerit Constantinopolul, iar în 1460 întreaga Moree, punând astfel capăt rezistenței grecilor în Balcani.

În fața șirului de victorii otomane, occidentul nu a mai opus o altă acţiune armată  de amploarea cruciadelor până în timpul Renașterii.

 NOTĂ: Unele surse consideră că bătălia ar fi fost purtată la data de 28 septembrie

1559: A murit domnul Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul.

Era al cincilea fiu al lui Radu cel Mare. După numele de botez se chema Dumitru și a fost căsătorit cu doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş, domnul Moldovei, al cărei nume era de fapt Ana.

Se numea „Ciobanul”, probabil pentru că înainte de a urca pe tron, cumpăra oi pentru a le vinde la Constantinopol.

Portret la Mănastirea Snagov

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 200px-MirceaCiobanul.jpg

A domnit în Ţara Românească de trei ori: ianuarie 1545 – 16 noiembrie 1552; mai 1553 – 28 februarie 1554; (în martie părăsește Bucureștiul); ianuarie 1558 – 21 septembrie 1559.

S-a ocupat si de dezvoltarea urbanistică a Bucureştiului, fiind ctitorul Bisericii Domneşti de la Curtea Veche, cel mai vechi lăcaş de cult din Bucureşti, care se păstrează şi astăzi în forma sa  originala, unde a si fost înmormântat.

A fost  urmat pe tron  de fiul sau cel mare, în vârstă de 13 ani, Petru cel Tânăr.

Pe plan cultural, a fost un sprijinitor alo  activitatii  tipografice a lui Dimitrie Liubavici şi a diaconului Coresi.

1559: A început în Muntenia domnia lui Petru cel Tânăr.

1559 Petru Cel Tânăr. Frescă La M. Snagov

Petru cel Tânăr (cca. 1546–19 august 1569), fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș.

A fost Domn al Tării Românești în perioada 25 septembrie 1559–8 iunie 1568. A fost numit cel Tânăr pentru că în momentul urcării pe tron avea 13 ani neîmpliniți.

A primit confirmarea de la Poartă la 24 octombrie 1559. Petru se deosebea total de tatăl său, având o fire blândă și religioasă.

Deoarece era prea tânăr, țara era condusă de mama sa, care era abilă în neutralizarea intrigilor pretendenților la tron și a pârilor făcute la Poartă de principele transilvănean Ioan Sigismund.

 1572: Imparatul Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Romano- German, este încoronat rege al Ungariei și Boemiei. Din 1598 a fost si principe al Transilvaniei.

Rudolf al II-lea | Istorie pe scurt

Foto:   Rudolf al II-lea, din dinastia de Habsburg (n. 18 iulie 1552, Viena – d. 20 ianuarie 1612, Praga)

A fost împărat al  Sfântului Imperiu Romano – German, din 1576 până în 1612,  (nul morţii sale), rege al Ungariei, rege al Boemiei si al Croatiei.

1752: S-a născut la Sibiu, filosoful și scriitorul sas din Transilvania, Michael Hißmann; d. 14 august 1784, la Göttingen, în Germania.

1752-1784 Michael Hißmann

După terminarea gimnaziului din Sibiu, a studiat începând din 1773 la Erlangen și la Göttingen. 

Din 1782 a fost profesor de filosofie la renumita universitate din Göttingen.

Pe lângă numeroase lucrări și traduceri, a redactat în perioada 1778–1783 publicația Magazin für die Philosophie und ihre Geschichte (Magazin pentru filosofie și istoria ei), fiind un promotor al popularizării filosfiei.

Lucrarea sa, Briefe über Gegenstände der Philosophie an Leserinnen und Leser a fost pusă la index de episcopul evanghelic din Sibiu.

1820 : S-a născut la Feleacu, în comitatul Cluj din Transivania, profesorul universitar,Ștefan Micle, soțul Veronicăi Micle ; d.4 august 1879, Iași.

Stefan Micle (courtesy: www. vesperala. com/uploads/1242654943/gallery_1_81_24429. jpg).

A studiat Facultatea de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o cu nota „eminente” în 1843. În 1850, a urmat cu o bursă Școala Politehnică din Viena. Din anul 1856 a foste numit profesor de Fizică și Chimie la Academia Mihăileană din Iași, apoi profesor la Școala militară din Iași, unde a lucrat până în 1860.

Odată cu înființarea Universității din Iași (26 octombrie 1860), a devenit profesor universitar la catedra de Fizică și chimie.

A fost rectorul Universității din Iași (1867–1875). În 1875, a fost îndepărtat de la conducerea Universității și numit director al Școlii de Arte și Meserii, în localul căreia s-a mutat împreună cu familia. Ștefan Micle și Veronica au avut două fete – Valeria, căsătorită Micle-Sturza și Virginia Livia. A lăsat o serie de lucrări în manuscris: Mecanica agricolăCurs de astronomieZoologiaChimia analiticăChimia anorganicăChimia experimentalăFizica.

1826 (25 septembrie/7 octombrie): Imperiul Otoman, dorind sa preîntâmpine interventia Rusiei in razboiul grec de independență, a renegociat cu aceasta statutul regiunii Cetatii Albe (Akerman).

Conventia de la Cetatea Alba a fost primul document oficial care anula principiul domniilor fanariote din Țările Române. Convenţia ruso-turcă de la Akkerman (Cetatea-Albă, azi Belgorod Dnevstrovski, în Ucraina), confirma clauzele Tratatului de pace din 1812 care, pentru Ţările Române, prevedea: alegerea unor domni pământeni, pe o perioadă de 7 ani, cu asentimentul Rusiei şi Turciei; scutirea de tribut pe 2 ani şi fixarea acestuia conform hatişerifului din 1802.

 Imperiul Otoman s-a obligat să accepte ca domnitorii Moldovei și Țării Românești să fie aleși de Sfatul boieresc din fiecare principat. Domnii aleși urmau să fie confirmați de cele două puteri semnatare. Armata otomană a trebuit să se retragă din ambele Principate Dunărene, unde staționa încă din 1821, ca răspuns la acțiunea Eteriei și au cedat muntenilor controlul asupra porturilor dunărene Giurgiu, Brăila și Turnu.De asemenea, convenția a recunoscut autonomia Principatului Serbiei. Pacea de la Akkerman a conferit principatelor române dreptul de a avea reglementări proprii de ordine interioară. Convenția de la Cetatea Albă a fost primul document oficial care anula principiul domniilor fanariote și, totodată, dădea celor două state dreptul de a efectua, în mod liber, comerț internațional.

1848: Caimacamul Constantin Cantacuzino şi emisarul Porţii Otomane, Fuad Efendi, au semnat decretul de exilare a fruntaşilor revoluţiei din Ţara Româneasca; (25.09/7.10).

 Sute de alți participanți la revoluție sau familiile acestora s-au expatriat fără să mai aștepte alte decrete. Cei mai mulți au rămas însă în țară, căci lupta revoluționară nu s-a încheiat, manifestându-se atât sub forma de rezistență pasivă, cât și prin împotriviri fățișe la orașe și mai ales la sate.

1857: S-a născut juristul George Plopu, unul dintre cei mai buni specialişti români în drept.

După 1918 a contribuit mult la reorganizarea justiţiei din Transilvania.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1934; (m.20 octombrie 1940, Arad).

1860: Alexandru Ioan Cuza a efectuat o vizita “de curtoazie” la Istanbul. Domnitorul  a fost  primit cu onorurile prevazute pentru sefii de state suverane, turcii  renuntând  la ceremonialul ofensator cu care erau primiti domnii anteriori.

 Vizita constituia un sondaj in vederea solutionarii cerintelor din memoriul adresat Portii si puterilor garante in luna iunie a aceluiasi an, referitoare la dreptul de a desavarsi unirea celor doua principate române si de a modifica legea electorala.

Imagini pentru Alexandru Ioan Cuza în vizita la istanbul photos

Vizita a urmarit  solutionarea cerintelor din memoriul adresat Portii si Puterilor garante în luna iunie a aceluiasi an, referitoare la dreptul de a desavârsi unirea celor doua principate si de a modifica legea electorala (25.09/7.10-5.10/17.10).

1860 Alexandru Ioan Cuza Primit De Sultan La Istanbul

Alexandru Ioan Cuza primit de sultan la Palatul Topkapy din Istanbul, 1860. Litografie de Godefroy Durand, publicată în L’Illustration, Journal Universel, Paris

Situaţia pe plan internaţional complicată de unificarea Italiei a amânat luarea unei decizii.

În cele din urmă, la 13 septembrie 1861 s-a deschis la Constantinopol Conferinţa puterilor europene.

Trei luni mai târziu Poarta emite firmanul prin care se recunoştea unirea administrativă şi legislativă a Principatelor, cu garanţia Marilor Puteri, însă numai pe timpul domniei lui Cuza.

Deşi nu era o izbândă deplină, se făcuse un important progres faţă de situaţia anterioară.

În aceste condiţii, pe 11 decembrie 1861 Alexandru Ioan Cuza a emis „Proclamaţia Unirii”, in care exclama : „Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată […] alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”.

1875: S-a născut în orășelul Târgu Frumos, Marta Trancu-Rainer, prima femeie chirurg din România, medic ginecolog şi profesor, soţia anatomistului şi antropologului Francisc I. Rainer, întemeietorul Institutului de Antropologie din România

A fost medic militar în timpul Primului Război Mondial, cu merite deosebite în salvarea şi îngrijirea multor răniţi; (m. 1950).

Marta Trancu Rainer, portret din anii 1920

In 1919  a fost decorată cu Ordinul „Regina Maria” clasa I-a semnat de regele Ferdinand și de ministrul Văitoianu, iar din anul 1936 devine membru corespondent al Academiei de Meidicină precum și membru onorific al Societății Române de Biologie. Numirea a fost susținută printr-o adresă semnată de prof.dr.I.Parhon.

1881: S-a născut poetul roman de origine bulgară Panait Cerna (Panait Stancioff).  

A fost un poet romantic, unul dintre epigonii genialului Mihai Eminescu  şi a decedat în ziua de 26 martie  1913). 

Imagine similară

A debutat cu un poem, Trecut, imitație după poetul german Nikolaus Lenau în Foaie interesantă în anul 1897.

Vorbitor nativ al bulgarei, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism.

Lăudat de societatea literară conservatoare Junimea, a fost promovat de liderul ei, Titu Maiorescu, devenind principalul reprezentant al grupului când acesta a intrat în declin, contribuind la ambele reviste junimiste importante, Convorbiri Literare și Convorbiri Critice.

De asemenea, a contribuit în parte la revista tradiționalistă Sămănătorul și a fost afiliat pentru perioade scurte la alte reviste literare. A murit la Leipzig în ziua de 26 martie 1913, la vârsta de 31 de ani, după o luptă lungă cu tuberculoza.

1883: A fost  inaugurat castelul Peleş, ocazie folosită de autorităţi pentru a declara oraș localitatea Sinaia.

Castelul Peles-Sinaia Romania - YouTube

Lucrările au  început  în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch  și Karel Liman, iar costurile lucrarii s-au ridicat la 16 milioane lei-aur.

Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare.

Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime. Pe lângă Peleșul propriu-zis, în zonă au mai fost înălțate încă două construcții mai mici, Pelișorul și Foișorul.

Regimul comunist a propagat ideea că Domeniul Regal Peleş ar fi fost parte a Domeniului Coroanei, şi astfel în proprietatea României. Adevărul istoric este că, Castelul Peleş, la fel ca şi Pelişor şi Foişor, a fost construit din banii personali ai Regelui Carol I, care şi-a vândut o moşie din Germania pentru a putea plăti costurile terenului şi a ridicării edificiului.

Regele a evitat să folosească bani din lista civilă, astfel că domeniul nu a făcut niciodată parte din Domeniile Coroanei, care erau proprietăţi ale statului doar puse la dispoziţia suveranului.

După moartea Regelui Carol I, domeniul a trecut în proprietatea Regelui Ferdinand I şi a succesorului acestuia dinastic, Regele Mihai I. Regele Carol II nu a avut niciodată domeniul de la Sinaia în proprietate şi astfel nepotul lui din căsătoria morganatică cu Ioana Zizi Lambrino nu are nici un drept de proprietate.

1913: S-a nascut în mahalaua Cărămidarilor din București, inegalabila cantareata de muzica populara romaneasca Maria Tanase, al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu  și al lui  Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc gorjean Mierea Birnici .

A aparut prima data in public in 1921, la o serbare scolara. Si-a intrerupt studiile, fiind obligata sa munceasca pentru intretinerea familiei.

In 1934 a intrat prin concurs la Teatrul de vara “Carabus”, condus de celebrul Constantin Tanase.

Debutul carierei artistice al Mariei Tanase a coincis cu debutul radiofonic, in 1938 cu  un concert cu piese folclorice.

Calitatile ei vocale au fost rapid apreciate.

Istoricul Nicoale Iorga a numit-o “Pasarea Maiastra” dupa ce artista a cantat la inchiderea cursurilor Scolii de Vara de la Valenii de Munte, cu ocazia implinirii a 30 de ani de la infiintarea Universitatii, eveniment petrecut in toamna lui 1938.

Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 a primit Premiul de Stat, iar in octombrie 1957 i s-a acordat titlul de Artista Emerita. 

A decedat  in Bucuresti, la 22 iunie 1963.

VIDEO:

1919: Guvernul I. I. C. Brătianu demisioneaza,  fiind urmat pentru o perioadă de trei luni de un  guvern condus de generalul A. Văitoianu.

1924: Ministrul de externe Nicolae Titulescu a prezentat la Geneva  la cea de-a V-a sesiune a Adunării Societăţii Naţiunilor, în numele guvernului român, punctul de vedere românesc în problema reglementării paşnice a diferendelor internaţionale.

Parastas închinat amintirii marelui Bărbat de Stat şi Diplomat român, Nicolae  Titulescu | Fundația Europeană Titulescu

La 19 septembrie 1925, Titulescu a semnat Declaraţia pentru reglementarea paşnică a diferendelor internaţionale.

1926:  România a votat, la Geneva, Convenţia referitoare la sclavie; (ratificată la 1 aprilie 1931).

Convenţia  definea sclavia ca fiind „starea sau condiţia unui individ asupra căruia sunt exercitate atributele dreptului de proprietate”.

 1930: S-a născut Pop Simion, scriitor, jurnalist (reporter la Redacţia Culturală a Radiodifuziunii Române între anii 1955 şi 1958) şi diplomat (ambasador al României în Ungaria în perioada 1990-1992) (m. 2008).

1936: S-a nascut in localitatea Valea Voievozilor, jud.Dâmbovița, Ileana Sărăroiu (născută Elena Sărăroiu), interpretă română de muzică populară, romanțe și muzică ușoară românească; (d. 13 mai 1979, Unirea, Călărași).

Ultimele ore din viața îndrăgitei Ileana Sărăroiu și ultimul cântec -  Rețete și vedete

 A  debutat la Casa de Cultură din Târgoviște si după absolvirea Școlii populare de artă pleacă la București, unde este angajată la sugestia lui Harry Negrin la Teatrul „Ion Vasilescu”.

Activează apoi în cadrul Ansamblului de cântece și dansuri al  Direcției Generale a Serviciului Muncii  și Ansamblului Aviației, iar din anul 1964 la Ansamblul „Ciocârlia”.

A fost colaboratoare a Radioteleviziunii Române.

Face prima imprimare în 1964, la Radio București, iar în 1966 lansează primul disc la casa de discuri  Electrecord.

Este prezentă la numeroase emisiuni ale Radioteleviziunii Române și  la Radio.

A decedat neașteptat, în noaptea de 12 spre 13 mai 1979, la o nuntă din Călărași, din cauza unui anevrism care i-a provocat un accident vascular cerebral şi a fost înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București.

1946: S-a născut la Bucureşti, omul de afaceri şi politicianul  Dan Voiculescu.

A fost  președinte fondator al Partidului Conservator (fostul Partidul Umanist Român) şi a fost ales senator de București în trei legislaturi.


Conform Top 300 Capital, familia Voiculescu deținea aproximativ 600-650 de milioane de euro în anul 2012. 

Este fondatorul Intact Media Group, trust de presă ce cuprinde televiziuni (Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lifestyle TV, Antena International, GSP tv), publicații (Jurnalul National, Gazeta Sporturilor, BBC Good Food, BBC Top Gear, BBC Science Focus, Income Magazine, The Industry) și posturi de radio (Romantic FM și Radio ZU).

La 8 august 2014, a fost condamnat printr-o sentință definitivă la executarea unei pedepse de 10 ani de închisoare, în dosarul Institutului de Cercetari Alimentare.

1948: S-a desfăşurat la Bucureşti, prima ediţie a Campionatelor internaţionale de atletism ale României.

 România a fost o promotoare a atletismului european, prima ediție a acestei competiții din  1948  fiind  considerată cea mai veche întrecere organizată pe continent.

 1948: S-a născut la  Variaș, jud. Timiș, Vasile Şirli, compozitor de muzică de teatru şi film,  producător de spectacole muzicale și compozitor român de origine meglenoromână, stabilit (din 1986) la Paris.

In 1967, este admis în Conservatorul din București  si imediat dupa absolvirea acestuia, în 1972, devine redactor la Editura Muzicală, unde va lucra până în 1980.

Imagini pentru Vasile Şirli,photos

În intervalul 1980–1984 este director artistic al casei de discuri Electrecordunica in tara la vremea aceea si tot în 1980 devine membru al Biroului de muzică ușoară. 

Obține distincții în cadrul unor festivaluri și concursuri de muzică ușoară, precum: Mamaia, Bratislava, Montreux, Soci, Dresda, Tokyo si în 1979 premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
În 1982, câștigă premiul ACIN pentru muzica filmului Un echipaj pentru Singapore, în regia lui Nicu Stan.

De la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea este director muzical la Disneyland Paris.

1954: Comunicat sovieto-român privind predarea de către URSS Guvernului României,  a cotei sovietice de participaţie în societăţile mixte (sovromurile), care-şi încheiau  astfel, oficial existenţa.

Sovromurile, care au fost constituite oficial cu scopul achitării datoriilor de război ale României față de URSS, au reprezentat o formă de jefuire economică a țării noastre în perioada 1945–1954.

1960: S-a născut actrița română Dana Dembinski Medeleanu.

1991: In ediţia sa din 25 septembrie 1991, ziarul bucureştean ,,România Liberă” publica o ştire cu titlul: ,,România este gata pentru unirea cu Republica Moldova”, citând un interviu acordat de prim-ministrul României Petre Roman ziarului austriac ,,Die Presse”.

Mai exact, la întrebarea corespondentului vienez dacă este posibilă Unirea, şeful guvernului de la Bucureşti a spus că nu vede nici o problemă din partea României şi că totul depinde de voinţa  moldovenilor.

22 mai 1991 – Mircea Snegur vs. Mircea Druc

„Dacă ei vor insista, guvernul român nu se va opune unirii”, a adăugat Petre Roman.

Este interesant de reţinut soluţia sugerată de Petre Roman cu privire la soarta celorlalte naţionalităţi din Republica Moldova, mai ales a ruşilor. Premierul român afirma că acestora li se va putea propune să se întoarcă în teritoriile din care provin.

„Aceştia [oricum] au fost aduşi ca populaţie în Moldova doar în ultimii 10-20 de ani, de către autorităţile ruseşti, deci nu o consideră propria lor patrie”.

1991: A patra Mineriadă.  Minerii din  Valea Jiului au ajuns în Gara Băneasa cu mai multe garnituri de tren, conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma.

La sfârșitul zilei,  Miron Cozma îi cere la Palatul Cotroceni  președintelui  Ion Iliescu  demiterea primului ministru Petre Roman  în schimbul liniștii din Capitală.

 

1992: A fost inaugurat  la Nürenberg, după 70 de ani de studii, proiectare şi construcţie, canalul de navigaţie Rin-Main-Dunăre, o parte componentă importantă a căii fluviale (de 3.500 km) care străbate Europa pe direcţia NV-SE şi care leagă oraşul Rotterdam, situat la Marea Nordului, de oraşul Constanţa, de la Marea Neagră, şi 15 ţări din centrul şi sud-estul Europei.

Canalul Main-Dunăre  cu o lungime de 171 km, leagă râul Main cu Dunărea de la Bamberg prin Nürnberg la Kelheim.

Canalul face parte din traseul maritim care face legătura navigabilă cea mai scurtă între Marea Nordului și Marea Neagră, pe râurile Rin, Main, Canalul Main-Dunăre, Dunărea și Canalul Dunăre-Marea Neagră, fiind o componentă importantă a căii fluviale (de 3.500 km) care străbate Europa pe direcţia NV-SE şi care leagă oraşul Rotterdam, situat la Marea Nordului, de oraşul Constanţa, de la Marea Neagră şi 15 ţări din centrul şi sud-estul Europei. Canalului Dunăre–Marea Neagră,reduce considerabil distanţa dintre Rotterdam şi Constanţa.

1996: A încetat din viaţă Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu (n. 1 septembrie 1951).

 

1997:  La Biserica Mirăuţi din Suceava, necropolă voievodală si  sediul primei Mitropolii a Moldovei, a fost descoperit mormântul domnitorului Petru I Muşatinul, Domn al Moldovei ( 1375 – decembrie 1391).

Petru I Muşat, domn al Moldovei

Petru I – Muşat, domn al Moldovei

În ordinea reprodusă în cronicile moldoveneşti şi în diploma lui Alexandru cel Bun din 7 ianuarie 1403 , Petru I Muşatinul a urmat în scaunul voievodal al Moldovei după Laţcu.

Cu excepţia cronicii zise moldo-polone, care greşeşte evident atribuindu-i o domnie de doar 8 ani, şi a cronicii zise anonime sau de la Bistriţa, care-i atribuie, poate nu fără oarecare temei, o domnie de 12 ani,  celelalte variante ale cronicilor indigene sunt solidare în a aprecia durata aflării lui Petru I Muşatinul în scaun la 16 ani .

Nici un izvor istoric însă nu menţionează data la care a început să domnească acest voievod.

Despre sfârşitul domniei se ştie doar că pe la începutul anului 1392 unii soli de-ai săi continuau să sosească “cu scrisori” la Cracovia, la regele Vladislav al II-lea Jagiello, iar la 30 martie 1392 era deja în scaun urmaşul său – Ştefan I .

Ar însemna că Petru I Muşatinul a început să domnească pe la începutul anului 1376, adică vreo 2-3 ani după moartea lui Laţcu.

Altfel spus, urcarea în scaun a lui Petru I Muşatinul a marcat sfârşitul perioadei de interregn ,intervenita după stingerea din viaţă a feciorului lui Bogdan şi se înscrie ca un final al luptelor interne pentru scaunul voievodal rămas vacant.

2006: S-a desfăşurat la Bucureşti, în perioada 25 – 29 septembrie, cea de-a XI-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern care au în comun limba franceză – Sommet-ul Francofoniei.

Este primul eveniment de o asemenea anvergură găzduit vreodată de România – cu participarea a 36 de şefi de stat şi de guvern, 25 miniştri ai afacerilor externe, 11 miniştri ai Culturii şi Francofoniei – şi primul Sommet al Francofoniei care a avut loc în Europa Centrală şi de Sud-Est.

2007: A murit cântăreaţa de muzică populară Elena Roizen; (n. 1945).

2008: A decedat  compozitorul francez de origine română Horaţiu Rădulescu, muzicianul care a pus bazele aşa-numitei „muzici spectrale”.

Muzică Clasică, Etc.: "Descoperindu-l" pe Horatiu Radulescu

Născut la 7 ianuarie 1942 la Bucureşti, Horaţiu Rădulescu a stabilit în 1969, înaintea francezilor Gérard Grisey şi Tristan Murail, fundamentele aşa-numitei muzici spectrale, curent avangardist bazat pe studiul timbrului şi decompoziţia spectrului sunetului şi armoniilor sale.

Horaţiu Rădulescu s-a format în Germania, loc de referinţă pentru muzica contemporană în anii ’70, mai întâi la Koln, apoi la celebrele cursuri de vară de la Darmstadt.

Din 1979 până în 1981, a urmat cursuri de compoziţie asistată pe computer şi de psihoacustică la IRCAM (Institutul de cercetare şi coordonare acustică/muzică), la Paris.

De formaţie violonist, Horaţiu Rădulescu a fondat în 1983, împreună cu alţi muzicieni, printre care cei din Quatuor Arditti, ansamblul de solişti European Lucero, alături de care a susţinut concerte la Bonn, Torino, Londra, New York, Frankfurt, Stuttgart, Paris, Roma, La Rochelle şi Lisabona.

Opera sa cuprinde aproximativ 100 de compoziţii interpretate în toată lumea, în special partituri de muzică de cameră, printre care şase sonate pentru pian, şi concerte pentru orchestră.

2009: Vladimir Filat devine cel de-al 8-lea prim-ministru al guvernului Republicii Moldova.

Născut la  6 mai 1969 în  satul Lăpușna, raionul Hîncești din RSS Moldovenească, astăzi Republica Moldova, Vladimir Filat este membru fondator și lider al Partidului Liberal Democrat din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2005 și 2009 și începând cu luna decembrie 2014.

A fost prim-ministru al Republicii Moldova între 2009 și 2013, Ministru de Stat în Guvernul Sturza între 12 martie–12 noiembrie 1999 și  președinte interimar al Republicii Moldova pentru o scurtă perioadă în decembrie 2010. 

Pe 15 octombrie 2015,  lui Vlad Filat i-a fost retrasă imunitatea parlamentară cu votul a 79 din totalul de 101 de deputați, după ce cu o solicitare în acest sens în plenul parlamentului venise procurorul general Corneliu Gurin, care a declarat că există indicii că Vlad Filat ar fi implicat direct în fraudele de la Banca de Economii, fapte de corupție și trafic de influență.

Era considerat unul dintre cei mai bogați și mai influenți politicieni din Republica Moldova.

In iunie 2016 a fost condamnat la o  pedeapsa de nouă ani închisoare cu executare, la o amendă penală de 60.000 de lei moldoveneşti (peste 2.700 de euro) şi interdicţia de a ocupa funcţii publice timp de cinci ani şi retragerea „Ordinului Republicii”, conferit de preşedintele Nicolae Timofti în anul 2013.

Magistraţii au mai decis să confişte toate bunurile lui Filat care au fost dobândite ilicit.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Cuvioasă Eufrosina

Sfanta Cuvioasa Eufrosina; Sfantul Serghie de Radonej

Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împaratului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul stăruinţei în rugăciune către Dumnezeu a părinţilor ei, care i-a binecuvântat cu naşterea de prunci după o vreme indelungată.

La vârsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mamă rămânând sub ocrotirea tatălui sau, Pafnutie.

Implinind varsta de 18 ani si nevrand sa se casatoreasca,  Eufrosina a parasit in taina casa parinteasca si, imbracand haine barbatesti, a intrat intr-o manastire de monahi.

Staretul a primit-o, punand-o sub ascultarea parintelui Agapit.

Pana la sfarsitul vietii sale – vreme de 38 ani -, Sfanta Eufrosina avea sa traiasca in aceast asezamant monahal, dobandind o viata duhovniceasca imbunatatita, fara ca cineva sa cunoasca faptul ca este femeie.

Dumnezeu a randuit in chip minunat ca tatal sfintei, Pafnutie, sa vina in aceasta manastire pentru a primi sfaturi duhovnicesti, in vremea cand aceasta se apropia de obstescul sfarsit. Staretul i-a indrumat pasii tocmai catre cuvioasa, care, in tot acest timp, fusese cunoscuta ca monahul Smaragd.

Recunoscandu-si tatal, care i-a impartasit  acesteia durerea pentru fiica pierduta in urma cu atata timp, cuvioasa l-a indemnat sa nu deznadajduiasca, pentru ca isi va vedea din nou fiica. Sfanta Eufrosina i-a spus atunci tatalui sau sa revina in manastire peste trei zile.

Cand Pafnutie a venit din nou, Sfanta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfanta i-a marturisit lui Pafnutie ca este fiica sa.

Pafnutie a fost marcat atat de profund de aceasta intamplare minunata incat, dupa moartea fiicei sale, a hotarat sa imbrace el insusi haina monahala, traind in aceasta manastire pana la sfarsitul vietii.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/25/o-istorie-a-zilei-de-25-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

25/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: