CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

La 26 mai 1984, Ceauşescu inaugura oficial Canalul Dunăre-Marea Neagră. VIDEO

 

 

 

Imagini pentru gheorghiu dej la canal photos

 

Cu 34 de ani în urmă, în ziua de 26 mai 1984 a avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcţie iniţiată în 1973).

La data inaugurării, Canalul Dunăre-Marea Neagră era cel de-al treilea mare canal de navigaţie din lume făcut de mâna omului, după Canelele Suez ( 184 km) şi Panama (81 km).

Ruta principală, Cernavodă- Poarta Albă- Agigea,  are 64 de km. Ramura nordică, Poarta Albă- Midia Năvodari,   are 31 de km.

Canalul Dunăre-Marea Neagră este o parte importantă în sistemul de canale europene care leagă Marea Nordului, prin canalul Rin-Dunăre, de Marea Neagră.  

Are o lungime de 64,2 km, două ecluze (la Agigea şi la Cernavodă), trei porturi fluviale (la Cernavodă, Medgidia şi Basarabi) şi portul maritim Constanţa-Sud.

Canalul scurtează traseul dintre Dunăre şi Marea Neagră cu aproximativ 400 km.

Canalul principal are  o adancime de 7 m, o lăţime la baza de 70 m şi la suprafaţă de 90-120 m, şi are o capacitate anuala maxima de transport de 80-100 de milioane tone, iar  pentru ramura nordica de 15-25 de milioane tone de marfă.

Din cei 2.413 km, cât măsoară calea navigabilă de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) mărgineşte sau traversează teritoriul României.

 Problema conectării sistemului de transport fluvial al Dunării cu portul Constanţa s-a pus, tot mai insistent, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812) şi cu deosebire, după războiul ruso-turc din 1828-1829, când, în urma păcii de la Adrianopol, Rusia a ocupat în întregime Delta Dunării, preluând astfel controlul total al gurilor fluviului.

Ideea de a construi acest canal exista inca din 1837, când diplomatul englez David Urquhart a propus  construirea unui canal „care sa lege Dunărea de Mare în locul unde cursul Dunării se apropie cel mai  mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunării le cauzau  navigaţiei”

Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administraţiei otomane, dar a fost abandonat după ce studiile au indicat rezultate nefavorabile construcţiei, aşa cum arăta şi raportul publicat de Karl von Vincke în Buletinul Societăţii de Geografie din Berlin, în 1840.
În 1850, agronomul şi economistul Ion Ionescu de la Brad menţiona în lucrarea sa ”Excursiune agricolă în Dobrogea” beneficiile majore pentru agricultură şi economie pe care le-ar avea ”dirijarea Dunării pe un nou braţ navigabil între Cernavodă şi Constanţa”.
Istoria aduce noi schimbări teritoriale, dar studierea acestui proiect continuă.

Dovadă stau mai multe proiecte, precum cel al inginerului român Grigore Lahovary, realizat în colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului român Basil G. Assan (Bucureşti, 1897), care concluzionează că ”acest canal va fi făcut căci el este indispensabil viitorului economic al României”.
La 2 August 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publică în revista ”Analele Dobrogei” studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect.
 

 Primul dintre acestea, „Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanţa”, care a indicat practic actualul  traseu al canalului a aparut in 1929, la Timişoara, a fost lucrarea de diploma a lui Aurel Barglazan şi  Octavian Smighelschi, studenţi ai Universitaţii Politehnica din acest oraş.

În 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector în cadrul Regiei Autonome a Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă (PCA) prezintă o extindere a portului Constanţa spre Sud, care avea în vedere ”debuşarea în port” a unui Canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră.

  In 25 mai 1949, la sugestia lui Iosif Vissarionovici Stalin şi cu sprijinul sovietic la realizarea  memoriului tehnico-economic, a început construcţia canalului, foarte mulţi dintre muncitori fiind deţinuţi  politici din inchisorile comuniste şi din rândurile minoritaţilor etnice şi religioase. 

 

Imagini pentru gheorghiu dej la canal photos

 

 

Scopul oficial al Canalului, potrivit Decretului nr. 75 din 22 martie 1950 al Marii Adunări Naţionale, era de a se realiza cea mai ieftină şi directă cale de transport pe apă de la Dunăre la Marea Neagră şi să îmbunătăţească irigarea Dobrogei.

Neoficial însă, se urmărea nimicirea fizică nu numai a oponenţilor politici, ci şi a tuturor celor care prin apartenenţa socială erau încadraţi de partidul comunist în rândul „duşmanilor de clasă”.

Alături de forţa de muncă „liberă” şi retribuită, mobilizată pe şantiere, au fost aduşi militari în termen şi deţinuţi de drept comun. Securitatea a operat arestări rapide în rândul clericilor, monahilor şi ţăranilor care se opuseseră colectivizării agriculturii (Reforma Agrară din 2 martie 1949).

Mulţi dintre aceştia nici măcar nu au fost judecaţi sau condamnaţi. Aşadar, zeci de mii de români arestaţi din rândurile celor mai demni şi capabili, de toate vârstele, profesiile şi păturile sociale, au luat drumul închisorilor și lagărelor de muncă forţată de la Canal.

Numărul total al celor care au murit în condiţii groaznice a rămas necunoscut până astăzi.

Deţinuţii politici, după datele apărute în rapoartele vremii, erau în procent de 60% din totalul muncitorilor ce lucrau la Canal şi este estimat un număr de 30.000-35.000.

Peninsula a fost colonia cu cel mai dur regim de detenţie, cu cele mai complexe lucrări şi cele mai multe puncte de lucru.

Iernile geroase şi căldurile toride ale verii, muncile istovitoare ca durată şi normă, subalimentaţia, lipsa asistenţei medicale şi a medicamentelor, bătăile, carcerele precum şi presiunile psihice au constituit arsenalul metodelor diabolice de exterminare lentă, în timp.

Traseul Canalului a fost organizat în 18 şantiere, între care: „Columbia” (o suburbie mizeră a Cernavodei), „Saligny”, „Medgidia”, „Poarta Albă”, „Noua Culme”, „Galeşu”, „Peninsula”, „Capul Midia”, „Constanţa” şi alte 9 puncte de lucru.

În luna iulie 1949 s-a organizat la Poarta Albă primul şantier al Canalului. La scurt timp, localitatea s-a transformat în cel mai mare lagăr din România unde se aflau în detenţie până la 12.000 de oameni, „centru de triere şi repartizare a deţinuţilor care erau aduşi din toate temniţele ţării” (Victor Corbuţ, „Cetatea diavolului”).

Odată ajunşi la Canal, deţinuţii politici erau supuşi procesului de „reeducare prin muncă” şi nu numai. Cel puţin jumătate dintre ei erau intelectuali: doctori, profesori, foşti ofiţeri, preoţi, avocaţi.

Ca urmare a regimului de exterminare, în multe din lagărele Canalului Dunăre – Marea Neagră numeroşi deţinuţi şi-au pierdut vieţile.

Înhumarea celor decedaţi se petrecea în împrejurări greu de imaginat. La Poarta Albă ziua era trimis un excavator ca să sape un şanţ , iar noaptea erau basculaţi acolo cei care muriseră în ultimele 24 de ore.

Nici unul dintre ei nu avea parte de asistenţă religioasă. La ordinele ministrului de interne Alexandru Drăghici, multe decese erau ascunse, de aceea este imposibil de calculat cu precizie câţi deţinuţi au murit în lagăre.

Raţia alimentară a celor întemniţaţi era aceeaşi pentru toate lagărele Canalului şi consta dintr-o bucată de pâine neagră de circa 100 de grame completată de un turtoi făcut din mălai alterat.

 Rareori primeau în raţie carne de cal, dar şi aceea alterată.

Deţinuţii erau supuşi la munci istovitoare cu mijloace de muncă manuale: săpat, cărat cu roaba, încărcat-descărcat basculante, vagoane-platformă sau vago­nete.

 

 

 

Lucrările de la Canalul Dunăre – Marea Neagră au încetat la 18 iulie 1953, în urma unei decizii a Moscovei, după moartea lui Stalin.

Lucrarile au fost sistate in 1955 şi reluate, dupa un nou proiect, in 1976.
 S-au excavat 294 milioane mc la canalul principal şi alte 87 milioane mc la ramura nordica, Poarta  Alba-Midia Navodari (mai mult cu 25 milioane decat la Canalul Suez şi cu 140 milioane decât la Canalul  Panama) şi s-au turnat 5 milioane mc de betoane.

 

 

Foto: Ceauşescu inspectează şantierul de la Canal

 Canalul traverseaza localitaţile Cernavoda, Saligny, Mircea Voda, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta  Alba.
Pescajul maxim admis este de 5,5 m permiţand astfel accesul navelor fluviale şi a celor maritime mici.
La fiecare capăt exista câte doua ecluze care permit traficul in ambele sensuri.
Ramura nordică, cunoscuta sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Navodari, cu o lungime de 31,2  km, o adancime de 5,5 m şi o laţime de 50-66 m, trece prin Nazarcea, Constanţa, Ovidiu şi Navodari.
Inaugurarea canalului a fost marcata şi de lansarea slagarului „Magistrala albastra”, interpretat de  Mirabela Dauer si Dan Spataru.

Construirea canalului a necesitat o investiţie de circa 2 miliarde de dolari. Estimarile iniţiale  prevedeau recuperarea investiţiei in 50 de ani.

Exploatarea canalului aduce  venituri anuale de  circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiţiei de peste 600 de ani.

 

 

 

 

 

Surse:

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/05/26/documentar-canalul-dunare-marea-neagra-30-de-ani-de-la-inaugurare-09-16-50

 http://adevarul.ro/, wikipedia.org

http://www.timisoaraexpress.ro/documentar/primul-studiu-cu-traseul-canalului-dunaremarea-neagra-a-aparut-la-timisoara-cel-putin-1304-detinuti-ingropati-fara-certificate-de-deces_18767

http://www.rador.ro/2015/02/18/canalul-dunare-marea-neagra-ideea-lui-stalin/

26/05/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 18 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 18 decembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1824 (18/29): S-a născut Vasile Maniu, publicist, scriitor, istoric şi om politic liberal (a cercetat orginea poporului român, încercând să definească conceptul de naţiune română) ; membru al Societăţii Academice Române din 1876; (m. 1901).

 

 

 

 

1835 : Impăratul Rusiei  aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman), încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru basarabia map administrative 1835

 

 

 

 

 

Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic.

Târgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.

Administraţia judeţului Leova a fost trecută în târgul Frumoasa, căruia i s-a schimbat denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.

 

 

 

 

 

 

 

 

1846: A murit Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet român, mitropolit al Moldovei.

S-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani.funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești, jud.Iași, construită cu sprijinul său).

În 1803, după moartea lui Iacob Stamate,s-a ridicat pe scaunul Mitropoliei. reuşind să-l convingă pe domnitorul Alexandru Moruzi să dea hrisovul din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

 

  • Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;

  • Se înființează 6 școli românești județeene în principalele orașe ale Moldovei;

  • Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;

  • Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

În acelaşi an se înființează Seminarul Teologic de la Iași.

În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Foto: Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava)

 

 

Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). A fost silit să demisioneze la intrarea rușilor în Moldova,și să stea retras până la 1812 când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. În timpul Eteriei este și el nevoit să plece la Chişinău

Se retrage în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

 

 

 

 

 

 

 

1865: Se încheie la Bucureşti in  România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.

 

 

 

 

 

 

 

 

1870: În România, începe să guverneze intre  18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.

 

 

 

 

 

 

 

 

1874: S-a născut Radu D. Rosetti, poetul şi epigramistul român Radu D. Rosetti, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

1880: Apărea, în Monitorul Oficial, ordinul de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti. Aceasta a început să funcţioneze din ianuarie 1881, sub direcţia lui Ion Zalomit. Aceasta a luat fiinţă ca anexă a Universităţii din Bucureşti, existenţa ei fiind considerată, în epocă, absolut necesară pentru pregătirea pedagogică a viitorilor profesori

 

 

 

 

 

 

 

 

1899: A murit  Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.

 

 

 

 

 

 

 

Bonifaciu Florescu

 

 

 

 

 

 

Bonifaciu Florescu (n.14 mai 1848, Budapesta), era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.Floreștii au ascuns adevărul, asupra legăturii fiicei lor, în timp ce Bălcescu a  recunoscut paternitatea copilului.

Bonifaciu a absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licenţiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).

A reusit prin concurs să ocupe postul de profesor  la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873),dar e eliberat din funcţie de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti, ca profesor de istorie.

Preda aici, la liceul „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba  franceza.

Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu, e atacat de acesta din urma  in poezia „Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).

Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu. A colaborat cu  aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu).

A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc.

În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.

 

 

 

 

 

1901: A avut loc, la Bucureşti, concertul inaugural al Societăţii corale „Carmen” (înfiinţată de D. G. Kiriac, la 1/14 iunie acelaşi an, Societatea avea ca scop răspândirea şi cultivarea muzicii în popor).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1915: S-a nascut  Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor român din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d. 4 aprilie 1992 la Villalba, în Spania).

În februarie 1946 a fost  condamnat în România (de Tribunalul Poporului) la muncă silnică pe viaţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A trăit, succesiv, în Italia, Argentina, Spania, Franţa, din nou în Spania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1917: Are loc Primul Congres al Moldovenilor din stânga Nistrului.

 

 

 

Steagul Republicii Democrate Moldoveneşti

Harta etnică a Românilor din Transnistria

 

 

 

Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, a avut loc la putin timp dupa  Congresul Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, în timpul căruia  care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.

La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul.

Congresul Moldovenilor din stânga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată câte o rezoluție.

Pritor la  chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;

În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.

Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.

Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat  ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1918: În România, la Bucureşti, se constituie Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

Foto: Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, Argeş — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici), a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

În următorii ani, Partidul Ţărănesc a fuzionat la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova, la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia, la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc.

La 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.

Partidul Ţărănesc a editat publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).

 

 

 

 

 

1922: La  Dayton în SUA  se efectua primul zbor de încercare cu elicopterul conceput şi realizat de inginerul american de origine română George de Bothezat (Gheorghe Botezatu) (n. 1882 – m. 1940).

 

 

 

1923: Secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional, înfiinţat în 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României.

Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului.

La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127.

Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1925: S-a născut compozitorul român de muzică uşoară  Vasile Veselovski; (d. 4 ianuarie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1928: A avut  loc prima transmisiune a unei emisiuni umoristice la Radiodifuziunea Română (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1 noiembrie 1928).

 

 

 

 

 

 

 

1929: S-a născut ziaristul Dionisie Şincan, lucrător în Radiodifuziunea Română întreaga viaţă (de la angajarea aici, la 15.VIII.1951, până în ultima zi a vieţii); a fost membru în primul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, după apariţia Legii organice a radioului public românesc (m. 2000).

 

1933: S-a născut inginerul agrochimist Cristian Ioan Hera, autorul unor contribuţii importante în domeniul ştiinţei solului, nutriţiei plantelor şi folosirii raţionale a îngrăşămintelor chimice; a introdus cercetarea cu izotopi stabili şi radioactivi în agricultura din România; membru titular al Academiei Române din 2004, președinte interimar al acestui for (ian.- mar. 2018) și vicepreședinte (2010-2018).

 

 

 

1939: A murit Nicolae Drăganu, filolog, lingvist, lexicograf şi istoric literar, preşedinte al Secţiei literare a ASTREI; s-a numărat printre realizatorii „Dicţionarului limbii române”, contribuind la stabilirea etimologiei cuvintelor regionale şi arhaice; membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 1884).

 

 

 

 

 

 

 

1940: In România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale pentru a inlocui sindicatele.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna a intrat pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane, până la 12.V.1945 (în a doua conflagraţie mondială).

 

 

 

 

 

 

 

 

1989: Ca urmare a masivelor proteste izbucnite la Timişoara, România a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

In oraşul  Timişoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Moţ  anunţând această măsură in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

In oraş a fost interzisă circulaţia unor grupuri mai mari de  2 persoane, trecătorii fiind legiţimati, iar cei suspecţi retinuţi de miliţieni si securişti.

In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

 
Dictatorul Ceauşescu a convocat o şedinţa a Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român din oraş, Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a anunţat conducerea de Partid de la Bucureşti  că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Conform martorilor, în jurul orei 16 s-a  tras primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu a acuzat autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, cu sarcina de a actiona in forta pentru inabusirea protestelor.

Este declanşată operaţiunea „Radu cel Frumos”, care cuprindea acţiuni specifice stării de război. 

 

 

 
 
 

 

 

 

 

 

Fara sa tina seama de interdicţii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in faţa Catedralei unde a desfaşurat un steag tricolor fără stema comunistă si au aprins lumânari. S-a cântat “Desteapta-te, romane”.

Forţele de ordine au deschis focul în plin, câţiva manifestanţi reuşind să fugă, dar cei mai mulţi au fost ucişi sau raniţi.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile armatei blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud împuşcături.

59 de timişoreni au murit atunci şi câteva sute au fost răniţi. Din ordinul Elenei Ceauşescu, 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi în zilele următoare.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniţi.

 

 

 

 

 

1991: Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, preşedintele  Boris Elţîn declarând ca Rusia este gata sa stabileasca relaţii diplomatice cu această ţară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe politicianul Dan Voiculescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.

 

 

 

 

 

 

 

1991: La Strasbourg, România a semnat actul de aderare la Convenţia Culturală Europeană, încheiată, sub egida Consiliului Europei, la Paris, la data de 19.XII.1954.

 

 

 

 

 

 

1992: A fost înfiinţat Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) prin schimbarea denumirii Unităţii Speciale de Transmisiuni „R” din Ministerul de Interne, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

 

 

 

1992: Guvernul României a recunoscut republicile Cehă si Slovacă in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic incepand de la 1 ianuarie 1993.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru harta slovacia photos

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A murit marele actor  român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A murit ziaristul Radu Budeanu; (n. 1943).

  1997, 18/19: A murit Ion Vlasiu, sculptor, pictor şi scriitor; (n. 1908).

 

 

 

 

2005: România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă,cu scorul 28-23.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2009: A murit Henry Kehiaian, chimist francez de origine română (stabilit în Franţa din 1970); din 1955 şi-a consacrat activitatea termodinamicii chimice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1929).

 

 

 

 

 

 

 

 

2009: A decedat la Moscova, în Federația Rusă, Vera (Belousova) Leșcenco  (n. 1 noiembrie 1923, Odesa, Uniunea Sovietică). Fiica  lui  Gheorghi Belousov, un salariat al poliției secrete sovietice, NKVD. A studiat canto și pianul la Odesa.

În vremea celui de al II-lea Război Mondial s-a măritat cu cântărețul Petre Leșcenco la Odesa, și a venit cu acesta în România.

Petre Leșcenco (n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus – d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna) a fost un cântăreț de muzică ușoară de origine rusă care a cântat aproape exclusiv în limba rusă.

A devenit cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918, fiind supranumit în epocă„Regele tangoului rusesc. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga.

La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 de autoritățile comuniste române, a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna.

 

 

 

 

 

Фото Лещенко (Белоусовой) Веры Георгиевны

 

 

 

 

 

Arestată în 1952,de autoritățile române, Vera (Belousova) Leșcenco, a fost extrădată în Uniunea Sovietică, unde a fost condamnată la moarte la 5 august 1952 de un tribunal sovietic la moarte pentru trădare și pentru căsătoria cu un cetățean străin fără permisiunea autorităților sovietice, pedeapsa fiindu-i comutată la 25 de ani muncă silnică.

Eliberată în 1954, după moartea dictatorului Iosif Visarionovici Stalin, și-a continuat cariera artistică în Uniunea Sovietică.   

  

                         

 

 

 

 

 

 

2010:  A decedat cunoscuta actriță română Rodica Tapalagă; (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi),  sora actorului Ștefan Tapalagă (n. 1933 – d. 1994).

Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959 , a debutat din 1958 pe marile ecrane în comedia „Alo?…ați greșit numărul!”, alături de alte mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru rodica tapalagă photos

 

 

A creat roluri memorabile pe scenele mai multor teatre : Teatrul Național din Craiova, Teatrul Notarra și Teatrul Mic şi din 1981 la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București.

A fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929),şi  au avut împreună un băiat.

 

 

 

 

 

 

 

2013: A încetat din viaţă Titus Munteanu, realizator de televiziune (din 1966), fost director al TVR 1; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Titus Munteanu,

 

 

 

 

În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA.

A semnat numeroase emisiuni de divertisment şi muzicale, cea mai de succes fiind „Şcoala vedetelor” (o producţie creată în 1995 şi premiată în repetate rânduri).

 

 

 

 

 

 

 

 

18 decembrie este Ziua Minorităţilor Naţionale.

 

 

 

 

 

În 18 decembrie 1992, Adunarea generala a ONU a adoptat Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinând minoritatilor nationale, etnice, lingvistice si religioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Documentul international ofera o garanție drepturilor minorităților în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanta. In Romania, aceasta zi a fost declarata “Zi a minoritatilor nationale”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Cuviosul Daniil Sihastru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Daniil Sihastrul este cunoscut și sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibila confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti.

Ajunge la Schitul Sfantul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrarii sale in monahism.

Mai tarziu alege sa se retraga pe o stanca de pe malul paraului Viteul, unde va daltui un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii va sluji drept chilie.

Potrivit traditiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfantului Stefan cel Mare ca va urca pe tronul de domnie al Moldovei.

Dupa spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a indemnat pe Stefan Voda sa continue lupta impotriva turcilor si tot de la el a venit si indemnul de a zidi Manastirea Putna.

Nu se cunoaste data trecerii sale la cele vesnice. A fost inmormantat in partea sudica a pronaosului bisericii Manastirii Voronet. Un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la manastirea Putna.

El poarta inscriptia: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie”.

Parintele profesor Petru Rezus marturiseste ca acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in manastire.

Despre acest deget, care este păstrat la mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătator de la mana dreapta a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a indemnat sa ridice mănăstirea.

Hotararea sinodala de canonizare s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el sa fie prăznuit in fiecare an, pe 18 decembrie.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/18/o-istorie-a-zilei-de-18-decembrie-video-2/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

18/12/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 24 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

Ziua de 24 noiembrie în istoria noastră

1796: S-a născut pastorul Stefan Ludwig Roth, istoric şi gânditor german din Transilvania; participant la Revoluţia de la 1848-1849, a susţinut cauza românilor transilvăneni.

În 1849 a fost  executat, după ce fusese condamnat la moarte de un tribunal militar maghiar.

 1814, 24/25: S-a născut actorul şi cântăreţul român Matei Millo, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc (m. 1896) 

 

În noaptea de 24-25 noiembrie 1832, s-a produs în Basarabia ţaristă un cutremur de pământ.

 1843 (24.XI / 6.XII): Mihail Kogălniceanu, numit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, Moldova, a ţinut „Cuvântul de deschidere a celui dintâi curs de istorie naţională”, în care a definit istoria şi rolul acesteia în cristalizarea conştiinţei naţionale.

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 1865 (24.XI/6.XII) : În cadrul Dietei Transilvaniei de la Cluj (ale cărei lucrări au început la 8/20.XI.1865), s-a votat încorporarea Transilvaniei la Ungaria (potrivit decretului imperial emis în august acelaşi an).

Autonomia principatului era, astfel, desfiinţată, urmând ca interesele acestui teritoriu locuit majoritar de români să fie discutate şi hotărâte de Dieta de la Budapesta.

   1877: Genialul poet român Mihai Eminescu  a început colaborarea la ziarul „Timpul”, cu articolul „Bălcescu şi urmaşii lui”

1879: Italia recunoaşte independenţa României, stabilește relaţii diplomatice cu țara noastră şi hotărăște numirea unui ministru plenipotenţiar la Bucureşti.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări nu au fost întrerupte.

În perioada postbelică, relaţiile româno-italiene au cunoscut, în ansamblu, o evoluţie pozitivă.

La 9 martie 1964, guvernele României şi Italiei au hotărât să ridice misiunile diplomatice de la Roma şi Bucureşti la rang de ambasadă. Au avut loc vizite la nivel de şefi de stat, de guvern, membri ai guvernului, conduceri ale celor două parlamente.

Oficialităţile italiene au urmărit cu interes şi simpatie evenimentele care au avut loc în decembrie 1989 în România.

1889: S-a născut Constantin I. Karadja, istoric, bibliograf, bibliofil (căutător de rarităţi şi editor de izvoare istorice) şi diplomat român; a fost unul dintre cei care s-a implicat în salvarea evreilor cu cetăţenie română aflaţi pe teritoriul Germaniei naziste sau pe teritoriile controlate de Reich; membru de onoare al Academiei Române din 1946 (m. 1950) – 130 de ani. NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-2003, Dorina Rusu menționeează naşterea la 12.X.1889 şi decesul la 29.XII.1950; pe site-ul http://archive.today/JTuYp naşterea este trecută la 12/24.XI.1889

1912: S-a născut regizorul Victor Iliu, unul dintre maeştrii filmului românesc; (d. 1968, la Roma).

1919: Partidului Național Român, Partidului Țărănesc, Partidului Naționalist–Democrat, Partidului Țărănesc din Basarabia și  alte câteva  grupări mici s-au coalizat formând  „Blocul Parlamentar democratic”.

1920: A murit Alexandru Macedonski, poet, prozator şi dramaturg român, promotor al simbolismului în poezia română, membru post-mortem al Academiei Române din 2006 (n. 1854).

1924: În România interbelică, apare la Bucureşti revista săptămânală „Mişcarea literară„, care se va edita pînă pe 17 octombrie 1925.

Revista a fost condusă de Liviu Rebreanu.

1924: Aurel Persu brevetează în Germania invenţia unui automobil aerodinamic fără diferenţial.

A construit automobilul in perioada 1922-1924, cu bani proprii, in Germania.

 

 

Aurel-Persu

 

 

 

Aurel Persu, nascut pe 26 Decembrie 1890, decedat pe 5 Mai 1977, a fost un inginer mecanic roman, constructorul primului autovehicul cu profil aerodinamic din lume.
A urmat Scoala Superioara Tehnica din Berlin-Charlottenburg, absolvind Sectia Mecanica in 1913, ca sef de promotie. In 1914 a fost medaliat de Ministerul Instructiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit in domeniul comportarii navelor in spatiul cosmic.În țară a fost conferențiar la Scoala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brasov. A ieșit la pensie in 1950, dar a continuat sa lucreze la Institutul de Documentare Tehnica din București.A proiectat si construit primul automobil aerodinamic din lume pe care il vedem si astazi la Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida din București.
Inventia care l-a făcut celebru a fost un „Automobil de forma aerodinamica cu patru roti montate inauntrul formei aerodinamice”. Brevetul a fost obtinut in Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresata la 13 noiembrie 1922.Dupa multe calcule si experimente de laborator, el a ajuns la concluzia ca forma ideala a unui automobil, a unui vehicul in miscare, este forma picaturii de apa in cadere, forma aerodinamica ideala. El a ajuns la coeficienti aerodinamici de 0,22 care si azi sint greu de atins. Caroseria a fost construita la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frane pe saboti, care actioneaza doar pe rotile din spate. Datorita distantei reduse dintre rotile din spate, inventatorul a renuntat la diferential in transmisie.  Aurel Persu a adus automobilul in Romania, parcurgand cu el peste 120.000 km, cu o viteza maxima de circa 80 km pe ora. Datorita lipsei diferentialului putea lua viraje foarte stranse cu 60 km pe ora in deplina siguranta. Persu a donat automobilul, in stare de functionare, Muzeului National Tehnic „Dimitrie Leonida” in anul 1969.  Desi automobilul nu a fost realizat in serie, uzinele Ford si General Motors au solicitat cumpararea brevetului, fara a garanta insa si construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator sa refuze propunerea.

1924: A încetat din viaţă Ioan G.Bibescu (n.1848 Cerneţi, jud.Mehedinţi), folclorist şi publicist român.

1927: A murit la București Ion (Ionel) I. C. Brătianu, om politic liberal, preşedinte al Partidului Naţional Liberal (din 1909 până la încetarea sa din viaţă). De numele său se leagă Războiul de întregire naţională, Marea Unire de la 1918, Constituţia României din 1923 ş. a.; membru de onoare al Academiei Române din 1923; (n. 1864 la Florica, azi Ștefănești, Argeș).

Imagini pentru Ion I.C.Bratianu photos

 

De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova.

În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923.  Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. 

Când Ferdinand a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an Ionel Brătianu a murit subit,fapt care a însemnat începutul unei perioade de declin pentru Partidul Național Liberal.

 1927: După moartea lui Ion I.C. Brătianu a fost ales în funcția de șef al PNL,   Vintilă I. C. Brătianu.

1939: S-a stins din viaţă Miron Cristea (n.1868 Topliţa, jud.Harghita), patriarhul României (1925-1939). Miron Cristea a fost membru al Regenţei în timpul primei domnii a regelui Mihai I (1927-1930) şi prim-ministru (1938-1939) în timpul dictaturii regale.

1939:  A încetat din viaţă  folcloristul şi publicistul român  Mozes Gaster; (n.1856).

 1941: S-a născut la Ocna Sibiului, județul interbelic Sibiu, actorul român de teatru și film Emil Hossu; (m. 25 ianuarie 2012, București).

 Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni.

După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și automobilul le fuseseră confiscate.

În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu, a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

S-a îmbolnavit de cancer și când actorul avea doar 17 ani  a decedat. 

Imagini pentru emil hossu photos

   Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare.

A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu. Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. Ulterior a devenit actor la Teatrul Nottara din București.

A avut prestații remarcabile în filme cunoscute cum ar fi Secretul lui Bachus (1984) și Sosesc păsările călătoare (1984).

A fost membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.

Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

A decedat în seara zilei de 25 ianuarie 2012, chiar cu câteva minute înainte de începerea spectacolului „Aniversarea”, în timpul repetiției generale, pe scena teatrului Nottara, în urma unui infarct miocardic. 

 1953: S-a născut Ilie Stepan, cantautor (reprezentant al folkului şi rockului românesc), compozitor, instrumentist şi orchestrator, pionier al muzicii fusion; realizator de emisiuni de radio şi de televiziune; fondatorul grupului „Pro Musica”; compozitorul piesei „Timişoara”, imnul Revoluţiei Române din oraşul de pe malul Begăi.

Imagini pentru Ilie Stepan,    photos

 

 

 

1962: A decedat poetul George Gregorian. A scris şi texte pentru spectacolele de revistă ale lui Constantin Tănase; (n. 1886).

  1970: Are loc vizita oficială în Marea Britanie a președintelui Consiliului de miniștri al  României, I.Gh. Maure. A fost primit de regina Elisabeta a II-a și poartă convorbiri cu primul ministrul Harold Wilson.

 1987: A murit juristul Eugen Barasch, autorul unor importante  lucrări de drept civil şi de dreptul familiei, membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1905).

 1989: În ciuda evenimentelor din țările vecine,  Nicolae Ceaușescu  a fost reales cu unanimitate de voturi, în funcția de secretar general al PCR.

1994: A murit la București poetul George Almosnino; (n. 17 iulie 1936, București), membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost fiul Lucreției și al lui Leon Almosnino (evreu sefard, cu strămoși din Peninsula Iberică), soțul poetei Nora Iuga și tatăl balerinului Tiberiu Almosnino.

Imagine similară

A  fost arestat (pe nedrept, vreun an și șase luni ), dat afară din facultate în ultimul an, înainte de examenul de stat, nu și-a mai găsit serviciu nicăieri și a fost nevoit să lucreze pe un șantier de construcții, ca fierar-betonist și apoi ca vopsitor.

A publicat rar în presa literară, dar cu sprijinul lui Florin Mugur, i-au apărut câteva volume de versuri la editura Cartea Românească,(Laguna (1971); Nisipuri mișcătoare (1979); Omul de la fereastră (1982); Poeme din fotoliul verde (1984).

Postum, i-au fost publicate   volumele Marea liniște (1995) și Fotoliul verde. Antologie de poezie 1971-1995, Editura Paralela 45, Pitești, 2013.

1996: A decedat marele fotbalist român Titus Ozon (n. 13 mai 1927, București). A jucat pentru cluburile  Dinamo, Progresul și Rapid.

Imagini pentru photos Titus_Ozon

Între 1952 și 1962 a jucat la Echipa națională de fotbal a României, pentru care a participat la Jocurile Olimpice din 1952. A fost cunoscut pentru driblinguri și execuții precise.

1999: A încetat din viață la București istoricul Dan Cernovodeanu, unul dintre marii specialiști români în heraldică şi genealogie. 

DAN CERNOVODEANU     

     

S-a născut pe 10 octombrie 1921 la Ploieşti, tatăl său fiind de profesie ofiţer activ. A studiat în cadrul clasei palatine în primii 5 ani (1932-1937), fiind şef de promoţie, iar după terminarea liceului (1940), a absolvit Facultatea de Istorie, specializându-se în heraldică şi sigilografie.

Ȋn 1949, a  trecut ilegal graniţa în Iugoslavia, dar a fost prins şi predat autorităţilor române. Ca urmare este condamnat la 5 ani închisoare. Ȋn 1959 a fost  arestat din nou şi condamnat la 8 ani închisoare. Nu a fost graţiat în 1964. În 1978, a reuşit să părăsească ţara şi să se stabilească la Paris.

În 1982 a participat la înfiinţarea Casei Româneşti (La Maison Roumaine), ocupând postul de secretar generai, ocupându-se de preluarea în custodie a Bibliotecii „Fundaţiei Universitare Regele Carol I”. Colaborează la revista trimestrială de cultură „Contrapunct”, alături de alte personalităţi ale exilului românesc.

După 1990, s-a întoars în ţară. A ocupat funcţia de preşedinte al Partidului Liberal Monarhist. A publicat articolul “Am fost coleg de clasă cu regele Mihai” (în franceză: “Le roi Michel I, mon collegue de classe”), în revista “Dosarele istoriei” – nr.11/1997, pp.40-45. Obţine doctoratul la Sorbona cu teza: „L’evolution des armoires des pays roumains depuis leur apparition jusqu’a nos jours (13-e – 20-e siecles)”.

A ţinut diverse conferinţe, precum “Dramatica situaţie a membrilor armatei regale române în anii comunismului” (Cluj-Napoca, 3 mai 1996), în cadrul Simpozionului “Armata română în comunism”, organizat de Fundaţia Culturală Memoria – filiala Cluj.

A fost membru fondator și președinte al Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iaşi (13 ianuarie 1999); vicepreşedinte: Ștefan S. Gorovei. Lucrării de bază: “Ştiinţa şi arta heraldică în România” (Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977); prefaţă de Aurelian Sacerdoţeanu (18 noiembrie 1975) / „Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până în zilele noastre” Ed Istros, 2005, 500 pag, volum nou.

2004: Se inaugurează la Bucureşti, Muzeul Costumelor Populare din România.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 655 din 31/07/2014, privind reorganizarea Muzeului Costumelor Populare din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 19 iulie 2005, instituţia s-a mutat la sediul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Şos. Kiseleff, nr. 28-30, sectorul 1.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

24/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: