URSS, stat agresor în al DOILEA RĂZBOI MONDIAL, este prezentat azi de Moscova drept victimă
Jurnalistul Tudor Curtifan redactor-șef la DefenseRomânia, scrie că nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.

Până la Operațiunea Barbarossa, Iosif Vissarionovici Stalin și Adolf Hitler au fost aliați. În fond, cei doi și-au împărțit, cinic, Europa Centrală și de Est printr-un protocol secret al pactului de neagresiune rămas în istoriografie sub denumirea de Pactul Ribbentrop – Molotov.
Azi pare oarecum greu de crezut că nazismul și comunismul, două ideologii care nu pot conviețui, și-au dat mâna. Nici în anii 1930 lucrurile nu erau privite mai bine. Oricum, pentru sovietici, după ce Stalin deviase grav de la principiile leninismului prin renunțarea la revoluția permanentă în detrimentul consolidării revoluției într-un singur stat, o alianță cu Adolf Hitler era o bagatelă.
Fără SUA, Armata Roșie nu ar fi ajuns niciodată la Berlin. URSS, stat agresor, este prezentat azi de Moscova drept victimă
Narativul rus prezintă Moscova ca pe o victimă a războiului mondial, deși, în fapt, URSS asemenea Germaniei naziste a fost un stat agresor.
Rușii numesc cel de-al Doilea Răzoi Mondial, Marele Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ei conflictul a început pe 22 iunie 1941, cu trădarea lui Hitler. Nicidecum pe 1 septembrie 1939, după invadarea Poloniei de către naziști, uitând că pe 17 septembrie 1939, o Polonie spulberată de blitzkrieg, era invadată dinspre est și de Armata Roșie. Cei doi aliați își împărțeau Europa.
Retorica rusă cu privire la Marele Război pentru Apărarea Patriei transformă Moscova dintr-un agresor în victimă. Dar paradoxul e că Patria rusă a fost apărată cu ajutorul Occidentului, în special cu ajutorul și finanțările americanilor.
În Piața Roșie, azi Federația Rusă, ieri URSS-ul, își expun falnic în vaste parade militare, tehnica de luptă, tancuri, avioane, rachete, capacități nucleare, mai nou rachete hipersonice, în ceea ce rușii numesc Ziua Victoriei împotriva nazismului.
Narativul rus prezintă Moscova ca „vioara întâi” în victoria împotriva Germaniei naziste, aducând mereu argumentu celor aproape 30 de milioane de sovietici, soldați și civili, morți în timpul conflagrației mondiale. Aproape jumătate din morții războiului mondial au fost sovietici!
Pentru sovietici, morții nu reprezentau decât cifre statistice
Nu putem nega atrocitățile comise de naziști în Est după invadarea URSS-ului și ocupația teribil de violentă și brutală cu care sovieticii s-au confruntat.
Fără să negăm îndârjirea cu care mulți soldați sovietici au luptat pentru a apăra țara și a o elibera – luându-și revanșa în ceea ce privește atrocitățile în timpul contraofensivei din vest în 1944 – adevărul e că cifrele uriașe a numărului morților sovietici sunt și cauza unui fapt cât se poate de cinic: Kremlinul nu a pus niciodată un preț prea mare pe proprii cetățeni. Spre deosebire de Occident, pentru Stalin factorul uman nu era decât o resursă, iar morții – simplă statistică.
Fără ajutorul Occidentului, Armata Roșie nu ar fi ajuns niciodată la Berlin.
Istoria contrafactuală – istoria lui ce-ar fi fost dacă – nu își are locul în cercetarea istorică. Însă acesta este un simplu articol, nu o lucrare științifică. Altfel spus, e greu de crezut că fără ajutorul imens din partea Occidentului, ofensiva sovietică înspre Vest ar fi fost încununată de succes.
Nemții au rezistat într-un mod în care puțină lume s-ar fi așteptat, o decizie inutilă ce-i drept care a mai ridicat numărul victimelor războiului cu câteva milioane (despre rezistența Germaniei recomand volumul lui Ian Kershaw – Sfârșitul. Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler, 1944-1945 – unde autorul explică cauzele deciziei catastrofale a Germaniei de a rezista până la final).
Foto: Alimente livrate de americani URSS în cadrul programului american Lend-Lease
Legea Lend-Lease a fost un program de pus în aplicare de către Statele Unite în timpul al doilea război mondial și a constat în livrarea masivă de materiale de război către URSS și alte țări prietene.
Legea a însemnat o măsură prin care se punea efectiv capăt neutralității Statelor Unite care data din anii 1930.
Legea Lend Lease privind împrumuturile, a fost votată de Congresul american în data de 11 martie 1941 și l-a autorizat începând cu luna octombrie a aceluiași an pe președintele Statelor Unite să „vândă, să transfere posesia, să schimbe, să emită contracte de închiriere, să împrumute sau să dispună în orice alt mod orice obiect de apărare” către Uniunea Sovietică .
Sprijinul logistic american pentru Uniunea Sovietică, atacată de o coaliție condusă de Germania nazistă, a constat în milioane de tone de materiale de război, scrie publicația https://timpul.md.
În baza acestei legi, s-au trimis Uniunii Sovietice mari cantități de arme și muniții.
Jeepuri | 51.503 |
Camioane | 375,883 |
Motociclete | 35 170 |
Tractoare | 8.071 |
Piese de artilerie | 8,218 |
Mitraliere | 131 633 |
Explozivi | 345.735 tone |
Forțele aeriene sovietice au primit 18.700 de avioane, care reprezentau aproximativ 30% din producția de război sovietică. De asemenea aproximativ 7.000 din tancurile cu care a luptat armata sovietică proveneau din America.
Se mai știe și că cca.30-40% din numărul tancurilor medii și grele cu care Armata Roșie a luptat în bătălia Moscovei în decembrie 1941, au fost furnizate din America în baza contractului LeandLease.
Practic 92,7% din necesarul căilor ferate sovietice din timpul războiului, respectiv 1.911 locomotive și 11.225 vagoane proveneau din America.
În plus, americanii au mai oferit un sprijin logistic constând în de sute de mii de camioane. În 1945, se ajunsese ca aproape ⅓ din camioanele din dotarea Armatei Roșii să fie fabricate în Statele Unite.
Au fost livrate în total 4 milioane de tone de material de război, inclusiv alimente și rechizite medicale, 5 milioane de tone de alimente, 55.000 tone de bumbac, 49.200 tone de lână, 12.300 tone de curele, 46.126 tone de fire de cusut, fibre de tricotat și lână și nasturi, 14, 5 milioane de pantofi și cizme din piele și 2,6 milioane tone oțel, 261.109 tone aluminiu, 781.663 tone metale neferoase (magneziu, nichel, zinc etc.).
Fără medicamentele, tonele de petrol, alimentele trimise de SUA Armatei Roșii, e aproape imposibil să ne imaginăm că soldații lui Stalin ar fi putut să reziste Germaniei pe frontul de Est, iar despre ofensiva din 1944, intrarea pe teritoriul german și mai apoi în Berlin în 1945, nici nu putea fi vorba.
Americanii au calculat: Ajutorul trimis sovieticilor s-a ridicat la 160 de miliarde de dolari!
Din punct de vedere tehnic, acesta a fost un împrumut, dar la sfârșitul războiului, S.U.A. nu au căutat sau așteptat prea multe în ceea ce privește rambursarea de către URSS.
În memoriile sale, Nikita Hrușciov a descris modul în care Stalin a subliniat valoarea ajutorului: „El a declarat direct că, dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat războiul” – se arată într-o postare a Ambasadei Statelor Unite ale Americii.
Ajutorul ca ajutorul. Dar pentru americani, care s-au trezit la finele celui de-al Doilea Război Mondial în plin Război Rece cu URSS, a fost mai greu să explice populației după ani de propagandă că între Stalin și Adolf Hitler se impune semnul egalității.

În fond, Iosif Vissarionovici Stalin a fost declarat personalitatea anului 1943, fiind imaginea coperții celebrei reviste americane Time. Ironic cum s-au schimbat lucrurile în numai doi ani.
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns