ZIUA DE 24 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 24 martie în istoria noastră

1562: Diaconul  Coresi a început la Brașov tipărirea lucrării bisericeşti cunoscută sub numele de Tetraevanghelul slavon.

Coresi a fost un diacon ortodox român, traducător și meșter tipograf originar din Târgovişte; (d. 1583, Brașov).

A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.

Foto: diaconul Coresi.

Cartea a fost tipărită după ce „nește creștini buni” au tradus-o din limba slavonă „ca să fie popilor rumănești să înțeleagă, să învețe rumânii cine-s creștini”.

Lucrarea facea parte dintr-o serie mai amplă de peste 15 volume, fiind tipărită între 24 martie – 13 octombrie 1562.

După ce a editat Evangheliarul românesc, diaconul Coresi și Tudor diiac au tipărit Tetraevanghelul în limba oficială slavonă de la acea vreme din bisericile române.

Cartea a fost tipărită după ce „nește creștini buni” au tradus-o din limba slavonă „ca să fie popilor rumănești să înțeleagă, să învețe rumânii cine-s creștini”.

Foto: Tiparnița lui Coresi, Muzeul „Prima Școală Românească”, Brașov

Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină, răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios.

Tipăriturile lui Coresi erau scrise în graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare.

1714: Constantin Brâncoveanu, domnitorul Munteniei, a fost mazilit în urma conflictului cu boierii Cantacuzini, care l-au reclamat la Inalta Poarta. 

Ştefan, feciorul stolnicului Constantin Cantacuzino, urca pe tronul Munteniei la la 23 aprilie/4 mai 1714, până la 21 ianuarie 1716, fiind ultimul conducător pământean al țării înainte de instituirea domniilor fanariote.

Constantin Brîncoveanu  fusese adus la tronul Munteniei de marea boierime și era nepotul domnitorului Șerban Cantacuzino.

A întreprins intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane. Folosind o politică abilă, s-a menținut la domnie timp de 26 de ani. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, a îngreunat viața țăranilor și tîrgoveților.

Constantin Brîncoveanu a dus o politică externă șovăitoare, adoptand  o atitudine de expectativă în timpul războiului ruso-turc din 1710-1711.  

Învinuit de trădare de către turci, a fost executat  la Constantinopol în 1714, împreună cu ginerele și cei patru fii ai săi.

1818: Au fost deschise cursurile Școlii românesti de la Sf. Sava din București, condusă de  Gheorghe Lazăr, cărturar iluminist român, propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească, numit dascăl de aritmetică, geometrie și geografie. Acesta a întocmit primele manuale de aritmetică și trigonometrie în limba română.

Gheorghe Lazar

Acesta a înfiinţat la Mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, unde era Academia Domnească, o şcoală în limba română, profilată pe cursuri începătoare, medii şi superioare, în cadrul căreia a funcţionat şi o grupă specială pentru ingineri hotarnici.

A fost prima şcoală în limba română  şi se numea: Şcoala Academicească pentru ştiinţele filosoficeşti şi matematiceşti.

1834: Poarta otomană i-a numit domni pe Mihail Sturdza în Moldova şi pe Alexandru Dimitrie Ghica în Muntenia  (Valahia).

Alexandru Dimitrie Ghica  (n. 1 mai 1795, Țara Românească – d. ianuarie 1862, Napoli, Italia) a fost primul domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 – octombrie 1858.

Alexandru Dimitrie Ghica, frate al lui Grigore Dimitrie Ghica, a fost numit domn al Țării Românești în aprilie 1834, la propunerea Rusiei.

A fost contestat pe plan intern din cauză că a domnit sub influența rușilor, fiind chiar organizate două conspirații împotriva sa, una condusă de Ion Câmpineanu (1838-1839), ce urmărea obținerea independenței Principatelor și unirea lor sub conducerea lui Mihail Sturdza, domnul Moldovei, și una de Mitică Filipescu (1840), mai radicală, urmărind înlăturarea lui Ghica și instituirea unei republici independente.

Ambele au fost însă descoperite, iar liderii, arestați. În 1842, domnul a propus Adunării Obștești reglementarea regimului prestațiilor în muncă ale țăranilor.

Răspunsul Adunării, prezentat de Alexandru Vilara și Gheorghe Bibescu și trimis Porții și Rusiei, în virtutea dreptului deputaților de a adresa puterilor suverană și protectoare plângerile lor legate de domn, conținea o serie de învinuiri privind guvernarea lui Alexandru Dimitrie Ghica.

Ca urmare, Poarta și Rusia au realizat o anchetă, în baza căreia domnul – ce pierduse susținerea Rusiei după ce ajutase la înăbușirea unei răscoale sârbo-bulgare – a fost destituit (7 octombrie 1842). A mai fost caimacam al Țării Românești între iulie 1856-octombrie 1858. 

Foto: Mihail Sturza sau Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași, Moldova – d. 8 mai 1884, Paris, Republica Franceză), a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.

Domnia efectivă a lui Mihai Sturdza în Moldova a început  în luna iulie.

Colaborarea sa strânsă cu autorităţile ţariste, începînd cu perioada ce a urmat revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, serviciile aduse Rusiei în războiul din anii 1828-1829 împotriva Imperiului Otoman, contribuţia personală la elaborarea Regulamentului Organic, constituiau suficiente dovezi pentru puterea protectoare privind loialitatea lui Mihail Sturdza faţă de Curtea de la Petersburg.

De asemenea, obţinerea încrederii generalului rus Pavel Kiselev, preşedintele celor două Divanuri ale principatelor, i-a facilitat ocuparea tronului Ţării Moldovei.

Pe parcursul celor 15 ani de domnie, M. Sturdza a desfăşurat o activitate prodigioasă, remarcându-se prin frumoasa lui operă de reformare a ţării.

A fost reorganizată administraţia ţinutală, reglementată activitatea ispravnicilor, reorganizată miliţia, înfiinţate cazărmi şi şcoli elementare pentru efectivul inferior de comandă, tipărindu-se şi manuale destinate soldaţilor. Cadeţilor li s-a permis să urmeze instrucţia în Prusia şi Imperiul Rus.

Din dorinţa de a stimula interesul sătenilor pentru producţia agricolă, Mihail Sturdza a căutat să-i protejeze pe ţărani de abuzurile administraţiei locale şi de exploatarea excesivă a marilor proprietari. Aceasta trebuia să asigure capacitatea contribuabilă a ţăranilor şi să garanteze veniturile stabile ale statului.

Dezrobirea ţiganilor mănăstireşti şi ai statului a avut importante efecte de ordin economic, social şi politic.

Reformarea sistemului judiciar, separarea puterii judiciare de cea administrativă şi legislativă a fost însoţită de înlăturarea ingerinţelor administraţiei în procesele judiciare.

Au fost instituite judecătorii judeţene (ţinutale), rurale, tribunale de apel, de comerţ la Galaţi şi corecţional la Iaşi.

În Moldova a fost retipărită, în 1838, condica criminală, a fost tradus, în 1840, codul criminal francez. În 1847 a fost instituită şi şi-a început activitatea Comisia însărcinată cu alcătuirea unui singur cod al legilor din Moldova, care şi-a desfăşurat activitatea sub conducerea nemijlocită a domnului.

A fost totodata adoptat un şir întreg de măsuri, menite să lichideze numărul enorm de procese neterminate.

In timpul domniei sale a fost  iniţiat un amplu program de lucrări publice, fiind construite aproximativ 400 de km de şosele moderne (pentru acel timp), aproape 400 de poduri cu preponderenţă din piatră, care au rezistat în timp.

Prin acordarea unor burse, donaţii se urmărea încurajarea înscrierii tinerilor la şcolile din ţară şi la cele de peste hotare.

 La 16 iunie 1835, în casele lui Petrache Cazimir a fost inaugurată Academia Mihăileană. Ea avea iniţial două clase gimnaziale, două umaniste şi una de filozofie.

Academiei i-a fost donat instrumentar  ştiinţific şi o bibliotecă, din care 600 de cărţi au fost dăruite de M. Sturdza. 

In timpul domniei sale  dezideratul Unirii continuă să preocupe în mod constant Partida Naţională din cele două ţări române.

Huber, consulul Franţei la Iaşi, relata superiorilor săi că la Bucureşti adepţii unirii celor două principate aveau o părere înaltă despre capacităţile domnului Moldovei şi-l doreau în fruntea viitorului stat unitar român, preferându-l oricărui străin .

Aceste opinii erau confirmate şi de Ion Ghica, pe atunci profesor la Academia Mihăileană de la Iaşi, care menţiona că în 1841 “toată lumea dorea cu înflăcărare unirea” în frunte cu M. Sturdza, în ciuda faptului că anumite calităţi de caracter al acestuia nu erau agreate de partizanii unităţii naţionale româneşti.

În condiţiile când detronarea lui Alexandru Ghica în Valahia devenea iminentă şi când intenţia de a-i acorda indigenatul generalului rus P. Kiselev putea să conducă la instalarea acestuia pe tronul de la Bucureşti, liderii partidei naţionale muntene (I. Câmpineanu, Al. Villara, Filipescu-Vulpe, I. Ghica) i-au adresat o scrisoare lui M. Sturdza, remisă prin intermediul aceluiaşi I. Ghica, propunându-i domnia Ţării Româneşti şi realizarea dezideratului dorit de toţi românii – Unirea Principatelor.

Domnul moldovean s-a arătat vădit măgulit de această ofertă, dar s-a văzut nevoit să decline propunerea, deoarece o considera imposibil de realizat din cauza atitudinii negative a puterii protectoare.

În epoca Regulamentului Organic societatea românească a  înregistrat schimbări  cu caracter modernizator care au pregătit terenul pentru realizarea dezideratelor supreme naţionale – unificarea ţărilor române şi independenţa politică.

Meritul incontestabil în realizarea acestei opere inovatoare l-a avut generaţia de la 1848, care a crescut şi a acţionat în epoca regulamentară cu pasiune şi înalt patriotism, actiunile sale fiind favorizate  din plin de domnia luminata   a lui M. Sturdza.

In iunie 1849 M. Sturdza a abdicat si  s-a retras la Paris, întreţinând relaţii intense cu diferite personalităţi europene. A murit la 8 mai 1884, fiind înmormântat în capela familiei de la Baden-Baden.

La 12-24 martie 1848 fruntașul român ardelean Simion Bărnuţiu (foto), a redactat la Sibiu o proclamaţie răspîndită în mai multe centre ale Transilvaniei, prin care chema românii transilvăneni să se ridice la luptă pentru desfiinţarea iobăgiei.

1874: Se înfiinţează Agenţia diplomatică română de la St. Petersburg, capitala de atunci a Rusiei ţariste.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cele cinci Mari Puteri au întemeiat în Principatele Române primele reprezentanțe diplomatice cu caracter permanent, consulatele de la București și Iași: Rusia (1779), Austria (1783), Prusia (1785), Franța (1796) și Marea Britanie (1800). De reciprocitate nici nu putea fi vorba. Principatele Dunărene erau state autonome, nu independente, fiind vasale puterii suzerane, Imperiul Otoman, neavând dreptul la o politică externă proprie.

În primăvara anului 1874, a fost înființată agenția diplomatică a României la Sankt Petersburg, titular fiind George C. Filipescu. În calitatea sa oficială, agentul român a fost primit la 26 aprilie 1874 de către țarul Alexandru al II-lea.

1880: Se semnează la Bucureşti, în România, Tratatul de comerţ şi de navigaţie româno-englez.

1885: S-a născut compozitorul, filosoful şi folcloristul  român Dimitrie Cuclin (d. 1978).

1908 : Intră în vigoare în România, noua Lege a Jandarmeriei.

Răscoala Țărănească din 1907surprinsese Jandarmeria nepregătită, depășită de evenimente, posibil, datorită numărului redus de efective. Ca urmare a acestor deficiențe, guvernul liberal a inițiat modificarea Legii Jandarmeriei Rurale, prin Legea Jandarmeriei, care a intrat în vigoare din 24 martie 1908. Tot la inițiativa liberalilor, la 25 martie 1908 a fost înființată și Direcția de Poliție și Siguranța Statului.

1909: S-a născut Richard Wurmbrand, misionar creștin român de etnie evreiască, deţinut politic în regimul comunist; (d.17 febr. 2001).

In tinereţe a fost atras de mișcarea comunistă și de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, și misiunea de a organiza filiala județeană Deva.

După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste.

Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza) în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălînd în, acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți.

Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu.

Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, etc.

În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea.

După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli.

Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz sau Valeriu Gafencu (despre care se spune ca i-ar fi salvat viața)

După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv, 1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000 USD.

În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste.

Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său.

În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsand să se vadă optsprezece răni produse de tortură.

După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi.

Moare în Torrance, California, SUA.

1911: A încetat din viaţă la Bucureşti,  juristul şi istoricul român, Nicolae Densuşianu, membru corespondent al Academiei Române.

A rămas în istoria noastră mai ales prin lucrarea “Dacia preistorica”; ( n.18 aprilie 1846, Densuş, judeţul Hunedoara).

A urmat cursurile  Rechtsakademie din Sibiu Facultatea Juridică. Pe parcursul studiilor la această facultate este premiat de mai multe ori cu clasa prima cu distincţiune.

În anul 1870 Nicolae lucrează ca notar al magistratului oraşului Făgăraş. Tot în acest an depune o cerere pentru examenul de stat pentru avocatură, iar în 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea curţii de Apel din Mureş şi totodată depune jurământul de avocat în faţa aceleiaşi curţi.

În Făgăraş reuşeşte să scoată publicaţia “Orientul Latin”,  împreună cu fratele său Aron şi Teof. Frâncu.
În 16 martie 1878 N. Densuşianu este ales membru corespondent al Academiei Române în domeniul istoriei.
Din 1878 N. Densuşianu devine Bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României.

În urma acestei misiuni atribuite de Academia Română, N. Densuşianu a adunat în 38 de volume manuscris peste 783 de documente despre Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290 – 1800. In raportul care a urmat cercetării întreprinse  N. Densuşianu scria:
„ … cel mai preţios material istoric cu privire la epoca aceasta l-am aflat în arhivele cancelariei aulice şi în arhiva comisiuni Jancoviciane.

Actele descoperite aici ne dezvelesc înaintea ochilor o lume cu totul necunoscută din suferinţele şi faptele părinţilor noştri; ele răstoarnă în mod deciziv rătăcirile scriitorilor străini, ce apucase literatura modernă se îmbrace costumul verităţii istorice”

În 10 martie 1884, Ion Brătianu îl numeşte pe N. Densuşianu translator pe lângă Marele Stat Major.
În anul 1885 Academia Română îl premiază pe N. Densuşianu pentru lucrarea „Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria “.
În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii armatei române.

Densuşianu scrie lucrarea şi îi dă titlul “Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române”, in care afirma ca :
„Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”

1912: Este adoptată legea învăţământului secundar și superior din România.

Legea din 1912 prevedea sporirea autonomiei universitare, preciza drepturile organelor de conducere ale universităților și reglementa organizarea acordării diplomelor și a vieții studențești. Legea a suferit modificări în 1925 și 1928.

1918 ( 24-28 martie) : La Chişinău, la scurt timp după proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti, concertează Orchestra simfonică română sub bagheta lui George Enescu.

Invitat de patriotul român Onisifor Ghibu, miltant unist în acea perioadă de mari frământări, George Enescu a primit cu bucurie să susțină trei concerte la Chișinău, în 24, 25, și 28 martie. Primul concert a fost susținut sâmbătă, 24 martie, în folosul refugiaților transilvăneni din Basarabia.

Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta lui George Enescu, a prezentat publicului un program cu Uvertura Oberon de Carl Maria von Weber, Concertul de pian și orchestră în Si b. minor de Ceaikovski, solist Nicu Caravia, Le Ronel dʼOmphale de Camille Saint-Saëns și Simfonia în La major, nr. 7 de Beethoven.

În zilele de 27 şi 28 martie, George Enescu a evoluat în concerte de vioara, la pupitrul dirijoral fiind Jean Bobescu.

1921: S-a născut la Somova, Tulcea, scriitorul Traian Coșovei; (d. 16 iulie 1993, București).

Născut într-o familie de pescari din Delta Dunării, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în 1947.

Adept al realismului socialist, este cunoscut pentru că a scris impresii de călătorie extrem de elogioase din Uniunea Sovietică și pentru că l-a comparat pe Nicolae Ceaușescu cu bardul național Mihai Eminescu.

1925: S-a născut la București, actorul şi poetul român Dinu Ianculescu; (A decedat la 7 februarie 2017, în localitatea Frankfurt pe Main, Germania, unde se stabilise încă din anul 1985).

A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, pe care l-a terminat în 1947. 

Din octombrie 1944 a fost angajat crainic la Radiodifuziune și actor la Teatrul Nostru (condus de Dina Cocea), apoi, după 1948, la Teatrul Național, Teatrul Actorului de Film „C.I. Nottara”, Teatrul Tineretului, Teatrul Mic, a jucat pe scenă și în film timp de 40 de ani. A colaborat cu Televiziunea Română la emisiunea Teleenciclopedia, fiind personificat ca „vocea de sâmbătă seara”.

Ca poet, a debutat cu versuri la Universul literar (1941), apoi a fost selectat în antologia lui George Togan, Ne cheamă Ardealul (1944), primul volum, Argintatul pește și alte poezii, publicându-l abia în 1970. A mai scris: 41 de sonete, O lumină de cuvinte, Un gând, un chip știut, un vis, un timp, Cântările Cântării lui Solomon. A apărut în filme ca Mihai Viteazul, Trandafirul galben, Misterele Bucureștilor, Fructe depădure, Secretul lui Bachus.

1926: S-a înființat prima agenție de presă oficială a României – Societatea Orient Radio (Rador).

Istoric: Prima agenție de presă „românească, națională și autonomă” a fost înființată la 15/27 martie 1889, la inițiativa ministrului de externe P.P. Carp, sub numele Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română, subordonată Ministerului Afacerilor Străine. A funcționat până spre finele anului 1916, când și-a încetat temporar activitatea, în timpul primului război mondial. Rador a fost la început o afacere privată, apărută la inițiativa lui Noti Constantinde, secretar la Legația română din Paris, și Sebastian Șerbescu, avocat.

Statul român a cumpărat, prin Ministerul de Externe, în anul 1926, totalitatea acțiunilor agenției, devenind astfel prima agenție de presă oficială a României. Prin Legea din 24 martie 1926, aceasta a devenit Societatea Rador – Agenție de informații telegrafice. După instalarea regimului comunist, prin Decretul nr. 217/20 mai 1949 s-a hotărât organizarea Agenției Române de Presă Agerpres de pe lângă Consiliul de Miniștri, prin preluarea personalului și a patrimoniului Rador.

Primul director al Agerpres a fost Ion Popescu-Puțuri. Prin Decretul-lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 8 ianuarie 1990 s-a înființat Agenția de presă Rompres, ca urmare a reorganizării Agerpres. Din iulie 2008 Rompres a revenit la numele Agerpres.

1938: S-a născut la Îndărăpnici, Orhei, azi în R. Moldova pictorul contemporan român Teodor Moraru ; (d. 14 septembrie 2011, București.

Este considerat de critici unul dintre cei mai importanți pictori români ai ultimei jumătăți a secolului XX. După terminarea stagiului militar, în 1960 s-a înscris la cursurile Școlii Tehnice de Arhitectură (STACO), unde a fost coleg cu Horia Bernea, și pe care le-a absolvit în 1963, primele picturi datând din această perioadă. În 1968 s-a alăturat grupului de la Poiana Mărului, fondat de către Horia Bernea, prietenul său din copilărie.În 1971, a susținut prima sa expoziție personală la galeria Simeza din București, urmată de alte expoziții personale în 1974, 1977 și 1980

În 1983 a câștigat o rezidență artistică la Cité internationale des Arts în Paris. De-a lungul anilor, lucrările sale au fost expuse în importante galerii și muzee din Paris, Copenhaga, Viena, Praga, Berlin, Lisbona, Darmstadt, Tokyo, Hanoi, etc.

A predat la facultatea Luceafărul din București (1995–2005). În 2003 câțiva din foștii săi studenți au format grupul Colonia 21. A fost distins cu numeroase premii, printre care Marele Premiu UAP (2003) și Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer în 2004.

1940: A avut loc în zilele de 24 și 25 Martie, la Chișinău, în România încă unită în sala festivăți a Primăriei, prima adunare generală ordinară a membrilor Societății Scriitorilor din Basarabia.

D-l Pan. Halippa  a adresat un salut tuturor scriitorilor prezenți și declarând deschisă adunarea generală ordinară a SSB la ora 10 și 40 min. […] S.M. Nica și N. Spătaru au dat câteva lămuriri de felul în care va, lucra Societatea. […] Ședința adunării generale se redeschide la ora 5 p.m., în aceeași sală, când se procedează la alegerea comitetului de Conducere al societății, pe timp de 3 ani.

Foto: Fruntașul unionist basarabean, Pan Halippa

Au fost aleși: Președinte – Pan. Halippa; Vice-președinte – Nicolae Spătaru; Secretar General – N.F. Costenco” (Din Comunicatul ședinței)

1944: S-a născut Mihai I. Spăriosu, eseist, critic literar, traducător român.

 A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, unde a şi predat un timp. După ce s-a stabilit în Statele Unite, a obţinut masteratul la Tulane University şi doctoratul la Stanford University.

A predat literatură comparată la universităţi din America şi Europa. Printre lucrările sale ştiintifice, se numără Dionysus Reborn (1989) (traducere românească: Resurecţia lui Dionysos, Editura Univers, Bucureşti, 1997), God of Many Names (1991), The Wreath of Wild Olive (1996), Global Intelligence and Human Development (2005) şiRemapping Knowledge (2006).

În România, a mai publicat traduceri din engleză (dintre care amintim Panciatantra[1970], repovestită pentru copii).

 MIHAI I. SPĂRIOSU este actualmente Distinguished Research Professor la University of Georgia, Athens din Statele Unite. 

1946: A murit omul politic Barbu A. Ştirbei fost preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de interne şi ad-interim la Finanţe şi la Externe (în 1927),membru de onoare al Academiei Române din 1929; (n. 1872). 

A fost desemnat, în 1944, să poarte tratative de armistiţiu, la Cairo, cu anglo-americanii, iar în septembrie 1944, a făcut parte din delegaţia română trimisă la Moscova pentru încheierea armistiţiului.

1948: Debutul literar al prozatorului Marin Preda, cu volumul de nuvele “Intâlnirea din pamânturi”.

1949: S-a născut în localitatea  Lăpușata, județul Vâlcea, prozatorul, dramaturgul și publicistul român Constantin Zărnescu.

A urmat studiile liceale la Horezu (jud. Vâlcea) si studiile universitare la Cluj. Începând cu 1972 a lucrat la redacția revistei culturale clujene Tribuna, la care debutase ca student în 1971.

 I s-a decernat premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România in 1975.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj si  cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.

A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș–Bolyai” din Cluj, absolvită în 1972.

A lucrat la redacția revistei culturale clujene Tribuna, la care debutase ca student în 1971, cu un fragment de roman.

Debutul editorial a fost cu romanul Clodi Primus (1974), urmat de Meda, mireasa lumii, și Iesirea la mare. A colaborat la Echinox, Steaua, Luceafărul.

Este autor al unui volum cuprinzând Aforismele și textele lui Brâncuși (1980). A primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pentru Clodi Primus.

Alte opere: Regina Iocasta, Teii înfloresc pentru Irina, Brâncuși, cioplitorul în duh, Brâncuși șiTransilvania, Principele Dracula, Doctor Faustus și Machiavelli, Patimile lui Dracula, Țara lui Urmuz.

1965: Chivu Stoica, membru de frunte al Partidului Comunist Roman, preia functia de preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, în urma decesului liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. A rămas în această funcție până la data de 9 decembrie 1967, după care a fost înlocuit de către Nicolae Ceaușescu.

Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, Judeţul Buzău – d. 18 februarie 1975,București) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961.

1978: S-a născut la București, rapperul roman Cătălin Ștefan, cunoscut sub numele de scenă ”Cheloo”.

Este unul din membrii formației române de hip-hop de succes Paraziții. A lansat primul său album, Sindromul Tourette în 2003, album premiat cu Discul de Aur pentru numărul mare de exemplare vândute, iar în 2011 a lansat cel de-al treilea album solo intitulat Celcareurăște.

1990: S-a înfiinţat Serviciul Român de Informaţii (SRI) la organizarea căruia a contribuit Virgil Măgureanu, primul director al instituţiei.

Foto: Virgil Măgureanu

1990: A încetat din viață la București, actrița română Tanți Cocea (n.7 decembrie 1909, București).

A fost fiica scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille) și sora mai mare a actriței Dina Cocea.

1990: Poezia „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, cunoscută cu numele„Deșteaptă-te, române!”, a devenit imnul național al României post – comuniste.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei, și nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Pentru o vreme, Deșteaptă-te, române! a fost de asemenea imnul național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 – 1918) și al Republicii Moldova (1991 – 1994).

Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848.

1997 : A început să emită Radio România Muzical (16 ore pe zi), fiind unicul post de radio românesc dedicat exclusiv muzicii clasice şi de jazz şi primul post de radio românesc cu acest specific care emitea online.

2001: A avut loc redeschiderea oficială a Galeriei de Artă Românească Modernă, din cadrul Muzeului Național de Artă al României.

Revolutia din decembrie 1989 a fost nimicitoare  pentru patrimoniul Muzeului National, si pentru cladirea care il adapostea. 

In decembrie 1989 fusesera distruse 12 picturi, iar alte 37 de picturi si 4 sculpturi fusesera grav deteriorate. Acestea au fost restaurate in atelierele muzeului. Lor li s-au adaugat insa multe alte lucrari care si-au regasit stralucirea initiala prin stradania restauratorilor.

2002: Circa 20.000 de oameni au pichetat cladirea Presedinţiei din Chişinău, în semn de protest faţă de  dispariţia deputatului crestin-democrat, Vlad Cubreacov, despre care se zvonea că ar fi fost răpit sau asasinat de agenţii Moscovei.

Deputatul crestin-democrat unionist Vlad Cubreacov „s-a facut nevăzut pe fundalul unei monstruoase isterii antiromânesti, antioccidentale si antidemocratice pe care puterea o aţâţa cu buna stiinta”, scria ziarul „Ţara”, de la Chişinău.

Vlad Cubreacov, deputatul crestin-democrat de la Chisinau, disparut fara urma din fata casei sale la 21 martie a.c., a reaparut. In noaptea de vineri spre sambata, in jurul orelor 1,30-2,00, potrivit Ministerului de Interne, un echipaj de politie l-a găsit în zona localităţii Coşniţa, de pe malul stâng al Nistrului

Primele declaratii ale sale nu au oferit lamuririle asteptate in legatura cu rapitorii sai, cu locul de detentie (la Chişinau circula si zvonul ca ar fi fost sechestrat intr-un buncar antiatomic situat sub Nistru), cu tratamentul ce i-a fost aplicat, cu interogatoriile la care a fost supus si cu imprejurarile in care a fost eliberat.

Cubreacov a declarat ca, in momentul rapirii sale, a fost molestat, dar ca apoi, in cursul detentiei, n-a mai fost supus la agresari fizice.

Pe intreg parcursul retinerii sale, Cubreacov nu a auzit decat „vorba ruseasca”, utilizata fara nici un accent strain, semn ca aceasta era limba maternă a răpitorilor lui.

2003: A încetat din viaţă inginerul Constantin Aramă; (n.  29 septembrie 1919, Iasi), membru titular al Academiei Române.

A absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti în anul 1942, după care a activat la Întreprinderea de Locomotive din Craiova, Întreprinderea „Timpuri Noi” din Bucureşti, Întreprinderea de Automobile „ARO” din Câmpulung, Uzinele „Dacia” din Piteşti şi altele.

Din 1951 a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti.

A fost preşedinte al Comisiei de Termotehnică a Academiei Române, membru titular al Institutului de Ingineri Mecanici din Marea Britanie şi preşedinte al Fundaţiei MASTER (Maşini Termice).

Constantin Arama a desfasurat si bogata activitate de cercetare concretizata în numeroase lucrari din care amintim: Combustibili lubrifianti pentru motoare; Cercetarea în domeniul constructiilor de masini; Economia de combustibili pentru automobile; Poluarea aerului de catre motoarele cu ardere interna: Reducerea poluarii si economicitate; Termotehnica.

A devenit membru corespondent al Academiei Române la 21 martie 1963 şi membru titular al acestui for, la 18 decembrie 1991, membru titular al Institutului de Ingineri mecanici din Marea Britanie si presedinte al Fundatiei Master.

2005: A murit compozitorul şi profesorul Vasile Spătărelu, autor de lieduri, muzică de cameră, muzică simfonică şi vocal-simfonică şi muzică de scenă; (n. 1938).

2009: A decedat sculptorul Péter Jecza, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani din vestul ţării; (n. 1939).

2013: A decedat Mariana Drăgescu, aviatoare erou română, membră a faimoasei Escadrilei Albe care activase în timpul războiului din prima până în ultima zi; (n. 1912).

A fost singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS cât și împotriva  Germaniei naziste.

În timpul războiului escadrila din care făcea parte a transportat peste 1500 de răniți.

În 1955 Securitatea comunistă a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu numele conspirativ „Antonia”, ca prin ea să-l supravegheze pe unchiul ei, Jean Dragu (Ion Drăgescu), care activa la Paris.

Însă după doar 6 luni a fost abandonată ca informatoare, deoarece n-a furnizat nicio dată „utilă”, spunând că legătura cu unchiul ei a încetat în 1951.

În anul 1981 Marie-Josephe de Beauregard înființează în Franța Federația Femeilor Pilot din Europa (engleză Federation of European Women Pilots) care să reunească Asociațiile Femeilor Pilot din țările Europei.

Din lipsă de aviatoare care să îndeplinească criteriile (!) în România nu s-a înființat o astfel de asociație, Mariana Drăgescu fiind singura din blocul comunist cooptată ca membră a Asociației Internaționale a Fostelor Femei Pilot. În această calitate a participat la reuniunile de la Zell am See (1981), Nottingham (1983), Baden-Baden (1984), Viena (1986), Avignon (1988), Portorož (1990), Alassio (1991), Lübeck (1992), Rochester (1993), Viena (1994) și Roma (1995).

În 1983 a devenit membru-pionier al Asociației Precursorilor și vechilor Aviatori « Les Vieilles Tiges » din Franța.

După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, fiind considerată ofițer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r). În 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.

Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r).

Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă, realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004.

2014: A încetat din viaţă  Gheorghe Oprea, etnomuzicolog, folclorist, dirijor şi profesor; (n. 1942).

Născut în 1 ianuarie 1942, profesorul Gh.Oprea (foto) a absolvit Conservatorul din Bucureşti, actuala Universitate Naţională de Muzică, unde a devenit apoi profesor de folclor.

A fost de asemenea  dirijor al Corului Gaudeamus al instituţiei amintite şi împreună cu tinerii corişti a realizat turnee în Germania, Polonia, Spania, Anglia, Statele Unite ale Americii.

Ca etnomuzicolog, Gheorghe Oprea a cules 3000 de melodii populare în România şi Republica Moldova şi a publicat studii de folclor – între care şi un volum de folclor muzical românesc, suportul cursului ţinut la Universitatea bucureşteană de muzică.

Pentru activitatea sa, profesorul şi etnomuzicologul Gheorghe Oprea a fost distins cu premii internaţionale, în ţări cum sunt Germania, Polonia, Grecia sau Spania, iar în 1993 a obţinut titlul de doctor în muzicologie al Universităţii Naţionale de Muzică din Capitală.

2020: Jocurile Olimpice de la Tokyo au fost amânate pentru 2021 ca urmare a amplorii luate de pandemia de coronavirus.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/24/o-istorie-a-zilei-de-24-martie-video.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL CUVIOS ZAHARIA

Sfântul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El si-a lasat copii si nevasta si s-a facut monah. Desi Zaharia era mai tanar decat cei mai multi frati de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfant, mai mult decat cei mai varstnici.

El isi simtea intreaga fiinta inflacarata de dragostea Harului lui Dumnezeu.

 L-a intrebat Sfântul Macarie: “Cine este adevarat monah?” Sfântul Zaharia a raspuns: “Acela care se lupta zilnic sa implineasca Poruncile Dumnezeiești.”

 El a fost un mare luminator al pustiei egiptene și a trecut la cele veșnice de tânăr.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. Petre P.Panaitescu, Istoria românilor, Bucureşti, 1990.
4. Wikipedia.ro;
5. mediafax.ro;
6. Istoria md.
7. worldwideromania.com;
8. Enciclopedia Romaniei.ro
9. http://www.rador.ro/2019/03/23/calendarul-evenimentelor-23-martie-
10. Cinemagia.ro.
11. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox

Publicitate