ZIUA DE 22 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 martie în istoria noastră

1442: Bătălia de la Sibiu.

A făcut parte din seria de ciocniri sângeroase otomano- maghiare, dintre armatele Regatului Ungariei și cele ale Imperiului Otoman în perioada 18-25 martie 1442, în zona cuprinsă între Sântimbru și Sibiu.

După înfrângerea oștilor lui Iancu de Hunedoara la Sântimbru (18 martie 1442), otomanii, conduși de Mezid Pașa, bey-ul Vidinului, s-au îndreptat spre Sibiu, care era asediat, încă de la pătrunderea lor în Transilvania.

Iancu și-a refăcut armata cu trupe trimise din comitatele Cluj, Turda, Târnave și Hunedoara, la care s-au adăugat secuii și sașii, conduși de judele regal Anton Trautenberger. 10.000 de soldați la comanda lui Iancu de Hunedoara, Anton Trauntenger și Simion Kamonoyai au pornit către Sibiu pentru a-i înfrunta pe turci. Pentru ca Ioan de Hunedoara să nu fie recunoscut, a făcut schimb de haine cu Simion Kamonoyai, care purta armura lui Iancu, în culorile voievodatului.

În fruntea a 5.000 de cavaleri curajoși, Simion Kamonoyai a pornit către armata otomană pe care au făcut-o să se regrupeze. Otomanii au depus eforturi foarte mari pentru a-l ucide pe Simion crezând ca este Iancu, lăsând flancurile descoperite.

Mezid și fiul său au căzut pe câmpul de luptă. Rămași fără conducător, oștenii otomani au intrat în panică, fugind în dezordine. Un corp de oaste, condus de fiul fostului domn muntean, Dan al II-lea Basarab, i-a urmărit până la pasul Turnu și, în timp ce încercau să treacă în Țara Românească, i-a nimicit.

Otomanii au pierdut în această bătălie 20.000 de oameni, iar în tabăra creștină s-au înregistrat 3.000 de morți, aceasta fiind a treia victorie a armatelor conduse de Ioan de Hunedoara asupra otomanilor după cele obținute la Semendria în 1437 și în zona dintre Semendria și Belgrad în 1441.

Iancu l-a impus pe tronul Țării Românești pe Basarab al II-lea (1442–1444), care va participa alături de el la bătălia de pe râul Ialomița și la Campania cea Lungă.

1611: Domnitorul muntean Radu Mihnea ocupă Tîrgovişte, iar principele transilvănean Gabriel Bathory a fost silit să- şi retragă armata din Muntenia în faţa oştirilor otomane  si ale domnitorul Moldovei, Ștefan Tomșa (Tomșa al II-lea),venite în sprijinul domnului muntean.

Principele Báthory Gábor, speriat de această desfășurare de forțe impotriva sa, se retrage in Transilvania, fiind ucis de nobilii maghiari, în 1613, la Oradea.

1.Foto: Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea) a fost principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory.

2.Foto: Radu Mihnea (n. 1574 – d. 1626), fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

1656: S-a născut la Brașov teologul și organistul Daniel Croner; (d. 23 aprilie 1740, Hălchiu, Brașov).

A urmat gimnaziul Honterus din Brașov (1671–1678), în 1680 a fost elev al liceului „Maria Magdalena” din Wrocław, apoi a călătorit prin Leipzig la Wittenberg, unde a studiat teologia. În 1684 a locuit din nou în Brașov, unde s-a căsătorit în 1687.

A fost predicator la Biserica Sf. Ioan, la biserica orașului, preot în Hălchiu (Brașov). A realizat patru volume cu tabulaturi de orgă, în Wroclaw (1681), în Wittenberg (1682) și încă două (1675 și 1685) la Brașov. Aceste tabulaturi conțin lucrări ale unor compozitori diverși, inclusiv compoziții proprii.

Din punctul de vedere al importanţei Tabulaturii, se poate constata că este cel mai vechi manuscris pentru instrumente cu taste din Transilvania şi un important document muzical al acelei vremi.

1788: Bătălia de la de la Botoșani

A fost purtată între trupele austriece și cele turcești, în timpul războiului austro–ruso–turc izbucnit la 24 august 1787. Războiul a determinat o largă popularizare a orașului în Occident, cu acest prilej fiind întocmite la Viena mai multe planuri și hărți făcute de austrieci.

1812: În urma negocierilor de pace ruso-turce de după Războiul ruso-turc de la 1806-1812, ţarul Alexandru I accepta raul  Prut ca graniţă a Rusiei până la vărsarea lui în Dunăre.

La  22 martie 1812, în urma războiului ruso-turc de la 1806-1812, după începerea negocierilor de pace la 19 octombrie 1811, ţarul Alexandru I accepta „Prutul ca graniţă pînă la vărsarea lui în Dunăre.” 

În cele din urmă au cedat şi turcii, astfel că pacea ruso-turcă se încheie şi ea la 16/28 mai 1812, la Bucureşti.

Articolele IV şi V consfinţeau sfîşierea în două a Principatului Moldovei, vasal Porţii, şi răpirea de către Rusia a intinsei  regiuni  situate intre Prut şi Nistru, denumită de atunci încolo Basarabia.

  1818: Impăratul rus Alexandru I aprobă regulamentul Administraţiei principale a coloniştilor asezati in sudul Rusiei.

1834: In  22 martie/2 aprilie 1834 Poarta Otomană  numeşte cu acordul guvernului rus, după un secol de domnii fanariote, primii domnitori regulamentari români ai celor două Principate Române: Alexandru Ghica în Muntenia şi Mihail Sturdza în Moldova.

Foto: Domnitorii celor două Principate române: Alexandru Ghica în Țara Românească (22 martie/3 aprilie 1834–7 octombrie 1842) și Mihail Sturdza în Moldova (aprilie 1834–iunie 1849).

Cea mai importantă urmare a revoluției lui Tudor Vladimirescu, deși învinsă de forțele otomane, a fost numirea la conducerea Țării Românești și Moldovei de domni proveniți din rîndurile boierilor români autohtoni. Un obiectiv major al proiectului politic al lui Tudor Vladimirescu, înlăturarea domniilor fanariote, era astfel atins.

În urma ocupației ruse din 1828 în Principate, s-au elaborat Regulamentele Organice, iar prin convenția specială din ianuarie 1834 de la Sankt Petersburg, s-a hotărât în mod excepțional ca domnitorii Moldovei și Munteniei să fie numiți de către ruși și turci.

1843: Desființarea robiei țiganilor statului în Țara Românească

În justificarea Decretului nr. 233/22 martie 1843 pentru desființarea robiei țiganilor statului, al domnitorului Gheorghe Bibescu se spunea: „Prin legiuirea din anul 1843 Martie 22 toți dajnicii de subt administrația Vorniciei Temniților [țiganii Statului] s-au trecut subt d-a dreptu administrație a cârmuitorilor de județe, cu care această măsură s-au desrobit puindu-se în rândul birnicilor rumâni”.

Votarea Legii pentru desființarea sclaviei țiganilor Statului de către Adunarea Obștească, la 16/28 martie 1843, a însemnat sfârșitul sclaviei pentru un număr însemnat de rromi, între care o pondere importantă o dețineau nomazii. Promulgarea Legii de către domn la 22 martie/2 aprilie 1843 a consfințit votul Adunării.

1860: Inaugurarea oficială a Grădinii Cișmigiu.

Grădina Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București, așezată în centrul orașului, pe o suprafață de circa 16 hectare. În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă.

În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și marele cișmegiu. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică.

Lucrul acesta s-a petrecut abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. Noul domnitor, Barbu Știrbei, a hotărât să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița.

Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de „canapele (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen”. Proiectul inițial a fost înlocuit încă din 1845 de Meyer, iar grădina era deja conturată în decembrie 1846. Amenajarea a continuat și s-a finalizat între 1851–1860 după planul definitivat de Meyer în 1850.

1867: Prima interzicere a Partidului Național Român

La 22 martie 1869 partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”.

1868: S-a născut in cornuna Plataresti, jud. Ilfov, Mihail Dragomirescu, estetician, teoretician al literaturii si critic literar român; (d. 25 noiembrie  1942, Bucuresti).

 A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care o absolvă cu o teză despre Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer.

Devine discipolul lui Titu Maiorescu, de care se desparte ulterior.

În 1895 este numit conferențiar de estetică la Universitatea din București, iar în 1906 profesor titular la catedra de literatură română a Facultății de Litere și Filosofie din București.

Organizează Seminarul de Literatură, transformat în Institutul de Literatură.

A condus revistele „Convorbiri critice”, „Ritmul vremii”, „Falanga”, în paginile cărora a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât sămănătorismul, cât și simbolismul și modernismul. Adept al esteticii integraliste, el considera capodopera drept o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei.

A fost proprietarul și directorul revistei Gazeta municipală.

1884: Are loc  Premiera piesei „Fîntîna Blanduziei”de Vasile Alecsandri.

Scrisă în anul 1883, piesa a fost publicata în anul urmator in „Convorbiri literare”, in trei numere consecutive si  inclusa in acelasi an in volumul al X-lea al editiei Opere complete (voi. V. Teatru), apăruta la Socec, si, tot in 1884, la 22 martie, a avut loc si premiera.

Piesa a avut pe afiş nume mari ale scenei româneşti – Constantin Nottara şi Aristizza Romanescu. Spectacolul, așteptat cu deosebit interes, s-a bucurat de un mare succes, reprezentând principalul eveniment al vieții artistice bucureștene a anului.

1900: S-a născut Rudolf Palocsay, horticultor ardelean, supranumit “Miciurin al Clujului”.

În 1938 a descoperit o nouă metodă de încrucişare, cu scopul de a obţine noi specii de trandafiri sau gladiole; (m. 1978).

Palocsay a fost şi primul director al staţiunii de cercetări pomicole Cluj care a fost întemeiată în jurul unei grădini de 18 ha, care i-a aparţinut cercetătorului .

 1905: S-a născut Romulus Dianu (pseudonimul literar al lui Romulus Dima), prozator, publicist şi traducător (a tradus din Feodor Dostoievski, Bertolt Brecht şi Georges Duhamel).În 1925 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în revista Rampa, în 1926, cu cronici literare. A lucrat ca redactor la ziarul național-țărănesc Dreptatea, apoi la ziarul Curentul, până în 1944.

A lucrat în diplomaţie, zece ani fiind colaboratorul lui Nicolae Titulescu şi acreditat pe lângă Liga Naţiunilor;  (m. 1975).

1905: S-a născut, la Roman, Virgil Gheorghiu, pianist, muzicolog, poet şi prozator; (m. 7 martie 1977).

Dupa Conservatorul din București (1928-1930), își continuă studiile la Viena și la Schola Cantorum din Paris.

Debutează în literatură în 1925, cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez.

Între 1926 și 1928 a facut  parte din mișcarea de avangardă din Iași și – împreună cu Aurel Zaremba – a editat revistele suprarealiste „Prospect” și „XX- literatură contimporană”.

Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei „Unu”, din care este însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca „Bilete de papagal” (editată de Tudor Arghezi), „Adevărul”, „Cuvântul liber”.

Volumele publicate după 1930 – Febre (1933), Marea vânătoare (1935), Tărâmul celălalt (1938), Pădurea adormită (1941) – nu se înscriu, propriu zis, pe coordonatele avangardei.

Cariera sa de muzicolog s-a desfășurat in paralel cu cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniș (1932-1939) și, după război, la Filarmonica din București.

Compune muzică vocal-simfonică și de cameră și este un  foarte activ cronicar muzical.

1912:  Au fost aprobate legea şi statutele pentru înfiinţarea „Societăţii Scriitorilor Români”.

La 28 aprilie 1908, a luat naștere Societatea Scriitorilor Români, care numara 20 de membri, având președinte pe Cincinat Pavelescu și vicepreședinte, Mihail Sadoveanu. La 2 septembrie 1909, a avut loc constituirea definitivă a SSR cu 45 de membri; președinte a fost ales Mihail Sadoveanu.

În 1911, la 25 noiembrie, Adunarea Generala a SSR l-a ales președinte pe Emil Gârleanu, care și-a asumat recunoașterea de către Parlamentul României a Societății Scriitorilor Români ca persoană morală. În fine, a fost votată și publicată în Monitorul Oficial Legea care a recunoscut existența Societății Scriitorilor Români.

1913: A încetat din viață Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, om politic, deputat și senator în Parlamentul României;  (22 septembrie 1832, București – 22 martie 1913, București).

A fost ales primar al Bucureștiului (mai 1869 – ianuarie 1870), ministru în varii guverne și prim-ministru al României de două ori, în perioadele 1899 – 1900 și 1904 – 1907. Era supranumit Nababul.

1921 : S-a născut la București scriitoarea, istoricul de artă și istoricul literar, Cornelia (Nelli) Pillat,memorialistă, muzeografă și editor; n. 18 aprilie 2005, București.

A studiat istoria artei la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București. A lucrat ca documentaristă la Institutul de Istoria Artei, apoi la Biblioteca Academiei Române, mai întâi ca bibliograf, apoi ca muzeograf. Din această perioadă datează lucrarea bibliografică Gogol în literatura română. 1860–1960, apărută în 1960.

A fost soția lui Dinu Pillat. În 1965 va fi reprimită la Institutul de Istoria Artei, în calitate de cercetător științific până în 1975, când se vede din nou transferată la Direcția Monumentelor Istorice.

Autoare a numeroase studii de istoria artei, publicate în volumele Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Variațiuni pe teme date în arta medievală românească, sau în reviste de specialitate, semnatară a unei monografii închinate bisericii Crețulescu din București, își lasă deoparte propriile preocupări și, la sfârșitul anilor ’70, se dedică cu devotament și pasiune conservării și perpetuării memoriei familiei Pillat. Ultima scriere: Eterna întoarcere.

1926:  S-a constituit Federaţia Română de Box profesionist, sub preşedinţia lui Nicolae Niculescu-Ianca. Tot atunci a avut loc şi primul campionat naţional.

Primele mărturii despre o activitate pugilistică organizată datează din 1905, iar prima organizaţie care a diriguit acest sport a luat fiinţă pe 21 iunie 1912, sub denumirea de Comisia centrală de box din cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România.

Prima adunare generală avea să se desfăşoare câteva zile mai târziu pe 2 aprilie, iar în acelaşi an s-a reuşit afilierea la International Boxing Union.

Prima participare a boxerilor amatori la Campionatele europene este consemnată la Budapesta, în iunie 1930, unde Marian Pleşu, la categoria cocoş, obţine prima medalie, de argint, pentru boxul românesc.

1936: S-a născut la Firiza de Jos, Maramureș,etnomuzicologul, compozitorul și cercetătorul Iosif Herțea; (d. 21 martie 2018, Rastat în Germania).

A absolvit Liceul de Muzică, clasa violoncel, apoi Conservatorul din Cluj, fiind licențiat în 1960. A devenit, prin concurs, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București, pentru 20 de ani. 

A studiat instrumentele muzicale, a făcut muncă de teren pentru întocmirea unor culegeri de colinde, studiul colindelor fiind o pasiune de o viață, fructificat în volumele: Romanian Carols, Colinde Românești (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor).

A fost interesat de jucării, ca obiect de studiu, dar și de colecționar, scriind studiul Preliminarii la studierea sistemului educațional al tradiției. A participat la expoziții de instrumente muzicale și de jucării, A desfășurat activitate didactică în învățământul superior, fiind lector la Universitatea din Brașov, specialitatea Folclor și instrumentație, conferențiar la Academia de Muzică din Cluj Napoca, la catedra de Folclor.

A colaborat cu teatrul, în calitate de compozitor, cu regizori din patru generații, la teatrele din orașele Baia Mare, Oradea, Craiova, Constanța, Galați, Giurgiu, Botoșani, Bârlad, Cluj-Napoca, Sibiu, București, Timișoara, Focșani, atât cele dramatice, cât și de păpuși, pentru copii.

1937: S-a născut fotbalistul și antrenorul român  de etnie maghiară Emerich Jenei.

Între 1957-1969 a jucat la FC Steaua București, iar in anul 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al echipei FC Steaua București, al cărui lot era format la acea vreme din Helmuth Duckadam, Ștefan Iovan, Miodrag Belodedici, Anton Weissenbacher, Dumitru Stângaciu, Ilie Bărbulescu, Adrian Bumbescu, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu, Marius Lăcătuș, Constantin Pistol, Gavrilă Balint, Victor Pițurcă, Marin Radu II și Lucian Bălan.

Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.

Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României. La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).

1939: În România s-a decretat mobilizarea generală, în urma ocupării Cehoslovaciei de trupele Germaniei lui Hitler.

Pe întreg teritoriul României au avut loc între 15–30 martie manifestații în sprijinul Cehoslovaciei. A fost înființată Armata 1, prin transformarea Inspectoratului general de armată nr. 2, dislocat la Cluj.

Această armată avea inițial în subordine Corpurile 6 și 7 Armată și a primit sarcina de a opri pătrunderea inamicului în defileele care conduceau în podișul Transilvaniei.

1939: S-a născut la Tuzla, Constanța, poetul român George Filip.

Poet, unul dintre cei mai importanți poeți români ai exilului, urmaș al lui Octavian Goga. Datorită atitudinii sale, neagreată de democrația comunistă a acelor timpuri și a propagării genului de poezie incomodă a fost judecat public la Turnu Severin și arestat. 

În 1977, după mulți ani de privațiuni și suferințe, a cerut protecția Ambasadei americane. În urma aceste acțiuni, i s-a intentat un nou proces public, care a avut loc la Tuzla. Și-a făcut debutul în România cu 4 volume pe tematici diferite.

A părăsit țara în 1979; după peregrinări în Austria, Germania și Franța s-a stabilit în Canada.

S-a numărat printre fondatorii Centrului Cultural Român, a fost redactor la ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală Humanitas și director cultural la Teleromânia, prima televiziune din exil, în limba română.

Cărți publicate: Matematica pe degete, Anotimpul legendelor, Drumuri de baladă, Zei fără armuri, Poemes sur feuilles d’erable, Era confuziilor, ’89 Poeme îndoliate, Văd lumina, La planet plate – Poemes, Singurîmpotriva destinului, Aezii privesc, Din oglindă, Țara din lacrimă.

1943:  Premiera filmului “O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu, ecranizare a celebrei comedii a lui I.l.Caragiale.

Filmul alb-negru, cu o durată de 70 minute a avut premiera la Cinema ARO.

În distribuţie au fost  Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Florica Demion, George Demetru, Gheorghe Ciprian, Maria Maximilian, Iordănescu Bruno. 

1944 : S-a născut la Șoșdea–Măureni, Caraș-Severin, scriitorul român Dan Munteanu Colán.

Scriitor. Este licențiat în filologie romanicǎ al Universității din București cu Diplomǎ de merit (1967), Doctor în Filologie Romanicǎ al Institutului de Lingvisticǎ din București (1981) și, din 1998, profesor de filologie romanicǎ la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria. A fost jurnalist la Scânteia, cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, visiting professor la Universitatea din Oviedo, apoi la Universitatea Las Palmas din Gran Canaria (Spania), profesor din 1998.

A publicat până în prezent 60 de cărți de lingvisticǎ, criticǎ literarǎ, traduceri literare, dar și gramatici, dicționare și manuale și aproximativ 250 de studii, recenzii și note bibliografice pe teme de lingvisticǎ. Activitatea sa profesionalǎ a fost recunoscutǎ prin acordarea unor importante premii atât în Spania, cât și în țară, printre care Premiul Centenarului Academiei Mexicane pentru lingvistică hispanică și Premiul național de traducere al Ministerului de Cultură din Spania; a fost inclus în ediția 2011 a enciclopediei americane WHO’S WHO, care enumeră personalitățile marcante din diverse domenii.

1948:M S Regele Mihai I al Romaniei a fost  primit la Casa Albă de presedintele american Harry Truman.

La ceremonia de decorare a Regelui Mihai cu „Legiunea de Merit”, preşedintele american spunea:

„Maiestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste.”

1948 : S-a născut la București, istoricul român Mihnea Berindei; (19 iunie 2016, Veneția, Italia ).

S-a naturalizat în Franța în anul 1981. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966–1970, învățând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman.

În ultimul an de studenție a reușit să obțină o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța. 

Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, și a continuat să studieze paleografia otomană.

A lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la École des Hautes études en Sciences Sociales. Din 1991, a lucrat la Institutul de Științe Sociale și Politice al Centrului Național de Cercetări Științifice (CNRS). A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. In iunie 1989 a semnat, împreună cu Neagu Djuvara, Declarația de la Budapesta, document politic al unei părți a exilului românesc, intens criticat pentru nuanțele federaliste referitoare la Transilvania.

După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea noilor organizații și mișcări democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republica Moldova. A continuat activitatea anterioară, prin cercetări asupra societăților postcomuniste, a lucrat în fondurile de documente ale Partidului Comunist Român, a organizat seminarii asupra situației din țările aflate anterior sub tutela URSS.

A fost președintele organizației Biroul de Informații și Ajutor pentru România, a devenit vicepreședintele asociației Est Libertés, a condus o serie de programe PHARE ale Uniunii Europene menite să ajute democrația locală și structurarea partidelor politice democratice din Albania, Bulgaria, România, monitorizarea alegerilor din Serbia, Kosovo, Macedonia și Republica Moldova.

1948: S-a născut preotul, filologul și teologul Vasile Oltean, profesor universitar , membru fondator și vicepreședinte al Despărțământului Cultural Astra Brașov; 22 martie, 1948, Deal, Alba.

A fost Director al Muzeului Prima școală românească din Șcheii Brașovului, a scos la lumină zeci de documente vechi, salvate de la distrugere.

„Ana Pauker […] a dat un decret prin care Armata Română trebuia să ardă în fiecare lună 40 de metri liniari de arhivă bisericească. Preotul de atunci, Ioan Prișcu, le-a urcat în turnul bisericii și a zidit ușa de intrare în turn, fără să spună cuiva. 10 ani cât a durat acea lege a Anei Pauker, ne-am ars toată istoria, pentru că toate documentele noastre erau în biserici”.

Documentele, recuperate, au fost parțial cercetate de Vasile Oltean, care a publicat deja 43 de volume pe baza acestora: o monografie a Diaconului Coresi, o monografie a lui Mihai Viteazul (cea mai veche monografie din lume, din 1603, scrisă la Nurnberg), un text din 1495 în limba română, dinainte de scrisoarea lui Neacșu, manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur de la Lăpușneanu – Codex Aureus, toate cărțile școlii ardelene, toate Bibliile românești, etc.

1951: S-a născut la Tulcea, cunoscuta actrița română de teatru și film, Tora Vasilescu.

A intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesoarei Eugenia Popovici și l-a absolvit în 1976, pe primul loc. 

A jucat pe scenele teatrelor Evreiesc și „Bulandra” din București.A fost căsătorită cu regizorul și scenaristul Mircea Daneliuc.

1957: În România ”socialistă” sunt înființate sfaturile populare.

Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 6/22 martie 1957 privind înființarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat, care a intrat în vigoare la 28 martie 1957.

1965: La propunerea lui I. Gh. Maurer, Plenara C.C. al Partidului Muncitoresc Roman  il  alege în funcția de prim-secretar al acestui partid  pe Nicolae Ceausescu.

Bolnav de cancer, fostul dictator comunist  Gheorghiu-Dej incetase din viață la 19 martie 1965.

Pe 22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu, liderul comunist care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, Armata, Securitatea, Justiția si  Miliția, a fost ales prim-secretar al Partidului Muncitoresc Roman, care avea sa revina in curand la vechea sa denumire, aceea de Partidul Comunist Român.

1966: A murit sculptorul Constantin Baraschi, membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1902).

1968 : S-a născut la București, solistul formației de muzică pop Sarmale Reci, Zoltan Andras (foto).

A urmat Facultatea de Limbi și literaturi străine, specializarea Engleză-Franceză, a Universității București.

Este un poliglot, vorbește 11 limbi străine.

În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa Sarmalele Reci a susținut un mare concert cu invitați la Opereta Română. Înregistrările au constituit materialul unui album de greatest hits live

1977:  Nicolae Ceauşescu a decis ”refacerea urbanistică” a Bucureştiului, în urma cutremurului din 7 martie 1977, fapt care care a dus la demolarea mai multor monumente istorice, cele mai multe fiind vechi lacaşe de cult ortodoxe.

În cadrul unei şedinţe a C.C. al P.C.R., s-a hotărât trecerea la edificarea în Bucureşti a unui nou centru politico-administrativ al ţării.

Lucrările, care au început în 1978, au avut drept consecinţă demolarea a circa unei treimi din suprafaţa zonei centrale a oraşului (o mare parte din cartierele 13 Septembrie, Uranus, Unirii, Dudeşti, Muncii ş.a.).

În perioada 1981-1988 au fost distruse mii de locuinţe, numeroase monumente de artă, clădiri istorice şi biserici, în zonă construindu-se aşa-numita „Casă a Poporului” şi Bd. Victoria Socialismului (astăzi, Palatul Parlamentului şi Bd. Unirii)

Cutremurul produs in seara zilei de 4 martie 1977 in Romania la ora locala 21 si 22 min, avand epicentrul in regiunea seismogena Vrancea, a fost cel mai grav cutremur din perioada postbelica.

Acesta  a provocat mari distrugeri  in sudul si estul tarii, cu deosebire in Bucuresti, precum si un numar mare de victime.

In România, cele mai grave urmari s-au inregistrat in partea de sud a tarii, cu deosebire in municipiul Bucuresti, unde 32 de cladiri au fost distruse.

În urma dezastrului au murit 1570 de oameni şi alte peste 11000 de persoane au fost rănite.

De asemenea, numeroase obiective industriale au fost afectate grav.

S-au înregistrat incendii provocate de explozii de gaze şi alte surse de foc deschis.

1987: A murit (la Montevideo/Uruguay, unde s-a stabilit după cel de-al doilea război mondial) Eugen Relgis (pseudonimul anagramă al lui Eisig Siegler), eseist, poet, romacier, sociolog, publicist şi traducător; remarcabilă personalitate a mişcării umanitariste şi pacifiste internaţionale (n. 1895). NOTĂ: Unele surse îi dau ca dată a decesului  la 24.V.1987.

 1989: A murit Ion Felea, ziarist şi istoric al presei; unul dintre întemeietorii Uniunii Ziariştilor Profesionişti, în 1919 (n. 1900).

1991: În urma convorbirilor dintre Alexandr Besmertnîh, ministrul de Externe sovietic, şi omologul său român, Adrian Nastase, a fost parafat Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România.

1995: Prof. Emil Constantinescu  a fost reales de către Consiliul Convenţiei Democratice în funcţia de preşedinte al acestei formaţiuni politice, după ce în toamna anului 1995, CDR și-a lansat platforma politică pe baza căreia urma să acționeze în alegerile locale și generale din 1996, care a primit numele de Contractul cu România.

El a devenit astfel, candidatul alianţei la postul de preşedinte al României.

Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939, Tighina, acum în Republica Moldova si  a fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București.

1997:  Regele Mihai a sosit la Londra, în cadrul primei misiuni dintre cele asumate cu prilejul ultimei vizite pe care fostul suveran al României a făcut-o la Bucureşti, în vederea sprijinirii demersurilor României de aderare la NATO.

1997: În cadrul lucrărilor Convenţiei Naţionale Extraordinare a PUNR, Gheorghe Funar   şi Ioan Gavra au fost înlăturaţi de la conducerea acestei formaţiuni politice.

1998:  Gruparea Cerveni a Biroului Permanent al PL, i-a exclus pe Dinu Patriciu, Horia Rusu, Dinu Zamfirescu , Violeta Săraru, Gheorghe Toduţ, Ioan Chiş, Ion Preda şi Sabin Poenar din această formaţiune politică.

1999:  Partidele de opoziţie au criticat declaraţia preşedintelui Emil Constantinescu, potrivit căreia România consideră “necesară şi legitimă” o intervenţie a NATO în provincia sîrbă Kosovo, în cazul în care negocierile de pace aveau să eşueze.

2002:  Liga Transilvania-Banat, condusă de Sabin Gherman, autorul cunoscutului și controversatului manifest antinaţional „M-am săturat de România”, s-a constituit în partid politic.

Înființarea mișcării a fost contestată de mai multe partide politice, pe motiv că Sabin Gherman ar dori separarea Transilvaniei de România. 

Instanțele bucureștene au refuzat înregistrarea formațiunii ca partid politic, iar Sabin Gherman a chemat în judecată Statul Român la CEDO.

În martie 2004, Liga Transilvania-Banat a fuzionat cu Partidul Popular Creștin (PCD).

La acel moment, Liga Transilvania-Banat avea 28.000 de membri.

Sabin Gherman a candidat la alegerile din 6 iunie 2004 pentru funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca, ca reprezentant al Partidului Creștin Democrat, obținând un număr de 652 voturi, adică 0,43% din voturile exprimate.

Foto: Sabin Gherman

La data de 16 septembrie 1998, Sabin Gherman a publicat un   articol intitulat  „M-am săturat de România„, în cotidianul „Monitorul de Cluj”, articol care a atras  un val de proteste din partea majorității gazetarilor și a lumii politice românești, pentru faptul că facea afirmatii jignitoare la adresa României si a poporului român  si promova ideea autonomiei Transilvaniei, față de… România.

Sabin Gherman scria :

„Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pâine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. […] ”

În decembrie 1999, la Editura „Erdélyi Híradó” din Cluj, a fost lansată cartea „M-am săturat de România. Fenomenul Sabin Gherman în viziunea presei”, având 422 pagini în care este analizată percepția manifestului lui Sabin Gherman în presa română.

2004:  Miniştrii Apărării român şi bulgar, Ioan Mircea Paşcu şi Nikolai Svinarov, au discutat despre urgentarea finalizării unui acord de protecţie a obiectivelor strategice din zona de graniţă.

Acordul privind colaborarea româno-bulgară pentru protecţia obiectivelor strategice din zona de graniţă se va referi la posibilitatea deschiderii focului asupra unor avioane care ar ameninţa obiectivele strategice, chiar dacă avioanele se află în spaţiul aerian al celeilalte ţări.

2007: Premierul  Călin Popescu Tăriceanu a preluat interimar responsabilităţile Ministerului de Externe, pentru a elimina blocajul creat de refuzul preşedintelui Traian Băsescu de a-l numi pe Adrian Cioroianu  în funcţia de ministru al Afacerilor Externe.

 2010: A murit jurnalistul şi corespondentul de război român Mile Cărpenişan; (n. 1975).

Timp de mai bine de zece ani a fost corespondent al posturilor Antena 1 şi Antena 3 şi a realizat numeroase reportaje din zonele de război; s-a făcut remarcat prin transmisiile din fosta Iugoslavie aflată în război, din Irak sau din Asia afectată de tsunami.

În memoria lui, Asociaţia Civic Media a instituit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism.

 2011: A murit diplomatul Dumitru Ciauşu; a reprezentat România în diverse state (Germania, Norvegia, Franţa) şi în numeroase comisii ale ONU; a negociat numerose tratate; (n. 1937).

 2012: A murit pictorul Ion Murariu, unul dintre cei mai importanţi acuarelişti români;(n. 1922).

 2014: A murit la Timișoara, una dintre cele mai iubite figuri ale Teatrului Naţional din Timişoara; (n. 28 aprilie 1947, la Meteleu, jud.Buzău).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, după care a ajuns la Teatrul Național din Timișoara, unde a jucat timp de aproape patru decenii.

Rolurile sale au acoperit toata istoria teatrului, de la Euripide la Brecht, de la Moliere, Shakespeare sau Carlo Gozzi la Neil LaBute, Thomas Berhanrdt sau Hanoch Levin, de la Caragiale la Ion Băieșu, Mazilu sau Tudor Popescu, trecand prin Gogol, Cehov, Goldoni, Sorge.

2020: A încetat din viață la Chișinău, muzicianul Cătălin Caragea, cântăreț și compozitor român din Moldova, vocalist al trupei 7 Klase; (n.6 decembrie 1997, Chișinău).

A fost multiplu laureat al concursurilor-recital, concursurilor juvenale de muzică ușoară și campionatelor naționale de dans de estradă și stil liber (2008-2011). Pe parcursul a doi ani de existență, trupa “7 Klase”al cărui solist era, Cătălin Caragea, a fost nominalizată cu titlurile onorifice ”Debutul anului” la ”Gala Brilliance” și ”Debutul anului” de către revista “VIP magazin” (2018), iar în 2019 aceasta a obținut trofeul “Trupa Anului” la Moldova Music Awards și ”Evoluția/Omul Anului”, după versiunea ”VIP magazin”, în categoria ”SHOWBIZ”.

Cătălin Caragea s-a sinucis pe 22 martie 2020 la vârsta de 22 ani, lăsând în sufletul familiei sale, a prietenilor și fanilor o durere imensă.

2020: A decedat matematicianul român Ciprian Foiaș, stabilit în SUA, din 1979 ; (n. 1933).

În 1958 devine cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, iar în 1961 obţine doctoratul în matematică.

În 1963 preia funcţia de conferenţiar la Institutul Pedagogic de Trei Ani. În anul următor este numit şef de sector la Institutul de Matematică al Academiei.

A fost profesor la Catedra de Analiză Matematică la Universitatea din Bucureşti.

A aplicat, pentru prima dată, distribuţiile vectoriale în teoria spectrală, rezultatele sale fiind folosite de numeroşi matematicieni români şi străini.

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1994.

  Potrivit acad. Solomon Marcus, Ciprian Foiaş este cel mai mare creator de şcoală din matematica românească, fiind considerat, alături de Dan Virgil Voiculescu şi George Lusztig, cel mai bun matematician român al ultimei jumătăţi de secol.

2020: A murit psihosociologul Vintilă Mihăilescu, apreciat autor, publicist și antropolog cultural român; (n. 1951).

Absolvent al Facultății de Psihologie al Universității București, a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie, iar între a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română.

Din 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială, fondând Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universității București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității București.

Din 2000 este șeful Catedrei de Sociologie la Școala Națională de Științe Politice (SNSPA) unde susține cursurile de Antropologie și cele de Comunități Sociale.

În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.

2020: A încetat din viață la Chișinău, scriitorul și jurnalistul român din Republica Moldova, Petru Bogatu;( n. 12 iulie 1951, Sucleia, Slobozia, RSS.Moldovenească).

Petru Bogatu a fost un jurnalist, eseist, analist politic și scriitor din Republica Moldova, de orientare unionistă și prooccidentală, editorialist la portalul „Deschide.md”, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Alături de alți șase experți din România, Olanda și Republica Moldova, a fost coautorul cărții „Revoluția Twitter, episodul întâi: Republica Moldova”, care constituie o sinteză a protestelor anticomuniste din aprilie 2009 în date, imagini și investigații.

A scris romanul de ficțiune Funia împletită în trei, o parabolă cu intrigă polițistă despre confruntările geopolitice de la începutul mileniului al treilea, văzute din perspectivă etică, teleologică și istorică.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/22/o-istorie-a-zilei-de-22-martie-video

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Vasile de Ancira

Sfântul Vasile de Ancira a mucenicit sub arieni, în vremea domniei împăratului Constantiu. El era cunoscut tuturor din vremea lui, mai ales pentru ravna sa de a apara dreapta credinta ortodoxa, impotriva chiar si a imparatului celui pagan.

Urmand la tronul imparatesc imparatul Iulian Apostatul, acesta a inceput a prigoni puternic pe crestini. Sfantul Vasile cel din Ancira a mustrat public necredinta imparatului si relele lui fapte impotriva crestinilor, motiv pentru care sfantul a si fost aruncat in inchisoare.

Când imparatul a cautat sa-l castige de partea sa pe sfant, spre a nu-l omora si a tulbura poporul impotriva lui, Sfantul Vasile i-a raspuns, zicand:„Eu in Hristos al meu cred, pe Care tu il lepezi pe cand El ti-a incredintat tie imparatia aceasta pamanteasca; de aceea va fi luata ea de la tine, foarte curand.”

Si alte asemenea profetii, descoperite de Dumnezeu sfantului.Imparatul Iulian s-a umplut de manie mare auzind acestea. Drept urmare, el a poruncit ca trupul sfantului să  fie jupuit de viu.

După alte câteva zile, imparatul a venit iar la el, să vadă daca nu a renuntat la cele dintai. Vazandu-l pe imparat, sfantul a luat o fasie de piele si, aruncand-o la picioarele lui, zise:

„Apucă și manancă, împarate, căci dulce îți este ție acest fel de hrană, iar mie Hristos îmi este Viața!”Rușinat, impăratul a plecat din Ancira, iar chinuitorii și-au continuat porunca până ce sfântul și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 363.

Sfânta Drosida, fiica împăratului Traian

În ziua de 22 martie, Biserica Ortodoxă praznuiește moartea mucenicească a Sfintei Drosida. Cu aceasta ocazie ni se infatiseaza si o enigma, mai bine zis o existenta enigmatica, chiar aceea a sfintei. Aceasta pentru ca sinaxarul Bisericii noastre afirma nici mai mult nici mai putin decat aceea că Sfanta Drosida a fost fiica imparatului Traian.

A trăit la începutul secolului al II-lea, perioadă în care adunările creștine erau interzise în Imperiul Roman, iar creștinii, pedepsiți cu moartea.

În acele vremuri, cinci fecioare adunau trupurile martirilor din locurile de persecuție, le ungeau cu miruri și le înfășurau în giulgiuri curate, după care le ascundeau în locurile de sihăstrie unde viețuiau.

Drosida, fiica împăratului, era creștină în taină. Ea ieșea noaptea din palat și le ajuta pe acestea la acest lucru binecuvântat. Sfânta era logodită cu Adrian, unul din consilierii împăratului, care l-a îndemnat pe acesta să pună sub pază trupurile mucenicilor ca să vadă de către cine sunt furate.

Ascultând sfatul consilierului său, cele cinci femei au fost prinse, întemnițate, apoi au fost aruncate într-un cuptor în care se topea arama.

Spre deosebire de cele cinci fecioare, Drosida a primit șansa de a fi iertată, cu condiția să renunțe la credința creștină.

A refuzat și, rugându-se fierbinte lui Dumnezeu, a scăpat de sub supravegherea soldaților rânduiți să o păzească, apoi, ieșind s-a dus să se arunce în cuptor, dorind să se alăture celorlalte cinci fecioare.

Pe cale, gândindu-se că nu are haină de nuntă să meargă la Dumnezeu, fiind nebotezată, a luat mirul pe care-l avea la ea și ungându-se, s-a aruncat în apa unui lac și s-a botezat.

Apoi, timp de șapte zile s-a ascuns, trăind în post și rugăciune. În acest timp, creștinii au găsit-o și, alăturându-i-se, au aflat cine era și ce pătimise. Iar în a opta zi, Sfânta Muceniță Drosida a suferit moarte martirică, fiind aruncată în cuptorul de foc.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005.
4. http://adevarul.ro
5. http://www.worldwideromania.com;
6. Wikipedia.ro;
7. mediafax.ro;
8. Istoria md.
9. http://www.rador.ro//calendarul-evenimentelor.
10. Cinemagia.ro.
11. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox

Publicitate