Un discurs halucinant susținut de Vladimir Putin după 363 de zile de război cu Ucraina

Timp de o oră și 50 de minute, în care a acuzat Occidentul că a pornit conflictul din Ucraina, Putin a spus că Rusia a făcut tot ce era posibil pentru a rezolva în mod pașnic această problemă.

”Ei au început războiul, iar noi am folosit forța pentru a-l opri. Ar fi folosit chiar și Diavolul împotriva noastră. Statele occidentale au început acest război, noi am făcut tot ce ne-a stat în putință să îl oprim”, a acuzat Putin, care a adăugat că Occidentul a început să facă Ucraina „anti-rusă” cu mult timp în urmă, iar proiectul „anti-Rusia” înseamnă canalizarea agresiunii către est pentru a alimenta un război în Europa.

Vladimir Putin a mai anunțat că Rusia își va suspenda participarea în Acordul de control al armelor nucleare. Https://spotmedia.ro, relatează că liderul rus a acuzat că SUA dezvoltă noi astfel de arme și că țara sa va relua testele nucleare, în cazul în care și americanii vor face acest lucru.

  În esență, la împlinirea unui an de război, dictatorul rus a declarat că:

• În discursul de azi vom analiza situația complexă din Rusia. Voi discuta despre vremuri grele, pentru că urmează vremuri grele. Am făcut tot ce era posibil pentru a rezolva această problemă în mod pașnic, dar pe la spatele nostru se pregătea un scenariu foarte diferit. NATO și țările vestice antrenau soldați pentru viitorul teatru de război. Asta se întâmpla înainte de operațiunea specială.
• NATO s-a extins până la granițele noastre, tot mai multe trupe au fost masate la granițele noastre. Operațiunea a fost declanșată pentru a ne proteja oamenii și ținuturile istorice. Ei au început războiul, iar noi am folosit forța pentru a-l opri. Ar fi folosit chiar și Diavolul împotriva noastră. Statele occidentale au început acest război, noi am făcut tot ce ne-a stat în putință să îl oprim. Sevastopolul din Crimeea era următoarea țintă.
• Occidentul a început să facă Ucraina „anti-rusă” cu mult timp în urmă. Proiectul „anti-Rusia” înseamnă canalizarea agresiunii către est pentru a alimenta un război în Europa.
• Noi nu luptăm în Ucraina. Ucraina a devenit ostaticul celor din Vest. Au jefuit țara, iar sărăcia și diviziunile militare au crescut. Au transformat oamenii în carne de tun. Responsabilitatea este în totalitate a Vestului. Ucraina este o bază de antrenament pentru Vest.
• Este imposibil să învingi Rusia pe câmpul de luptă. Astfel vor intensifica atacurile cibernetice, lupta împotriva culturii noastre, a religiei, abuzează copiii și asta e ceva normal pentru Vest. Recunosc căsătoriile între persoane de același sex și li se pare normal. Să se uite în Biblie. Familia este compusă între un bărbat și o femeie.
• Avem un plan aprobat de a spori forța militară din 2023 până în 2025. Nivelul de pregătire al forțelor nucleare este de 91%. Trebuie să ajungem la acest nivel și pentru Armată, și pentru Marină.
• Vestul a început și o agresiune economică. Dar nu vor avea succes. Inițiatorii acestor pachete de sancțiuni se pedepsesc singuri. Au crescut prețurile în țările lor, au închis afaceri și le spun că rușii sunt de vină.
• La începutul lui februarie 2023, a fost o declarație NATO și o cerere către Rusia referitoare la armele strategice. Au cerut inspectarea bazelor noastre, dar ei nu ne permit să le inspectăm bazele lor. Vă atrag atenția că nu le vom permite astfel de inspecții ale obiectivelor noastre militare. Solicitările lor vor rămâne fără răspuns sau vor fi refuzate pe baze formale. SUA și NATO spun tot timpul că obiectivul lor este de a distruge strategic Rusia. Dacă e așa, de ce mai vor să vadă la obiectivele noastre strategice din industria nucleară?
• Ne-au cerut să devenim participanți la un acord privind armele nucleare. O astfel de punere a problemei este inutilă. Arsenal nuclear are și Marea Britanie, nu doar SUA. Un prim acord privind armele nucleare a fost încheiat între Rusia și SUA în 1991. Atunci, SUA și Rusia nu se considerau dușmani. Acordul în vigoare are o condiție importantă despre indivizibilitatea securității, dar SUA au ieșit din el.
• Noi nu ieșim din acordul nuclear. Pur și simplu, SUA și-au încetat participarea. Ne întrebăm ce pretenții au țări precum Franța și Marea Britanie și cum vom lua în considerare arsenalul lor strategic. Vorbim de potențialul de atac al NATO. Expiră termenul de valabilitate a facilităților nucleare, știm că SUA vor elabora noi arme nucleare. Avem aceste informații. Dacă SUA vor face teste nucleare, nici noi nu vom fi mai prejos, vom face și noi.

Citiți AICI, pe larg, discursul lui Vladimir Putin.

Publicitate

ZIUA DE 21 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 februarie în istoria noastră

1605 – Ștefan Bocskay este proclamat, în urma alegerii sale de către Dieta de la Miercurea Nirajului, principe al Transilvaniei.

Foto: Ștefan Bocskay (n.1557-d.1606), principe al Transilvaniei 1604-1606

“În Transilvania situația fu atât de instabilă, iar Ungaria se afla și ea sub jug nemțesc, până când Domnul l-a urnit din căpitănia sa orădeană pe Ștefan Bocskay, care i-a extirpat pe nemți din Transilvania /…/ Bocskay, cu ajutorul turcilor, i-a scos pe nemți și din Ungaria. Principe foarte bun, el făcu multe lucruri mari în chiar puțină vreme; a restabilit libertățile, atât lăuntrice, cât și din afară, ale Ungariei și Transilvaniei; a pus ca orașele haiducilor să fie bastioane ale unui mare teritoriu împotriva turcilor.” (János Kemeny, Memorii. Scrierea vieții sale, trad. Pap Francisc, Cluj-Napoca, 2002).

Ștefan Bocskay (în maghiară István Bocskay) s-a născut la 1 ianuarie 1557 la Cluj. În 1592 este numit comandant al cetății Oradea. În 1595, Bocskay, aliat al împăratului Rudolf II-lea, este numit locotenent general al armatei transilvănene care efectuează campania antiotomană din Muntenia, împreună cu voievozii români Mihai Viteazul și Ștefan Răzvan, sub comanda supremă a principelui Sigismund Báthory. Învinși la Târgoviște și Giurgiu, turcii sunt obligați să se retragă la sud de Dunăre.

În luna aprilie 1605, Ștefan Bocskay este ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. La 14 septembrie 1605, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay este unanim ales principe de către cele trei națiuni la Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman se concretizează în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al Ungariei.

„Numirea lui Ștefan Bocskay ca rege al Ungariei, importanța și fastul încoronării sale, la care a fost prezent marele vizir, reprezintă aspectul particular și limita superioară a sprijinului politic otoman. Totodată, prezența marelui vizir la încoronare sublinia faptul că, spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se acordă o importanță deosebită.” (Călin Felezeu , Statutul principatului Transilvaniei în raporturile cu Poarta Otomană (1541-1688), Cluj-Napoca , 1996).

Ștefan Bocskay încheie tratatul de pace de la Viana cu Rudolf al II-lea în 1606. Ulterior, mediază pacea de la Zsitvatorok, între habsburgi și otomani. La 29 decembrie 1606 Ștefan Bocskay încetează din viață, probabil otrăvit, la Cașovia (Kosiče).

1805 – S-a născut în localitatea Pănade, Comuna Valea Lungă, comitatul Târnava-Mică, filologul și lingvistul român Timotei Cipariu; (d. 3 septembrie 1887, Blaj).

Timotei Cipariu a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, istoric, teolog, pedagog și orientalist, lingvist, supranumit „părintele filologiei române”.

  A fost un revoluționar pașoptist, politician român care a luptat pentru drepturile românilor din Transilvania, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român,  poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

Este unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el:

„Organul luminărei” (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine,
Învățătorul poporului (1848), „Archivu pentru filologie și istorie” între 1867 și 1870 și în 1872 – prima revistă românească de filologie.

A  jucat un rol de prim-plan în Revoluţia de la 1848 din Transilvania; fiind unul dintre membrii fondatori al ASTREI (1861).

A colaborat la „Foaia pentru minte, inimă și literatură” din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra, membru al Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu vicepreședintele ei si  membru al Societății Germane de Orientalistică.

 1841 – S-a născut la Craiova Nicolae Quintescu, teolog, critic literar, filolog, orientalist şi traducător; membru titular al Academei Române din 1877, vicepreşedinte al acestui for (1884-1885; 1909-1912); (m. 12 august 1913).

A absolvit Colegiul Sf. Sava din București și în 1861 a plecat în Germania unde a obținut o diplomă în Filologie clasică de la Universitatea din Bonn și, în 1867, un Doctorat în Literatură de la Universitatea din Berlin. 

În același an, după întoarcerea acasă, a devenit profesor de Filologie clasică la Universitatea Iași, apoi s-a transferat la Universitatea din București, pensionându-se din acest post în 1902. În timp ce se afla la Iași, a fost membru al Junimii, contribuind la revista acesteia, Convorbiri Literare, dar a intrat în conflict cu ceilalți membri din cauza unor dezacorduri filologice.

1864 –  S-a născut la Reghin, prozatorul si  publicistul  român Virgil Onițiu;fiul magistratului Alexandru Onitiu si al Terezei (n. Catana). A decedat în data de  8/21 octombrie 1915, la Brașov.

Foto: Virgil ONITIU, (n.21 februarie la  1864, Reghin – m. 21 oct. 1915, Brasov)

După absolvirea Seminarului Teologic din Sibiu, a fost  ajutor de redactor la Telegraful roman si cancelist al Mitropoliei. 

Pleaca la Viena, pentru a urma Facultatea de Litere și  isi incheie studiile universitare la Budapesta. Ca student, activeaza in Soc. „Romania juna” si „Petru Maior”, si este redactor la revista Roza cu ghimpi (1888).

Functioneaza ca prof. de latina si romana la Brasov, i se incredinteaza conducerea scolilor romane centrale (1894-l915). Bun pedagog si organizator, a servit cu devotament invatamintul romanesc (initiative in directia modernizarii, studii si conferinte pedagogice, manuale didactice. Fondul Coresi etc.). Vicepresedinte al Soc. pentru Fond de Teatru Roman (1890), initiator al colectiei Biblioteca Centrala, vicepresedinte, apoi presedinte al sectiei literare a Astrei, membru al Casinei brasovene etc. Membru corespondent al Acad. Romane (1902). 

Debuteaza in revista ms Musa, a Seminarului din Sibiu, in care publica art. in spirit maiorescian. Nationalismul in literatura. Debut in voi., cu 101 istorioare morale (1891). Colaboreaza la Convorbiri literare, Drapelul, Familia, Foaia ilustrata. Gazeta Transilvaniei, Noua biblioteca romana. Romanul, Telegraful roman. Transilvania, Tribuna, Vatra.

Publica articole schite, nuvele, foiletoane (unele semnate Ile Borg), adunate in doua voi.: Clipe de repaus (1901, 1903), piesa intr-un act in sat la Tinguiesti (1912), un volum de studii si texte vechi (Din cele trecute vremi, 1912), comedia Pentru ochii lumii, dupa Labiche, studiul Straturi In poezia noastra populara. Reediteaza Tiganiada (1900) si da traduce din Jules Verne, Dostoievski, Tolstoi, publicate in Tribuna (1888-l895), cu pseudonimul Gil. Prelucreaza, din limba germana, istorisiri moralizatoare pentru tineret, iscalite „Un prieten al copiilor”.

A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică.

Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov.

A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a localului internatului.

A fost președintele societății „România Jună” din Viena.

A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român.

A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor.

În anul 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

1865 – S-a născut la Brăila ziaristul și prozatorul român Anton Bacalbașa, creatorul popularului personaj literar „Moș Teacă”; (d. 1 octombrie 1899, București)

Împreună cu Ion Luca Caragiale a editat prima serie (1893) a revistei umoristice „Moftul român”.

A făcut parte din mișcarea muncitorească, publicând de asemenea în ziare socialiste: Emanciparea, Literatorul, Mesagerul Brăilei, Dezrobirea, Democrație socială, Lumea nouă, etc., fiind ales în 1894 în Consiliul General al Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România.

1867 – Al doilea guvern Ion Ghica instalat la 15 iulie 1866 a demisionat. A fost un guvern de centru-dreapta, cu misiunea de a aplana conflictul cu Poarta, generat de instalarea dinastiei străine Hohenzollern şi obţinerea recunoaşterii ca domn a lui Carol I. De asemenea, acest cabinet a organizat primele alegeri pe baza noii legi electorale.

Ion Ghica, un liberal moderat, recunoscut pentru calităţile sale diplomatice,era una dintre personalităţile care se bucurau de o anumită încredere din partea autorităţilor de la Constantinopol, iar prezenţa sa în fruntea executivului român putea întări poziţia externă a ţării.

 Pe 8 octombrie 1866 s-a încheiat un acord prin care Sultanul îl recunoștea pe Principele Carol I   Domn ereditar al Principatelor Unite.

Totodată, statul român putea întreţine o armată de 30.000 oameni şi să bată o monedă specială cu condiţia ca aceasta să poate un semn particular al guvernului otoman. Totodată, este menţinut principul conform căruia Principatele nu puteau încheia direct cu o putere străină nici un tratat sau convenţie.

A doua zi, domnul Carol I, însoţit de o suită numeroasă, a plecat către Constantinopol. La întrunirea dintre cei doi, sultanul i-a înmânat firmanul prin care îl recunoştea ca domn al românilor.

Între 29 octombrie/1 noiembrie–3/5 noiembrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru Adunarea Deputaților, respectiv pentru Senat. Întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali și cuziști/separatiști) nu a obținut majoritatea, s-a creat o situație excepțională: deși nici una dintre grupări nu agrea guvernul, nici una nu era dispusă să-l răstoarne; în schimb l-au hărțuit prin interpelări și prin refuzul de a vota bugetul.

Căderea guvernului Ghica a fost antrenată de „Înţelegerea de la Concordia”, un program în 11 puncte încheiat între radicali, fracţionişti şi maişti, prin care se înţelegeau să se sprijine reciproc pentru constituirea unui guvern stabil întemeiat pe instituţii democratice şi adoptarea unor măsuri pentru modernizarea ţării precum reforma financiară, construirea de căi ferate, descentralizarea administrativă, independenţa magistraţilor, înfiinţarea de bănci agricole şi comerciale, îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţie, ş.a. De asemenea, documentul mai conţinea diferite măsuri administrative, fiind asemănător unui veritabil program de guvernare.

Pretextul noii majorităţi din Parlament pentru a trânti guvernul Ghica a fost împrumutul Oppenheim contractat de Ion Bălăceanu fără consimţământul definitiv al şefului statului şi a ministrului de Finanţe. Pe 21 februarie 1867, Corpurile leguitoare au dat un vot de neîncredere guvernului Ghica, acesta fiind nevoit să îşi depună mandatul.

 1887 –  S-a născut poeta simbolistă şi pictoriţa Claudia Millian-Minulescu, o artistă cu mari merite în promovarea relaţiilor culturale româno-franceze;  A fost soţia poetului Ion Minulescu ; (m. 1961).

Ion Minulescu și multiubita sa soție, Claudia Millian-Minulescu.

 1891-  Se formează un nou guvern liberal-conservator în România, care va fi prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu.

Ioan Emanoil Florescu (n. 7 august 1819, Râmnicu Vâlcea — d. 10 mai 1893, Paris) a fost un general și om politic român (între altele, prim-ministru al României în două guverne provizorii, pentru perioade scurte, între 17 aprilie și 6 mai 1876 și între 2 martie și 29 decembrie 1891).

  Astudiat la școala militară Saint-Cyr de la Paris. În războiul din Crimeea din 1854, a servit în armata rusă cu gradul de colonel. În cariera sa politică, Florescu a fost unul din conducătorii Partidului Conservator al boierilor.

A fost consilier militar atât al Domnului Alexandru Ioan Cuza, cât și a succesorului acestuia, Regele Carol I al României, Florescu fiind în același timp militarul care a avut o contributie importanta  in  construirea si modernizarea Armatei Române timp de optsprezece ani înainte de Războiul de independență

1904-  A murit Sava Henţia, pictor realist, grafician, muralist, ilustrator de carte şi profesor; participant la Războiul de independenţă (1877-1878), a pictat, ca un veritabil corespondent de război, numeroase scene de campanie (n. 1848).

 1907 – Intră în vigoare legea privind organizarea marinei comerciale din România.

1907 (8 februarie s.v.) – A izbucnit în satul Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare în toată țara, o mare răscoală țărănească. Cauzele sunt controversate, între acestea fiind anii cu recolte slabe (ex. 1899, 1904) sau faptul țărănimea se afla permanent în concurență cu marii proprietari de pământ. Marea majoritate a țărănimii nu a participat la revoltă, dar s-a vorbit despre indivizi ce nu erau muncitori agricoli dar care au participat activ la evenimente.

Foto: Faimosul tablou ”1907” creație a pictorului Octav Băncilă

Au fost mobilizați zeci de mii de țărani care, ca soldați, nu au susținut revolta, din contră. Răscoala a fost înfrântă iar reprimarea ei de către armată a provocat numeroși morți și răniți. După modul cum s-a extins și conform declarațiilor celor ce au luat parte la evenimente, socialiștii care aveau ca model revoluția petrecută în 1905 în Imperiul Rus, au avut un rol important în organizarea revoltei prin agitatori și propagandă (ex. ziarul Adevărul, pe atunci de factură socialistă, ziarul Dimineața, C. Mille, Dobrogeanu Gherea, Octav Băncilă, Cristian Rakovski, etc).

CITIȚI ȘI : https://cersipamantromanesc.wordpress.com rascoala-din-1907-minciuna-dintr-un-tablou-celebru-si-falsurile-din-cartile-comuniste-de-istorie.

 1914 – S-a născut juristul Vasile Gionea,  specialist în drept constituţional, dreptul muncii şi drept economic;a fost deputat PNŢCD (1990-1992); vicepreşedinte al Comisiei de redactare a Constituţiei României; preşedinte al Curţii Constituţionale a României (1992-1995) din 1933, membru de onoare al Academiei Române ; (m. 1999).

 A absolvit în 1936 cursurile Facultății de Drept, promovând în anul 1939 examenul de avocat definitiv, la care s­a clasificat pe primul loc dintre toți candidații din țară.

Între anii 1939–1942 a efectuat studii de doctorat în drept și științe economice la Universitatea din Cluj, promovate cu calificativul Magna cum laude, cu teza Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect). 

A lucrat ca avocat pledant la Brașov, apoi avocat al Băncii Naționale a României la Brașov. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. În anul 1949 a fost arestat. Din 1952 a obținut gradul didactic de conferențiar la Academia Comercială Cluj-Brașov, și din 1958 a devenit profesor. Propus de Consiliul universitar și Senatul universitar, dar, refuzând să se înscrie în PCR, postul i-a fost infirmat, rămânând numai cu calitatea de consilier la Banca Națională a României.

În 1989 a fost confirmat profesor universitar, fiind numit titularul catedrei de Drept constituțional și Istoria dreptului. A fost autorul a 11 volume din domeniul dreptului civil, comercial, dreptului muncii, dreptului constituțional și istoriei dreptului, dar a scris și literatură: Oameni pentru care mi-a bătut inima: Portrete și amintiri, Întâmplări din alte vremuri, Femei vestite din Antichitate și din Evul Mediu, Pași în deșert, Lungul drum al Golgotei (5 vol.).

1938 – Partidul legionar Totul pentru Țară s-a autodizolvat

Mișcarea Legionară a fost desființată de trei ori: în 1931 de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în 1932 de Guvernul Iorga–Argetoianu; în 1933 de către premierul liberal I.G. Duca.

Totul pentru Țară a fost un partid constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) și s-a format din elementele organizației dizolvate, conducătorul din umbră fiind Corneliu Zelea Codreanu.

În urma presiunilor politice, la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu a dispus autodizolvarea partidului Totul pentru Țară după care, în scurt timp a fost arestat și a fost asasinat la ordinul lui Carol al II-lea.

1941 – C.I.C. Brătianu, președintele PNL, a recomandat, printr–o scrisoare, generalului Antonescu să nu angajeze România exclusiv de partea Germaniei, ci să lase deschisă şi o altă posibilitate de orientare externă.

Foto: Constantin I.C. Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 – d. 5 mai 1950). Președinte al Partidului Național Liberal în perioada 1934-1947.

A decedat in inchisoarea comunistă de la Sighet.

„Nu putem face politică de aventură şi nu trebuie să construim pe o singură ipoteză. Rezultatul războiului este cel puţin îndoios.

România a putut să-şi menţină existenţa tocmai printr-un joc de basculă între marile puteri. Ea trebuie, pe cît posibil, să nu se angajeze prea mult, pentru a-şi menaja viitorul”.

1941 – O ordonanță a guvernului maghiar (nr. 1440/1941) a anulat reforma agrară românească din 1921, în Transilvania de N–E  ocupată de Ungaria horthystă prin Dictatul de la Viena .

S-au anulat, în același timp, și toate achizițiile făcute de români cu plată în perioada 1918–1940.

1944 – S-a născut la Salonta fotbalistul român de etnie maghiară, Lajos Sătmăreanu (numit și Ludovic Sătmăreanu).

A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970.

 1945 – S-a născut scriitoarea, jurnalista şi profesoara Ana Maria Sireteanu; a fost director al postului Radio România Cultural între anii 1996 şi 2002; (m. 2014).

1947 – Consiliul de Miniștri a hotărât proclamarea dictatorului comunist sovietic Iosif V.Stalin cetățean de onoare al României.

1948 – În perioada 21 – 23 februarie, Congresul de unificare a Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat în vederea  constituii unui  partid  unic (Partidul Muncitoresc Român),  desăvârşea evoluţia către instaurarea regimului monopartid, de tip totalitar, în România.

Secretar general al CC al PMR a fost ales comunistul  Gh. Gheorghiu-Dej.

1961-  S-a născut în municipiul Piatra Neamț, alpinistul și geologul român Constantin Lăcătușu.

 A fost primul român care a cucerit vârful Everest (8.848 m), la 17 mai 1995.

De asemenea, este singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente, completând lista lui Messner (lista Carstensz) în 8 ani și 166 zile.

Între realizările sale memorabile se numără cucerirea în iunie 1990 a muntelui Elbrus (5.642 m). Au urmat:
4 februarie 1995: Kilimanjaro (5.895 m) – ruta Marangu
17 mai 1995: Everest (8.848 m) – premieră românească, ruta Pasul de Nord – creasta nordică – creasta nord-estică. [2]
16 februarie 1996: Aconcagua (6.962 m) – ruta normală.
4 iunie 1997: McKinley (Denali) (6.194 m) – prima ascensiune a unei echipe românești, ruta West Butress.
25 aprilie 2000: Puncak Jaya (Piramida Carstensz) (4.884 m) – premieră românească, ruta Messner (creasta Estică).
10 decembrie 2001: Masivul Vinson (4.897 m) – ruta normală.

1972 – Este lansat romanul „Marele singuratic”, de Marin Preda.

1997 – Se adopta Legea nr. 35/1997 privind funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului din România, menită să protejeze drepturile şi libertăţile cetăţenilor de eventualele abuzuri venite din partea administraţiei publice, promulgată la 17 martie 1997.

2006-A decedat la Haifa, ăn Israel, Angelica Adelstein Rozeanu, una dintre cele mai mari jucătoare de tenis de masă din istoria acestui sport, prima din România care a cucerit un titlu mondial la această disciplină; (n. 15 octombrie 1921, București, România).

Angelica Adelstein-Rozeanu  deține și recordul de medalii de aur câștigate în proba individuală a CM, triumfând în 1950, 1951, 1952, 1953, 1954 și 1955.

În total, jucătoarea avut un palmares greu de egalat la Mondiale, obținând 17 medalii de aur, 5 de argint și 7 de bronz.

2016 – A murit compozitorul şi muzicologul Pascal Bentoiu, expert în muzica lui George Enescu; (n. 1927).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Eustatie și Sfântul Timotei; Inceputul Triodului

Sfantul Eustatie

A fost un aparator al Ortodoxiei. A aparat sfintele dogme la Sinodul intai Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins invatatura lui Arie. Impreuna cu ceilalti Sfinti Parinti, Eustatie a marturisit pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotriva cu Tatal si cu Sfantul Duh dupa dumnezeire (dupa fiinta lor dumnezeiasca).

Dupa moartea imparatului Constantin cel Mare, arienii au luat putere si au inceput sa-i prigoneasca pe crestini. Sfantul Eustatie a fost scos din scaun si surghiunit, mai intai in Tracia, apoi in Macedonia. Sfantul Eustatie a suferit mult si a trecut la cele vesnice in anul 345 dupa Hristos.

Sfântul Cuvios Timotei

A fost ucenic al Cuviosului Teoctist, staretul manastirii din muntele Olimpului, langa pustiul Simboli, in timpul imparatului Copronim (741-775). A trait multi ani in pustietati, nevoindu-se in post, infranare si rugaciuni. A primit darul de a tamadui bolnavii si de a scoate din oameni duhurile necurate. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti.

Inceputul Triodului – Pe 21 februarie 2021 intram in perioada Triodului. Triodul este atat o carte de cult, cat si ca o perioada liturgica a Anului bisericesc. Cand vorbim de cartea de cult, avem in vedere cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade.

Bibliografie (surse):

Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-leon-episcopul-cataniei;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md.;

Wikipedia; 

Mediafax.ro;

http://www.worldwideromania.com;

Rador.ro;

Cinemagia.ro.

Manipularea prin limbaj ca procedeu de menținere a puterii canonice a Patriarhiei Moscovei în Bisericile ortodoxe din Ucraina și R.Moldova

 

Recursul Patriarhiei Moscovei la etnolingvistică sau manipularea prin limbaj ca procedeu de menţinere a puterii canonice

Sub patriarhul Kiril, Patriarhia „multinaţională”, de fapt supranaţională şi astfel imperială prin (auto) definiţie a Moscovei şi a întregii Rusii, promovează o nouă politică etnolingvistică, scrie https://cubreacovblog.wordpress.com.

Dragostea Moscovei pentru ucraineni

Primul element pe care l-au remarcat observatorii vieţii bisericeşti din Rusia este că versiunii ruseşti a paginii oficiale de internet a Patriarhiei din preajma Kremlinului i s-a adăugat, în premieră absolută, versiunea în limba ucraineană. Această noutate nu reprezintă, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, o concesie generoasă făcută credincioşilor şi clericilor ucraineni care nutresc tendinţe de emancipare canonică de tutela Moscovei.

Dacă ar fi fost aşa, „multinaţionala” Biserică rusă ar fi acceptat şi versiuni ale site-ului său oficial în limbile bielorusă şi română. Despre limbile altor popoare din Federaţia Rusă convertite integral sau parţial la Ortodoxie nici nu are rost să vorbim, întrucât Patriarhia Moscovei promovează în raport cu ele, în cel mai rău caz, o politică lingvistică asimilaţionistă, iar în cel mai bun caz, una de aculturaţie, ca primă etapă a rusificării.

Înapoi la Rusia kieveană

Al doilea element ţine de conceptul „două limbi, un singur popor” lansat de patriarhul Kiril cu ocazia primei sale vizite la Kiev, la scurt timp după înscăunarea sa la Moscova. Acest concept presupune că ruşii şi ucrainenii, chiar dacă vorbesc două limbi diferite, dar intim şi puternic înrudite şi, în proporţie de 80 la sută, reciproc inteligibile, reprezintă o singură etnie, cu rădăcini comune în Rusia kieveană („Киевская Русь” în rusă şi „Київська Русь” în ucraineană).

Precum se ştie, manipularea prin limbaj precede manipularea socială. Şi dacă lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, imperiile se fac ele însele prin propriile lor cuvinte. La indicaţia patriarhului Kiril, titulatura „Biserica Ortodoxă Rusă” (Русская Православная Церковь) a încetat să mai fie tradusă în ucraineană ca şi mai înainte, corect, „Російська Православна Церква”, ci, într-un mod absolut ciudat, care sfidează regulile limbii ucrainene – „Руська Православна Церква”. Româneşte, ca să apelăm la un arhaism care îi desemna pe slavii răsăriteni, ar trebui să echivalăm această titulatură cu „Biserica Ortodoxă Ruscă”. Termenul „rusca/ruscă” a avut o largă circulaţie la românii intra şi extracarpatici, inclusiv în Basarabia, fiind fixat într-un şir întreg de toponime.

În ucraineana modernă şi literară, termenul „rus/rusă” sau „rusesc/rusească” se traduce invariabil şi exclusiv prin „російський/російська”. Mişcarea patriarhului a fost una subtilă, transformarea terminologică Російська/Руська vrând să arate că Patriarhia Moscovei nu este doar Biserica naţională a Federaţiei Ruse, ci şi, concomitent, a Ucrainei, ba chiar că ar fi a Ucrainei mai întâi şi abia apoi a Federaţiei Ruse, iar în subsidiar şi a Bielorusiei, adică a Rusiei Albe. Luate la un loc, Federaţia Rusă, Ucraina, Bielorusia, dar şi Republica Moldova, ar alcătui, în viziunea patriarhului Kiril, Lumea Rusă, având un singur popor şi vorbind câteva limbi înrudite, printre acestea fiind şi „moldoveneasca”.

Cu gândul tot la teritorii

Conceptele de „Русь” (Rusia Mare, Rusia Mică şi Rusia Albă), „Русский мир” – „Lumea Rusă” (Federaţia Rusă, Ucraina, Bielorusia şi Republica Moldova) sunt eufemisme pentru ceea ce Patriarhia Moscovei consideră a fi „teritoriu canonic rusesc”, ca şi pentru ceea ce, în partea europeană a fostei URSS, Kremlinul consideră a fi „vecinătatea apropiată”.

Totodată, aceste concepte sunt manipulatorii. Manipularea porneşte de la cuvintele cu care operează manipulatorii, fie că sunt factori ecleziastici sau politici, fie că sunt de la Moscova, de la Kiev sau de la Tiraspol.

Limba „moldovenească” de la Moscova

După cum arătam, Patriarhia Moscovei, atât de aprig angajată într-o absurdă competiţie canonică cu Patriarhia Română în Republica Moldova, nu acceptă şi o versiune românească a site-ului său oficial. Este potrivit să ne întrebăm: de ce oare? Răspunsul este simplu şi stă la vedere. Patriarhia Moscovei, al cărei supus este, între alţii, ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca, dar şi premierul Vladimir Filat şi interimarul Marian Lupu, este adepta teoriei „limbii moldoveneşti”, distincte de limba română şi a „etniei moldoveneşti”, distincte de etnia română. În plus, tributară încă panslavismului răsăritean, ea acceptă cu dificultate, ba chiar cu multă silă, alfabetul latin. Cu toate acestea, în ultimii doi ani am putut observa publicarea pe site-ul Patriarhiei Ruse a câtorva ştiri în versiune românească, cu specificarea: „Материал на: молдавском”, adică, material în limba moldovenească. Dacă ar fi indicat că respectivele materiale sunt în limba română, Patriarhia Moscovei şi-ar fi desfiinţat teoria privind aşa-zisele diferenţe etnice şi lingvistice dintre locuitorii băştinaşi ai României şi Republicii Moldova.

Câteva cuvinte despre Statutele bisericeşti

Ceea ce-i scapă însă patriarhului Kiril al Moscovei, este că subdiviziunea sa canonică din Republica Moldova, declară pentru evidente motive de conjunctură, că foloseşte în administraţie şi în cultul liturgic, LIMBA ROMÂNĂ.

Să nu se supere nimeni pentru sintagma „subdiviziune canonică”. Statutul Patriarhiei Moscovei o consfinţeşte în articolul său 2: „Bisericile Autonome şi Autoconduse, Exarhatele, circumscripţiile mitropolitane, eparhiile, instituţiile sinodale, protopopiatele, parohiile, mănăstirile, frăţiile, instituţiile de învăţământ teologic, misiunile, reprezentanţele şi aşezămintele care intră în Biserica Ortodoxă Rusă (numite în continuare „subdiviziuni canonice” (aici şi în continuare sublinierile ne aparţin – nota noastră)) alcătuiesc canonic Patriarhia Moscovei”.

Printre aceste „subdiviziuni canonice” este şi parohia „Sfântul Dumitru” din Chişinău al cărei foarte ataşat enoriaş este ambasadorul României la Chişinău Marius Lazurca, care dă un foarte prost şi molipsitor exemplu pentru protipendada de origine română de la noi. Acest soi de enoriaşi se simt confortabil în „subdiviziunea canonică” rusească, de vreme ce Patriarhia Moscovei se defineşte, în articolul 1 al Statutului său, astfel: „Biserica Ortodoxă Rusă este o Biserică multinaţională Autocefală Locală (…)”, ca, în articolul 3 al aceluiaşi Statut, să arate: „Jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse se întinde asupra persoanelor de credinţă ortodoxă care locuiesc pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse: în Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Azerbaidjan, Kazahstan, Kirghizia, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia, precum şi asupra ortodocşilor din alte ţări care aderă la ea benevol”.

Între altele fie spus, faptul că Republica Moldova este menţionată în Statutul Patriarhiei Moscovei ca „Moldova” pur şi simplu, şi nu cu denumirea ei oficială, demonstrează o dată în plus poftele expansioniste ale Bisericii Ruse asupra întregii Moldove istorice până la Carpaţi. Altminteri, hipercentralizata Patriarhie de lângă Kremlin ar fi indicat corect denumirea statului nostru, aşa cum o face în cazul tuturor celorlalte state trecute în lista sa „teritorial-canonică”.

Centralismul n-a murit, doar un pic a aţipit

Lectura articolelor din Statutul Patriarhiei Moscovei este cât se poate de utilă. Ea ne permite să înţelegem că „subdiviziunea canonică” condusă de mitropolitul Vladimir la Chişinău nu este decât o simplă „subdiviziune”, nicidecum o Biserică naţională locală. Să urmăm însă firul lecturii. Articolul 5 al respectivului Statut statuează: „Biserica Ortodoxă Rusă este înregistrată în calitate de persoană juridică în Federaţia ca organizaţie religioasă centralizată”. Asta-i bună de tot! După centralismul democratic proclamat de Lenin, iată că avem şi un „centralism religios” proclamat de patriarhul Kiril! Centralizarea este inclusiv lingvistică, nu doar administrativă. Oricât de „multinaţională” s-ar autodeclara pretenţios şi ipocrit, Patriarhia Moscovei nu tolerează în Sinodul său decât limba rusă.

Naţionalitatea şi limba română sub Patriarhia Moscovei

Cu tot centralismul religios impus de Moscova, după cum am arătat şi mai sus, „subdiviziunea canonică” de la Chişinău, recunoaşte oficial, cu jumătate de gură, ca să nu fie auzită în capitala Rusiei, că pe mica ei parcelă din „teritoriul canonic” al Bisericii Ortodoxe Ruse se vorbeşte limba română! Chiar aşa, limba română, fără nici un fel de ghilimele sau paranteze! Articolul 6 al „subdiviziunii canonice” ruseşti de la noi glăsuieşte: „În locaşurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Moldova serviciile divine se oficiază în limba română. În unele parohii – în limbile slavonă, ucraineană, găgăuză sau bulgară, în dependenţă de naţionalitatea şi doleanţele credincioşilor din respectiva parohie”.

Când recunoaşte, în răspăr cu centrul religios de la Moscova, că foloseşte limba română, „subdiviziunea canonică” recunoaşte că şi majoritatea covârşitoare a credincioşilor din parcela sa sunt de naţionalitate română. Logica juridică sănătoasă care transpare din articolul 6 al Statutului se sprijină pe legătura dintre limba de cult şi naţionalitatea credincioşilor, fie ei majoritari sau minoritari.

Articolul 6 denunţă şi răstoarnă toată propaganda făţarnică a Patriarhiei Ruse care se străduieşte să-şi justifice jurisdicţia peste ortodocşii de naţionalitate şi de limba română din Republica Moldova prin nişte numai de ea ştiute „diferenţe” dintre „limba moldovenească” şi limba română, dintre „etnia moldovenească” şi etnia română. Este chiar de mare mirare că Patriarhia Moscovei nu a intervenit până acum şi nu a luat măsurile de rigoare, după cum îi stă în nărav, ca articolul 6 al Statutului „subdiviziunii canonice” din Republica Moldova să fie adus în conformitate cu doctrina Patriarhiei Ruse despre români şi moldoveni.

Că Moscova îi consideră pe credincioşii ortodocşi „de naţionalitate moldovenească” drept mezini de pripas ai Lumii Ruse, este clar. Ceea ce nu este limpede deloc, este de unde şi până unde s-au luat credincioşii „de naţionalitate română” şi limba română, în general, în cuprinsul necuprinsei Lumi a celor trei Rusii. Este însă de prisos să ne punem această retorică întrebare. Că doar n-o fi fost tocmit articolul 6 din statutul „subdiviziunii canonice” locale a Bisericii Ruse doar pentru ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca.

Toamna Patriarhului rus pentru număratul bobocilor români

Chestiunea etnolingvistică, împletită cu cea teritorial-canonică, este una de mare preocupare pentru patriarhul Kiril. Guvernul condus de Vladimir Filat, colegul de jurisdicţie şi de parohie al ambasadorului Lazurca, ca şi „subdiviziunea canonică” în frunte cu mitropolitul Vladimir ne-au anunţat că aşteaptă vizita patriarhului rus în Republica Moldova între 9 şi 12 octombrie. Pregătirile sunt în toi. Episcopul Marchel Mihăiescu de Bălţi şi Făleşti (Patriarhia Moscovei), împreună cu fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova, Valeriu Pleşca, ca emisari ai mitropolitului Vladimir, au efectuat zilele acestea o vizită tocmai la Irkuţk, în Siberia Orientală, pentru a-l întâlni pe patriarhul Kiril, cu care să pună la punct detalii ale anunţatei vizite în Republica Moldova. Contrar unor ştiri apărute în presă, despre o posibilă contramandare a vizitei şi despre un presupus atac de cord suportat de către patriarhul Kiril, acesta este bine sănătos şi aproape permanent călător, în inspecţii, prin foarte centralizata sa patriarhie.

Jarul Patriarhului rus în capul Ţinutului Herţa

Ceea ce nu s-a ştiut până mai ieri, dar a transpirat deja din cercurile bisericeşti către presă, este că aceste pregătiri vizează „descălecarea patriarhală” nu doar în Republica Moldova, ci şi într-o altă zonă, tot în cuprinsul Moldovei istorice, mai exact în ţinutul Herţa din actuala regiune Cernăuţi incorporată Ucrainei.

Este vorba de mănăstirea Bănceni condusă de preotul Mihail Jar, un cleric de origine română şi un înflăcărat adept al jurisdicţiei moscovite peste români. Raionul Herţa este un ţinut curat românesc, etnicii români constituind peste 95% din populaţie. Aceşti români, populând compact regiunea, sunt aproape sută la sută pe stil nou, o excepţie în tot cuprinsul „Lumii Ruse”.

Mănăstirea de la Bănceni este însă singura „subdiviziune canonică” de stil vechi implantată în interiorul ţinutului Herţa. Dorinţa preotului Mihail Jar, ca şi intenţia patriarhului Kiril, este de a transforma mănăstirea de la Bănceni în stavropighie patriarhală, adică într-un avanpost canonic moscovit, subordonat direct Patriarhului întregii Rusii, la doar câţiva kilometri de actuala frontieră cu România. Astfel, Biserica Rusă vrea să mai împlânte un ţăruş „canonic” (patriarhul Kiril consideră că tot ceea ce este rusesc pe pământul Moldovei istorice este „foarte canonic”, după cum tot ceea ce este românesc este cât se poate de „necanonic”).

Stavropighia patriarhală rusă de stil vechi înfiptă în inima ţinutului Herţa este gândită la Moscova şi ca un fel de bornă de hotar a „teritoriului canonic” al ceea ce patriarhul Kiril numeşte „Sfânta Rusie”. Este vorba despre o sfidare şi despre un avertisment adresate Bisericii Ortodoxe Române din trupul viu al căreia Patriarhia Moscovei a muşcat şi a înghiţit dintr-o înfulecare hălci mari şi grase: Basarabia întreagă, sfârtecată la rândul ei în trei, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.

Pentru că hălcile româneşti îi mai produc „Sfintei Rusii” indigestie, s-a decis „rumegarea” cu metodă şi sistem a respectivelor bucăţi (sau bucate?), deosebit de hrănitoare pentru flămândul pântece imperial. Că stavropighia de la Bănceni are menirea unui focar de răspândire a limbii ruse, nu încape nici o îndoială, această mănăstire fiind singura din ţinutul Herţa în care paralelismul lingvistic româno-rus a fost deja impus.

Sursele noastre bisericeşti susţin că pe românii din Herţa îi va podidi nu doar bucuria de a-i închina mănăstirea Bănceni patriarhului Kiril, ci şi de a-i primi, ca oaspeţi aleşi şi pe premierul rus Vladimir Putin, împreună cu preşedintele ucrainean Victor Ianukovici. Nu punem mâna în foc că va fi anume aşa, dar tot am da puţin crezământ surselor noastre bine informate, aflând că preotul Mihail Jar este duhovnicul preşedintelui Ianukovici.

Tot imperiul cu Biserica şi drăcoveniile lui

Este naiv să credem că în octombrie „multinaţionalul” patriarh rus Kiril va sluji la Chişinău în limba română. Sau la Băncenii din românescul nostru ţinut Herţa. Şi nici nu-şi va citi discursurile în limba română, aşa cum a făcut-o fostul Papă polonez Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, când a sărutat pământul strămoşilor noştri şi a omagiat Ortodoxia de limbă latină.

Este la fel de naiv să credem că marele şi duhovnicescul părinte moscovit al ambasadorului Lazurca va dispune încropirea unei versiuni în limba română a paginii de internet a patriarhiei sale „multinaţionale” şi „multilingve”.

Patriarhia Moscovei, de la care duhneşte rău a imperialism ţarist şi sovietic, se căzneşte să clădească o Lume Rusă nu de dragul românilor sau a limbii române, cu geniul şi frumuseţile ei. Văzându-i vorbele şi faptele de până acum, putem fi siguri că una dintre principalele idei, obsesivă şi atât de păgână, din capul patriarhului Kiril este cea imperială rusă. Iar imperiul rus a avut şi are tendinţa uniformizării, adică a rusificării. Dacă nu forţate ca înainte, silenţioase.

Astăzi Moscova nu mai dă năvală peste noi, nici în Basarabia şi nici în Herţa, cu tancurile. Ea vine cu buze mieroase, cu tămâie şi cu agheasmă. Dacă ocupaţia cu tancurile sau alte drăcovenii nu mai merge, merge ocupaţia cu patrafirul şi omoforul. Iar Patriarhia Moscovei are omofor larg, încât chiar câteva planete sunt prea puţine ca să încapă sub el.

Post-scriptum: La doar o zi de la postarea materialului pe internet, presupunerile noastre s-au confirmat. Patriarhia Moscovei şi-a lansat „versiunea moldovenească” a site-ului său. Faptul se datorează existenţei unui proiect al Bisericii Ruse, care ne anunţă: „În data de 1 octombrie 2009 a fost deschisă noua versiune a portalului. În data de 19 iunie 2010 a început să activeze versiunea ucraineană a sitului, iar din data de 7 septembrie 2011 a fost deschisă în mod oficial versiunea moldovenească”. Adresa site-ului este: http://www.patriarchia.ru/md/. Serviciul de presă al „subdiviziunii canonice” ruse din Republica Moldova se laudă şi se bucură, aducându-ne la cunoştinţă că „recent în reţeaua internet a apărut versiunea în limba de stat pentru site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei”. Patriarhia Moscovei şi oamenii săi din „subdiviziune” se tem de sintagma „limba română” ca dracul de tămâie.