Prof.universitar dr. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române și membru de frunte al Francmasoneriei din țara noastră, a murit
Vicepreședintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu, a încetat din viață în ziua de 6 februarie 2023, la spitalul Floreasca din București, după o luptă cu cancerul, transmite https://adevarul.ro.
Emil Răzvan Theodorescu (n. 22 mai 1939, București – d. 6 februarie 2023, București) a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993).
Într-un comunicat de presă al „Marii Loje Naționale Române”, citat de CorectNews, se spune :
„COMUNICAT DE PRESĂ
O mare Personalitate a plecat la Orientul Etern
Plângem cu imensă durere și emoție plecarea la Orientul Etern a Prea Iubitului nostru Frate Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan THEODORESCU, Vice-Președinte al Academiei Române, fost Ministru al Culturii și Director al Televiziunii Române.Cu mulți ani în urmă, Prea Iubitul nostru Frate Răzvan THEODORESCU a intrat ca membru eminent în străvechea noastră Obediență masonică.
Locotenent Mare Comandor din 2008, Suveran Mare Comandor de Onoare din 2012, Acad. Răzvan THEODORESCU a reprezentat, asemenea elitei intelectualității românești din secolul XIX, atașamentul de nezdruncinat al marilor intelectuali români Franc-masoni pentru credința în Dumnezeu, Patrie și lupta neobosită pentru propășirea Poporului Român.
Imensă personalitate, om de cultură, scriitor, filosof, Acad. Răzvan THEODORESCU a luptat neobosit pe toate meridianele lumii pentru a reprezenta în mod strălucit Națiunea Română. Asemenea marelui filosof francez Ernest Renan, și Răzvan THEODORESCU considera că naționalismul înseamnă iubirea Trecutului Patriei, credința în Prezentul și în Viitorul acesteia.
L-am cunoscut personal în urmă cu peste 20 de ani și o extraordinară legătură sufletească de frăție intelectuală și spirituală a fost cea care ne-a unit și ne-a întărit afecțiunea reciprocă.
Multe voci autorizate vor face elogiul acestui mare patriot și om de suflet, dar pentru Frații și Surorile care au împărtășit cu el străvechiul ideal al Francmasoneriei – Zidari speculativi – el va rămâne pentru totdeauna în mintea și în inima noastră ca o luminoasă figură! Acolo Sus, alături de Marele Arhitect al Universului – DUMNEZEU, Prea Iubite Suveran Mare Comandor Răzvan THEODORESCU, sufletul tău să se odihnească în pace și să vegheze asupra familiei tale și a poporului român!
General Bg. (r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Suveran Mare Comandor Mare Maestru
Marea Lojă Națională ROMÂNĂ 1880 (M.L.N.R. 1880)”
Biografie
Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.
A fost membru corespondent al Academiei Române din 12 noiembrie 1993, apoi, din 24 noiembrie 2000, membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române (din 2012), iar din 20 aprilie 2018, vicepreşedinte al Academiei Române.
Membru supleant (1967-1980) şi titular (din 1980) al Comitetului Internaţional de Istoria Artei (CINA); preşedinte al Comitetului Naţional de Istoria Artei (1980-1994); membru corespondent al Societăţii de Arheologie din Atena (din 1990); membru de onoare (din 1996) şi titular (din 2000) al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, iar în 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România; membru de onoare al Societăţii Academice din România (din 1997); membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere; membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006); membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei (din 2006); Ambasador Naţional al programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor” (din 2009) ş.a.
Distins cu Premiul „Bernier” al Institutului Franţei (1969), Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1976), Premiul revistei „Flacăra” (1987), Premiul „Herder” al Universităţii din Viena (1993), Premiul „Nicolae Iorga” al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999).
Alte distincţii: Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al „Crucii Căzăceşti cu spade” – Ucraina (2004); Ordinul „Crucea Sf. Apostol Andrei” (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt – Ierusalim (2004); Medalia „A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului” – Rusia (2004).
În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul „Galei România – UNESCO” (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO.
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (1998), al Universităţii de Arte din Cluj-Napoca (din 2001), al Universităţii de Vest din Timişoara (din 2002), al Universităţii din Craiova (din 2002), al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava (din 2004), al Universităţii „Ovidiu” din Constanţa (din 2006), al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (din 2008), al Universităţii „Valahia” din Târgovişte (din 2009), al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (din 2010), al Universităţii „Danubius” din Galaţi (din 2010), potrivit site-ului http://www.unarte.org.
A fost directorul general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între anii 2000-2004.S-a numărat printre prestigioşii consultanţi ştiinţifici ai uneia dintre cele mai longevive emisiuni ale Televiziunii Române, „Teleenciclopedia”.
A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.
La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
În 24 octombrie 2019, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat hotărârea prin care academicianului Răzvan Theodorescu i se conferea titlul de Cetăţean de onoare al Capitalei.
La 4 mai 2022, reputatul om de cultură a fost reales vicepreşedinte al Academiei Române, la Adunarea Generală a acestui for.
7 comentarii »
Lasă un răspuns
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
În afara înșiruirii de titluri, care-i sunt marile priorități „științifice” pentru care le-a primit? https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/2023/02/07/s-a-destramat-ceata/
ApreciazăApreciază
Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.
Mănăstirea Dragomirna (1965)
Mănăstirea Bistrița (1966)
Biserica Stavropoleos (1967)
Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)
https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/video-razvan-theodorescu-academician-monarhia-878332.html
https://revistatango.ro/celebritati/interviuri/academicianul-razvan-theodorescu-sfarsitul-apocaliptic-al-umanitatii-este-o-credinta-milenara-6781.html
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1173701-razvan-theodorescu-informator-securitatii.htm
ApreciazăApreciază
Nimic din acele cărți nu explică_colecția de titluri academice și de alte naturi. Explicația este în ultimul link pe care l-ați menționat. Atât.
ApreciazăApreciază
Credeți că Securitatea are atâta forță încât să impună o persoană, fie ea si un informator de elită, sa se afirme ca membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere sau ca membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006), membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei de Nord(din 2006), Ambasador Naţional al programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor” (din 2009) ş.a.
Credeți că o nulitate poate ajunge să fie distinsă cu Premiul „Bernier” al Institutului Franţei (1969) ,Premiul „Herder” al Universităţii din Viena (1993),sau cu Premiul „Nicolae Iorga” al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999), pentru că așea doresc tovarășii securiști?.
Ar putea un informator al securității să fie sprijinit astfel incât să ajungă să fie distins cu titlurle de Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al „Crucii Căzăceşti cu spade” – Ucraina (2004); Ordinul „Crucea Sf. Apostol Andrei” (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt – Ierusalim (2004); Medalia „A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului” – Rusia (2004).
În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul „Galei România – UNESCO” (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO. I-ți citit vreo lucrare ca să vă puteți da cu părerea în privința valorii operei sale ?
ApreciazăApreciază
Ah, sunteți într-o gravă eroare. Ați uitat-o pe leana, chiar și modestul ceașcă avea câteva de-astea.
În loc să continuați a-mi înșira titluri, încercați să-mi explicați noul, revoluționarul (ce termen am nimerit 😀), creația din ceea ce a scris. Poate a cercetat? Înțeleg prin asta, căutarea noului.
De altfel, v-ați mai exprimat anterior, în comentarii, admirația pentru forul academic suprem. Luați la întâmplare trei-patru din vârf și uitați-vă nițel prin dosarele lor. Sunt sigur că veți găsi multe asemănări cu cețosul decedat.
Să știți că nu citisem și n-am căutat confirmarea pe care mi-ați oferit-o dvs. prin link-ul hotnews. Având în vedere prieteșugul cu Ilici (datele) și evoluția din ’90, cărei aripi a secu că-i aparținea?😀
ApreciazăApreciază
Comparația cu Ceaușeștii nu rezistă. Aia beneficiau de relațiile protocolare care funcționează între state , în nici un caz nu de sprijinul Securității in astfel de probleme.Ce nevoie avea Ceaușescu să beneficieze de aportul Securității ca să primească decorații de la regina Angliei? O fi ajutat-o Secu pe Lenuța să obțină (potrivit Who’s Who in Science şi The International Who’s Who, Londra)titlurile de mai jos?
Aşadar, cruciţi-vă!
Iată “patalamalele” şi “onorurile” primite de Elena Ceauşescu de la instituţii de ştiinţă prestigioase ale lumii: membru de onoare al Societăţii Internaţionale de Chimie Industrială, Franţa 1970; membru activ al Academiei de știinţe din New York, 1973; membru de onoare al Institutului American al Chimiştilor (A.I.C.), 1973; membru de onoare al Societăţii de Ştiinţă a Polimerilor, Japonia, 1975; membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din statul Illinois, SUA 1978; membru (fellow) al Institului Regal de Chimie din Londra, 1978; Profesor Honoris Causa al Institutului Politehnic al Londrei Centrale, 1978; membru titular şi membru al Comitetului de Onoare al Academiei Europene de {tiinţe, Arte şi Litere, 1981. Şi acestea sunt doar câteva selectate. La categoria ordine şi medalii româneşti şi străine: medalia de aur “Marie Curie” şi medalia de aur jubiliară a Institutului de relaţii internaţionale din Roma (1980); insigna de aur a Academiei Europene de știinţe, Arte şi Litere (1981). În ce priveşte invenţiile: procedeu şi instalaţie pentru obţinerea polimerilor (1962); procedeu pentru polimerizarea izoprenului diluat (1964) şi multe alte invenţii (nu le mai trecem din lipsă de spaţiu – n. red.) datate 1965, 1969, 1970, 1971, 1972, 1978, 1079, 1980, 1981, până la Revoluţie. Lucrările sale de cercetare în domeniul chimiei au fost publicate la edituri prestigioase din Occident, inclusiv de la Moscova.
În anul 1984 ele ajung să fie traduse şi în SUA: “Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”. De asemenea, este trecută în The International Who’s Who, Londra, Europa Publications Limited pe anii 1979-1980 şi 1980-1981, dar şi în Who’s Who in Science in Europe, Guernsey, Francis Hodgson (1978).
Ca om de ştiinţă, ”tovarăşa” este prezentată ca desfăşurând cercetări fundamentale în domeniul sintezei compuşilor macromoleculari, în special al elastomerilor. Preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Doctor în chimie cu teza de doctorat “Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”. Membru al Academiei RSR din 1974. “Ca preşedinte al Consiliului Naţional pentru {tiinţă şi Tehnologie organizează şi îndrumă institutele de ştiinţă, peste 200 de unităţi din reţeaua de cercetare a ţării. Conduce şi coordonează direct activitatea de cercetare şi dezvoltare în domeniul chimiei şi de introducere a tehnologiilor moderne în industria chimică. Director al Institutului Central de Chimie (1970-1980), preşedinte al Consiliului {tiinţific al Institutului Central de Chimie din 1980”, se arată într-una din enciclopediile ştiinţifice româneşti. Iată şi a doua serie de titluri şi premii internaţionale: membru de onoare al Colegiului chimiştilor şi inginerilor chimişti din Costa Rica, 1973; membru de onoare al Consiliului Universitar şi al Consiliului de Conducere al Universităţii Centrale din Ecuador, 1973; membru de onoare al Institutului Ecuadorian de {tiinţe Naturale (1973); membru de onoare al {colii de {tiinţă a Informaticii din cadrul Universităţii Centrale din Ecuador (1973); profesor onorific al Universităţii Naţionale de Inginerie din Lima, 1973; Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires, 1974; Doctor Honoris Causa al Universităţii de Sud – Bahia Blanca, Argentina, 1974; Doctor Honoris Causa al Universităţii Feminine din Manilla, Filipine, 1975; membru de onoare al Societăţii de Chimie din Mexic, 1975; Doctor Honoris Causa al Universităţii din Yucatan, Mexic, 1975; Doctor Honoris Causa în {tiinţe al Universităţii din Teheran, 1975; membru corespondent al Academiei din Atena, 1976; membru de onoare al Academiei de Arte şi {tiinţe din Ghana, 1977; distinsă cu placheta de argint a Facultăţii de știinţe din Kuweit, 1976; membru asociat al Institutului Egiptului, 1977.
Părerea mea, și nu doar a mea, e că lucrările ei erau scrise de mari specialiști si că au fost distinse pe merit.
Meritul era al adevăraților autori si nu al ei, care era o jalnică impostoare…
Cât despre Răzvan Teodorescu, trebuie știut că în 1959, student fiind a fost exmatriculat din universitate pentru atitudini antisovietice, pentru crearea de grup spiritualist, în total14 capete de acuzare. Se punea problema arestarii lui si a întregului grup al celor de la Filologie. A fost exmatriculat. Mai tarziu a aflat ca acela care l-a salvat de arestare era presedintele UASCR, Ion Iliescu.
Afost exmatriculat și a plecat muncitor necalificat și abia la trei ani dupa ce a fost reintegrat a aflat de rolul lui Ion Iliescu.
În concluzie, dacă avem ceva de reproșat răposatului Răzvan Teodorescu este rolul pe care l-a avut după Revoluție ca stâlp al regimului FSN-ist. Oricum, asta nu a avut nici o legătură cu opera lui si cu capacitățile sale intelectuale și științifice.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
ApreciazăApreciază
Un ticălos mai puțin și o pîine-n plus!
ApreciazăApreciază