Moscow Times: Investigatorul principal pentru Rusia al grupului Bellingcat a fost forțat să părăsească Viena după ce el însuși a devenit o țintă a serviciilor secrete moscovite

Bellingcat este un grup internațional independent de cercetători, anchetatori și jurnaliști cetățeni care utilizează investigații open source și rețele sociale pentru a investiga o varietate de subiecte – de la baronii mexicani ai drogurilor și crimele împotriva umanității, până la urmărirea utilizării armelor chimice și a conflictelor din întreaga lume.

Cu personal și colaboratori în peste 20 de țări din întreaga lume, acesta operează într-un domeniu unic în care tehnologia avansată, cercetarea criminalistică, jurnalismul, investigațiile, transparența și responsabilitatea se unesc.

Numele Bellingcat derivă din cuvintele engleze pisică și clopot, care fac trimitere la o fabulă medievală despre șoareci care discută cum să facă o pisică inofensivă. Un șoarece sugerează să se prindă un clopoțel în jurul gâtului pisicii, făcându-o incapabilă să se miște fără să fie auzită. Toți șoarecii a susținut ideea, dar niciunul nu au fost dispus să o facă.

Omul care îi vânează pe asasinii lui Putin se teme să se întoarcă în Austria: „Sunt mai mulți agenți ruși decât polițiști”.

Foto: Christo Grozev de la Bellingcat

Jurnalistul de investigații bulgar Christo Grozev, investigatorul principal pentru Rusia al grupului Bellingcat afirmă că este nevoit să se mute din Austria pentru că el însuși a devenit o țintă a serviciilor secrete ruse în această țară, relatează The Moscow Times.

El a făcut publice multe din atrocitățile de război ale Rusiei în Ucraina și crimele de stat ale Kremlinului.

Într-un interviu acordat cotidianului vienez Falter, Grozev a declarat că:

„Suspectez că în oraș există mai mulți agenți, informatori și acoliți ai rușilor decât polițiști”, a afirmat el cu privire la capitala austriacă.

De asemenea, el a mai spus că a fost nevoit să își anuleze întoarcerea în Austria, după ce mai multe surse ale sale din comunitatea de informații i-au spus că ar fi în pericol dacă face acest lucru. În prezent el se află într-o vizită în Statele Unite.

Jurnalistul bulgar a locuit de aproape 20 de ani la Viena, unde beneficia de protecţia serviciilor de securitate austriece.

Investigațiile de anvergură la care a participat Christo Grozev

În calitate de investigator principal pentru Rusia, Grozev a jucat un rol esențial în anchetele despre presupusa implicare a serviciilor secrete ruse în otrăvirea în Marea Britanie a fostului spion rus Serghei Skripal şi a opozantului rus Alexei Navalnîi în timpul unui zbor în Siberia.

El a participat, de asemenea, la investigaţiile care au identificat doi militari ruşi care ar fi avut legătura cu doborârea în 2014 a unui avion al Malaysia Airlines în estul Ucrainei, în care au murit 298 de persoane.

În luna noiembrie a anului trecut Igor Ghirkin, fostul comandant al separatiștilor pro-ruși din Donbas, a fost condamnat la închisoare pe viață în Olanda pentru rolul său în doborârea avionului. Alături de acesta au mai fost condamnați un fost agent de informații rus și un alt lider al separatiștilor din estul Ucrainei.

Este puțin probabil ca vreunul dintre ei să fie vreodată extrădat de Rusia justiției olandeze.

Jurnalistul bulgar a fost dat în urmărire de Rusia în timp ce locuia în Austria

Grozev a fost dat în urmărire de Rusia în data de 26 decembrie a anului trecut, o măsură despre care afirmă că Moscova nu a justificat-o în vreun fel.

„Încă nu am nicio informaţie cu privire la motivul pentru care sunt căutat, iar singura explicaţie vine de la agenţia de presă de stat RIA Novosti, care susţine că aş fi răspândit ştiri false despre armata rusă”, a declarat el într-un interviu acordat la începutul acestui an.

Însă, el a afirmat că a fost inclus probabil pe lista neagră a Kremlinului după ce în una din recentele anchetele sale recente i-a identificat pe cei 33 de militari ruşi care ghidează rachetele lansate împotriva unor ținte civile din Ucraina.

Autoritățile ruse au interzis site-ul de investigații Bellingcat la jumătatea lunii iulie, măsură ironizată de fondatorul său la momentul respectiv din moment ce el nu are niciun fel de prezență juridică sau financiară în Rusia.

„În acest caz, problema protecţiei mele depăşeşte interesul meu personal, pentru că, pentru prima oară, o lege destinată cetăţenilor ruşi se aplică cetăţenilor din alte ţări, în special celor din Uniunea Europeană. Aceasta ar fi fără precedent şi ar reprezenta o mare ameninţare pentru toţi jurnaliştii”, a adăugat el.

În cadrul aceluiași interviu el a denunțat și infiltrarea agențiilor de informații ruse în Bulgaria.

„Este periculos pentru mine să merg pe jos prin Plovdivul meu natal (al doilea oraş ca mărime din Bulgaria) sau să mă plimb pe malul mării. Sunt mai relaxat cu familia mea în ţara în care mă aflu”, afirma el la momentul respectiv.

Publicitate

ȘEFUL DIPLOMAȚIEI RUSE, Serghei Lavrov, reacționează la summitul UE-Ucraina și acuză Occidentul că face totul „pentru ca Rusia să înceteze să mai existe ca putere”

Foto: Serghei Lavrov

Publicația https://www.national.ro relatează că în timp ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a sosit la Kiev pentru un summit UE-Ucraina, Moscova a acuzat Europa că încearcă să anihileze Rusia și a comparat-o cu naziștii.Ursula von der Leyen a asigurat Ucraina de sprijinul deplin al UE la sosirea sa la Kiev, joi, însoțită de comisarii săi, în ajunul summitului UE-Ucraina programat pentru vineri în capitala ucraineană, la care va participa și președintele Consiliului European, Charles Michel.

„Nu este aceasta nazism, rasism?”

Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov a profitat de un interviu la televiziunea rusă pentru a lansa o diatribă, acuzându-i pe europeni că vor să pună capăt „chestiunii rusești”, arătând-o cu degetul pe Ursula von der Leyen.

Ea „a spus că rezultatul războiului trebuie să fie înfrângerea Rusiei (…) astfel încât să nu se mai ridice timp de zeci de ani”, a răbufnit șeful diplomației lui Putin rus într-un interviu televizat. „Nu este acesta rasism, nazism și o încercare de a rezolva problema rusă?”, a spus el, comparând situația cu „soluția finală a problemei evreiești” – Holocaustul orchestrat de naziști.

Lavrov a mai spus că Occidentul nu folosește „camere de gazare”, dar că face totul „pentru ca Rusia să înceteze să mai existe ca putere”.

Președintele Vladimir Putin a fost primul care a acuzat Ucraina de nazism și Occidentul de complicitate pentru a-și justifica invazia în urmă cu aproape un an.

Moscova spune că vrea să-și „denazifice” vecinul, înscriindu-și ofensiva în moștenirea victoriei sovietice asupra naziștilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

Joi, Putin va conduce ceremonii solemne pentru a marca cea de-a 80-a aniversare a victoriei sovietice în bătălia de la Stalingrad.

Sprijinul occidental, „o escaladare”

În plus, Lavrov a descris din nou sprijinul militar occidental pentru Ucraina ca fiind „escaladare”, în special dacă sunt livrate arme cu rază de acțiune mai lungă.

Ucraina cere rachete de înaltă precizie cu o rază de acțiune de peste 100 de kilometri pentru a distruge liniile de aprovizionare rusești și pentru a depăși deficitul de forță de muncă și de arme.

Până în prezent, Occidentul a refuzat, de teamă să nu provoace o nouă escaladare rusă. Cu toate acestea, președintele american Joe Biden a declarat marți că va discuta cu Zelenski.

După multe tergiversări, europenii și americanii au dat undă verde în această lună livrărilor de tancuri grele moderne, chiar dacă numărul acestora rămâne sub ceea ce cere Kievul.

VASILE LUCACIU, preotul trimis după gratii pentru că a luptat pentru sfânta libertate a românilor din Transilvania

Vasile Lucaciu a fost una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada imperiului Austro-Ungar, și un militant pentru drepturile românilor din Transilvania, scrie https://anonimus.ro.

Vasile Lucaciu s-a născut pe 21 ianuarie 1852, în satul şi comuna Apa, comitatul Sătmar, aflat la acea vreme în Imperiul Austriac.

Între anii 1858-1862 a urmat patru clase primare în oraşul Baia Mare, frecventând încă doi ani şcoala la Ungvar şi Oradea. Neavând bani pentru această călătorie, mutarea la Oradea părea imposibilă. Dar Vasile Lucaciu a pornit pe jos spre Oradea, mâncând pâine goală şi dormind în clăi de fân găsite în drum sau chiar sub cerul liber.

A întrerupt cursurile pentru a se înrola ca voluntar în Armata austro-ungară, însă a constatat că făcuse o alegere greşită. Disperat, a apelat la tatăl său pentru a-l scoate din armată, ceea ce acesta a reuşit, însă cu mari eforturi financiare.

Între anii 1868-1870 a revenit la şcoală, urmând cursurile Institutului «Sfântul Atanasie» din Roma, iar în anul 1870 a obţinut titlul de doctor, cu «Magna cum laude», în filozofie şi teologie. La vârsta de 22 de ani a revenit în țară.

«Gazeta Transilvaniei», «Foaia Poporului» şi «Tribuna». În acelaşi timp, a intrat în legătură cu conducătorii românilor din Transilvania, dr. Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Aurel Suciu şi Teodor Mihali.

După cei trei ani petrecuţi ca preot la Sâncraiu, Vasile Lucaciu a fost numit profesor de religie la gimnaziul de stat din Satu Mare. Aacolo a desfăşurat o activitate intensă, începând cu insistenţă să ceară introducerea limbii române în gimnazii şi licee. A făcut în acest sens numeroase intervenţii la guvernul maghiar şi a scris o serie de articole în ziarele româneşti care apăreau la Braşov, Arad, Sibiu şi Blaj.

Efectul obţinut a fost total opus. În loc să să obţină ceea ce şi-a dorit, şi-a atras ura colegilor maghiari şi a autorităţilor statului ungar. Dar legea în vigoare în acea perioadă spunea că profesorii sunt inamovibili. Astfel, oricâte obstacole administrative i se puneau, pe cale legală Vasile Lucaciu nu putea fi înlăturat din şcoală.

Totuşi, eforturile pentru înlăturarea sa au continuat. Pentru a-l scoate din liceul sătmărean şi a-l îndepărta de zonele locuite de români, ministrul Instrucţiunii Trefort Agoston i-a propus postul de secretar general al ministerului. Însă pentru a ocupa această funcţie, trebuia să se mute din Transilvania în Ungaria propriu-zisă.

Realizând capcana în care era atras, Vasile Lucaciu a refuzat categoric postul propus, spunând: „Guvernul nu are atâtea milioane, pentru cari eu să decid să părăsesc poporul român şi să mă înstreinez de neamul meu”.

Într-un final, episcopul Ioan Szabo de Gherla l-a convins să părăsească Satu Mare. Vasile Lucaciu fusese convins că dintr-o poziţie de la minister va putea să facă mai mult pentru români decât de la gimnaziul din Satu Mare.

Lucaciu a acceptat propunerea. Însă a fost numit până la urmă nu secretar general al ministerului Instrucţiunii, ci profesor la Losoncz, în Ungaria. Timp de un an şi-a făcut datoria acolo. Văzând că nu se mai întâmplă nimic, a demisionat şi, fără a mai aştepta răspunsul ministerului, a plecat direct la Gherla.

Leul din Şişeşti

Ajuns la Gherla, a cerut episcopului Ioan Szabo o slujbă ca preot, chiar şi în cea mai săracă parohie, cu singura condiţie ca aceasta să fie românească.

Din anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală sfințită la 15 august 1890, dedicată unirii tuturor românilor. ,,…În Sufletul meu se combină una sfântă unire cu cealaltă sfântă unire, ca nici una, nici alta să nu producă umilire sau disensiuni sau neînţelegeri”, scria Lucaciu.

La propunerea dr. Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu a fost ales membru în Comitetul Partidului Naţional Român din Ardeal. Din această organizaţie va rămâne până la moarte.

În perioada care a urmat, activitatea sa politică s-a intensificat, devenind foarte iubit în special de către ţăranii români.

Însă această activitate de propagandă pro-românească nu a rămas neobservată de autorităţile maghiare. La scurt timp Vasile Lucaciu afost arestat, în urma unei întruniri ţinută la Tăuţii de Jos.

A fost condamnat la închisoare de Tribunalul din Satu Mare şi aruncat în temniţă, unde a fost foarte prost tratat, în speranţa că va muri.

În anul 1892 a fost condamnat din nou pentru un delict de presă, pentru că scrisese un articol în «Tribuna», în favoarea unor ţărani bătuţi de jandarmi.

Abia ieşit din închisoare, a fost acuzat că ar fi pus la cale explozia casei notariale din Ferenzei. Adevăratul autor era chiar notarul comunal, iar Vasile Lucaciu nu avea nicio legătură cu acesta. Cu toate că era nevinovat, Dr. Lucaciu a fost condamnat la două luni de închisoare, primind şi o amendă de 50 florini. Ulterior, pedeapsa i-a fost majorată la patru luni de închisoare.î

A fost unul dintre semnatarii Memorandumului Transilvaniei din anul 1892, fiind supranumit „Leul din Şişeşti”.

În anul 1892, Vasile Lucaciu a participat, împreună cu fruntaşii românilor din Transilvania, la redactarea faimosului Memorandum al Transilvaniei. Prin acesta se dorea să se prezinte împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, nedreptăţile la care erau supuşi românii în statul maghiar. Erau solicitate pentru populația română drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare.

Trei sute de delegaţi români au fost aleşi pentru a prezenta Memorandul la Viena, în faţa împăratului. În fruntea delegaţiei se afla chiar Dr. Vasile Lucaciu. Împăratul a refuzat să se întâlnească cu delegaţii şi să primească Memorandul. A trimis documentul guvernului maghiar, care a dezlănţuit teroarea împotriva petiţionarilor.

Vasile Lucaciu devenise un erou veritabil pentru poporul român. După eliberare, a fost urmărit permanent de către autorităţile maghiare, i s-a cenzurat corespondenţa sau i sa reţinut la poliţie. Practic, a fost izolat pentru a nu mai putea comunica cu nimeni.

Vasile Lucaciu a făcut apel la Papa de la Roma, care a numit o comisie în această cauza. Comisia i-a dat dreptate lui Lucaciu, pedepsindu-l pe episcopul Szabo.

Vasile Lucaciu, condamnat alături de memorandişti

În anul 1894, Vasile Lucaciu a fost din nou trimis în judecată de către autorităţile maghiare. De această dată, procesul avea ca obiect Memorandul din 1892.

Vasile Lucaciu a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Aceasta a fost cea mai mare pedeapsă acordată unui memorandist. Procesul a avut un larg ecou în Europa. În anul 1895, regele Carol I al României a intervenit pe lângă împăratul Franz Joseph pentru ai graţia pe memorandişti, lucru care s-a şi întâmplat. După eliberare, Dr. Lucaciu a revenit la Şişeşti.

Lupta lui Vasile Lucaciu a continuat în presă, pentru trezirea maselor de români la conştiinţă naţională. În anul 1907 a fost din nou întemniţat la Szeged, din cauză că a împărtăşit în scris ideea de libertate naţională.

Tot în anul 1907, a fost propus pentru o funcţie de deputat în circumscripţia electorală Beiuş, judeţul Bihor, contra candidatului guvernului, contele Tisza. Aceasta părea o luptă pierdută din start, însă rezultatul avea să fie o mare surpriză, în ciuda implicării masive a autorităţilor maghiare şi persecutarea votanţilor români. Vasile Lucaciu a ieşit câştigător, cu un procent zdrobitor de 75% din voturi în favoarea sa. Astfel, Vasile Lucaciu a devenit deputat în Parlamentul de la Budapesta.

Primul discurs al lui Lucaciu în Parlamentul din Budapesta a avut ca subiect cererea de drepturi pentru românii din Transilvania, în administraţie, justiţie, învăţământ etc. Lupta sa a continuat în Parlament până la izbucnirea Primului Război Mondial.

Primul Război Mondial şi Marea Unire din 1918

Asumându-şi un risc uriaş, Vasile Lucaciu a intrat în România ilegal, alături de Octavian Goga. Au urmat o serie de vizite în rândul miniştrilor români, pentru a-i determina să angajeze România în război. Scopul final era cucerirea Ardealului. A participat masiv în presă la propaganda favorabilă intrării României în război de partea Antantei.

Guvernul român a afirmat că aşteaptă mai întâi ca Italia să facă un prim pas în război. Atunci, fără să stea prea mult pe gânduri, Vasile Lucaciu a plecat în Italia. Acolo a desfăşurat ample acţiuni de propagandă pentru intrarea Italiei în război de partea Antantei, sperând că România, văzând exemplul, va face la fel.

Vasile Lucaciu a pornit la mobilizarea românilor ardeleni, foşti soldaţi austro-ungari, pentru a constitui regimente de voluntari care să lupte în armata română pentru eliberarea Transilvaniei. A avut din nou succes. Mii de voluntari ardeleni, din rândul prizonierilor din Rusia, au format regimente şi s-au alăturat Armatei Române. După această reuşită, Vasile Lucaciu a plecat în S.U.A, unde a reuşit să organizeze unităţi de voluntari români care au luptat în Armata americană trimisă pe frontul din Franţa.

La 1 Decembrie 1918, la Marea Unire de la Alba Iulia, Vasile Lucaciu a primit, la propunerea Consiliului Dirigent, funcţia de membru în acesta, fără portofoliu, el aflându-se încă la Roma. Acest gest a fost recunoaşterea eforturilor depuse de Leul din Şişeşti pentru realizarea Marii Uniri.

Moartea lui Vasile Lucaciu

După Marea Unire, în anii 1919 şi 1920, Vasile Lucaciu a fost ales deputat de Baia Mare în Parlamentul de la Bucureşti.

Una dintre cele mai importante propuneri ale sale ca deputat român a fost legată de reforma agrară. El sfătuia ca marile proprietăţi să nu se fărâmiţeze excesiv, ci să fie date.

Convins să candideze din nou din partea Partidului Naţional Român pentru un post de deputat, în iarna anului 1922, a fost înfrânt prin falsificarea voturilor şi chiar a fost agresat fizic de către contracandidat. După acest eveniment, s-a retras din viaţa politică, trăind în izolare, uitat de majoritatea celor pentru a căror drepturi naţionale luptase.

După o boală care l-a ţinut la pat circa trei luni, Vasile Lucaciu a murit în noaptea de 29 noiembrie 1922, în casa sa din Satu Mare. Avea 70 de ani. A fost înmormântat la biserica din Şişeşti, judeţul Maramureş.

În semn de recunoştinţă, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu l-a decorat post-mortem pe dr. Vasile Lucaciu cu Ordinul «Steaua României» în grad de mare comandor.

Din discursul emoţionant rostit de Octavian Goga: „s-a dus din mijlocul nostru părintele Vasile Lucaciu, închizând în sicriul lui protestarea istoriei Ardealului românesc de o jumătate de veac. Sunt oameni predestinaţi să concentreze în sufletele lor aspiraţiunile publice, oameni cari se ivesc pe toate câmpurile de luptă aducând parcă de sus mistica flacără a credinţei.

Sunt Tyrteii Eladei, proroci, cum le zice Vechiul Testament, Eroi, cum îi numeşte Carlyle. Fiinţa lor este un rezumativ al societăţii, o concretizare a operei. Vasile Lucaciu a fost zidit din acest rar aluat”.

”Doina lui Lucaciu” este o poezie lirică dedicată lui Vasile Lucaciu. Pusă pe melodie a devenit unul dintre cele mai populare și însuflețite cântece de la sfârșitul secolului al XIX-lea și primul deceniu al secolului al XX-lea.

În versuri rimate și pe melodie tradițională, doina lui Lucaciu i-a moblizat și solidarizat pe românii ardeleni în lupta pentru drepturi naționale.

A fost scrisă de învățătorul George Bocu din Șistaroveț, la sfârșitul lui iulie 1893 și a fost publicată mai întâi în «Foaia poporului», fiind apoi preluată și popularizată și de alte publicații românești din Transilvania.

Doina lui Lucaciu

Cântă mierla prin păduri, of, of, of,
Robu-i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte,
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte.

Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
Nu-i robia ne-ncetată,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară.

Nu suspina în zadar, of, of, of,
Du-mi-te pân-la Sătmar,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare.

Vântul bate, frunza pică, of, of, of,
Inima mi se despică,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin.

Seghedine, Seghedine, of, of, of,
Dumnezeu cum te mai ține?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?”

1893, George Bocu