ZIUA DE 27 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 27 ianuarie în istoria noastră

Anul 98 e.n.: Moare împăratul  Cocceius Nerva (n.37 e.n.) iar fiul  său adoptiv, Marcus Ulpius Nerva Traianus, îi succede pe tronul Imperiului Roman fără nici un incident.

Marcus Ulpius Nerva Traianus

 

Marcus Ulpius Nerva Traianus  (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a condus Imperiul Roman între  anii 98-117, fiind   al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai imperiului si  primul roman ne-italian care a devenit împărat.

A fost unul dintre cei mai talentați generali ai Imperiului, fiind adoptat de împaratul Nerva la data de 27 octombrie 97 și  desemnat coregent și succesor la tron, in timp ce era  guvernatorul provinciei Germania Superior .

În anul 106 e.n. a cucerit Dacia, dupa două războaie grele.

În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

 1388: Petru I Muşat al Moldovei acordă regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo, pe termen de trei ani, un împrumut de 4000 de ruble de argint ( o sumă enormă pentru acea vreme), primind în schimb, ca zălog, oraşul Halici şi Ţinutul vecin al Pocuţiei, care puteau fi anexate de domnul Moldovei în caz de nerespectare a termenului de restituire a banilor.

 Petru I Muşat, domn al Moldovei 1375-1391

De fapt suma împrumutată a fost de 3000 ruble de argint (echivalînd cu 538,380 kg de argint fin).

Petru I Muşat, primul reprezentant al dinastiei Muşatinilor pe tronul Moldovei, a domnit 16 ani.

Din timpul domniei lui Petru I al Moldovei datează şi primul act care delimitează hotarul dintre principatul Moldovei şi Uniunea polono-lituaniană cu traseul pe rîuleţul Colacin, dintre Snyatin şi Şepinţi, apoi peste cîmpia Bolohovului pînă la Nistru, în punctul marcat de satul Potoc, şi mai departe pe Nistru în jos pînă la Marea Neagră.

Conform acestui act, Pocuţia, teritoriu preponderent locuit de volohi (români) este cedat Uniunii polono-lituaniene, iar aceştea recunosc teritoriile din sudul Moldovei Transprutiene (locuite preponderent de tătari) ca teritorii a voievodatului Moldovei.

Tot prin acest act Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea Uniunii polono-lituaniene asupra Moldovei.

La apropierea dintre Moldova şi Polonia o mare importanţă au avut legăturile matrimoniale dintre domnitorii lituanieni şi cei moldavi, precum şi interesele economice ale părţilor, legate în primul rînd de drumul comercial care venea dinspre Liov spre factoriile comerciale de pe ţărmul pontic şi invers, străbătînd Moldova.

Prin mijlocirea lui Petru I Muşatinul s-a produs încercarea de apropiere dintre Uniunea polono-lituaniană şi Muntenia. Negocierile în acest sens au debutat la sfîrşitul anului 1389.

1836: S-a născut Grigore Silaşi, preot greco-catolic, filolog şi folclorist unul dintre întemeietorii Societăţii „România jună” de la Viena, militant pentru afirmarea naţiunii române, membru de onoare al Academiei Române din 1877; (m. 1897).

A fost autorul unor lucrări de limbă şi literatură română, de teorie literară şi estetică și editor de manuscrise vechi.

1841: S-a născut la Lipia, Buzău, avocatul şi ziaristul Alexandru Candiano-Popescu, general al Armatei Române, combatant în Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României, de la  1877 ; (d. 1901, la Târgoviște).

 A participat la detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866. În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice în Italia. A  fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de  Republica de la Ploiesti.

A fost arestat de 3 ori, inclusiv o dată în Austro-Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea din Arad. Fiind animat de un pronunțat spirit de frondă, în august 1870 a condus mișcarea republicană de la Ploiești, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești, împotriva Regelui Carol I.

Mișcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alți 40 participanți a fost pus sub acuzare, fiind însă achitați de tribunalul din Târgoviște.

Deși participase la mișcarea antidinastică, el devine, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. La 24 mai 1875, Ion C. Bratianu,  A.G. Golescu, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu și-au pus semnătura pe un program politic care a stat la baza fondării Partidului Național Liberal. În 1879 a devenit prefect al poliției Bucureștiului pentru de 4 luni. În 1894 este avansat la gradul de general de brigadă. 

A scris versuri (Când n-aveam ce face – 1866), cântece de război și un volum de memorii „Amintiri din viața-mi”.

1854: S-a născut la Buzău liderul conservator român Alexandru Marghiloman, jurist, absolvent al Facultății de Drept și al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris; d.10 mai 1925, Buzău.

În 1879, a fost procuror, apoi judecător la Tribunalul Ilfov, dar a demisionat în 1881 pentru a deveni avocat, iar trei ani mai târziu, a fost numit avocat al statului. În 1884 a fost ales deputat de Buzău. În 1891, a participat la fondarea Partidului Constituțional.

 Avea cpncepții Conservator și germanofil, în preajma primului război mondial a acceptat să devină prim-ministru în contextul celei mai grave crize din istoria de până atunci a României, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale.

După ce a negociat pacea de la Buftea-București cu Puterile Centrale, prin care România evita ocuparea Moldovei, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a fost cel care a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.

A reușit să reorganizeze economia și să evite o catastrofă sanitară, provocată de epidemia de tifos. A fost demis în toamna anului 1918, când România a reintrat în război de partea Antantei, devenind ținta unei campanii de manipulare, după război. Dispariția sa, în 1925, a însemnat și dispariția conservatorismului, după ce partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu.

1855: Conducerea Școlii ostășești din Bucuresti solicită Eforiei Școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu   “Puterea armată și  arta militară la români”.

Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară.

1860 : A murit la Târgu Mureș matematicianul de origine maghiar Bolyai János, matematician de origine maghiară, unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alături de Nikolai Lobacevski şi Bernhard Riemann .

János Bolyai (n. 15 decembrie 1802, Cluj, Comitatul Cluj – d. 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș, Scaunul Mureșului) , fiul matematicianului Farkas Bolyai.

Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), situată in Cluj-Napoca, este  una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior de stat din România, continuatoarea tradiției Colegiului Iezuit din Cluj, înființat în anul 1581 și cea mai mare universitate din țară, unde se studiază   în limba română, maghiară, germană, engleză și franceză.

Renumita universitate clujeană Poartă din anul 1959 numele bacteriologului român Victor Babeș și pe cel al matematicianului maghiar János Bolyai (foto).  

1861: S-a născut la Sterianul de Mijloc–Butimanu, plasa Snagov, Ilfov/Dâmbovița,  mareșalul Constantin Prezan, erou al Marelui Război de Reîntregire a României si  membru de onoare al Academiei Romane. 

Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română.

A participat la cel de-al doilea război balcanic (1913) şi la războiul de reîntregire naţională (1916-1919).

A elaborat planul campaniei anului 1917, materializat în marile bătălii din iulie-august de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz; membru de onoare al Academiei Române din 1923.

A fost șef al Marelui Cartier General al Armatei, iar in perioada 11-13 noiembrie 1916 a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.

Fiind specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică a faimoaselor bătălii de la Maraști, Mărășești și Oituz .

Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană .

A primit numeroase distincții și medalii.

Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.

1896 (27.I./10.II): S-a născut la Câmpulung-Muscel, Argeș „arhitectul Patriarhiei Române”, Dimitrie Ionescu-Berechet ; (m. la data de 1 iulie 1969, București).

 A urmat Școala Superioară de Arhitectură din București, unde i-a avut profesori pe toți marii arhitecți ai României interbelice: Grigore Cerchez, Duiliu Marcu și Petre Antonescu. A fost nevoit să întrerupă studiile universitare în urma intrării României în primul război mondial (1916 – 1919). A executat sarcini legate de infrastructura frontului: a desenat hărți ale teatrului de operațiuni, a proiectat anumite poduri mobile, a supravegheat lucrări de construcție. 

A absolvit facultatea în 1922 și a întreprins călătorii de studiu în Balcani, Orientul Apropiat, Africa, dar și în partea de vest a Europei, în Austria, Franța și Italia, având posibilitatea de a constata interferențe stilistice arhitecturale, dar și caracteristicile dominante ale arhitecturii bizantine, elene, orientale sau occidentale. Și-a creat un stil arhitectural propriu în care elemente de arhitectură modernă se îmbină perfect cu arhitectura tradițională românească, conferind operei sale un puternic specific național.

În răstimpul celor peste trei decenii cât a activat ca arhitect-șef al Patriarhiei Române (1930-1963), a proiectat peste 100 de biserici noi și numeroase alte edificii devenite adevărate monumente cu valoare de reper în istoria artei românești contemporane, printre care se numără: Mausoleul de pe Muntele Mateiaş, Biserica Parcul Domeniilor-Caşin din București, Căminul şi paraclisul românesc de la Ierusalim, Capela românească de la Iordan, Catedrala din Hunedoara și Catedrala Sfântul Gheorghe din judeţul Covasna, biserica Mănăstirii Maglavit, biserica Sfinții Împărați din Constanța. Activitatea sa a fost recunoscută încă din timpul vieții, printr-o serie de distincții și decorații: Premiul Salonului oficial de arhitectură (1928), Ordinul Sf. Mormânt Ortodox primit de la patriarhul Damian al Ierusalimului (1930), Orde van Culturele Verdienste van Roemenië Interbellum, Ordinul Meritul Cultural pentru Culte, în gradul de cavaler cl.II (1941), Ordinul Coroana României în grad de ofițer (1947).

1902: S-a nascut Ilie G. Murgulescu, chimist român, preşedinte al Academiei Române (1963-1966); (d. 28.10.1991). 

După 1934 a ocupat postul de conferențiar de Chimie fizică și Chimie analitică la Institutul Politehnic din Timișoara, devenind apoi rectorul acestui institut, contribuind aici la înființarea Facultății de Chimie Industrială.

În decembrie 1944 a devenit membru al PCR. În 1949 a fost mutat la Universitatea din București fiind numit rector (timp de un an) și profesor de Chimie fizică, apoi ministrul învățământului superior, în guvernul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministru al învățământului și culturii de două ori. 

Ilie G. Murgulescu a fost Ministru al Învățământului Superior în  guvernul condus de Gheorghiu Dej si  Ministru al Învățământului și Culturii între 1961-1962  și Ministru al Învățământului  în guvernul Ion Gheorghe Maurer.

A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977.A publicat lucrări fundamentale în domeniul chimiei fizice.

1903 (27.I./9.II): S-a născut la București, pianista Silvia Şerbescu (Silvia Chelaru); (m. 1965, București).

 A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică din București și a obținut simultan licența în Matematică la Universitatea din București.

În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție. A debutat în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 .

 A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică din București cu Constanța Erbiceanu, Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. Simultan, a obținut licența în Matematică la Universitatea din București.

În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție. Debutul în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 de Franz Liszt (1928).

A dat concerte și recitaluri în Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Franța, Italia, Suedia, Finlanda, Uniunea Sovietică, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți ca Nikolai Anosov, Ernest Ansermet, Paavo Berglund,  Constantin Silvestri, George Georgescu, Ionel Perlea etc.

A fost solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București (1955–1957). Interpretările date de ea compozițiilor lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy sunt memorabile. A fost și un distins pedagog al pianului, profesoară la Conservatorul din București (1948–1965). A fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu; fiica lor, Liana Margareta, este de asemenea pianistă.

A fost distinsă cu premiile Dini Poenaru-Căplescu și Paul Ciuntu (1924), Ordinul Meritul Cultural (1943) Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1955) și Artist emerit (1955).

1903: A fost fondata Confederatia patronala UGIR (Uniunea Generala a Industriasilor din Romania), organizaţie a marelui capital industrial, având ca obiective principale dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii.

În 1948 Uniunea a fost dizolvată de autorităţile comuniste, reluându-şi activitatea, în 1993, sub numele de UGIR-1903.

1907: S-a născut la Bobaița, Mehedinți, Dumitru Berciu, istoric şi arheolog, specialist în arheologie preistorică, membru de onoare al Academiei Române din 1997; (m. 1998, București).

A fost membru al Școlii române din Roma. Doctor în filosofie și litere (1938). Șef al misiunii arheologice române, secretar și apoi director al Institutului român din Albania (1938-1944). Membru al Institutului de preistorie din Viena (din 1935) și al Societății arheologice a R.S.F. Iugoslavia (din 1960).

Conferențiar și apoi profesor la catedră de istorie a României, la Facultatea de Istorie a Universității din București (din 1945), a ajuns apoi decan (1966-1971). Consilier și apoi șef de sector la Institutul de arheologie, București (din 1948). Membru titular al Academiei de științifice sociale și politice a R.S.R. (din 1970). Membru corespondent al Institutului arheologic din R.F. Germania (din 1965).

A participat și a trimis comunicări la numeroase congrese internaționale de specialitate În țara și peste hotare. Distins de Academie cu premiile „V. Pârvan” (1936) și „N. Bălcescu” (1961). A realizat cercetări în sud-estul si centrul Europei despre celți si traco-geți. A fost director al Institutului de Tracologie din București (1948). A sprijinit financiar ridicarea Palatului Culturii din Drobeta-Turnu Severin, unde s-a instalat și biblioteca sa, care îi poartă numele.

1919: A murit poetul maghiar Endre Ady (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, județul Satu Mare).

În literatura maghiară a fost printre primii poeți care au rupt legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. Poezia lui este influențată de Baudelaire, Verlaine.

Este un poet simbolist.   Întodeauna scria simbolurile cu literă mare. Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci și ca jurnalist.

Între el și poetul roman Octavian Goga  a existat o prietenie sinceră.

 1919: S-a născut Ioan Ianolide, mărturisitor al închisorilor comuniste, în care a pătimit vreme de 23 de ani; (m. 1986).

A devenit renumit pentru cartea „Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă”; biograful lui Valeriu Gafencu („Sfântul închisorilor”, cum a fost numit de părintele Nicolae Steinhardt).

  1925: S-a născut geologul Liviu Ionesi; activitatea de cercetare este concretizată în peste 165 de lucrări şi 30 de rapoarte geologice; importante preocupări şi pentru istoria ştiinţelor geologice din România, prin relevarea contribuţiei unor mari personalităţi din domeniu; membru titular al Academiei Române din 2003; (m. 2006).

1936: S-a născut la Cluj, actorul român de teatru şi film Florin Piersic. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1957 și a debutat în 1959 pe scena Teatrului Național din București. A jucat în numeroase filmeprintre care “De-aş fi Harap-Alb”, “Colierul de turcoaze”, “Trandafirul galben”, “Haiducii lui Şaptecai”).

A primit titlul de „cetățean de onoare” al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București, Galați și Iași. La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova.

 A fost distins în 1967 cu Ordinul Meritul Cultural, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler,, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

În 26 ianuarie 2011 cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic”.

1936: S-a născut artistul plastician român Nicapetre (Petrica M. Balanica); (d.21 aprilie 2008).

1937: S-a născut soprana Margareta Fânăţeanu-Dragnea; (m. 1993).

1939: S-a născut Sergiu Hanganu, arhitect român și profesor, membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2003, stabilit în Canada. Pentru diferite proiecte şi lucrări a fost distins cu şase premii întâi, cu 39 de premii de excelenţă şi a participat la 29 de jurii internaţionale de arhitectură; (m. 2017).

A avut cinci expoziţii personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal şi New York şi alte şapte expoziţii pe diverse teme (decoraţiuni interioare,arhitectură modernă).

 1941: După rebeliunea legionară din 21-23.I.1941, s-a format un nou guvern, compus exclusiv din militari şi tehnicieni, prezidat de generalul Ion Antonescu.

1942: S-a născut (la Vertujeni-Soroca, azi în R. Moldova), Alexandru Mironov, jurnalist, scriitor şi matmatician, realizator de emisiuni TV , unul dintre cei mai activi promotori ai genului Science Fiction în România.

A fost un apreciat colaborator la Radio-Televiziunea Română (realizator de emisiuni de ştiinţă şi SF), a fost membru în Consiliul de Administraţie al TVR, ministru al tineretului şi sportului între anii 1993 şi 1996, fost secretar general al Comisiei Naţionale UNESCO.

1947: S-a născut muzicianul Ion Ivan-Roncea, supranumit „Lipatti al harpei”.

 1949: S-a născut inventatorul Ioan Davidoni, autorul a peste 900 de invenţii, inovaţii şi soluţii tehnice, 10 din ele fiind medaliate cu aur şi argint la Geneva, Bruxelles şi Bucureşti (câteva dintre acestea sunt: platformă ecologică pentru recuperarea ţiţeiului de pe suprafaţa apei, schimbător de căldură cu funcţionare autonomă, ventuză magneto-vibratoare, pantofi magnetici antistres, ecran de protecţie pentru telefoane, calculator, tv, mănuşă magnetică modernizată, rotor eolian cu ax vertical, îngrăşământ magnetic cristalin).

1958: S-a născut  la Sinaia, Norica Nicolai, fost senator liberal în Parlamentul României și eurodeputat.

A fost aleasă deputat în Parlamentul European  în data de  7 iunie  2009,  pe lista  Partidului National Liberal.

1968: S-a născut actrița și cântăreața Bianca Brad, fostă Miss România. A studiat actoria la Academia de Teatru și Film din București din 1988 până în 1992 și la Lee Strasberg Theatre and Film Institute din New York City în 1995 și 1996 .

În 1990 a câștigat concursul de frumusețe Miss Princess of Beauty România . La început, actrița a lucrat mai ales în producții de film românesc. Mai târziu, a apărut adesea în filme și seriale de televiziune germane.

Este fondatoarea Organizaţiei E.M.M.A. (Eternul Miracol Materna Alinare), care sprijină familiile care trec prin drama pierderii unui copil.

1972: S-a născut Berti Barbera, interpret vocal şi instrumentist, realizator de emisiuni radiofonice şi de televiziune.

 1974: S-a născut jucătorul şi antrenorul de tenis Andrei Pavel.

În palmaresul său se află trei titluri ATP câştigate la simplu: Tokyo 1998, Sankt Poelten 2000 şi Montréal 2001 şi şase la dublu: Bucureşti 1998, Kitzbuhel 2005, Auckland 2006, Munchen 2006, Gstaad 2006, Barcelona 2007.

A fost singurul tenismen român care l-a învins pe celebrul Roger Federer

Și-a încheiat cariera la simplu în anul 2009, la turneul BCR OPEN România, fiind învins în ultimul meci de Pablo Cuevas cu scorul de 6-3, 7-6, cea mai bună poziţie în clasamentul ATP fiind în anul 2004 când a ocupat locul 13.

1975: S-a născut interpreta Narcisa Suciu. În prezent  este căsătorită cu Veikko Miettinen și locuieşte în orăşelul Outokumpu din Finlanda.

1978: S-a născut  cunoscutul realizator TV român, Cătălin Măruţă.

 1982: A fost difuzată prima emisiune de SF radiofonic din Europa – „Radiobiblioteca SF”, pe programul III al Radiodifuziunii Române, avându-l ca redactor-realizator pe Dan Ursuleanu (1943-2013). Emisiunea şi-a schimbat pe parcurs numele în „Exploratorii lumii de mâine”, dar a rămas cea mai longevivă emisiune de radio dedicată SF-ului. 

1990: A început procesul celor patru demnitari ai regimului comunist (Manea Manescu,Emil Bobu,Ion Dincă și Tudor Postelnicu).

Pe 2 februarie ei au fost condamnați la inchisoare pe viață, dar în scurt timp, au fost puși în libertate.

2000: A decedat Pan M. Vizirescu (prenumele la naştere: Pantelimon), poet şi eseist (n. 1903). A fos din 1931 un colaborator constant al Radiodifuziunii Române,al cărei director adjunct la compartimentul Radiojurnal va deveni până la 23 august 1944). A fost judecat în lotul celor 14 gazetari şi scriitori români consideraţi „colaboraţionişti”, fiind condamnat în 1945 la muncă silnică pe viaţă.

A scăpat de detenţie stând ascuns în casa părinţilor săi din Slatina, într-un adăpost ingenios din care avea să iasă abia în anul 1967. După 1990 a fost extrem de activ în viaţa literară şi culturală, în ciuda vârstei înaintate,

2013: A murit la Moscova, comunistul sovietic Ivan Ivanovici Bodiul, fost Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească in perioada 28 mai 1961  – 30 decembrie 1980; (n.3 ianuarie 1918).

În ciuda originii sale moldovenești, a fost un prost vorbitor al limbii române.

In opiniile istoricilor care au studiat perioada respectivă, Bodiul a fost un „dictator regional”, un adevărat gauleiter comunist tipic perioadei brejneviste .

În calitate de prim-secretar al PCM, el s-a remarcat prin lupta dusă împotriva conștiinței naționale românești și prin  transformarea RSS Moldovenești într-un cap de pod în războiul subversiv purtat de URSS împotriva României;

A dus o politica trădătoare de deznationalizare a romanilor moldoveni, de persecutii impotriva intelectualitatii române din aceasta republică sovietica si  de rusificare a Republicii Moldova, invitând specialiști alogeni din cele mai îndepărtate colțuri ale fostei Uniuni Sovietice în detrimentul angajării în câmpul muncii a populației băștinașe care, la rândul ei, era trimisă în mod organizat în Siberia și în alte regiuni ale URSS (în special din RSFS Rusă) pentru a distruge structura etnică a populației.

A încurajat căsătoriile tinerilor nomenclaturişti moldoveni cu rusoaice, acest fapt fiind biletul de intrare în saloanele puterii sovietice.

A susținut ampla campanie de falsificare a adevărului științific despre limba română și istoria națională a românilor moldoveni.

  Grefând pe te­ma poporului şi limbii moldove­neşti, a lan­­sat critici dure împotriva regimului de la Bucureşti.

Încă din anul 1965, s-a declanşat o vastă campanie propagandistică în care se susținea pericolul presei, literaturii, radi­o­u­lui şi televiziunii române.

În 1968 a interzis literatura română şi ziarele de peste Prut, acestea fiind tăinuite în fondurile speciale ale bibliotecilor si a eliminat în totalitate „limba moldovenească” din spaţiul public încă la începutul anilor ’60,într-o perioaadă când în Ucraina, de exemplu, Piotr Șelest lua măsuri pentru a readuce măcar parţial ucraineana în instituţiile statului.

În 1970, în faţa membrilor Co­mitetului Central (CC) al Parti­du­lui Comunist din Moldova (PCM), Ivan Bodiul (1917-2013), prim-secretarul RSSM, a „înfierat” politica lui Ceauşescu.

I-a numit pe comuniştii români „re­acţionari”și „şovini”, care calomniau„în mod josnic” bolşevicii și „propagau ideea României Mari”.

2014: A murit Mihai Horea, unul dintre cei mai de seamă pictori abstracți români; (n. 1926).

Nascut la 25 martie 1926 in comuna Petea din judetul Mures, Mihai Horea si-a inceput studiile la Bucuresti in anul 1946 cu Nicolae Darascu, Camil Ressu si Jean Alexandru Steriadi, pentru a le finaliza tarziu, in 1970, abia dupa intalnirea cu Mattis Teutsch si cu Alexandru Ciucurencu, adevaratul sau maestru.

Grație acestui eveniment decisiv, Mihai Horea se afirma încă din anii ’68-’70 ca unul dintre cei mai interesanti pictori abstracți, iar apoi și ca un reformator al programei specifice din invatamantul artistic romanesc, alaturi de Stefan Sevastre si de Teodor Dan.

2016: A murit Constantin M. Popa, critic şi istoric literar, poet şi publicist; (n. 1943).

După studii universitare în Cluj-Napoca, unde, în anul 1966, obţine Diploma de licenţă în filologie, are  un remarcabil debut, tot în 1966, în revista napocan-clujeană, Tribuna.

Dă un doctorat în litere, din 1997, în urma sustinerii strălucitoarei teze, Morfologia ceremonialului în opera lui Mihail Sadoveanu, cu „împliniri cărturăreşti-galaxiedrice“ etc.), cunoscut îndeosebi prin Replay (Bucureşti, 1980), un veritabil „recurs“ în care a ridicat «bunul simţ la rang de călăuză a investigaţiei critice» (Laurenţiu Ulici), ori prin Clasici şi contemporani (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1987).

A surprins recent, de dincolo de Atlantic, şi cu o altă întemeiată (şi „de întemeiere“) lucrare, Mişcarea literară paradoxistă / The Paradoxist Literary Movement (Phoenix / Chicago, Xiquan Publishing House, 1992).

Autorul atrage  atenţia asupra unei realităţi indiscutabile din literatura valahă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea în care, antiproletcultist, s-a ivit generaţia modernist-resurecţională şi a paradoxismului (1960 / 1965 – 2000 / 2005), sau generaţia Labiş – Stănescu – Sorescu, care a impus noua estetică: «paradoxismul a existat înaintea statuării mişcării paradoxiste»  mişcare ce pare să aibă între lideri, din 1983 încoace, dar în spaţiul francofon, şi pe autorul volumului Le sens du non-sens, Florentin Smarandache, originar din Oltenia şi stabilit din 1989 în S. U. A. (unde, prin Circles of Light − Erhus University Press, 1992 − propagă Mathematics Literature etc.).

Bibliografie (surse) :

1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
2. Istoria md.;
3. Istoricul zilei blogspot.com;
4. Crestin Ortodox.ro;
5. Wikipedia;
6. http://www.worldwideromania.com
7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte;
8. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
9. Rador.ro.
10. Historia.ro