ZIUA DE 11 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 11 ianuarie în istoria noastră

1600: Împăratul Rudolf al II–lea din dinastia de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Romano- German, totodată rege al Boemiei și rege al Ungariei, principe al Transilvaniei, a  primit solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei.

Foto:

-Stânga: Mihai Viteazul (n. 1558, Târgu de Floci, Țara Românească – d. 19 august 1601,Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei

–Dreapta: Îmăratul Rudolf II al Austriei (n. 18 iulie 1552, Viena – d. 20 ianuarie 1612, Praga), a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană (1576-1612)

Complicata ţesătură de rivalităţi între Turcia, Polonia şi Imperiul Austriac, în special problema Ardealului, îi cerea lui Mihai tratări delicate şi îndemânatice, căci altfel era ameninţat să piardă pe această cale ceea ce dobândise cu armele. Dar Țările Române nu aveau oameni pregătiţi pentru aşa ceva, foarte puţini erau cei ce cunoşteau măcar limbile din Apus, dar nici pe departe nu erau obişnuiţi cu eticheta curţilor şi cu politica europeană.

Mihai a întrebuinţat deci diplomaţi improvizaţi, câţiva boieri care ştiau limbi străine şi străini, care nu s-au dovedit însă oameni de încredere.

 Solia ce urma să trateze problema Ardealului avea în componența sa pe lângă banul Mihalcea și pe Stoica vistierul și a dus ca dar şi calul lui Andrei Bathory. Ei trecură prin Viena la 22 decembrie 1599 şi abia la 11 ianuarie următor avură audienţa la împărat, la Pilsen în Boemia. Ei, expuseră pe larg împrejurările ce siliseră pe domn să cucerească Ardealul, se plânseră de lipsa de ajutor din partea generalului Basta şi cerură ca Mihai sa fie recunoscut în Ardeal guvernator, cu titlul de duce, principe sau chiar rege, vasal al împăratului, să se trimită bani pentru oştire şi să i se cedeze şi cetăţile Hust, Satu-Mare şi Oradia, ocupate de oştirile imperiale, precum şi confirmarea privilegiilor secuilor.

Solii lui Mihai au vorbit apoi de tratativele cu turcii şi de încercarea făcută de aceştia asupra Ţării Româneşti.

Răspunsul împăratului zăbovi multă vreme şi între timp Mihai a trimis curieri solilor lui, modificând mereu instrucţiunile lor.

În noile sale instrucţiuni, în care cerea tot mai hotărât Ardealul pentru el şi urmaşii lui, Mihai îşi justifica astfel cererea:

„Împăratul, măria lui, să caute bine aceasta că Mihail voievod, măria lui, n-au gândit cu aceasta că ar fi el în gura turcilor şi în loc de pieire în Ţara Românească, ce toată frica lăsând-o înapoi, ispitit-au strâşte mare, n-au gândit de paguba ţării într-atâţia ani şi de chelciugul lui, ce în toate striştile au ispitit în băsăul turcilor […] iar Mihai voievod cu tocmeala lui şi cu pieire a mulţi vornici au luat Ardealul şi l-au închinat cinstitului împărat şi de acum înainte se făgădueşte domnealui până va fi viu cu mare credinţa va sluji împăratului şi ţării ungureşti şi toată creştinătatea.”

1812: S-a născut  pictorul, fotograful  si graficianul maghiar originar  din Transilvania, Carol Popp de Szathmary; (m.14 martie 1887).

A fost primul fotograf  de artă și documentarist din Regatul Roman și unul dintre primii fotografi din Europa.

În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii).În 1863 a fost desemnat pictor și fotograf oficial al Domnitorului Al.Ioan Cuza și a realizat portretele oficiale ale domnitorului și ale Prințesei Elena. În același an a creat un album de fotografii cu peisaje luate în jurul Bucureștiului, pentru Prințesa Elena.

În perioada 1860–1870 a publicat un volum cu 100 de fotografii, fiind printre primii 10 fotografi din Europa și a fost, în timpul Războiului Crimeii, autorul primului reportaj fotografic de război din lume. Prin aceasta, el este recunoscut ca primul foto-jurnalist de război.

A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar. 

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii.

A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist de război.

A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia, unde a realizat fotografii artistice.

A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar.

În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei.

 În anul 1860 a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București.

1830: S-a constituit, la Iaşi, un „cerc de cetire medicinală”, prima societate ştiinţifică din România, denumită iniţial „Societatea Doftoricească Moldo-Romanika”, viitoarea „Societate de Medici şi Naturalişti”.

Fondatori acesteia au fost : doctorii Iacob Cihac, medic ceh de formație germană și medic șef al Miliției din Moldova, împreună cu doctorul Mihai Zotta, protomedic al orașului Iași și cu Gheorghe Asachi.

Aceștia au inițiat o societate care, prin contribuția tuturor membrilor, urma să facă abonamente la periodice medicale, pe care să le citească împreună, într-un cerc de lectură. Actul de constituire a fost scris în limba germană și datat 11 ianuarie 1830, cu titlul Iassyer medicinische Lesevereine.

„Sunt subscriși în el 21 de aderenți care se obligă a plăti fiecare câte trei ruble de argint pe trimestru, cu care sumă să se poată abona la 11 reviste germane și una franceză”. Activitatea acestuia se desfășura în casa lui Czihak. Primii membrii ai cercului au fost 11 medici (Czihak, Zotta, Eustație Rolla, Jumette, Huber, Viola, Metz, Samurcaș, Kornhofer, Ilasciuc, Teodori), 5 farmaciști (Pădure, Johann Binder, J. Kraus, A. Abrahamfi, I. Vasiliu) și 7 membri aparținând altor profesii (Asachi, Wieckmann, Anton Winkler, Hyp. Wolanski, Hatman Bogdan, Al. Ghica și N. Ghica). S-au pus astfel bazele celei dintâi societăți științifice din România, denumită inițial Societatea Doftoricească Moldo-Romanikă, viitoarea Societate de Medici și Naturaliști.

 1838 : In seara zilei de 11 ianuarie (stil vechi)/23 ianuarie (stil nou), la ora 20:45, in regiunea Vrancea se producea al doilea seism distrugator din secolul al XIX-lea, pe teritoriul actualei Romanii,cutremur care a provocat pagube importante cu deosebire in Muntenia, inclusiv in Bucuresti.

Seismul vrancean de la 23 ianuarie 1838 (creditat cu o magnitudine Ms=7,3/Mw=7,5) a fost al doilea cutremur ca ordin de marime produs in zona Vrancea dupa cel din anul 1802.

A fost al doilea cutremur ca ordin de mărime produs în zona Vrancea după cel din anul 1802, afectând Transilvania, Țara Românească și Moldova și a fost resimțit inclusiv în țările vecine.

Ziarul România scria la acea vreme că „în seara zilei de 11 ianuarie, la ora 9 fără un sfert, clătinarea pământului a fost precedată de un șuier și un vâjâit atât de mare care au înghețat inimile tuturor de spaimă”.

Cutremurul s-a simţit puternic şi în Moldova, unde, printre alte consecinţe, s-a produs o masivă alunecare de teren.

Cutremurul a fost urmat de 3 șocuri puternice, conform lui Schuller (geologul în serviciul Ducelui de Saxonia). La Galați s-a produs fenomenul de lichefiere a solului.

În Țara Românească s-au prăbușit 217 biserici, cele mai multe în Râmnicu Vâlcea și Craiova.

În București, conform unui raport oficial, s-au prăbușit 36 de clădiri inclusiv Hanul lui Manuc și Biserica Sf. Silvestru.Șeful poliției București, Manolache Florescu a prezentat un raport care arăta că 73 de persoane au fost ucise și 14 rănite.

Chateaugiron, consulul francez la București, a raportat că au murit peste 720 de persoane, și că „dezastrele cauzate în acest oraș de acest eveniment sunt imense și nu pot fi evaluate”

Desi de mai mica amploare fata de seismul catastrofal precedent (produs la 26 octombrie 1802, Mw=7,9), seismul din 1838 a afectat o arie vastă, si a fost resimțit inclusiv in tarile vecine, desi cele mai grave urmari au fost consemnate in sudul si estul Romaniei.

 1846: Pe scena Teatrului Naţional din Iaşi a avut loc reprezentaţia comediei „Băcălia ambiţioasă”, cea dintâi lucrare dramatică a lui Alecu Russo, care avea să-i atragă autorului domiciliul fortat la mănăstirea Soveja.

Cuprindea o satiră la adresa clasei burgheze dornice să parvină și de a se situa pe aceeași treaptă cu boierimea, ceea ce i-a atras autorului exilul la mănăstirea Soveja. Manuscrisul s-a pierdut.

1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a „Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina”.

A fost continuatoarea Societatii „Reuniunea pentru Leptură” infiintata la  1 mai 1862, la Cernăuți, în condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic, de catre un grup de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei.

Aceasta avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

1865: A decedat la Bucuresti, Alexandru Depărăţeanu, dramaturg şi poet român; (n. 25 februarie 1835, Deparați, județul Teleorman).

Și-a făcut studiile în România și apoi în Franța, la Paris. Implicat în politică, a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat din 1864, dar a murit la scurt timp după aceea.

Pe lângă drama Grigore-Vodă a mai publicat o colecția de poezii Doruri și amoruri în 1861. Criticii literari consideră că, deși avea talent, nu a ajuns decât în faza de imitație a maeștrilor săi, printre care posibil Ion Heliade-Rădulescu, dar mai ales francezi.

Influența acestora este evidentă în vocabularul întrebuințat, plin de neologisme care nu s-au păstrat și care îi fac versurile greu de înțeles pentru cititorul contemporan.

Depărățeanu este cunoscut astăzi mai ales prin „Vara la țară”, poezie postumă și care a ajuns de notorietate prin parodia lui George Topîrceanu „Al. Depărățeanu: Vara la țară…”, din ciclul Parodii originale (1916).

1872: S-a născut la București, statisticianul, demograf și economist Leonida Colescu; (d. 1940).

Afost licențiat în drept în 1892 la Universitatea din București. A studiat mai departe la Paris, München și Bruxelles, unde a obținut în 1897 titlul de Doctor în Științe Economice și Financiare. A fost director general al Serviciului Statisticii Generale a Statului, pentru nu mai puțin de 23 de ani, ceea ce îl face cel mai longeviv conducător al statisticii oficiale.

În această calitate, a prezidat Consiliul Superior al Statisticii, a editat Buletinul Statistic al României (1899–1922), a organizat și condus primele recensăminte ale populației din România, în 1899 și 1912, precum și ancheta industrială din 1901–1902, a înființat Biblioteca Economică Română (1910).

Începând cu 1923 a fost administrator al Institutului Economic Român. Ca profesor, a predat demografia la Școala de Statistică înființată în 1930.

Sub conducerea lui, Serviciul de statistică a elaborat statistici oficiale care au stat la fundamentul conducerii moderne a statului român pe bază de date obținute în mod științific (recensămintele populației, recensăminte agricole, Buletinul Statistic General al României, statistica profesiunilor etc.).

1878: S-a născut în localitatea Sânpetru, în actualul județ Brașov,scriitorul, poetul, dramaturgul și directorul de teatru român Zaharia Bârsan; (d. 13 decembrie 1948, Cluj, Republica Populară Română).

A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în ianuarie 1897 la Convorbiri literare cu poezia În zori. 

Distribuit, încă de pe băncile Conservatorului, în diferite roluri, a absolvit în 1901 clasa de Declamație condusă de C.I.NOTTARA .

Împreună cu o mică trupă, a început, din 1903, o serie lungă de turnee teatrale în principalele orașe ale Transilvaniei. Inițiativa sa a trezit un interes deosebit în epocă. Societatea pentru fond de teatru român i-a acordat prima sa bursă de perfecționare, condiționată de organizarea și instruirea ulterioară a diletanților din această parte a țării.

Bursa i-a facilitat contacte profesionale la Viena și la Berlin, după care, în stagiunea 1905–1906, a practicat o scurtă asistență pe lângă actorul Ermete Novelli, la Florența. A debutat editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Cea mai importantă operă a sa este poemul dramatic în trei acte, în versuri, Trandafirii roșii (1915).

Cea mai importantă lucrare a sa este poemul dramatic în trei acte, în versuri, „Trandafirii roșii” (1915).

A fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director.

1883: S-a născut la Berbești în Maramureș, preot și culegător de folclor din Maramureș, Ion Bâlea, autorul celei mai bogate şi valoroase culegeri de folclor din Maramureş, realizată între anii 1905-1909 şi 1910-1913, parţial în colaborare cu Tiberiu Brediceanu şi Bela Bartok; (m.13 mai 1969 la București).

A făcut şcoala primară în satul natal apoi clasele gimnaziale la Sighet, „la şcoala ungurilor romano-catolici, condusă de ordinul piariştilor”. După terminarea lieului confesional reformat calvin, îşi continuă studiile la Academia Teologică din Gherla pe care o absolvă în anul 1905. Între anii 1905 şi 1909, a colindat satele culegând „însemnările de pe cărţile rituale biserceşti, de pe icoane, de pe iconostase, de pe clopote”, însemnări care – prin intermediul lui Nicolae Iorga, vor fi publicate în anul 1909 în volumul „Însemnări din bisericile Maramureşului”.

Între anii 1909-1913 este preot paroh la Ieud, între 1913-1920 la Călineşti apoi profesor de religie din 1920 la Sighet.

A fost preşedinte al Ligii Culturale din Maramureş, membru corespondent al secţiilor de istorie şi folclor ale „Astrei”, a condus „Gazeta de Maramureş” şi a colaborat la numeroase reviste. A continuat la Cluj şi Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti cariera de pedagog.

Dintre lucrări: „Contribuţii la Istoria Maramureşului” (1929), „Bartok Bela şi legăturile lui cu Maramureşul” (1957), „Balade, colinde şi bocete din Maramureş” (124), „Cântece poporane din Maramureş. Descântece, vrăji, farmece şi desfaceri” (1924).

1897: A murit medicul roman de origine evreiasca Ştefan Stâncă, considerat pionier al medicinii preventive; (n. 1865).

Lui îi aparţin primele încercări din România privind tratarea sistematică a problemelor de sănătate publică. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române in 1948 .

1903: Apare săptămînal la Timişoara, in  Transilvania, ziarul socialist „Votul poporului .

Acesta va apărea până la 17 mai 1905.

1904: S-a născut arhitectul Grigore Ionescu, important istoric de arhitectură căruia i se datorează organizarea învăţământului de istoria arhitecturii româneşti şi constituirea catedrei de specialitate. A fost membru titular al Academiei Române din 1992; (m. 1992).

 1906: S-a nascut sculptorul  român, Boris Caragea (  11/24 ianuarie 1906, la  Balcic, azi  în Bulgaria — d. 8 august 1982, București), membru corespondent al Academiei Române din 1955.

În tinerețe a fost barcagiu în Balcic, in Cadrilater. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian si un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat sudiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea.

Aflat intr-o situatie materiala precara, profesorul Oscar Han l-a ajutat să plateasca  examenele  doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile

 1909: La Bucureşti, in România, are loc Congresul Partidului Naţional Liberal (PNL). Congresul l-a ales ca preşedinte pe Ionel I.C.Brătianu.

Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) a fost un om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.

A jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori cel de-al 22-lea președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923.

Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului.

Când regele Ferdinand I a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an Ionel Brătianu a murit subit, ceea ce a fost începutul unei perioade de declin pentru Partidul Național Liberal.

1910: A decedat la Iași, istoricul arheolog român Teohari Antonescu (n. 1 septembrie 1866, București), fost profesor universitar și membru al societății Junimea.

În 1906, la îndemnul lui Dimitrie Onciul, profesorul ieșean a reconstuit într-o machetă cetatea Sarmizegetusa, pe baza Columnei lui Traian și ale ruinelor de pe Muntele Grădiștea.

1922: Într-un spital din Toronto, in Canada,  fiziologul şi farmacologul canadian Frederick Grant Banting (1891-1941) a folosit pentru prima data insulina pentru tratamentul diabetului.Pacientul a fost un tânăr canadian de 14 ani, Leonard Thompson.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, dr.Nicolae Paulescu,  profesor la Facultatea de Medicină din București, a prezentat în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazuri de diabet, comunicările fiind publicate în revista Societății.

Omul de știință român a publicat de asemenea rezultatele privitoare la separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumea pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia.

În anul 1922, Paulescu a obținut, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și procedeul său de fabricare”.

Cu toate acestea, Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină i-a recompensat în 1923 pe Frederick G. Banting și John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

Abia peste 50 de ani va fi recunoscută prioritatea doctorului Nicolae Constantin Paulescu (foto) în descoperirea insulinei, în faţa canadianului Frederick G. Banting şi a scoţianului John J. R. Macleod, care au anunţat descoperirea insulinei în decembrie 1921 şi  care au luat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1923.

Cu toate acestea data de 14 noiembrie, ziua de naştere a fiziologului şi farmacologului canadian Frederick Grant Banting, este  marcată anual  începând din 1991, ca „Zi mondială de luptă impotriva diabetului” (la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Federaţiei Internaţionale de Diabet).

În data de 21 iulie 2021 Academia Română a organizat o comemorare a centenarului descoperirii insulinei. Printre vorbitorii care au adus un omagiu științific lui Nicolae Paulescu s-au aflat Irina Cajal Marin, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, și Aurel Vainer, președinte de onoare al Federației Comunităților Evreiești din România.

Un grup de intelectuali a protestat public contra acestei manifestări, arătând că doctorul Paulescu „A fost una din figurile proeminente ale naționalismului extrem, antisemitismului și rasismului în climatul ideologic și politic al României interbelice. A fost autorul celui mai radical discurs antisemit cunoscut în spațiul românesc”. Acest protest a fost considerat nefondat de președintele Ioan-Aurel Pop, care a declarat în 26 iulie 2021: „Nu mi se pare justificat și nu are legătură cu momentul. Oamenii nu s-au adunat pentru descoperitorul insulinei, denumită inițial pancreină, s-au strâns ca să marcheze pentru publicul larg o mare descoperire care s-a dovedit extrem de importantă pentru viitor, insulina, indiferent de confesiunea sau naționalitatea celui care a făcut-o.”

 1925: La Bucuresti apare ziarul „Socialismul„ organ al Partidului Social-Democrat din România, avînd în calitate de redactor-şef pe Conatantin Titel Petrescu.

Ziarul a fost ulterior redenumit în „Lumea nouă ” şi va fi editat pană în anul 1940.

1926: S-a născut la Ismail în Basarabia, Leonid Dimov (m.05.12.1987, București).

A fost unul dintre precursorii curentului Postmodernist românesc și un  membru marcant al curentului oniric.

Alături de  Dumitru Țepeneag  va teoretiza onirismul estetic.

În 1971, după Tezele din iulie lansate de Ceausescu, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul omiric se destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel).

A fost redactor al revistei România literară. În 1959 îl cunoaște pe Dumitru Țepeneag, alături de care a teoretizat onirismul estetic. Grupul oniric i-a inclus pe Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu. În 1971, după Tezele din iulie, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul se destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel).

Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la Grupul oniric l-a adus pe poet în atenția Securității, care l-a urmărit ani de-a rândul, după cum o dovedesc documentele din arhiva CNSAS. Dimov a murit în urma unui stop cardiac; este înmormântat la Cimitirul Șerban-Vodă (Bellu).

1931: Este semnat decretul guvernului român prezidat de G.G.Mironescu privind dizolvarea Gărzii de Fier (primul decret de dizolvare al acestei organizatii), iar conducătorul ei, căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, a fost arestat.

Foto: Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare din  România.

În februarie  însă, justiţia a decis în favoarea lui Codreanu şi a organizaţiei sale.

Ulterior, în martie 1932, Guvernul Iorga-Argetoianu a reînnoit  decretul de dizolvare, iar la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizolvare a Gărzii de Fier, iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938, Corneliu Zelea Codreanu este nevoit sa  dispuna autodizolvarea partidului „Totul pentru Ţară”

1943: Se încheie un Protocol germano-român prin care guvernul Antonescu se angajează să continue războiul împotriva U.R.S.S. cu condiţia ca Germania să sporească ajutorul in tehnica militara pentru echiparea unor noi unităţi, care să le înlocuiască pe cele pierdute  la Stalingrad, cotul Donului şi în Caucaz.

Discuțiile dintre Antonescu și Hitler începuseră in data de 10 ianuarie, iar în ziua de 11 ianuarie, la cartierul general al dictatorului german de la Rastenburg și au continuat până la 12 ianuarie fiind abordate probleme ale relațiilor politice, militare și economice româno-germane apărute în contextul gravelor înfrângeri înregistrate la Stalingrad.

1943: S-a născut Florin Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, traducător şi profesor; s-a remarcat prin apropierea sa de literatura S.F., al cărei promotor a fost în anii ’80, iar mai apoi prin atenţia acordată literaturii exilului românesc, pe care a studiat-o timp de decenii, dar şi interferenţelor literaturii române şi germane cu alte domenii conexe; (m. 2015).

 1954: S-a născut hocheistul Doru Tureanu, multiplu campion naţional cu Dinamo şi unul dintre cei doi români incluşi în Hall of Fame-ul hocheiului pe gheaţă, după Eduard Pană; a evoluat în cariera sa numai la Dinamo Bucureşti, în perioada 1969-1987, echipă pentru care a debutat la 14 ani şi a făcut parte din cea mai bună generaţie pe care a avut-o hocheiul românesc, fiind considerat, neoficial, cel mai bun jucător pe care l-a avut România vreodată.

De asemenea, Doru Tureanu este marcatorul all-time al naţionalei, cu 112 puncte (74 de goluri şi 39 de pase decisive), participând la două ediţii ale Jocurilor Olimpice (Innsbruck – 1976 şi Lake Placid – 1980) şi la 17 ediţii ale Campionatului Mondial (1971-1987); (m. 2014).

1958: Politicianul comunist Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romane.

A ocupat această funcție între 11 ianuarie 1958–21 martie 1961. Ulterior, Ion Gheorghe Maurer a fost și prim-ministru al României (1961–1974).

1958 : A avut loc revolta țărănească de la Cudalbi

În comuna Cudalbi din județul Galați a avut loc una dintre cele mai ample mișcări țărănești împotriva procesului de colectivizare. Câteva sute de persoane au protestat împotriva sosirii „de la București” a unui inginer de cadastru, care urma să facă măsurători pentru comasări, și au cerut președintelui Sfatului Popular să le dea înapoi declarațiile de înscriere. Președintele a refuzat și, când se pregătea să închidă sediul și să plece, a fost bătut.

Sediul Sfatului Popular și al GAC-urilor Drumul lui Lenin și Tudor Vladimirescu au fost devastate, iar cererile de adeziune la colectiv au fost rupte și incendiate.Trupele de Securitate sosite de la Galați au făcut arestări, urmate de anchetă și proces.

În urma intervenției autorităților comuniste, zeci de țărani au fost arestați. 27 de persoane au primit condamnări cuprinse între 6 ani închisoare corecțională și 25 de ani muncă silnică, fiind acuzate de delictul de „uneltire contra ordinii sociale” sau de „acte de teroare”.

Mai mult: Gheorghe Dodu, participant la revolta țărănească de la Cudalbi (11 ianuarie 1958) [MemorialSighet.ro]

1968: S-a nascut politicianul român Titus Corlățean, membru al Partidului social-democrat, fost ministru al afacerilor externe.Titus Corlățean.

  Titus Corlățean (n. 11 ianuarie 1968, Medgidia, Constanța) este un jurist și politician român, membru de frunte al Partidului Social Democrat.

Între august 2012- 2014 a fost ministrul Afacerilor Externe în guvernele Ponta II și III, după ce anterior fusese ministrul Justiției în guvernul Ponta I.

1972: A murit Eugeniu Speranţia, jurist, filosof, sociolog, poet, eseist, estetician, memorialist, publicist şi profesor, fiul folcloristului Theodor D. Speranţia.

 A fost  printre primii autori români care a alcătuit o lucrare de filosofie şi sociologie a Dreptului ; (n.18 mai 1888).

A participat la  mișcarea simbolistă reprezentată de  Macedonski, Densusianu și Gheorghe Bogdan-Duică. De asemenea, a fost apreciat de Constantin Radulescu-Motru pentru contributiile sale filozofice și sociologice.

Cărțile sale  includ colecții de poeme simboliste,  un roman (Casa cu Nalba, 1916) si studii estetice. A fost premiat de Academia Română si  membru al Societății Scriitorilor Români din 1916, precum și al asociațiilor internaționale pentru filosofi și sociologi juridice.

A luat parte la numeroase congrese în străinătate si a avut  de asemenea, o activitate culturală prodigioasă în Transilvania în primii ani după război. Savant multidisciplinar  cu un spirit enciclopedic, Sperantia face parte din tradiția umanistă a vietii inelectuale  din România.

El a ajuns la vârsta de pensionare în 1949, la începutul regimului comunist si a fost obligat sa se retraga după ce a trecut printr-o serie de atacuri concertate în cursul a  câțiva ani, atât din partea unor ideologi  comunisti cat  și a oportuniștilor care au aderat  la marxism peste noapte.

 2004: A murit Sorin Holban, prozator, poet, dramaturg şi publicist; (n. 1933).

2012: A decedat la Pitești actorul român de teatru și film și regizorul Ion Focșa; (n. 14 februarie 1925 la Peceneaga, județul Tulcea).

A debutat în 1945 pe scena Teatrului Național, jucând ulterior pe scenele mai multor teatre unde a fost angajat: Teatrul Muncă și Voie bună, Comedia, Teatrul Mic, Teatrul Nostru, Alhambra, Tineretului, Studioul actorului de film „CI. Nottara”, Teatrul din Galați și, din 1958, pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești.

A fost urmărit de Securitatea comunistă în perioada 1960-1961.

A colaborat cu cei mai mari regizori: Victor Ion Popa, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Vlad Mugur, Aurel Ion Maican, Horea Popescu, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Petre Sava Băleanu, Sorana Coroamă-Stanca, Nae Cosmescu, Mihai Radoslăvescu etc.

Sintetizând întreaga sa carieră, pe parcursul celor 60 de ani de teatru, reținem că a interpretat 210 roluri, pregătite în 11.000 de repetiții a câte două-patru ore, iar numărul spectacolelor la care a luat parte depășește cifra de 12.500.

2014: A decedat în Germania, fosta handbalistă Mora Windt–Martini; a făcut parte din echipa României care a câştigat Campionatul Mondial de Handbal Feminin desfăşurat în Germania în anul 1956; (n. 1937).

 2016: A murit la vârsta de 76 de ani, actriţa Melania Ursu; (n.16 iunie 1940, Sibiu).

Cariera sa s-a întins pe aproximativ 50 de ani, din care majoritatea covârşitoare sunt legaţi de Teatrul Naţional din Cluj.

A fost absolventă Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1961, clasa prof. Moni Ghelerter. 

Cariera acesteia s-a întins pe mai multe de cinci decenii.

Actrița deţine Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, acordat în 2002. A obţinut diverse premii pentru roluri din teatru şi film, între care Premiul I de interpretare pentru rolul Ea din „Cerul înstelat de deasupra noastră” de Ecaterina Oproiu la Festivalul Naţional de Teatru „Cîntarea României“ 1985, Premiul de interpretare feminină pentru rol Doamna Chiajna în filmul „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu”, 1979 şi Premiul de interpretare feminină pentru rolul din „Pasărea Shakespeare” de D. R. Popescu, la Festivalul de artă teatrală, Iaşi ed. I, 1975.

În 2012, Melania Ursu a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate.

2014: A decedat în Germania, fosta handbalistă Mora Windt–Martini ; (n. 1937).

A făcut parte din echipa României care a câştigat Campionatul Mondial de Handbal Feminin desfăşurat în Germania în anul 1956.

 2018: A murit poeta și prozatoarea Elisabeta Isanos, fiica scriitorilor Magda Isanos și Eusebiu Camilar; (n. 1941, București).

A făcut studiile superioare la Universitatea din București, Facultatea de filologie, secția limba și literatura franceză, cu specialitate secundară în limba și literatura română, obținând diploma în 1965.

Elisabeta Isanos a fost profesoară de limba franceză și română la liceul economic „Nicolae Krețulescu” din București, și nu a încetat în tot acest timp să scrie.

Debutul editorial s-a produs în 1969, cu placheta de versuri „Orașe nostalgice”. A fost căsătorită cu inginerul Gabriel Goian, având un fiu și doi nepoți.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; 
3. Calendar Creștin Ortodox.ro
4. https://www.rador.ro/2019/01/07/calendarul-evenimentelor-7-ianuarie-selectiuni-5/;
5. https://istoria.md/articol/695/7_ianuarie,_istoricul_zilei;
6. Cinemagia.ro.

Rusia amenință România că „va trece la represalii și la distrugerea completă a infrastructurii sale”

Propaganda lui Putin amenință România: „Rusia va trece la represalii și distrugerea completă a infrastructurii”

Propaganda de la Moscova amenință cu ștergerea României de pe hartă, după ce Rusia va câștiga războiul din Ucraina, scrie publicația https://timpul.md de la Chișinău.

Pentru propagandiștii ruși, țara noastră este următoarea țintă pe care ar trebui să o vizeze Vladimir Putin în războiul pe care l-a declanșat. Propagandiștii din Moscova văd în România una dintre viitoarele ținte ale armatei ruse, în războiul pe care îl poartă.

Această perspectivă, a unui război purtat de Rusia contra Occidentului pe teritoriul României, este prezentată într-un articol din ziarul Pravda care susține că Rusia nu trebuie să oprească conflictul din Ucraina, ci să-l continue pe teritoriul românesc.

În acest sens, publicația face referire la un așa zis război pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, prin interpuși – proxy.

Astfel, autoarea articolului susține că războiul ar trebui extins pe teritoriul altor state, chiar dacă consecința ar fi prăbușirea şi dispariția unor țări din Europa. Pe lista autoarei sunt menționate România, Polonia, Lituania și Finlanda.

Din perspectiva Pravda, România este un stat mic pe care Statele Unite îl vor folosi ca bază de lansare a atacurilor contra Rusiei.

„România este o țară mică pe care Statele Unite plănuiesc s-o folosească pe post de berbece contra Rusiei”, se arată în articolul propagandistic.

Rusia vorbește de intrarea României în război

În articol este evocată și posibilitatea intrării României în război, la presiunile SUA, dacă Rusia va interveni în Moldova, în sprijinul Transnistriei rusofone.

„În oricare dintre scenarii, Rusia va trece la represalii constând în distrugerea completă a infrastructurii”, amenință autoarea articolului din Pravda.

Potrivit publicației, „SUA nu vor îndrăzni niciodată să intre direct în război cu Rusia, atunci când Ucraina va fi înfrântă”. Acesta este motivul pentru care este preferat „războiul prin interpuși”. În paralel, propaganda televizată lansează îndemnuri la perfecționarea armelor nucleare împotriva statelor NATO.

România un principal furnizor de armament al Ucrainei

La finalul lunii trecute, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, Valeri Gherasimov, a declarat că Occidentul a sporit ajutorul militar pentru Ucraina.

În acest sens, el a menționat livrările de armament și echipament militar din SUA, Marea Britanie, Polonia și România state pe care le-a descris principalii furnizori ai Kievului.

„SUA și aliații săi sporesc, în mod constant, volumul asistenței militare pentru Kiev cu scopul prelungirii conflictului. (…) Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Polonia și România au cea mai semnificativă contribuție la furnizarea de arme”, a declarat Gherasimov.

El a făcut aceste declarații în timpul unui briefing susţinut în fața atașaților militari ai statelor străine.

LA O REUNIUNE SECRETĂ OMS S-A PROPUS INSTITUIREA UNUI SISTEM DE CERTIFICATE DE SĂNĂTATE LA NIVEL MONDIAL

Comitetul de revizuire a Regulamentului Sanitar Internațional -RSI-  al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intenționează să se reunească în secret de luni, 9 ianuarie 2023, până vineri, 13 ianuarie 2023.

Va lucra pentru a finaliza ceea ce este acum un document de 46 de pagini care include propuneri de amendamente la Regulamentul Sanitar Internațional (RSI), dailyclout. 

Amendamentele propuse sunt:

1. Schimbarea naturii generale a Organizației Mondiale a Sănătății, de la o organizație consultativă care face doar recomandări la un organism de conducere ale cărui proclamații ar fi obligatorii din punct de vedere juridic- articolul UNU
2. Extinderea domeniului de aplicare al Regulamentului sanitar internațional pentru a include scenarii care au  „potențialul de a avea un impact asupra sănătății publice”.
3. Eliminarea „respectului pentru demnitatea, drepturile omului și libertățile fundamentale ale oamenilor”. (articolul 3)
4. Acordarea directorului general al OMS controlul asupra mijloacelor de producție prin intermediul unui „plan de alocare a produselor de sănătate” pentru a impune statelor părți dezvoltate să furnizeze produse de răspuns la pandemii, conform instrucțiunilor. (articolul 13A).
5. Acordarea OMS autoritatea de a solicita examene medicale, dovezi de profilaxie, dovezi de vaccin și de a pune în aplicare urmărirea contactelor, carantina și TRATAMENTUL. (articolul 18)
6. Instituirea unui sistem de certificate de sănătate la nivel mondial în format digital sau pe hârtie, inclusiv certificate de testare, certificate de vaccin, certificate de profilaxie, certificate de recuperare, formulare de localizare a pasagerilor și o declarație de sănătate a călătorului. (Articolele 18, 23, 24, 27, 28, 31, 35, 36 și 44 și anexele 6, 7 și 8)
7. Redirecționarea unor miliarde de dolari nespecificate către Complexul industrial farmaceutic spitalicesc de urgență, fără responsabilitate. (articolul 44A)
8. Permite divulgarea datelor personale de sănătate. (articolul 45)
9. Extinderea considerabilă a capacității  Organizației Mondiale a Sănătății de a cenzura ceea ce consideră a fi dezinformare și dezinformare. (Anexa 1, pagina 36)
10. Crearea unei obligații de a construi, furniza și întreține infrastructura RSI la punctele de intrare. (anexa 10)

Cea de-a 76-a Adunare Mondială a Sănătății este programată să aibă loc de duminică, 21 mai 2023, până marți, 30 mai 2023. Pentru ca modificările propuse să fie luate în considerare în cadrul celei de-a 76-a Adunări Mondiale a Sănătății, acestea trebuie să fie transmise Organizației Mondiale a Sănătății cu cel puțin 4 luni înainte. IHRRC intenționează să transmită aceste propuneri de amendamente către OMS până duminică, 15 ianuarie 2023.

Regulamentul Sanitar Internațional este un drept internațional existent și obligatoriu din punct de vedere juridic.

Dacă amendamentele propuse sunt prezentate celei de-a 76-a Adunări Mondiale a Sănătății, acestea ar putea fi adoptate cu o majoritate simplă a celor 194 de națiuni membre.

În conformitate cu regulile deja convenite ale RSI, dacă amendamentele propuse sunt adoptate, națiunile membre nu ar trebui să ia nicio măsură suplimentară. Senatul Statelor Unite nu ar fi nevoit să asigure un vot de două treimi pentru a-și da „avizul și consimțământul”. Nu ar fi nevoie de semnături din partea liderilor naționali. Vă rugăm să prezentați un raport pe această temă cât mai curând posibil.