De ce au încercat comuniștii să-l transforme pe Moş Crăciun în Moş Gerilă?

La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l distrugă pe Moş Crăciun şi să-l înlocuiască cu Moş Gerilă, o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului român, pe care îl voiau ateu.

Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului nu erau îngrădite și au fost ”libere”imediat după acapararea puterii de către comuniști, până spre sfârşitul anilor ’40. Imediat după 30 decembrie 1947 a fost întreruptă tradiţia sărbătoririi Bobotezei la Palat, unde patriarhul venea „cu botezul” la suveran.

La 6 ianuarie 1948 însă, regele Mihai I era deja plecat din ţară, iar reprezentanţii Prezidiului Republicii Populare Române nu erau foarte ataşaţi de sărbătorile creştine sau nu-şi mai puteau manifesta credinţa religioasă.

Dacă la această tradiţie în relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi Stat s-a putut renunţa foarte uşor, altfel au stat lucrurile cu cele două mari sărbători creştine: Învierea şi Naşterea Domnului.Prima măsură luată de comunişti de a şterge Crăciunul din calendarul românilor, a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.

În paralel, conducerea partidului comunist îşi propusese încă din 1948 să deplaseze atenţia publică dinspre sărbătorile pascale spre aniversarea de la 1 mai, ziua Muncii, şi dinspre Crăciun spre Anul Nou şi spre „aniversarea” proclamării Republicii, la 30 decembrie. Mai mulţi clerici sesizau şi o încercare a autorităţilor comuniste de a înlocui credinţa cu o nouă „religie” (seculară) care îşi avea proprii „sfinţi”, începând cu Marx şi terminând cu Stalin.

Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. 

Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. 

Startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid. Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.

Versurile special create pentru noul moş Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine:

„Moş Gerilă toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun
Dar să stii mai din’ainte C-am fost băieţel cuminte,
Şi mai spun aşa să ştii
Ca eu nu-ţi cer jucării
Cum ţi-ar cere şi alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva”

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti îndemnau în acest sens.

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev.

Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”, scria revista ”Cutezătorii” din anii 80.

Pluguşorul comunist

Nu doar numele Moşului l-au schimbat comuniştii, ci şi cântecele şi colindele specifice Sărbătorilor de Iarnă. Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, fiind înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

”Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….” suna Pluguşorul din 1980.

Crăciun pe furiş

Copiii intrau în vacanţa de iarnă după 22 decembrie. Cum zilele de Crăciun erau lucrătoare şi startul Sărbătorilor de Iarnă se dădea după 27 decembrie, abia după această dată era indicată amenajarea pomului de iarnă în casele românilor. Cei care amenajau bradul mai devreme îl ţineau departe de ferestre şi evitau instalaţiile de iluminat pentru a nu atrage atenţia. Cum beteala nu se găsea în magazine, brazii erau împodobiţi cu globuleţe şi aranjamente din hârtie creponată.

Revelionul era ziua principală a Sărbătorilor de Iarnă. Românii făceau trecerea dintre ani, odată cu mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, transmis la televizor.

”Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani.

Moş Gerilă a murit odată cu Ceauşescu, în decembrie 1989.

URAREA DE CRĂCIUN ÎN CELE PATRU DIALECTE ISTORICE ROMÂNEȘTI

Https://cubreacovblog.wordpress.com, redă urarea de Crăciun în cele patru dialecte istorice ale limbii române comune:

CRĂCIUN FERICIT! (dacoromân)
CĂRCIUN HĂRIOS! (aromân)
BUN CRĂCIUN! (meglenoromân)
BUR BOJICI! (istroromân)

CRĂCIUN FERICIT! SĂRBĂTORI CU PACE ȘI SĂNĂTATE!

Sărbătoriţi Crăciunul şi vă bucuraţi, repetând în cor cu strămoşii:

”Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!”

(Troparul Naşterii Domnului Iisus Hristos)

25 decembrie 1989 – ZIUA EXECUȚIEI SOȚILOR CEAUȘESCU ȘI ÎNCEPUTUL LUPTEI PENTRU PUTERE ÎN ROMÂNIA ELIBERATĂ DE COMUNISM

Un Tribunal Militar Extraordinar l-a judecat la Târgoviște procesul cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu.

Dictatorul comunist si soția acestuia au fost acuzați de “genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de actiuni armate impotriva poporului, distrugerea bunurilor obștești, subminarea economiei nationale, precum și pentru incercarea de a fugi din tară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse in bănci straine”, s-a anunțat în cursul serii de luni 25 decembrie 1989, la Televiziunea Română.

În comunicatul citit pe postul national de televiziune s-a mai precizat ca Tribunalului Militar Exceptional a decis ca “pentru aceste crime grave impotriva poporului roman si Romaniei, inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu sunt condamnati la moarte si confiscarea averii”.

Cel care a emis documentul a fost Ion Iliescu, care a semnat ca preşedinte al Consiliului FSN. Implicati in condamnarea la moarte a soților Ceaușescu au fost şi adjunctul ministrului Apărarii, generalul Victor Stanculescu, precum si Gelu Voican Voiculescu, care a supravegheat şi înhumarea cuplului.

De asemenea, românii au fost informați ca “sentința a rămas definitivă și a fost executată” și ca TVR va prezenta înregistrări din timpul procesului și din momentul punerii în aplicare a hotărârii membrilor Tribunalului.

Procesul a avut loc la Garnizoana militară din Targoviste, judecator fiind Gica Popa, procuror – Dan Voinea, iar avocat al familiei Ceausescu – Nicolae Teodorescu, acesta din urma fiind insa un inchizitor, nu un aparator al clientilor sai.

Liderul comunist nu a recunoscut calitatea completului de judecata, declarând ca nu da socoteala decât in faţa Marii Adunari Nationale.

Procesul nu a respectat procedurile legale, iar instituirea Tribunalului Militar Exceptional a fost facută print-un act scris de mână şi semnat cu o zi inainte de uciderea cuplului Ceausescu.

Execuţia au avut loc tot în unitatea militară din Târgovişte, chiar în prima zi de Crăciun.

Sentinţa dată de Tribunalul Militar Excepţional a fost pusă imediat in aplicare, la ora 14.50, Nicolae si Elena Ceauşescu fiind ucişi cu mai multe focuri de pistol mitralieră, iar filmul acesteia a fost prezentat la televiziune, înainte de miezul nopţii.

Coincidenţă sau nu, rezultatul a fost cel aşteptat: vărsarea de sânge în țară a luat sfârşit.

În aceiași zi, Televiziunea Română a transmis în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.

De asemenea, s-a constituit Uniunea Democrată Maghiară din România/UDMR (înregistrată oficial la 28.I.1990), primul conducător al acestei formaţiuni politice fiind Domokos Géza (decembrie 1989-ianuarie 1993), fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984).

Tot în data de 25 decembrie 1989, a apărut în locul ziarului „Scânteia” fostul oficios al PCR, primul număr al ziarului “Adevărul”, după seria editată de Al.V. Beldiman (1871–1888).

Bucuria a fost urmată de jale. Românii şi-au petrecut primul Crăciun liber în cimitire. Pe 26 decembrie 1989, 13 oraşe-martir îşi îngropau morţii. România era în doliu.

Revoluţia a învins. În 89, De Crăciun, românii şi-au luat raţia de libertate. Curajul şi sacrificiul suprem al celor peste 1.000 de morţi ne obligă să rescriem viitorul, dar şi să aflăm ce s-a întîmplat acum 25 de ani.

Întrebarea „Cine a tras atunci în noi şi de ce?” rămâne încă, la trecerea celor 33 de ani de la acele zile și nopți însângerate, una retorică.