CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În urmă cu 73 de ani, chiar pe 6 decembrie 1949, s-a declanșat cumplitul experiment anti-uman comunist de la închisoarea din Pitești


În urmă cu 73 de ani, în 1949, chiar pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae și la încheierea altor sărbători, se declanșa la închisoarea Pitești un cumplit Experiment anti-uman.

În anul 1994, Horia Roman Patapievici scria în revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social (GDS): „Abia când privim spațiul mioritic ca anticameră a fenomenului Pitești gravitatea specificului național este cu adevărat pusă”. (revista 22, ianuarie 1994).

Publicația online https://www.activenews.ro. relatează că mai mulți foști deținuți politici au ripostat, aducând argumente că experimentul Pitești a fost unul antiromânesc și anticreștin, dar cu toate acestea, Patapievici a publicat imprecațiile sale fără nicio modificare în cartea „Cerul văzut prin lentilă”, apărută în anul 1998.

Peste 20 de ani, în anul de grație 2018, intelectualul „de dreapta” Sorin Lavric (redactor al Editurii Humanitas, președinte al Senatului AUR și candidat la Senatul României în județul Neamț) reia teoria lui HR Patapievici, scriind că reeducarea de la Pitești ar fi definitorie pentru „specificul nostru românesc”:

„Ce înseamnă atunci Piteștiul astăzi? Înseamnă partea sinistră a specificului nostru românesc și dovada sumbră a unicității noastre în lume. Nici laogai-urile chineze – lagăre de muncă silnică unde erau exterminați opozanții -, nici regimul de 12 ore de muncă zilnică pe care Angkar padevat (Organizația revoluționară) a lui Pol Pot o introdusese în toată Campodgia (sic!) nu se pot măsura cu pragul de infern pe care l-au atins românii la Pitești.

În privința dorinței de afirmare în Europa, nu trebuie să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe a cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne detroneze. Piteștiul e unic prin rafinamentul drăcesc cu care fibra morală a oamenilor a putut fi mutilată. Cu unele evenimente istorice se întîmplă așa cum se întîmplă cu ființele umane. Ți se întipăresc în minte prin hidoșenia lor. Sunt atît de slute că nu pot să treacă neobservate. Le remarci prin simpla lor disproporție și, astfel, ele sunt remarcabil de urîte. Dacă există o parte românească remarcabil de monstruoasă, aceea nu poate fi decît PITEȘTIUL”. (Sorin Lavric, Glasuri din bolgie, Editura Ideea Europeană, 2018, pagina 305)

Se impun câteva precizări:

1. Experimentul Pitești a fost „PREMEDITAT ȘI CONCEPUT ÎN CREUZETE STRĂINE ACESTUI NEAM”, după cum a arătat fostul deținut politic Traian Popescu, el însuși pătimitor al iadului închisorii de la Pitești, în excepționala lucrare „Experimentul de la Pitești”.

Satanica reeducare a fost îndrumată și supravegheată de consilierii sovietici, fiind instrumentată în mod covârșitor de elemente alogene, așa cum aflăm dintr-o cercetare îndelungată în arhivele CNSAS, dar și conform mărturiilor primite de la foștii deținuți politic, întreprinsă de un alt pătimitor al Piteștiului, Constantin Iulian.

2. Sorin Lavric folosește frecvent în cartea „Glasuri din bólgie” (compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante it.), sintagma „comunism românesc”. 

Comunismul nu este de sorginte românească, este o ideologie anticreștină, străină de cultura și civilizația românească. Regimul comunist a fost impus de o forță de ocupație străină, cu sprijinul tancurile sovietice, pe întreg teritoriul românesc.

Observ o perfidă acțiune a rețelei neokomiterniste, în mod special a intelectualilor reuniți în cadrul Grupului pentru Dialog Social și a Editurii Humanitas, de re-condamnare a victimelor, începută încă din închisoarea Pitești, care vrea să impună opiniei publice că românii s-au chinuit și omorât între ei. Procesul de culpabilizare a poporului român continuă.

Ceea ce nu vor să spună grupările neokominterniste, este că românii sunt cei care au fost supuși unui experiment etnocidar, în urma căruia milioane dintre ei au fost închiși, iar sute de mii dintre aceștia au fost omorâți în lagăre și închisori ori în rezistența armată anticomunistă din munți.

3. Exorcizarea răului bolșevic nu a fost făcută de Raportul Tismăneanu, așa cum scrie Sorin Lavric, ci de sângele mucenicilor din închisorile comuniste și al luptătorilor anticomuniști din munți. Este sugestiv că Lavric consideră că Vladimir Tismăneanu, fiul celui mai bine plătit agent al Kominternului din România, este un „intelectual de dreapta”, „convertit de tot și cu adevărat”. 

Și, ca o paranteză, este important să subliniem și legătura strânsă a președintelui Asociației „21 Decembrie”, Doru Mărieș, mentorul liderului AUR George Simion, cu Vladimir Tismăneanu.

Noul „intelectual de dreapta” Tismăneanu este veriga nevăzută din lanțul AUR. „Naționalismul este ultimul refugiu al canaliei”, afirma tânărul patriot Simion, redând un citat favorit al lui Tismăneanu, într-o emisiune la B1 TV. Și nici măcar nu putem spune că se dezice de naționalism, căci, conform lui Țuțea, patrioți pot fi toți cetățenii români, dar naționaliști nu.

4. Acum câțiva ani, la o lansare a unei cărți a lui Lavric despre Noica și Mișcarea Legionară, fostul deținut politic Nicolae Purcărea îi spunea autorului că taina este elementul pe care nu l-a luat în considerare în cartea sa și că „ortodoxia respiră prin taină, nu prin rațiune”. 

Fără credință, spunea același mărturisitor, nu poți înțelege nici convertirea lui Noica și nici ceea ce s-a întâmplat la închisoarea Pitești, deoarece ținta finală a reeducării de la Pitești a fost să-l scoată pe Hristos din sufletul deținuților. 

Așa cum avea să afirme și Aleksandr Soljenițîn, deținuții politici care au cedat în reeducarea de la Pitești au făcut-o urma torturilor fizice și a unei terori psihice diabolice, nemaiîntâlnite în universul concentraționar.

Noi știm că nu se săvârșește rău în lume fără o influență mai mult sau mai puțin mijlocită a unuia care, aflat lângă tine, nu te mai lasă nici să iubești, nici să înregistrezi iubirea cuiva, ci te pune să urăști. Acesta este diavolul.

De aceea, putem spune că regimul comunist a fost susținut de o forță demonică, iar experimentul de la Pitești este o dovadă în acest sens. Așa cum trebuie să mărturisim că cei mai mulți dintre deținuții politici reeducați la Pitești s-au ridicat din mlaștina disperării, murind în lumină.

S-a întâmplat cu sfinți ai închisorilor precum Costache Oprișan sau Părintele Calciu, sau atâția alții. Prin voia lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, unii deținuți politici au trecut nevătămați prin acest experiment. Este cazul mărturisitorilor hristici Valeriu Gafencu, Nicolae Purcărea și Tache Rodas.

Dumnezeu a vrut și a hotărât altfel decât forțele întunericului. Și cine este mai mare ca Dumnezeu? A vrut Dumnezeu ca unii dintre mărturisitori să fie contemporani cu noi, pentru a aduce mărturie despre cum au reușit să se înalțe din iadul de la Pitești, spre slava lui Dumnezeu și a neamului românesc mântuire.

„Reeducarea întreprinsă la închisorile Pitești, Gherla, Aiud, Târgșor de către agenții regimului comunist, sovieto-kominternist, a fost un experiment identitar desfășurat în mediu concentraționar și carceral cu scopul distrugerii identității etnice, religioase, morale, la scară individuală și de grup.

Rostul acestui experiment era acela de a depista mecanismele care pot contribui la modificarea identității și de a determina condițiile disiminării unor operații de schimbare a identității în sânul întregii societăți, pentru a-i disloca sentimentul etnic religios și a declanșa astfel o mutație etnico-religioasă la scara întregii comunități naționale”, scria profesorul Ilie Bădescu, sociolog, într-una din lucrările sale.

ORORI ÎN POSTUL PAȘTELUI 

Cele mai barbare torturi din cadrul „Experimentului Piteşti” aveau loc în postul Paştelui, atunci când şeful reeducării, torţionarul Eugen Ţurcanu, regiza scene sexuale între Fecioara Maria şi Iisus, iar deţinuţii politici erau forţaţi să le ducă la îndeplinire, relatează https://www.universulargesean.ro.

Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, definea Fenomenul Piteşti drept „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

Genocidul de la închisoarea din Piteşti a început în 1949, când călăii fostei Securităţi au pus la cale un plan diabolic de lichidare a rezistenţei morale a deţinuţilor politici. Astfel, timp de trei ani, cât a durat experimentul de la Piteşti, deţinuţii au fost suspuşi celor mai barbare metode de tortură din lume.

Cum singurul lucru care îi mai ţinea în viaţă pe deţinuţi era credinţa în Dumnezeu, torţionarii au inventat în acest sens metode speciale de tortură. Totul se derula în jurul postului Paştelui, iar, pe toată perioada acestuia, deţinuţii de la Piteşti treceau prin chinuri greu de imaginat chiar şi pentru mintea umană.

Erau interpretate și cântece bisericești cu texte vulgare

După un scenariu foarte bine pus la punct, demn de un film horror, totul începea cu „împărtăşania” deţinuţilor bănuiţi că încă mai ascund informaţii despre participarea la acţiuni anticomuniste. Practic, deţinuţii erau scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, după care erau puşi să se „împărtăşească” unii pe alţii, scuipându-se în gură între ei.

Imaginaţia delirantă a torţionarilor se dezlănţuia mai ales atunci când aveau de-a face cu preoţi şi studenţi de la Teologie, care refuzau să-l renege pe Dumnezeu, mai ales în Săptămâna Patimilor.

Costumaţi în sutane şi patrafire pline de fecale, studenţii şi preoţii închişi la Piteşti trebuiau să săvârşească slujba de „împărtăşanie” a celorlalţi deţinuţi cu urină şi fecale. În loc de cruce, torţionarii confecţionaseră un penis din săpun, pe care deţinuţii erau puşi să-l sărute.

Erau interpretate şi cântece bisericeşti cu texte vulgare, prin care erau insultaţi Iisus şi Fecioara Maria, momente pe care deţinuţii le săvârşeau numai în pielea goală.

După aceste scene inimaginabile, unii deţinuţi era forţaţi să se aşeze pe hârdăul cu fecale, pentru a simboliza naşterea lui Iisus. Când ridicau mâna în sus, era semn că s-a născut Mântuitorul, iar restul erau puşi în genunchi să se închine, parafrazând scena biblică cu ieslea. În Noaptea de Înviere, deţinuţilor li se dădea, pe post de pâine înmuiată în vin, câte o lingură plină de fecale.

Fostul deținut politic Marcel Petrișor, plecat acum la Domnul, povestește într-o înregistrare realizată de portalul Marturisitorii.ro despre calvarul temnițelor bolșevice și biruința Sfinților Închisorilor:

Publicitate

07/12/2022 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. toti infractorii si teroristii au devenit…. sfinti ce sa spun….

    Apreciază

    Comentariu de dr. Sergiu Fendrihan | 07/12/2022 | Răspunde

  2. Ce să spui?
    E clar că după mintea matale aia de pe urmă, crimele barbarilor comuniști instruiți de Moscova, sunt scuzabile pentru că știi matale sigur că tratamentele draconice la care au fost supuși deținuții la Pitești și in toate lagărele si inchisorile din țară, s-au aplicat asupra unor infractori și teroriști (sic!).
    Măi dragă omule de știință care n-ai știință despre crimele haitelor comuniste, unde ai învățat matale că milioanele de români care au trecut prin mașinăria comunistă a ”reeducării”, erau…”teroriști” ? La Ștefan Gheorghiu?
    Altfel, vorbești despre un regim iubit de români , care a dat butelii oamenilor și a luptat pentru pace și progres social și pentru visul de aur al omenirii, societatea socialistă multilateral dezvoltată în frunte cu tovarășul secretar general al Partidului, cel mai iubit fiu al poporului, geniul Carpaților…
    Dacă nu știai, află că între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, dragii tăi comunisti rusi au deportat în lagărele din Nordul Îngheţat un număr de 300.000 de români basarabeni şi bucovineni.
    N-ai aflat că între anii 1945 şi 1954, 500.000 de români basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi în lagăre? Știai că între anii 1946 şi 1947, 200.000 – 350.000 de români au murit în urma foametei provocată de Stalin, după ce rușii ne-au confiscat alimentele si grânele din rezervele de stat ale României?
    Știai că au existat mai multe valuri de deportări?
    -Între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, 300.000 de români au fost deportaţi.
    – Între anii 1944 şi 1948 , încă 250.000 de români au fost deportaţi.
    – În anii 1946 şi 1947 , 300.000 de români au murit în urma foametei provocate de Stalin.
    La 6 iulie 1949 începe a 3-a deportare masivă în timpul căreia 11.324 familii au fost deportate.
    Între anii 1954 şi 1964, 300.000 de români au fost deportaţi în Rusia şi Kazahstan.
    Anton Ovseienco în ,,The Time of Stalin: Potret of a Tirrany”, N.Y. Harper and Row, 1981 estimează numărul total al victimelor comunismului în Basarabia şi Nordul Bucovinei la 1.500.000 de persoane.
    În ceea ce priveşte România, conform lui Florin Mătrescu, în cartea ,,Holocaustul roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional”, ,,capitularea fără condiţii” de la 23 august 1944 a avut ca rezultat deportarea a 180.000 de soldaţi şi ofiţeri prizonieri în lagărele gulagului sovietic (doar câteva mii s-au mai întors) .

    Recent, în mlaştina râului Bălţi din Basarabia a fost descoperit un osuar românesc compus din 50.000 schelete de soldaţi români – din unităţi ale Armatei Regale Române, care în primăvara anului 1944 au constituit prima linie de rezistenţă împotriva Armatei Roşii. (citat din Mihai Vicol, „Un „Katyn” românesc” – România Liberă Internaţional, nr.320/04.08.96).
    Ocuparea ţării noastre de către Armata Roşie a însemnat un val de crime în rândul populaţiei civile, crime de proporţii încă necunoscute, oameni ucişi doar pentru a fi jefuiţi sau pentru că își apărau fiicele şi soţiile de violuri.
    Colectivizarea forţată a ţărănimii (începând din 1949) a afectat 12.000.000 de ţărani; sate întregi au fost mitraliate sau nimicite cu tunurile – provocând 30.000 de victime.
    Deportările masive din perioada anilor 1949 – 1960 s-au soldat cu încă 200.000 de ţărani morţi în lagărele de muncă sau închisori. Rezistenţa armată din munţi (1946 – 1958), unică in lagărul comunist, a mai adăugat un număr mare de victime.
    În cele 120 de închisori şi lagăre de muncă forțată, au murit între 150.000- 200.000 oameni. Cifrele globale ale holocaustului roşu în România sunt diferite.
    Numărul total al deţinuţilora fost de 2.000.000 (Filip Păunescu – ,,Cunoaşterea şi combaterea comunismului”. 3.000.000 (Cicerone Ioaniţoiu).
    Numărul total al morţilor în regimurile Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Iliescu (revoluţie, Târgu-Mureş, mineriade, etc.) este greu de stabilit. Se descoperă mereu noi gropi comune pe lângă lagărele de muncă şi închisori. Cifra avansată de Florin Mătrescu este de 891.500 morţi în genocidul comunist comis între actualele graniţe ale României

    Iar acum, matale ne servești cu dezinvoltură năzdrăvăniile propagandei comuniste muribunde privitoare la așa zisa…luptă a teroriștilor comuniști împotriva ”teroriștilor”români care își apărau țara și valorile creștine.
    Halal să-ți fie nea Sergiule, că bine le ziseși !

    Apreciază

    Comentariu de cersipamantromanesc | 07/12/2022 | Răspunde

  3. Cine vrea sa afle mai multe poate citi cartea lui Virgil Ierunca „Fenomenul Pitești.”

    Apreciază

    Comentariu de Magda Magdi | 07/12/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: