CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ISTORIE UITATĂ ȘI RĂSTĂLMĂCITĂ


    

Adevăruri istorice uitate și răstălmăcite!*

Foto: Primul ministru britanic Chamberlain și Hitler (în centru)

ADEVĂRURI ISTORICE UITATE ȘI RĂSTĂLMĂCITE!

O luare de poziție din 2020 al președintelui Federației Ruse, Vladimir V. Putin, referitoare la noile tendințe ale revizionismului istoriografic și la responsabilitățile istorice pentru începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, a generat un val de emoție și critică în cancelariile diplomatice ale lumii, în cercurile istoriografice, în mass-media și nu numai.

În urma evenimentelor petrecute în arealul ex-sovietic în martie 2014 , respectiv intrarea Peninsulei Crimeea în componența statului rus, istoria și adevărurile/neadevărurile ei au devenit un teren de joacă al politicienilor, al mass-media și-al unei opinii publice neinformată pe de-a întregul, dacă nu chiar manipulată, scrie https://www.aesgs.ro.

Foto: Chamberlain, Mussolini,Hiler

La aproape opt decenii de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, rămâne stăruitor și obsesiv întrebarea: cine și cum a început drumul spre acel infern?! 

A fost Acordul de la München (29 – 30 septembrie 1938) un prim pas spre marea dramă europeană sau nu?! A reprezentat acesta începutul divizării elitei politice britanice astfel încât Rudolf Hess a încercat, în mai 1941, imposibilul după „miracolul de la Dunkerque”?!

În ceea ce priveşte atitudinea Franţei, Georges Bonnet, ministru de Externe în perioada 1938 – 1939, scria:

 „În cursul unei dezbateri hotărâte de Comisia parlamentară de anchetă asupra evenimentelor intervenite din 1939 până în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges Bonnet a constat în a-i face pe ruşi şi pe germani să se bată între ei». Ce-i drept, nu doream războiul pentru nici un popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuşi această interpretare pătrunzătoare dată politicii mele”.

O înțelegere corectă a unui timp istoric sau o exagerare?!

Și, totuși…generalul Faucher îi scria, la 6 octombrie 1938, lui Edouard Daladier, premierul Franţei, că ofiţerii cehoslovaci îi reproşau faptul că le este aplicată „o umilire fără precedent dând lui Hitler fără luptă şi, practic, fără opoziţie, fortificaţiile” Cehoslovaciei.

În volumul „Trădarea sovietică – 1938” (1993), istoricul ceh Ivan Pfaff relevă faptul că pe 26 şi 27 septembrie 1938, România a reiterat oferta unui pod aerian pentru Cehoslovacia, însă sovieticii au tergiversat o decizie.

Telegrama diplomaţiei româneşti către Kremlin a fost reprodusă de către istoricul ceh Jiri Hochman în Anexa de la lucrarea „The Soviet Union and the failure of Collective Security. 1934 – 1938”, apărută în SUA (1984).

Adevăruri istorice uitate și răstălmăcite!

 Loialitate față de aliatul cehoslovac

Vara lui 1938 a reprezentat o perioadă în care s-au depus eforturi diplomatice pentru a salva pacea în Europa, precum și integritatea teritorială a Cehoslovaciei.

Dar nu era decât un bluf, deoarece în jocul diplomatic derulat până la sfârșitul lui septembrie 1938, trei dintre parteneri (Franța, Marea Britanie și URSS) cunoșteau faptul că miza era sacrificată.

În ceea ce privește atitudinea Franței, Georges Bonnet, ministru de externe în perioada 1938-1939, scria:

 „În cursul unei dezbateri hotărâte de Comisia parlamentară de anchetă asupra evenimentelor intervenite din 1939 până în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges Bonnet a constat în a-i face pe ruși și pe germani să se bată între ei». Ce-i drept, nu doream războiul pentru niciun popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuși această interpretare pătrunzătoare dată politicii mele”.

În 1993, a apărut volumul Trădarea sovietică, 1938 (Sovetska ztrata, 1938) al istoricului ceh Ivan Pfaff care consacră un capitol special (Despre trecerea prin România a Armatei Roșii, p. 40-58) eforturilor diplomatice româno-sovietice și româno-cehoslovace privind stabilirea modalităților prin care se putea acorda un ajutor militar direct al URSS pentru Cehoslovacia amenințată de către Germania lui Hitler.

Tratativele româno-sovietice au atins punctul culminant în 11 și 12 septembrie 1938, la Geneva, în cadrul negocierilor dintre Nicolae Petrescu-Comnen și Maksim M. Litvinov, care „au arătat dezinteresul sovietic total în privința permiterii tranzitării: de fiecare dată Litvinov evita în mod ostentativ orice mențiune referitoare la tranzit”.

La 13 septembrie 1938, ora 18.00, în cadrul unei întâlniri desfășurată într-o vilă conspirativă a serviciului cehoslovac de informații militare de la Crassier, la nord de Geneva, chiar la frontiera franceză, cei doi diplomați „au convenit verbal că imediat după declanșarea atacului german asupra Cehoslovaciei, România va permite trecerea a 100 000 de militari sovietici prin Bucovina, cu contigente limitate de artilerie și tancuri și va deschide spațiul aerian românesc pentru survolul unui număr nelimitat de avioane sovietice cu ostași și armament la bord”.

Pe măsură ce evenimentele politico-diplomatice din spațiul Europei Centrale se succedau cu repeziciune, România, prin intermediul lui Nicolae Petrescu-Comnen, a comunicat Kremlinului, la 24 septembrie 1938, că este dispusă să accepte intrarea în vigoare a acordului verbal din 13 septembrie 1938, de la Crassier, fără ca România să mai insiste în continuare asupra garanțiilor sovietice în problema Basarabiei”.

URSS putea să transporte, astfel, pe cale combinată, terestră și aeriană, un corp expediționar perfect înarmat și echipat cu un efectiv de 250.000 – 350.000 de oameni pe traseul Moghilev (URSS) – Taciovo (Cehoslovacia).

La 26 și 27 septembrie 1938, România a reiterat oferta podului aerian între Ucraina de Sud-Vest, Rusia Transcarpatică și Slovacia Orientală la o înălțime de 3 500 metri, însă sovieticii au tergiversat să ia o decizie. 

„Era o dovadă care reflecta tactica sovietică de a păstra tăcerea în legătură cu propunerile făcute și a vorbi despre lucruri despre care, în general, nu fusese vorba”, conchide Pfaff.

 Într-un Editorial publicat în numărul 7/2020 al revistei Enigmele Istoriei de Dr. Constantin CORNEANU, se relevă faptul că în baza acordului secret din 14 iulie 1936 dintre România și Cehoslovacia, guvernul de la Praga a început să finanțeze construirea unor căi strategice pe ruta Vatra Dornei-Borșa și Baia Mare-Negrești-Taciovo în Bucovina de Nord, astfel încât se scurta legătura pe calea ferată dintre URSS și Cehoslovacia, pe teritoriul românesc, de la 520 km la 160 km.

27/11/2022 - Posted by | ANALIZE, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: