REPUBLICA MOLDOVA ESTE VICTIMA UNUI RĂZBOI HIBRID DECLANȘAT DE RUSIA

©EPA-EFE/DUMITRU DORU  |   Susținătorii partidului politic prorus ”Șor” protestează lângă clădirea Guvernului din Chișinău, Moldova

Rusia a declanșat un război hibrid împotriva Republicii Moldova

https://www.veridica.ro relatează că ultimele evoluții de la Chișinău sugerează că Republica Moldova pare să fi devenit ținta unui război hibrid declanșat de Federația Rusă pentru a da jos actuala putere proeuropeană și a readuce acest stat în sfera de influență a Moscovei.

Autoritățile de la Chișinău sunt nevoite să facă față unei crize energetice fără precedent, scumpirilor în lanț la cele mai importante produse și servicii, dar și protestelor organizate de partide în spatele cărora se crede că stau serviciile secrete de la Moscova.

Acestor provocări li se adaugă și criza de securitate tot mai accentuată ca urmare a războiului din Ucraina, în special a atacurilor cu rachete și drone din ultimele săptămâni asupra infrastructurii energetice ucrainene.

Bombardamentul rusesc care pare să fi vizat simultan Ucraina și Republica Moldova

Fragmente dintr-o rachetă rusească Kalibr au căzut, la 31 octombrie, în apropierea localității Naslavcea din nordul Republicii Moldova, la frontiera cu Ucraina. Racheta, care aparent țintea complexul electro-energetic de la Novodnestrovsk, pe Nistru, fie că a fost doborâtă de antiaeriana ucraineană, fie că s-a prăbușit din cauza unei defecțiuni tehnice, potrivit autorităților de la Chișinău. Suflul exploziei a avariat mai multe case din Naslavcea.

La câteva ore după acest incident, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) de la Chișinău, invocând Convenţia de la Viena din 1961, a anunțat că unul din diplomații de la Ambasada Rusiei a fost declarat persona non-grata și obligat să părăsească teritoriul Republicii Moldova. MAEIE nu a făcut public numele diplomatului, ci a subliniat doar că atacurile cu rachete asupra Ucrainei „escaladează în continuare riscurile de securitate”, iar cetățenii moldoveni „resimt tot mai mult efectele dezastruoase ale războiului”. Moscova, la rândul ei, a expulzat și ea un diplomat de la Ambasada Republicii Moldova la Moscova.

Incidentul de la Naslavcea nu este primul de acest gen. La 10 octombrie, trei rachete rusești au survolat teritoriul Republicii Moldova, țintind obiective de pe teritoriul Ucrainei. Autoritățile de la Chișinău au cerut explicații Federației Ruse în legătură cu încălcarea spațiului aerian moldovenesc, însă nu le-au primit nici până astăzi.

Pe la nodul electroenergetic de la Novodnestrovsk, care pare să fi fost ținta rachetei distruse lângă Naslavcea, trece singura linie de tensiune înaltă care leagă direct Republica Moldova de Ucraina. Celelalte trec pe teritoriul separatist al Transnistriei. Linia de la Novodnestrovsk poate asigura transportul a până la 70% din necesarul de curent electric al Republicii Moldova. Pe la Novodnestrovsk, Chișinăul poate cumpăra curent inclusiv din UE. Distrugerea acestei linii ar fi făcut Chișinăul dependent aproape în totalitate de administrația secesionistă de la Tiraspol în ceea ce privește asigurarea cu energie electrică.

Una peste alta, la 31 octombrie, adică exact în ziua în care lângă Naslavcea a fost doborâtă racheta rusească, centrala termoelectrică de la Cuciurgan, aflată pe teritoriul controlat de administrația separatistă de la Tiraspol, a anunțat Chișinăul că încetează să mai livreze curent electric pe malul drept al Nistrului. Până la data respectivă, această centrală, controlată de compania rusă RAO EES, asigura cel puțin 70% din consumul de curent din Republica Moldova. Alte 30% erau cumpărate din Ucraina, însă după ce Rusia a început, la sfârșitul lunii septembrie, să bombardeze masiv infrastructura electroenergetică a acestei țări, Kievul a sistat orice export de curent.

În prezent, Republica Moldova cumpără energie electrică în proporție de aproape 90% din România, restul fiind producție proprie.

Necesarul de curent este asigurat prin contractele comerciale încheiate cu două companii din România, prin achiziții pe piața OPCOM, dar și prin contractul de avarie care acoperă, în prezent, un deficit de aproximativ 8%, potrivit autorităților de la Chișinău. În aceste condiții, în care se înregistrează un deficit relativ mic, riscurile unor deconectări masive sunt în scădere, afirmă autoritățile de la Chișinău,

Venirea unor partide proruse la putere ar putea aprofunda și mai mult criza energetică în R.Moldova

Compania rusă Gazprom, care semnase cu Republica Moldova, acum un an, un contract de livrare a gazelor până în 2026, a redus, din 1 octombrie, cu o treime livrările de gaz, invocând faptul că nu poate asigura întregul volum din cauza războiului din Ucraina.

Trebuie precizat că din totalul de gaze pe care compania rusă le furniza în Republica Moldova, două treimi erau consumate de către Transnistria, iar o treime de teritoriul controlat de către autoritățile constituționale de la Chișinău. Unul din cei mai mari consumatori de gaze din Transnistria este centrala de la Cuciurgan care, până nu demult, primea gratis din Federația Rusă cantitatea de gaze necesară pentru producția curentului electric pe care îl vindea ulterior Chișinăului.

O formă de subvenționare a regimului secesionist de la Tiraspol de către administrația de la Kremlin și un instrument de exercitare a presiunilor asupra autorităților Republicii Moldova, care în 31 de ani de independență nu au reușit să-și diversifice sursele de alimentare cu resurse energetice, rămânând legată de cele livrate din Rusia sau din Transnistria.

Cu doar câteva zile înainte ca Rusia să înceapă bombardamentele masive asupra infrastructurii energetice din Ucraina, la Chișinău începeau proteste împotriva actualei puteri proeuropene, organizate de Partidul Șor. Formațiunea este condusă de oligarhul fugar Ilan Șor, dat în căutare internațională de către autoritățile de la Chișinău pentru implicare în furtul a peste un miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc. Ilan Șor, care se află de mai mulți ani în Israel și își conduce partidul de la distanță, a fost recent sancționat de Statele Unite în baza Legii Magnițki, alături de alte persoane și entități din Republica Moldova, inclusiv celălalt mare oligarh fugar, Vladimir Plahotniuc. Partidul Șor deține șase locuri din totalul celor 101 în Parlamentul de la Chișinău.

În septembrie, reprezentanții acestui partid își anunțaseră intenția de organiza proteste non-stop care să ducă la debarcarea actualei puteri, pe care o acuzau de scumpirile în lanț din ultima perioadă, întâi de toate la produsele alimentare, medicamente, utilități și carburanți. O altă acuzație adusă celor de la guvernare, în primul rând președintelui Maia Sandu, era că ar fi deteriorat intenționat relația cu Rusia și, din această cauză, prețul la gaze a explodat. Protestele organizate de Partidul Șor nu au reușit însă să ia turațiile dorite de organizatori și s-au transformat într-un fel de manifestații de duminică după amiază.

Totuși, Partidul Șor, alături de comuniștii care li s-au alăturat, dar și de socialiștii care au protestat separat, au încercat să vehiculeze ideea că, în cazul în care la guvernare ar ajunge partidele proruse, Rusia va accepta să vândă gaz ieftin Republicii Moldova, ceea ce ar pune capăt scumpirilor din ultimul timp.

Afirmația nu este susținută însă și de argumente, potrivit experților. Reprezentanții acestor partide de opoziție, toate trei de factură prorusă, par să nu țină cont de faptul că o eventuală (re)venire a lor la putere nu va rămâne fără reacție la Kiev. Am putea presupune că Ucraina ar bloca conductele prin care ajunge gazul rusesc în Republica Moldova, pentru ca nu cumva Chișinăul să le permită rușilor să deschidă, de pe teritoriul său, un nou front. E de presupus, la fel, că nici România nu s-ar arăta atât de deschisă să furnizeze curent Republicii Moldova, dacă la putere s-ar afla un regim favorabil Rusiei și ostil Uniunii Europene și NATO.

Prin urmare, o presupusă accedere la putere a unor partide proruse ar putea însemna pentru Republica Moldova un colaps energetic, deteriorarea relațiilor cu Bruxellesul și Washingtonul, și, în consecință, diminuarea dramatică a exporturilor și aprofundarea crizei economice. Republica Moldova are frontieră doar cu România și Ucraina și orice schimbare a cursului european la Chișinău ar duce inevitabil la blocarea economică și politică a țării.

Federația Rusă se pare însă că exact asta își dorește – să împiedice orice perspectivă europeană a Chișinăului. O demonstrează investigațiile apărute în ultimul timp în presa internațională, dar și în cea de la Chișinău.

Ilan Șor și FSB-ul rusesc, de la furtul miliardului de dolari, la protestele din 2022

Ziarul american Washington Post publica, la sfârșit de octombrie, un articol în care afirma că Moscova încearcă să destabilizeze situația din Republica Moldova, în timp ce situația sa în Ucraina este tot mai șubredă. Documente secrete citate de publicația americană – furnizate de serviciile secrete ucrainene – arată că Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei a trimis pe diverse căi zeci de milioane de dolari pentru a crea în Republica Moldova o rețea de politicieni care să reorienteze această țară spre Moscova.

FSB ar fi delegat o echipă de experți în tehnologii politice care să consilieze Partidul Șor. După ce liderul socialist Igor Dodon a pierdut alegerile prezidențiale în 2020, Moscova pare să-i fi căutat un înlocuitor în persoana lui Ilan Șor. Potrivit documentelor citate de Washington Post, experții angajați de Kremlin au ajuns prima dată la Chișinău în martie 2021 pentru a consilia în secret Partidul Șor.

Printre măsurile recomandate de către aceștia ar fi fost și faptul ca Partidul Șor să șteargă cât mai mult posibil din „contextul negativ”, o posibilă referință la condamnarea lui Ilan Șor în prima instanță la 7 ani și șase luni de închisoare pentru implicarea în furtul miliardului. O condamnare care, de altfel, nu a fost încă executată.

Pe acest fundal, guvernul de la Chișinău a cerut Curții Constituționale scoaterea în afara legii a Partidului Șor ca formațiune politică ce este finanțată din exterior, contrar legislației naționale, și care periclitează suveranitatea și independența Republicii Moldova.

Rusia pare să aplice și de această data mecanismele pe care le-a folosit în regiune și în 2014, adică agresarea militară a Ucrainei și crearea unor crize care să ducă, în final, la schimbarea puterii și a politicii externe în Republica Moldova.

Pentru mai multă claritate trebuie spus că furtul, în 2014, a cel puțin un miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc, a fost, în opinia mai multor experți, o operațiune pusă la cale de către serviciile speciale din Federația Rusă.

Fostul șef adjunct al Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (SPCSB) din cadrul Centrului Național Anticorupție de la Chișinău, Mihail Gofman, care a fost nevoit să emigreze în SUA, declara în 2016 că „Acum se vede clar că a fost o diversiune împotriva statului, pusă la cale de serviciile altor state, cu folosirea sinergiei persoanelor din autoritățile naționale, prin corupție și șantaj. La acel moment [în 2014] , Republica Moldova se afla într-o situație bună.

Erau investiții occidentale, veneau reprezentanți ai cancelariilor europene și toți vorbeau despre o poveste de succes care într-o buna zi a dispărut”.

Iar principalul suspect în dosarul cui privire la furtul miliardului este nimeni altul decât Ilan Șor, pe care Moscova își dorește, se pare, să-l aducă la putere la Chișinău, alături, poate, și de alte forțe proruse.

O schimbare de putere pe care să o folosească nu doar împotriva Occidentului, ci, întâi de toate împotriva Ucrainei.

ISTORIE UITATĂ ȘI RĂSTĂLMĂCITĂ

    

Foto: Primul ministru britanic Chamberlain și Hitler (în centru)

ADEVĂRURI ISTORICE UITATE ȘI RĂSTĂLMĂCITE!

O luare de poziție din 2020 al președintelui Federației Ruse, Vladimir V. Putin, referitoare la noile tendințe ale revizionismului istoriografic și la responsabilitățile istorice pentru începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, a generat un val de emoție și critică în cancelariile diplomatice ale lumii, în cercurile istoriografice, în mass-media și nu numai.

În urma evenimentelor petrecute în arealul ex-sovietic în martie 2014 , respectiv intrarea Peninsulei Crimeea în componența statului rus, istoria și adevărurile/neadevărurile ei au devenit un teren de joacă al politicienilor, al mass-media și-al unei opinii publice neinformată pe de-a întregul, dacă nu chiar manipulată, scrie https://www.aesgs.ro.

Foto: Chamberlain, Mussolini,Hiler

La aproape opt decenii de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, rămâne stăruitor și obsesiv întrebarea: cine și cum a început drumul spre acel infern?! 

A fost Acordul de la München (29 – 30 septembrie 1938) un prim pas spre marea dramă europeană sau nu?! A reprezentat acesta începutul divizării elitei politice britanice astfel încât Rudolf Hess a încercat, în mai 1941, imposibilul după „miracolul de la Dunkerque”?!

În ceea ce priveşte atitudinea Franţei, Georges Bonnet, ministru de Externe în perioada 1938 – 1939, scria:

 „În cursul unei dezbateri hotărâte de Comisia parlamentară de anchetă asupra evenimentelor intervenite din 1939 până în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges Bonnet a constat în a-i face pe ruşi şi pe germani să se bată între ei». Ce-i drept, nu doream războiul pentru nici un popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuşi această interpretare pătrunzătoare dată politicii mele”.

O înțelegere corectă a unui timp istoric sau o exagerare?!

Și, totuși…generalul Faucher îi scria, la 6 octombrie 1938, lui Edouard Daladier, premierul Franţei, că ofiţerii cehoslovaci îi reproşau faptul că le este aplicată „o umilire fără precedent dând lui Hitler fără luptă şi, practic, fără opoziţie, fortificaţiile” Cehoslovaciei.

În volumul „Trădarea sovietică – 1938” (1993), istoricul ceh Ivan Pfaff relevă faptul că pe 26 şi 27 septembrie 1938, România a reiterat oferta unui pod aerian pentru Cehoslovacia, însă sovieticii au tergiversat o decizie.

Telegrama diplomaţiei româneşti către Kremlin a fost reprodusă de către istoricul ceh Jiri Hochman în Anexa de la lucrarea „The Soviet Union and the failure of Collective Security. 1934 – 1938”, apărută în SUA (1984).

Adevăruri istorice uitate și răstălmăcite!

 Loialitate față de aliatul cehoslovac

Vara lui 1938 a reprezentat o perioadă în care s-au depus eforturi diplomatice pentru a salva pacea în Europa, precum și integritatea teritorială a Cehoslovaciei.

Dar nu era decât un bluf, deoarece în jocul diplomatic derulat până la sfârșitul lui septembrie 1938, trei dintre parteneri (Franța, Marea Britanie și URSS) cunoșteau faptul că miza era sacrificată.

În ceea ce privește atitudinea Franței, Georges Bonnet, ministru de externe în perioada 1938-1939, scria:

 „În cursul unei dezbateri hotărâte de Comisia parlamentară de anchetă asupra evenimentelor intervenite din 1939 până în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges Bonnet a constat în a-i face pe ruși și pe germani să se bată între ei». Ce-i drept, nu doream războiul pentru niciun popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuși această interpretare pătrunzătoare dată politicii mele”.

În 1993, a apărut volumul Trădarea sovietică, 1938 (Sovetska ztrata, 1938) al istoricului ceh Ivan Pfaff care consacră un capitol special (Despre trecerea prin România a Armatei Roșii, p. 40-58) eforturilor diplomatice româno-sovietice și româno-cehoslovace privind stabilirea modalităților prin care se putea acorda un ajutor militar direct al URSS pentru Cehoslovacia amenințată de către Germania lui Hitler.

Tratativele româno-sovietice au atins punctul culminant în 11 și 12 septembrie 1938, la Geneva, în cadrul negocierilor dintre Nicolae Petrescu-Comnen și Maksim M. Litvinov, care „au arătat dezinteresul sovietic total în privința permiterii tranzitării: de fiecare dată Litvinov evita în mod ostentativ orice mențiune referitoare la tranzit”.

La 13 septembrie 1938, ora 18.00, în cadrul unei întâlniri desfășurată într-o vilă conspirativă a serviciului cehoslovac de informații militare de la Crassier, la nord de Geneva, chiar la frontiera franceză, cei doi diplomați „au convenit verbal că imediat după declanșarea atacului german asupra Cehoslovaciei, România va permite trecerea a 100 000 de militari sovietici prin Bucovina, cu contigente limitate de artilerie și tancuri și va deschide spațiul aerian românesc pentru survolul unui număr nelimitat de avioane sovietice cu ostași și armament la bord”.

Pe măsură ce evenimentele politico-diplomatice din spațiul Europei Centrale se succedau cu repeziciune, România, prin intermediul lui Nicolae Petrescu-Comnen, a comunicat Kremlinului, la 24 septembrie 1938, că este dispusă să accepte intrarea în vigoare a acordului verbal din 13 septembrie 1938, de la Crassier, „fără ca România să mai insiste în continuare asupra garanțiilor sovietice în problema Basarabiei”.

URSS putea să transporte, astfel, pe cale combinată, terestră și aeriană, un corp expediționar perfect înarmat și echipat cu un efectiv de 250.000 – 350.000 de oameni pe traseul Moghilev (URSS) – Taciovo (Cehoslovacia).

La 26 și 27 septembrie 1938, România a reiterat oferta podului aerian între Ucraina de Sud-Vest, Rusia Transcarpatică și Slovacia Orientală la o înălțime de 3 500 metri, însă sovieticii au tergiversat să ia o decizie. 

„Era o dovadă care reflecta tactica sovietică de a păstra tăcerea în legătură cu propunerile făcute și a vorbi despre lucruri despre care, în general, nu fusese vorba”, conchide Pfaff.

 Într-un Editorial publicat în numărul 7/2020 al revistei Enigmele Istoriei de Dr. Constantin CORNEANU, se relevă faptul că în baza acordului secret din 14 iulie 1936 dintre România și Cehoslovacia, guvernul de la Praga a început să finanțeze construirea unor căi strategice pe ruta Vatra Dornei-Borșa și Baia Mare-Negrești-Taciovo în Bucovina de Nord, astfel încât se scurta legătura pe calea ferată dintre URSS și Cehoslovacia, pe teritoriul românesc, de la 520 km la 160 km.

România a convins Bruxellesul că Unirea cu R.Moldova e unica soluție pentru securizarea graniței UE în sud-estul Europei

În contextul războiului ruso-ucrainean, România a reușit să convinga Bruxelles-ul că Unirea cu R. Moldova este unica soluție pentru securizarea graniței UE în sud-estul Europei.

Maia Sandu a cerut la București unirea cu România deoarece R. Moldova se află într-o situație imposibilă, scrie https://timpul.md.

Inițial, Klaus Iohannis a refuzat cererea președintelui Republicii Moldova, însă în urma escaladării conflictului din Ucraina și vizitelor fulger ale liderilor UE la Chișinău și-a schimbat opinia.

Moldova se confruntă cu mai multe crize suprapuse: criza refugiaților, criza economică, criza de securitate și criza energetică. Bombardamentele rusești au lăsat Chișinăul, pentru a doua oară în ultimele două săptămâni, într-o pană de curent masivă.

Guvernul de la Chișinău se dovedește a fi lipsit de instrumentele necesare pentru contracararea acțiunilor dușmanilor externi.

Bruxelles-ul a înțeles la rândul său că singura soluție de securitate pentru Republica Moldova este unirea cu România.

UE nu poate finanța la veșnicie un stat fantomă fără perspective de redresare economică și supus influențelor nocive ale Federației Ruse.

Chiar dacă Bruxelles-ul aruncă cartoful fierbinte în mâinile Bucureștiului, acest lucru este o oportunitate unică pentru cele două state românești separate de ocupația sovietică, în urma pactului Ribentrop-Molotov.

În condițiile blackoutului energetic din Republica Moldova, este clar că doar România îi poate salva pe moldoveni de la o catastrofă umanitară.

La Chișinău oamenii vorbesc pe stradă că Unirea cu România e mai aproape ca niciodată în ultimii 30 ani, fiind în același timp singura soluție salvatoare pentru ieșirea din crizele suprapuse ce duc țara spre dezastru.

Maia Sandu: Singura cale este spre lumea liberă

„Nu putem avea încredere într-un regim care ne lasă pe întuneric și frig, care ucide intenționat oameni, din simpla dorință de a ține alte popoare în sărăcie și în umilință. Oricât de greu ar fi acum, singurul nostru drum, calea de viitor a Republicii Moldova, trebuie să rămână spre lumea liberă”, a afirmatpreședintele R.Moldova, Maia Sandu.

Foto: Maia Sandu si Ursula von der Leyen

Maia Sandu l-a primit oficial pe șeful Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, care a efectuat o vizită de lucru la Chișinău.

Maia Sandu și șeful Serviciului de Informații de la București au discutat despre transparentizarea activității Serviciului de Informații și Securitate de la Chișinău, dezvoltarea unui mecanism de control parlamentar efectiv asupra domeniului securității naționale, creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile responsabile de securitatea spațiului informațional al țării și cooperarea regională și internațională eficientă.

Foto: Eduard Hellvig, directorul SRI și președintele R.Moldova, Maia Sandu

Partidele politice românești au făcut deja Unirea

Partidul Social Democrat a debarcat la Chișinău pentru a-și crea propria platformă politică în Republica Moldova. Fostul partid al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc a fost rebotezat în Partidul Social Democrat European. Liderul PSD de la București a discutat și cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, cunoscut ca un apropiat al lui Marcel Ciolacu.

La fel, USR pregătește transformarea partidului PAS în USR-ul de peste Prut. Deputatul unionist, Lilian Carp, s-a înscris în partidul Uniunea Salvați România.

Alianța pentru Unirea Românilor are deja o platformă politică cu același nume, care a și candidat la ultimele alegeri parlamentare. AUR are cinci parlamentari originari din Republica Moldova.

Maia Sandu are acceptul verbal al Bruxelles-ului pentru a demara procedurile pentru a reunifica Republica Moldova cu România.

Siegfried Mureșan, responsabilul UE pentru Republica Moldova, a anunțat că UE este pregătită pentru o extindere rapidă.

Unirea României cu Basarabia este idealul secular al neamului românesc.

Conform reputatului analist economic Petrișor Peiu, care estimează în analiza sa „Cât costă reUnirea R. Moldova cu România”, vedem că suma necesară s-ar ridica la aproximativ 9 miliarde de euro pe an, și va putea fi ușor suportată din bugetul României. 

Există estimări conform cărora , dacă Moscova va continua războiul în Europa (dincolo de 2023), situația R. Moldova va deveni imposibilă în toate domeniile – politic, energetic, financiar, economic – iar Unirea cu România în 2025 prin votul comun al celor două parlamente (Chișinău și București) râmâne singura soluție.

Să fim din nou mari, cum am mai fost!

ADDENDA:

 Marcela Tusca: R.Moldova – ca SPAȚIU DE MANEVRĂ rusesc – trebuie să dispară. Unirea, unica soluție.

Dintr-o perspectivă geografică și politică, ceea ce este astăzi statul R.Moldova (inclusiv ceea ce se cheamă Transnistria) nu a reprezentat și nu reprezintă altceva decît un spațiu de manevră rusesc, o modalitate, o posibilitate pentru Rusia de a exercita control și a-și urmări interesele în regiune.

Lucrurile se desfășoară pe hartă într-un mod grafic și vizibil: fîșii de pămînt, desprinse una din alta (deși eu am o opinie separată legată de soarta Transnistriei, acest lucru nu contrazice observația), reprezentînd un *leverage* rusesc, o pătrundere, o insinuare, o inflitrare, o breșă.

Care ar fi (fost) soluția? Cum să sustragi Rusiei modalitatea și posibilitatea de control? 

Geografia nu se schimbă, nu putem avea vreo influență asupra ei,dar pute(a)m schimba lucrurile politic: sustragi Rusiei modalitatea și posibilitatea de insinuare și control prin lichidarea acestui spațiu de manevră, prin anularea lui politică. Prin ÎNCHIDEREA SPAȚIULUI DE MANEVRĂ. A breșei.

Asta se poate face doar prin unire cu România, adică prin dispariția elementului politic de slăbiciune profitabil pentru interesele rusești – R.Moldova. 

R.Moldova – ca SPAȚIU DE MANEVRĂ rusesc – trebuie să dispară.