CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MAI SUNT ȘANSE CA ROMÂNIA SĂ RECUPEREZE TEZAURUL SĂU DE LA MOSCOVA?


Periodic, Banca Națională a României aduce noi informații cu privire la aurul țării. Recent, în luna mai 2021, BNR publica două studii legate de evoluția cantității de aur în perioada interbelică și în cea comunistă. Cu prilejul unei apariții editoriale, guvernatorul BNR a prezentat o serie de informații privind tezaurul României aflat la Moscova.

Publicația online https://www.rfi.ro scrie sub semnătura lui Constantin Rudniţchi că cel puțin la fel de interesante ca istoria transferului aurului României la Moscova sunt argumentele și abordările guvernatorului Băncii Centrale pentru recuperarea tezaurului de către țara noastră.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR arată foarte clar că: „un drept care nu este mereu afirmat, cade în uitare”.

De asemenea, guvernatorul BNR face următoarea precizare: „reafirm că tezaurul BNR rămâne singurul caz în care o rezervă de aur este încredințată cu acte în regulă și cu toate garanțiile depozitarului că va fi returnată oricând la cererea proprietarului, pentru ca ulterior aceste obligații asumate conform tuturor normelor și cutumelor internaționale să nu mai fie respectate”.

Subiectul important este dacă România are șanse să recupereze tezaurul aflat la Moscova? Până acum, demersurile nu au adus niciun rezultat concret, ci doar crearea unei comisii româno-ruse care studiază „problemele izvorâte din istoria bilaterală”, inclusiv tema tezaurului.

Comisia nu a realizat niciun progres, iar lucrările sale de anul trecut au fost amânate din cauza situației sanitare. Totodată, de-a lungul timpului, România și BNR au făcut diverse demersuri pe plan internațional, dar, la fel, fără vreun rezultat concret.

Cert este că Banca Centrală a pus la dispoziția instituțiilor românești și internaționale dosarul tezaurului de la Moscova.

Din punct de vedere juridic, România consideră că tezaurul este o creanță litigioasă asupra străinătății, iar Banca Națională pune la dispoziția autorităților române documente ce dovedesc dreptul de proprietate al României asupra bunurilor depozitate la Kremlin.

De altfel, guvernatorul BNR a precizat în mai multe rânduri că există un dosar al tezaurului aflat la Moscova care, începând cu anul 1922 și până în prezent a fost predat personal de fiecare guvernator succesorului său.

Toate aceste declarații și documente, demersuri și abordări arată că România nu și-a pierdut speranța că va putea recupera la un moment dat tezaurul aflat la Moscova.

În principiu, istoria ne învață că mai devreme sau mai târziu avuția se va întoarce la proprietari.

Dincolo de demersurile inițiate de-a lungul timpului, declarația guvernatorului include și o serie de răspunsuri la două întrebări: cât de fundamentată a fost decizia de a transfera o parte din aurul țării la Moscova? și în ce constă tezaurul trimis în capitala Rusiei?

Argumentele pentru Moscova erau destul de clare. În decembrie 1916, două treimi din teritoriul țării era sub ocupație militară străină, guvernul se mutase la Iași și acolo se afla inclusiv stocul de aur din țară.

În plus, Rusia era singurul stat vecin aliat, iar cele două familii regale erau înrudite, Regina Maria fiind verișoară cu țarul Nicolae al II-lea.

Protocolul încheiat la Iași, la 14 decembrie 1916,
de A. Mossoloff, reprezentantul Rusiei, Victor Antonescu, ministrul român de Finanțe,
și reprezentanții BNR (Th. Căpitanovici, Anghel Saligny și M. Z. Demetrescu)
cu ocazia încărcării tezaurului Băncii Naționale a României în tren
(prima și ultima filă, Arhiva BNR, Secretariat, Dosar 5/1916).

În ceea ce privește conținutul tezaurului, în decembrie 1916, 1.738 de casete cu aur al Băncii Naționale plus două casete cu bijuterii ale Reginei Maria au fost încărcate într-un tren cu destinația Moscova.

Acolo, aurul a fost depozitat în tezaurul Băncii de Stat a Rusiei, aflat la Kremlin. Valoarea totală a transportului a fost de aproximativ 322 milioane lei aur.

În iulie 1917, a avut loc un al doilea transport care conținea nu doar aur, ci și arhive, lucrări de artă, cărți rare, manuscrise, colecții numismatice și alte valori. Întregul tezaur al României se afla sub garanția guvernului imperial al Rusiei cu privire la „siguranța transportului, a depozitării și revenirii în România”.

Protocol semnat la Iași, 27 iulie 1917, de S. Poklewsky Koziel, reprezentantul Rusiei,
Nicolae Titulescu, ministrul român de Finanțe, și reprezentanții BNR
(C. Nacu și gen. N.C. Cantacuzino), cu ocazia celui de-al doilea transport de valori
trimise la Moscova (prima și ultima filă, ABNR, Secretariat, Dosar 5/1916)
.

Un secol din istoria neterminată a Tezaurului BNR de la Moscova

În octombrie 1917, bolșevicii conduși de V. I. Lenin au cucerit puterea și, în ianuarie 1918, Consiliul Comisarilor Poporului a anunțat ruperea relațiilor diplomatice cu România, arestarea ministrului României la Petrograd și confiscarea tezaurului României depus la Moscova, declarând că „fondul român de aur este intangibil pentru oligarhia română” și că „puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”.

De aici începe cazul tezaurului României la Moscova, o problemă care este, din păcate, în același stadiu ca acum mai bine de 100 de ani, se afirmă în articolul publicat de https://www.bnr.ro.

Confiscarea tezaurului BNR a afectat grav echilibrul monetar al României, dar cel puțin în primii ani după război, se mai spera că acesta va fi recuperat.

Astfel, în februarie 1920, Consiliul de administrație al BNR preciza că: „avem informațiuni care ne permit să sperăm că e tot în ființă și adăogăm că puterile aliate au reînnoit promisiunea lor de a da tot concursul pentru ca să intrăm în posesiunea lui”.

Prin urmare, aurul trimis la Moscova de Banca Națională a României a fost menținut în activul bilanțurilor instituției până în anul 1929, când s-a realizat stabilizarea monetară și „creanțele litigioase asupra străinătății”, așa cum era denumit stocul de aur al băncii evacuat la Moscova, au fost eliminate.

Chiar și după această data însă, contul aur la Moscova a continuat să fie înscris în bilanțul instituției „pentru memorie” până în anul 1943. În anul următor, acest post a dispărut din bilanțul Băncii, ca urmare a prezenței Armatei Roșii pe teritoriul României.

Bilanțul general al Băncii Naționale a României,
încheiat la 31 decembrie 1943, în care figurează postul „Aur la Moscova”
(Raportul anual al Consiliului de administrație al BNR, februarie 1944).

Problema tezaurului BNR a marcat relațiile româno – sovietice și apoi româno – ruse din ultimul secol, deoarece, deși au avut loc două restituiri, în 1935 și, respectiv, 1956, acestea nu au vizat aurul BNR depozitat la Moscova.

De aceea, potrivit guvernatorului Mugur Isărescu, „nici BNR, nici guvernul român, indiferent de orientarea ideologică, nu au renunțat la continuarea demersurilor pentru recuperarea tezaurului Băncii Naționale a României”.

Negocierea Tratatului privind relațiile prietenești și de colaborare dintre România și Federația Rusă, semnat la 4 iulie 2003, a oferit prilejul reintroducerii în discuțiile oficiale româno – ruse a problemei Tezaurului românesc.

Chestiunea Tezaurului s-a regăsit în declarația comună a celor doi miniștri de externe, care au agreat înființarea unei comisii comune pentru a se ocupa de studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului românesc.

Între 2003 și 2016, au avut loc patru sesiuni ale Comisiei comune româno – ruse. Având cele mai clare evidențe, Banca Națională a României a fost prezentă la toate cele patru sesiuni ale Comisiei, în cadrul cărora a prezentat documentele originale care atestă predarea tezaurului său reprezentanților statului rus, fapt acceptat de componenta rusă a Comisiei.

În anul 2016, când se împlineau o sută de ani de la de la plecarea primului tren, guvernatorul Mugur Isărescu declara că „Banca Națională a României consideră în continuare că este de datoria sa să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca aceste valori să revină acasă”.

Concluzii:

Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917.

Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XVI-lea.
Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc.

Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu.

Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentru români, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iată o situaţie (deocamdată) fără ieşire.

Publicitate

29/10/2022 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Buna ziua Tezaurul nu stiu, dar documentele sant importante

    am trimis directorului de cultura contactul dumneavoastra, va doresc drum.bun in Canada.  Domnulii director, ulterior am alat ca trebuie sa ii umpli vila( nu doar unul ci tablouri) pentru o prezentare, poetele trebuie sa treaca prin patul său sau alt beneficii pentru a lansa o carte, cladirile de patrimoniu, in perioada constituirii bazei de date post revolutie, le- a favorizat in parte UDMR ului, pentru beneficii si pentru un post bine pus si platit pentru fiul sau, la compania maghiara digi. Beneficii si pentru falimentarea restaurantului simbol, istoric, Cocosul de Aur,…Domnul de la culte, cu editura proprie, reublica interviuri de cate ori se iveste ocazia, deh, bine face, insa a fost indepartat de profesorii de la universitate si de la revista Vatra (de langa Romulus Guga, alti mari poeti si istorici) pentru ca ia cu patru maini. Of, ce greseala am facut sa o promovez prin dansul pe o talentata pictorita, insa la umbra sa, cum spunea Brancusi despre Rodin, nu cresc si poetii…. E o poveste lunga, regret ca am gresit. Am observat ca santeti in publicatia din Canada, cu drag ganduri bune!  …. pentagonul a recunoscut ca a trimis arme biologice in Ucraina, se doreste, prin Nasa, o apropiere de Rusia lui navolnai, oamenii lui putin, cine o fi dupa razboi. Comunicatele Nasa prin care cere public cooperare sant tot mai dese, onu nu doreste sa fie unilateral in decizii, putin nu se lasa….

    Tezaurul….., nu stiu daca mai exista, in afara de closca cu pui,  documentele sant importante….

    Trimis din Yahoo Mail pe Android

    Apreciază

    Comentariu de liandra | 29/10/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: