Ziarul Națiunea: Revine din trecut gazeta „BUCOVINA”, prima tribună de apărare a drepturilor românilor bucovineni aflați sub stăpânire străină

Totul era străin și ostil românilor din Cernăuți, la momentul când a apărut primul număr al gazetei „Bucovina”, 4/16 octombrie 1848. Era perioada când provincia stăpânită de austrieci se găsea încorporată în Regatul Galiției.

La Cernăuți se impunea o cultură și o limbă străină urmașilor lui Alexandru cel Bun. Suferea mult și credința străbună, creștinii din parohiile Bisericii Ortodoxe trimiteau petiții la împărăție cu cerința să se respecte legile pământului.

După administrarea militară (1774-1786) vine administrația civilă galițiană, în două rânduri provincia Bucovina fiind desființată (1786-1848 și 1850-1861) prin alipirea de Galiția.

Au răsuflat mai ușor românii bucovineni după 1861, când Bucovina a primit statut de ducat autonom, cu o dietă proprie.

Dar și revoluția din 1848 n-a trecut fără consecințe benefice în istoria românilor.

Urme proeminente a lăsat refugiul unor renumiți intelectuali, oameni de cultură, ca Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Ioan Alexandru Cuza.

În acel an la Cernăuți a venit pentru totdeauna Aron Pumnul, profesorul la moartea căruia Eminescu s-a născut ca poet.

În 1848 Bucovina obține dreptul de a se separa de Galiția, însă pentru foarte puțin timp. După eșecul revoluției administrația austriacă a revenit la forma de organizare precedentă.

Tot în 1848 a apărut săptămânalul „Bucovina”, „Gazetă Românească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură”.

Deși era bilingv, în română şi germană, și a apărut doar până la data de 20 septembrie 1850, e important prin faptul că a fost primul periodic al românilor bucovineni, o tribună de apărare a intereselor lor naţionale, intelectuale şi materiale ale poporului român.

Editat de fraţii Gheorghe si Alecu Hurmuzachi, ziarul a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Foto: https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/10/ziarul-bucovina-cernauti-1848.jpg

Gazeta „Bucovina” a fost tribuna care chema la deșteptare, dreptate, la dobândirea libertății și afirmarea naționalității române.

În primul număr a fost publicat editorialul-program al revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Pentru noi e foarte important să nu uităm că Vasile Alecsandri a trimis la Cernăuți, încredințând spre publicare fraților Hurmuzachi, cel mai strălucitor diamant al său – „Miorița”.

În amintirea minunatelor zile petrecute la moșia lor de la Cernauca și a discuțiilor din „ceasurile acele de patriotică pornire”, Vasile Alecsandri îi trimite prietenului Alexandru (Alecu) Hurmuzachi , într-o zi de miercuri 1850, studiul „Românii și poezia lor”.

Acea scrisoare, care, de fapt, e un fascicul de emoții și evocări, conține un comentariu și textul baladei intitulate „Mieoara”.

„Miorița”, culeasă de Alecu Russo de la păstorii din Soveja, ori auzită de Alecsandri sub cerul presărat cu stele lângă un foc pe vârful Ceahlăului, acea baladă cântată și plânsă de români, care ne răscolește doruri tainice prin notele ei dulci și duioase, a văzut lumina tiparului pentru prima dată la Cernăuți, într-o zi de sâmbătă, 18 februarie 1850, în numărul 11 al gazetei „Bucovina”, căreia i-au dat viață frații Alecu și Gheorghe Hurmuzachi.

Autoarea acestui articol, Maria Toacă, este publicistă și eseistă din regiunea Cernăuți, astăzi în Ucraina.

A scris cărți despre cultura românească din Bucovina și este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membră a comitetului de conducere a Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, coordonatoare a bibliotecii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.

 

Publicitate

Două perioade relativ faste de cooperare și încredere între Ungaria și România

Un veac de …nedesmințită prietenie româno-maghiară!!

  In relațiile politico-diplomatice …oficiale de peste un secol între România și Ungaria (post-Trianon), au existat numai două perioade relativ faste de cooperare și încredere, respectiv atunci când lideri din cele două state s-au înțeles și s-au respectat reciproc.

O asemenea relație normala a fost stabilită între liderii comuniști  Gheorghiu-Dej și János Kádár (foto), imediat după evenimentele triste din Ungaria anului 1956, până la moartea liderului român, în 1965.

În acest interval amiabil a fost posibilă amenajarea monumentelor funerare ale eroilor români si maghiari care au luptat pe teritoriul Ungariei în al doilea război mondial. 

Și e plină Ungaria de morminte ale ostașilor români, care, alături de trupe sovietice, au eliberat această țară de regimul horthysto-fascist și de sub ocupația Germaniei naziste.

Amenajările s-au făcut cu concursul autorităților ungare locale, iar la ceremoniile de comemorare a eroilor români participau, cu regularitate, oficialități ale statului ungar. După moartea lui  Gheorghiu-Dej nu a mai continuat o asemenea fructuoasa si…relativ normala  cooperare intre tari frățești , dar cu pumnalul maghiar in buzunarul de la spate… 

Între János Kádár și Nicolae Ceaușescu a fost evident  o antipatie reciprocă. Niciodată Kádár nu l-a invitat pe Ceaușescu la Budapesta.Si nici invers… Au existat întâlniri în plan multilateral. Cei doi au participat totusi la o singură întâlnire oficială, în plan bilateral, organizată la Oradea și Debrecen, în 1977.

Al doilea moment de relație pozitivă între România și Ungaria a fost între 2002 și 2004, în timpul guvernărilor socialiste de la București și Budapesta. Atunci s-au stabilit relații excelente între Adrian Năstase, în calitate de premier al României și Pèter Medgyessy, prim-ministru al Guvernului Republicii Ungare.

 În această perioadă s-a vorbit pentru prima dată de o necesara  reconciliere româno-ungară și asa a fost posibilă semnarea Declarației privind cooperarea și parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa în secolul XXI, de către cei doi premieri. 

Documentul de „parteneriat strategic” pornește, în preambul, de la Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate între România și Republica Ungară, semnat festiv  la Timișoara, la 16 septembrie 1996 și menționează sarcinile ce revin celor două state în angajamentele lor europene și euro-atlantice, în perspectiva integrării lor în UE și NATO, precum și intenția de a dezvolta o nouă relație ca aliați.

Acordul este… si azi structurat pe 3 capitole: 

În primul capitol sunt enumerate principiile cooperării în plan bilateral și în cadrul forurilor și organizațiilor internaționale în care cele două state sunt sau vor deveni membre, acționând împreună pentru stabilitatea în regiunea Europei de Sud-Est, pentru extinderea dialogului regional, cu accent pe Balcani. 

Capitolul doi stabilește pentru ambele state obiectivele de cooperare economică, investiții reciproce de capital, colaborarea în domeniul infrastructurii din energie, telecomunicații și transporturi. Părțile se pronunțau pentru dezvoltarea cooperării între statele din regiunea Dunării, cu accent pe protecția mediului și administrarea apelor.

Capitolul trei acoperă problematica minorităților naționale – a românilor din Ungaria și a maghiarilor din România, precum și extinderea rețelelor de instituții culturale și educaționale.

Părțile se obligau să promoveze libertatea religioasă, inclusiv libera dezvoltare a cultelor aparținând minorităților naționale, dar și luarea de măsuri în privința restituirii sau despăgubirii pentru proprietățile care au aparținut anterior comunităților, bisericilor și altor persoane juridice.

Acest ultim punct s-a aplicat cu larga favorabilitate si nu cu jumătăți măsură în România, care are o legislație extrem de permisivă în această materie, nu și în Ungaria, care nu a elaborat o legislație europeana de restituire a bunurilor naționalizate de regimul comunist.

În Ungaria a existat o singură excepție pentru bunurile imobiliare de folosință religioasă, restituite în baza unei legi din 1993, cu valabilitate limitată la 5 ani.

Dar normalizarea relatiilor intre cele doua tari se astepta sa evolueze favorabil reciproc …Dar nu a fost…suficient la Budapesta !

Premierul maghiar Medgyessy, a fost acuzat că a … legitimat Tratatul de la Trianon ,Orban Viktor isi rupea hainele de pe  el, în plina stradă… Am spus mai sus că documentul de factură europeană privind un „parteneriat strategic” s-a semnat la Budapesta, la 29 noiembrie 2002, într-o atmosferă extrem de deschisă.

În următoarele două zile, 30 noiembrie-1 decembrie, a avut loc în capitala ungară o reuniune internațională pe probleme de mediu și gestionarea apelor, determinată de marile inundații din vara acelui an în Europa Centrală, inițiată și organizată de partea ungară la nivel de premieri. 

Reuniunea s-a încheiat in spirit european cu o Declarație comună, semnată de șefii de delegații la 1 decembrie, la prânz.

În seara aceleași zile, Ambasada României la Budapesta a organizat obisnuita si fireasca Recepție de Ziua națională la Hotel Kempinski din Piața Ferenc Deak.

La recepție, iarăși absolut normal în plan diplomatic au participat atunci cei doi premieri, Adrian Năstase și Pèter Medgyessy (foto), plus miniștri români și omologii lor ungari, precum și conducerea de atunci a UDMR, în frunte cu respectatul poet  Marko Bela.

Dar fiind pe…faza inversa  la timpul respectiv,in aceeasi seara  în fața Hotelului Kempinski a fost organizată de partidul lui Orban Viktor o „susținută”demonstrație politica … inversă a formațiunilor ungare de dreapta și extrema dreaptă, în frunte cu ,ce sa vezi, rebelul la modă Orban,Viktor.

Acuzația în baza  căreia s-a cerut demisia … premierului Pèter Medgyessy. 

Acestuia i s-a reproșat …patriotic, că participarea la recepția de Ziua Națională a României,ce sa vezi, legitima nici mai mult nici mai puțin …încă o dată, Tratatul de la Trianon. 

Drept urmare, în februarie 2003, într-un discurs în fața Parlamentului despre starea națiunii, Pèter Medgyessy a ținut să mai justifice încă o dată participarea la recepția de Ziua Națională a României, spunând că și reconcilierea franco-germană s-a făcut prin asemenea pași și s-a pronunțat pentru o reală reconciliere ungaro-română după modelul franco-german. 

La 1 mai 2004, Ungaria a intrat în Uniunea Europeană. După această dată, în baza acordului de „parteneriat strategic”, autoritățile ungare, dar și opinia publică, a sprijinit România pentru integrarea în UE, proces încheiat la 1 ianuarie 2007.

În baza acestui acord, după retragerea lui Pèter Medgyessy și venirea la guvernare a lui Ferenc Gyurcsány, tot socialist, între 2005 – 2007 au fost organizate in continuare ședințe de guvern comune, la București, Budapesta, Szeged și Sibiu. 

Chiar dacă nu s-au rezolvat foarte multe chestiuni în relația bilaterală, faptul că membri ai Guvernelor României și Ungariei s-au întâlnit a contat enorm pentru acea posibilă reconciliere româno-ungară.

La 1 mai 2004, Ungaria a intrat în Uniunea Europeană. După această dată, în baza acordului de „parteneriat strategic”, autoritățile ungare, dar și opinia publică, a sprijinit România pentru integrarea în UE, proces încheiat la 1 ianuarie 2007.

În baza acestui acord, după retragerea lui Pèter Medgyessy și venirea la guvernare a lui Ferenc Gyurcsány, tot socialist, între 2005 – 2007 au fost organizate in continuare ședințe de guvern comune, la București, Budapesta, Szeged și Sibiu. 

Chiar dacă nu s-au rezolvat foarte multe chestiuni în relația bilaterală, faptul că membri ai Guvernelor României și Ungariei s-au întâlnit a contat enorm pentru acea posibilă reconciliere româno-ungară.

Neo-revizionism de tip hibrid  Odată cu 2010, prin câștigarea alegerilor în Ungaria de către Alianța Tinerilor Democrați – FiDeSz și liderul acestei formațiuni, rebelul din tinerete al vietii politice din Ungaria, evident Viktor Orbán, etichetați politic ca fiind de dreapta ,ba chiar și extrema dreapta, Atunci  s-a pus capăt trendului pozitiv în relațiile României cu Ungaria.

Din start, Viktor Orbán (foto), în calitate de premier nationalist, a declarat că el nu face ceea ce au făcut socialiștii…

 În consecință, nici nu a vrut să mai audă de ședințe comune cu Guvernul României.

Si avea,in felul lui sovin si revanșard…dreptatatea clasica a revizionistilor de dreapta.

  Dacă în doi ani premierii Adrian Năstase și Pèter Medgyessy au avut 13 întâlniri în plan bilateral și multilateral, nu știm ca în anii dictaturii sale Viktor Orbán să fi avut o întâlnire oficială, în bilateral, cu vreunul din premierii României! 

Dar în România a venit frecvent ca particular, suparator și agresiv, promovand chiar în România,anularea prevederilor Tratatului de la Trianon.

  Destinația lui declarată era doar în Transilvania,unde spune ca se simte acasă pentru orice întâlnire ; dar numai cu si pentru comunitatea maghiară. A avut și are proiecte separatiste de sprijin a acestei comunități, de la investiții economice, culturale și educaționale, până la înființarea și finanțarea de echipe de fotbal !

Toate acestea, cumulate, nu sunt altceva decât un neo-revizionism agresiv  de tip hibrid, practicat de autorități ale statului ungar pe teritoriul României.

Faptul că în toate aceste vizite se întâlnește ostentativ doar cu lideri ai UDMR, nu credem că aceste contacte … suplinesc autoritățile române, chiar dacă această formațiune (a)politică se află la guvernare în România.

Umbrela UDMR asigură însă lui Viktor Orbán și colegilor lui din FiDeSz, liniștea și securitatea  totala , lipsă de reacție a autorităților române la declarațiile și provocările lor.

Nici chiar declarațiile rasiste și antieuropene făcute de Viktor Orbán la 23 iulie anul curent la Băile Tușnad, nu au deranjat autoritățile române…

Interesant că la o întâlnire a miniștrilor de externe, român și ungar, premergătoare „Școlii de vară” maghiare de la Băile Tușnad din acest an, dl. Bogdan Aurescu a solicitat ca, în baza acordului de „parteneriat strategic” româno-ungar, personalitățile ungare prezente să nu se refere la România.

 Da, în discursul său, Viktor Orbán nu s-a referit… la România, dar s-a referit la Transilvania. 

În finalul expozeului domniei sale, s-a subliniat expres că „Ungaria are ambiții comunitare, chiar naționale. Are ambiții naționale, chiar europene. De aceea, în perioada dificilă care urmează, pentru a ne păstra ambițiile naționale trebuie să rămânem uniți. Patria trebuie să rămână unită, iar Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic trebuie să rămână unite”.

Ce poti sa-i raspunzi decât ca unui  derbedeu care minte si când bea apă…Nu trebuie decat să cunoști puțină istorie pentru a înțelege aceste mesaje antiromânești si a identifica acea …„patrie” nenumită, cu care și Transilvania trebuie să rămână unită.

Nu putem decât să ne asociem aprecieriilor că pentru cei 25.000 de turiști care au participat în acest an la Tușnad/Balvanyos, „au fost nu doar zile de relaxare ,ci de ordinara îndoctrinare sub ochii unui guvern cu pantalonii pe genunchi…” („Între Budapesta,1956 și Băile Tușnad, 2022”, în Observator Cultural, nr. 1120/ 2022).

Sursa: Prof Deak Andrei si D.D.Rujan – https://ioncoja.ro/un-veac-de-nedesmitita-prietenie-romano-maghiară.

Ce pericol ameninţă „identitatea naţională” a maghiarilor din România, atât de des invocată, dar niciodată explicată?

Prietenie româno-maghiară, şi viceversa?

Ca în bancurile cu Gheorghe care abia acum a aflat că strămoşii lui Janos l-au omorât pe Mihai Viteazul, la fel au descoperit şi salontanii de etnie română, cu mare întârziere, din BIHOREANUL (https://www.ebihoreanul.ro), că de Paştele catolic singura publicaţie din oraşul lor a găzduit un articol (probabil voit „festiv”) cu mesaje şovine, ce îndemnau maghiarimea să nu-şi dea copiii la şcoli româneşti pentru că, vezi Doamne, s-ar naşte pericolul ca tinerii să devină prieteni, iar mai târziu chiar să încheie căsătorii mixte...

Teoria nu e nouă deloc, o reproduce, fără asumarea filiaţiei, pe cea nazistă a rasei pure care preferă să-şi asume riscul cosangvinităţii (şi perpetuării în timp monstruoase) decât să se corcească cu membrii altui „trib”, şi denotă o mentalitate primitivă, a „asediatului” chemat mereu să reziste.

În faţa a ce, însă? Ce pericol ameninţă „identitatea naţională” a maghiarilor din România, atât de des invocată, niciodată explicată?

Putem doar ghici îndărătul sloganurilor politicienilor de etnie maghiară care propagă obsesiv ideea că „identitatea maghiară” depinde nu de învăţarea, vorbirea şi cultivarea limbii materne în familie şi în instituţii de cultură proprii, ci ba de înfiinţarea unei facultăţi de medicină exclusiv maghiare la Târgu Mureş, ba de ruperea în două a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, ba de desprinderea a tot felul de şcoli, grădiniţe şi chiar şi creşe din şcolile, grădiniţele şi creşele existente, al căror „păcat” e că încă mai găzduiesc sub acelaşi acoperiş copii români şi maghiari.

Un medic salontan, momentan senator, a comentat cu umor aberaţiile răspândite de publicaţia pe care formal o conduce un consilier local UDMR, dar pe care cel puţin „spiritual” o patronează edilul, tot UDMR-ist, al oraşului.

„Eu sunt prieten cu vecinii de etnie maghiară, dar vreau să ştiu dacă şi ei sunt prieteni cu mine, pentru că prietenie cu sens unic nu există”, spunea salontanul român cu tâlc amar.

Tristeţea şi îngrijorarea e că dacă până acum politicienii maghiari păreau de două feluri (durii în jurul lui Tokes şi „rezonabilii” în UDMR), noua manifestare a şovinismului la nivel, să zicem înalt, din Salonta demonstrează că nu trebuie să ne facem iluzii: în UDMR există destui extremişti gata să provoace tulburări mai frecvent şi mai intens.

Amintiţi-vă doar că, nu demult, tot un consilier local UDMR-ist, din Oradea, să fălea pe Facebook că fiul său nu suportă tricolorul românesc nici măcar într-o instituţie publică.

Nu vreau să răscolesc în rahatul şovinismului, dar am totuşi o nedumerire serioasă: în condiţiile în care mulţi români şi mulţi unguri reuşesc să fie excelenţi prieteni, cât vor mai putea să rămână aşa dacă „liderii comunităţii” îi învaţă lecţia urii şi a izolării ba pe unii, ba pe alţii (dar mai mult, cum se vede, pe alţii)?

Dacă sunt învăţaţi fiecare să dispreţuiască neamul celuilalt, cât timp vor mai rămâne prieteni Gheorghe şi Janos?