SFÂRȘITUL CELUI MAI MARE CRIMINAL IN MASĂ DIN ISTORIA OMENIRII

În data de 9 septembrie 1976 se stingea din viață, la 82 de ani, temutul dictator comunist Mao Zedong (foto), fondatorul și primul președinte al Republicii Populare Chineze.

În această zi, liderul comunist chinez a fost deconectat de la aparatele care îl țineau în viață. Odată cu el a murit și ideologia sa, maoismul.

Rememorând aspecte din viața ”marelui conducător al poporului chinez”, https://www.rfi.ro scrie că Mao s-a născut într-o familie de ţărani relativ bogaţi, în 1893 și a descoperit ideologia comunistă încă din tinerețe când şi-a petrecut cel puțin 16 ani din viață cu munca de agitaţie pentru realizarea unei revoluţii marxiste și în China.

În 1949, când naţionaliştii chinezi conduși de Chiang Kai-shek (Jiang Jieshi – n. 31 octombrie 1887 – d. 5 aprilie 1975), președintele guvernului național din Nanjing și șef al Gomindanului – Kuomintang (primul partid politic chinez, după model occidental, fondat în 1921), au fost învinși şi forţaţi să abandoneze China, refugiindu-se în Taiwan, Mao s-a mutat la Beijing şi şi-a asumat rolul de premier. Atunci s-a născut Republica Populară Chineză.

În China, nivelul sărăciei era de neimaginat, iar Mao a îndreptat ţara spre un proces de industrializare forțată.

Dar în loc să încerce să ridice nivelul de trai, el a canalizat resursele naţiunii spre dezvoltarea industriei şi înarmarea accelerată. ”Marele salt înainte”, pentru China a fost în fapt un mare pas înapoi.

În urma colectivizării agriculturii, au murit de foame zeci de milioane de chinezi.

În 1966, pentru a-şi restabili poziţia conducătoare în partid, a încurajat tineri radicali să iniţieze o nouă revoluţie în China. Această aşa numită „Revoluţie culturală” a lăsat China fără vreo formă de opoziţie sau de gândire liberă.

Intelectualii erau linşaţi, iar oficiali de Partid erau trimişi în fața tribunalelor ”poporului”unde li se înscenau simulacre de procese .

Una dintre măsurile controversate ale lui Mao, care ar fi fost menită să ajute agricultura chineză, a fost campania de exterminare a vrăbiilor pe motiv că acestea măncau grâne.

Efectul ecologic a fost însă și mai devastator, pentru că, fără vrăbii, insectele precum lăcustele au distrus și mai mult culturile chinezilor, care au murit de foame cu milioanele.

Puține surse academice s-au preocupat de viața privată a lui Mao, care a era ținută în total secret în vremea regimului său.

După moartea dictatorului, medicul său personal, Li Zhisui, și-a publicat memoriile sub titlul The Private Life of Chairman Mao.

El a relatat că Mao fuma foarte multe țigări, făcea foarte rar baie și nu se spăla niciodată pe dinți. De asemenea, petrecea mult timp în pat, era dependent de barbiturice și avea un grup mare de parteneri de plăceri de la care a contractat boli cu transmitere sexuală.

Ultima apariție publică a lui Mao – și ultima fotografie cunoscută a lui în viață – a fost în ziua de 27 mai 1976, când l-a întâlnit pe prim-ministrul pakistanez Zulfikar Ali Bhutto, în timpul vizitei de o zi a acestuia din urmă la Beijing.

Fotografia de la această întâlnire cu Zulfikar Ali Bhutto arăta foarte clar că Mao se afla la capătul puterilor

Pe 2 septembrie 1976, în jurul orei 17:00, Mao a suferit un atac de cord, mult mai sever decât cele două suferite anterior. Trei zile mai târziu, pe 5 septembrie, un alt atac de cord l-a făcut invalid.

În după-amiaza zilei de 7 septembrie, starea lui Mao s-a deteriorat complet, organele i-au cedat rapid și a căzut în comă cu puțin timp înainte de prânz, fiind pus pe aparate de susținere a vieții.

Avea să fie declarat decedat abia pe 9 septembrie când, în ciuda protestelor soției acestuia, a fost deconectat de la aparatele care îl țineau în viață.

Trupul său a fost depus la “Marea Sală a Poporului”, iar după ceva timp a fost îmbălsămat și depus într-un Mausoleu, fiind expus într-un sicriu cu capac de sticlă, întocmai ca Lenin în Rusia sau Ho Și Min, în Vietnam.

Deşi îşi dorise să fie incinerat, Mao a fost îmbălsămat și expus într-un sicriu cu capac de sticlă, întocmai ca Lenin în Rusia sau Ho Și Min, în Vietnam. Cei care i-au urmat la conducere, numiţi „Banda celor patru” au fost arestați și închişi, după mai puţin de o lună de la moartea sângerosului dictator.

Unul dintre cei patru complotiști a fost văduva Jiang Qing, cea de-a patra soție a lui Mao.

Ceilalţi membri ai bandei puse sub acuzare (foto) erau Zhang Chunqiao, lider de partid de la Shanghai; Wang Hongwen, sindicalist şi ofiţer politic important al Armatei Populare de Eliberare; şi Yao Wenyuan, propagandist de partid.

Sfârşitul lui Mao Zedong, considerat cel mai mare criminal în masă din istoria omenirii, a fost şi sfârşitul regimului represiv pe care acesta îl iniţiase și care era responsabil pentru moartea a aproximativ 50 de milioane de oameni, ca urmare a foametei, persecuției, muncii forțate și a execuțiilor în masă.