CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Vladimir Putin a împlinit 70 de ani

Artistul rus Alexey Sergienko pozează în fața piesei sale de artă „Putin cu un cățel” (pânză/ulei, 200x200 cm) dedicată președintelui rus Vladimir Putin la Sankt Petersburg, Rusia, 06 octombrie 2022.
©EPA-EFE/ANATOLY MALTSEV  |   Artistul rus Alexei Serghienko pozează în fața piesei sale de artă „Putin cu un cățel” (pânză/ulei, 200×200 cm) dedicată președintelui rus Vladimir Putin

Președintele rus, Vladimir Putin, a aniversat, vineri, 7 octombrie, 70 de ani de la naștere, sub o ploaie de laude din partea subalternilor din țară și a puținilor săi aliați externi – constată media internațională, care notează că toți aceștia au trecut sub tăcere eșecurile trupelor ruse în Ucraina invadată, consemnează publicația https://www.veridica.ro.

„Dumnezeu v-a adus la putere, astfel încât să puteți îndeplini o misiune de o importanță deosebită și de mare responsabilitate pentru soarta țării și a poporului ei” – i-a scris lui Putin patriarhul ortodox Kiril, care i-a îndemnat pe ruși să se roage pentru sănătatea președintelui.

Principalul aliat al lui Putin, președintele autoritar belarus Alexander Lukașenko, i-a dăruit de ziua lui un tractor.

Liderul tadjik, Emomali Rahmon, vede în omologul său rus un „lider puternic și înțelept”, iar președintele pro-moscovit al Ceceniei, Ramzan Kadîrov, „una dintre cele mai influente și remarcabile personalități ale vremurilor contemporane”. 

Președintele Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului de la Moscova, Viaceslav Volodin, a scris pe Telegram că „dacă există Putin, există Rusia”.

Ziua de naștere a lui Putin, la putere din 1999, marchează, de asemenea, împlinirea a 16 ani de la asasinarea celebrei jurnaliste de investigație Anna Politkovskaia, considerată o voce foarte incomodă pentru Kremlin. Ea ar fi ar fi avut astăzi 64 de ani.

Un cadou special făcut de ucraineni lui Vladimir Putin de ziua lui

CNN relatează că sâmbătă dimineața o explozie imensă a provocat prăbușirea unor părți din șoseaua și podul feroviar construite de Rusia peste strâmtoarea Kerci de la Marea Azov după anexarea Crimeei.

Imagini și înregistrări video de la fața locului au arătat că sâmbătă dimineață la ora locală 06:07 (03:07 GMT), o explozie devastatoare a făcut ca mari porțiuni din podul rutier și feroviar care unește cele două maluri ale strâmtorii Kerci să devină impracticabile.

Incendiul de pe podul strategic care leagă Rusia continentală de peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Moscova în 2014, ar fi fost provocat de explozia unei maşini-capcană – susţin investigatorii antiteroriști ruși, citați de agenţiile de presă. Traficul de pe pod a fost suspendat. 

Agențiile de presă relatează că ulterior, pe o porțiune separată a podului, un incendiu a cuprins un tren de cisterne de combustibil.

Un oficial rus din Crimeea a dat vina pentru acest dezastru pe „vandalii ucraineni”.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că „reacția regimului de la Kiev la distrugerea infrastructurii civile demonstrează natura sa teroristă”.

Foto: Un uriaș nor de flăcări și fum a fost provocat sâmbătă dimineața de explozia de pe podul Kerci.

Podul construit de Rusia după anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, a fost inaugurat în 2018, trece peste strâmtoarea Kerci și leagă teritoriul rus de peninsula Crimeea.

Cu o lungime de 19 kilometri, acesta este cel mai lung pod construit de Rusia și cel mai lung pod din Europa.

Construcția a valorat miliarde de dolari.

În afară de utilitatea pe care o are în transporturi, acest pod a asigurat stăpânirea strategică a lui Vladimir Putin asupra Crimeei, iar în prezent, podul este utilizat de armata rusă pentru aprovizionarea trupelor sale de invazie din sudul Ucrainei.

Publicitate

08/10/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | 2 comentarii

Insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile imediate ale R.Moldova legate de Unirea cu România

 


Site-ul https://www.ipn.md/ro, constată într-o analiză semnată de columnistul Dionis Cenușa, că agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a R.Moldova, iar acest lucru alimentează motivația unei părți a populației acestei țări de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie…

Într-adevăr, insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile europene imediate ale R.Moldova.

Inițial, accentul era pus pe accelerarea procesului de implementare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE) și stabilirea unei Agende de Asociere ambițioase până în 2027.

Aplicația de aderare la UE depusă de Ucraina (28 februarie) și mișcarea similară anunțată de Georgia (pe 1-2 martie) a lăsat Chișinăul fără altă alternativă, decât cea de a se alătura valului de demersuri pro-UE în rândul țărilor asociate din Parteneriatul Estic.

Totodată, șirul de crize pe care le traversează Moldova face ca atenția publicului să se îndrepte spre soluții alternative. Deși acestea sunt în detrimentul statalității sau integrității teritoriale moldovenești, alternativele spre care este țintită privirea opiniei publice nu contravin dezideratului european.

Pe de o parte, se menține la nivel relativ înalt interesul cetățenilor pentru proiectul de reunificare cu România, acceptabil fie din punct de vedere ideatic sau utilitarist drept perspectivă pentru atingerea unei senzații de normalitate.

Acest lucru vine în contrast cu incertitudinea legată de capacitatea Moldovei de a preveni și soluționa eficient situațiile de criză.

Pe de altă parte, se atestă o explozie în sprijinul public pentru separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Această tendință se poate explica prin faptul că o parte din populația țării crede că recunoașterea independenței regiunii separatiste va accelera automat parcursul european al țării.

În realitate, nu există nicio cauzalitate între separatismul transnistrean și, respectiv, drumul în direcția UE, care a fost în pană din cauza eșecurilor regimurilor politice, luate în captivitate de cercuri oligarhice.

Unirea cu România versus separarea de Transnistria

Aspirațiile unioniste ale moldovenilor sunt prezente la cel puțin o treime din populația aflată în țară. Circa 700 mii de moldoveni au cetățenie română, dar o bună parte dintre aceștia locuiesc în statele UE.

Pentru a înțelege despre ce proporție din populație este vorba trebuie să luăm ca cifră de referință recensământul din 2004 (înainte de aderarea României la UE), când numărul cetățenilor aflați în Moldova ajungea la 3.3 milioane.

Așadar, din această cifră aproape 21% din cetățeni au intrat în posesia documentelor de identitate românești.

Acesta este procentul aproximativ al celor care au plecat în străinătate, lucru soldat cu reducerea demografiei moldovenești până la 2.6 milioane de persoane.

Sondajele recente arată că circa 35% sau 910 mii de persoane din populația rămasă în Moldova ar vota la un referendum pentru reunificarea cu România.

Această cifră este practic la fel de ridicată ca și segmentul de populație care susține separarea Moldovei de regiunea transnistreană, care s-a ridicat până la 31% în martie 2022.

Ascensiunea graduală a unionismului se explică prin avantajele atribuite de public apartenenței la statul românesc, care face parte din UE și are mai multe resurse pentru a fi autosuficient comparativ cu Moldova, care depinde tot mai des de asistența externă.

Raționamentele legate de opinia favorabilă a moldovenilor față de independența regiunii transnistrene se pare că este alimentată de agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei.

În contextul staționării ilegale a forțelor ruse, precum și a ieșirii Rusiei din Consiliul Europei și, respectiv, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, regiunea transnistreană se convertește într-o “necunoscută” și mai periculoasă pentru securitatea națională a Moldovei.

Deși elitele politice (Obnovlenie) și economice (rețeaua oligarhică Sheriff) din regiune s-au abținut de la atacuri împotriva Ucrainei din motive de interdependență economică și riscuri de răspuns militar ucrainean, regimul separatist este subordonat intereselor geopolitice ale Rusiei.

În mod practic, regiunea poate fi folosită oricând în calitate de platformă de unde Rusia poate ataca, dacă acest lucru îi servește intereselor strategice.

În pofida guvernării pro-reformă și pro-UE, datele sondajelor indică că moldovenii par să fie tot mai determinați să renunțe fie la independența Moldovei, fie la integritatea sa teritorială.

Deocamdată, aceste proporții sunt mai mici decât procentul dispus să transfere o parte din suveranitatea țării în favoarea UE sau a Uniunii Euroasiatice (Vezi Tabelul de mai jos).

Dacă Moldova reușește să se apropie de UE, obținând statutul de țară candidat, atunci s-ar putea diminua suportul pentru unirea cu România, privită parțial ca un substitut al statutului de membru UE.

Accelerarea procesului de europenizare al țării ar putea avea un efect accelerator în privința recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își consolidează ocupația în Ucraina sau, și mai rău, și-o extinde inclusiv asupra Odesei până la regiunea transnistreană.

Tabel. Opțiunile opiniei publice în privința suveranității și integrității teritoriale a Moldovei

SondajeOpțiuni%
IMAS(Feb. 2022)Aderarea la UE52
Aderarea la Uniunea Euroasiatică48
Unirea cu România35
IData(Mar. 2022)Recunoașterea independenței regiunii transnistrene31.3

Sursa: Compilația autorului cu referință la IMAS și IData.

În loc de concluzii…

„Chestionarul” poate deveni un catalizator util pentru a pune bazele unei platforme naționale, care ar reuni instituțiile și actorii relevanți pentru pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE, cu un calendar realist pentru atingerea obiectivelor premărgătoare. În niciun caz, guvernarea nu trebuie să monopolizeze agenda europeană, ci trebuie să mobilizeze toată societatea în jurul acestui obiectiv complex și dificil de atins.

Doar cu un singur partid politic și cu o fracțiune din societate fezabilitatea perspectivei europene este improbabilă, chiar dacă din raționamente geopolitice UE va acorda Moldovei statutul de țară candidat până la finele acestui an, în anul 2023 sau până la finele mandatului guvernării PAS în 2025.

Mai mult ca atât, completarea reușită a chestionarului și, respectiv, obținerea statutului de țară candidat poate consolida percepția pozitivă a moldovenilor privind independența țării, slăbind tendințele unioniste.

Cu toate acestea, materializarea perspectivei europene nu va avea același efect asupra poziției moldovenilor față de separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie.

08/10/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SCENARII ALE AGRESIUNII RUSE DUPĂ ANEXAREA ILEGALĂ A TERITORIILOR DIN SUD-ESTUL UCRAINEI



Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

 Într-o analiză apărută pe site-ul IPN.md se subliniază că desfășurarea pseudo-referendumurilor în regiunile ucrainene sud-estice ocupate de Rusia, urmate de declanșarea procedurilor de anexare (30 septembrie) semnalizează că Moscova pierde teren în mod rapid.

Reînnoirea capacităților militare rusești întâmpină dificultăți, trupele militare sunt epuizate fizic și puternic demoralizate, iar conducerea militară comite greșeli în lanț, deoarece refuză să opereze cu informația reală din teren. Altfel, liderul rus Vladimir Putin nu ar fi inițiat mobilizarea parțială și nu ar fi speculat cu posibilitatea utilizării armamentului nuclear.

Principalul vinovat al noilor pierderi militare înregistrate de partea rusă este Putin. Acesta refuză să accepte realitatea potrivit căreia Ucraina avansează și dispune de sprijin politico-militar occidental larg pentru a înfrânge agresiunea rusească.

Chiar dacă Ucraina urmărește scopul de a reintra în posesia frontierelor sale de până la raptul Crimeii din 2014, înfrângerea Rusiei va avea consecințe dramatice pentru regimul autoritar de la Moscova.


Retragerea forțelor ruse în interiorul teritoriilor ocupate, înregistate în luna septembrie, se datorează contraofensivei ucrainene și preluării controlului asupra unei părți mari a regiunii Harkov, urmată de recucerirea orașului Liman în regiunea Donețk și alte succese militare.

Acest lucru a demonstrat că Ucraina dispune nu doar de reziliență, dar și de potențial sporit pentru contraofensivă eficientă (100 km2 de teritoriu recuperat săptămânal în luna septembrie).

Așadar, dotate cu suficient armament modern și instruite după standarde occidentale, forțele ucrainene pot restabili integritatea teritorială a țării lor. Până la finele lui septembrie, SUA a oferit asistență militară în valoare de 17 miliarde de dolari, iar UE – 2.5 miliarde de euro (în 5 tranșe).

Partea ucraineană a recunoscut că sistemele de rachete americane (HIMARS) au schimbat dinamica războiului în favoarea contraofensivei ucrainene. Occidentul s-a angajat să ofere ajutor Ucrainei cât timp va fi necesar.

În cazul Rusiei, rezultatele militare sunt în declin continuu. Potrivit unor estimări, pierderile în rândul soldaților ruși depășesc 60 mii de persoane.

De asemenea, mobilizarea parțială s-a soldat cu exodul a peste 200,000 de reprezentanți ai populației masculine din Rusia (BNE, septembrie 2022). Perspectiva de a deveni „carne de tun” în agresiunea împotriva țării vecine, în condițiile unei armate ucrainene devotate, antrenate și eficiente a creat panică în rândul cetățenilor ruși, care s-au refugiat în străinătate pentru a evita înrolarea forțată în armata rusă.

Liderii ucraineni le-au recomandat să se predea, să se întoarcă în Rusia sau să evite recrutarea.

Georgia, Kazahstan, Armenia, Mongolia și Turcia se numără printre principalele destinații al bărbaților ruși incorporabili.

Cu excepția Turciei, călătoriile în restul țărilor menționate sunt în regimul fără vize. Necalificându-se ca refugiați, bărbații ruși nu beneficiază de niciun fel de asistență umanitară.

Mulți dintre aceștia au încercat să ajungă de asemenea în state europene (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Finlanda), dar s-au confruntat cu restricții de călătorie, aplicate împotriva cetățenilor ruși cu vize eliberate în scopuri turistice.

UE nu se grăbește să clarifice statutul acestora și posibila facilitare a intrării în Zona Schengen. O posibilă reacție negativă este foarte probabilă din partea statelor membre și a Ucrainei, ale cărei circa 4 milioane de cetățeni (date pentru 30 septembrie) sunt în calitate de refugiați în străinătate (circa 10% din populația de 43,4 milioane în 2021).

Adițional, bugetul federal rus pierde veniturile care anterior erau asigurate de exporturile de hidrocarburi.

În luna august, Rusia deja înregistra un deficit de circa 6 miliarde de dolari.

Reducerea veniturilor pune presiune asupra cheltuielilor de război, a necesității de adaptare a economiei la regimul de sancțiuni (substituirea importurilor, subvenționare etc.) și respectiv asupra menținerii stabilității rublei.

În condițiile unei puteri militare slăbite, unicele mijloace pe care le are la îndemână Rusia și pe care le folosește sau amenință că este capabilă să le activeze este stoparea livrărilor de gaze naturale și respectiv utilizarea armamentului nuclear tactic.

Efectele anexării ilegale

Chiar dacă porțiuni largi dinteritoriile Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk (15% din teritoriul Ucrainei) se află în proces de absorbție în componența statului rus, actul ilegal a fost întâmpinat de o puternică reacție negativă.

Spre deosebire de atitudinea față de anexarea Crimeii în 2014, poziția UE și SUA față de raptul teritorial pus la cale de regimul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei este de data aceasta mult mai dură.

Dacă în 2014, sancțiunile economice aplicate de Occident au vizat elitele și mediul de afaceri din Crimeea, atunci, în prezent, ținta sancțiunilor sunt parlamentari și oficiali ruși, conducerea instituțiilor și întreprinderilor majore din Rusia.

După aproape 8 luni de război de apărare ucraineană și 7 valuri de sancțiuni europene, decidenții politici occidentali au dezvoltat o reacție colectivă fără precedent.

În orice caz, acțiunile SUA în raport cu Ucraina determină așteptări față de UE și G7, care sub presiunea costurilor de imagine sunt obligate la rândul lor să accelereze sau să intensifice asistența.

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei a trezit un reflex de curaj în rândul statelor europene, care anterior erau mai reticente și precaute în raport cu Moscova.

Succesul militar ucrainean împotriva armatei ruse consolidează principialitatea și pragmatismul UE și NATO. Occidentul înțelege că intenția Rusiei de a anexa teritoriilor ocupate din Ucraina generează un precedent periculos de revizuire a frontierelor cu utilizarea forței.

În consecință, UE a anunțat noi sancțiuni individuale și sectoriale (cel de-al 8-lea pachet), propus spre discuții finale pe 6-7 octombrie la Praga. Două zile după finalizarea pseudo-referendumurilor, SUA a introdus sancțiuni individuale împotriva a 278 parlamentari (inclusiv asupra Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut), și a 14 decidenți din industria militară și 3 oficiali din sectorul financiar (inclusiv Elvira Nabiulina, Guvernatoarea Băncii Centrale Ruse).

Totuși, sancțiunile colective ale SUA, UE și G7 sunt limitate în cadrul Consiliului de Securitate ONU, unde Rusia în calitate de membru permanent a blocat o rezoluție de condamnare a anexării ilegale a teritoriile ucrainene, fiind susținută de abținerea Chinei, Gabonului, Indiei și Braziliei (5 din 15 țări membre au respins inițiativa).

Alinierea conștientă a celor două mari puteri globale (China, India) de partea Rusiei impune ca Occidentul să încurajeze Ucraina să-și recucerească teritoriile ocupate, anulând de facto tentativa rusească de a schimba status quo-ul impus de anexarea ilegală, validată de Curtea Constituțională a Rusiei

Cele trei scenarii

Forțele ucrainene continuă să avanseze cu succes și să readucă noi localități sub controlul Kievului în Herson și Donbas, dar câștigarea definitivă a războiului ar putea dura în timp.

Anumite evenimente radicale din Rusia ar putea influența evoluția situației militare din Ucraina, având impact direct asupra securității regionale. Potențialul forțelor ucrainene și respectiv limitările părții ruse pot scoate în evidență trei scenarii majore:

Scenariul “de-ocupării”
(pozitiv): Dacă Ucraina va primi armament, instruire și ghidare (SUA, NATO), dar și asistență financiară pentru a menține cheltuielile bugetare (circa 20 miliarde de dolari de la FMI etc.), atunci aceasta are posibilitate să restabilească controlul asupra teritoriilor pierdute. În acest caz, forțele ruse vor încerca să opună rezistență, dar în final vor trebui să se retragă în Crimeea și respectiv în Rusia, în scopul supraviețuirii. Acest scenariu ar însemna că Putin va accepta înfrângerea și pierderea teritoriilor ocupate, pe care le-a anexat ilegal în septembrie 2022. În asemenea condiții, regimul lui Putin va fi obligat să-și concentreze energia și resursele interne pe protecția împotriva protestelor publice. Scenariul pozitiv pentru Ucraina ar putea provoca inclusiv o lovitură de stat a elitelor împotriva lui Putin. Or, victoria Ucrainei va însemna începutul sfârșitului guvernării sistemului creat de Putin. Astfel, un acord de încetare a focului va putea fi negociat, favorizând integritatea teritorială ucraineană.

Scenariul “zig-zag” (moderat): Rusia recurge la noi atacuri împotriva infrastructurii civile din interiorul Ucrainei. Adițional, este stopată livrarea de gaze către UE prin conductele care traversează teritoriul ucrainean. Prețurile la gaz în statele UE depășește 3,000 euro pentru mia/m3, iar în urma protestelor antiguvernamentale și a formării unor guverne eurosceptice, unitatea în jurul anumitor sancțiuni poate slăbi.

De asemenea, deficitul de gaz pe piața europeană afectează livrările către Ucraina. În consecință, este paralizată activitatea economică, iar populația este expusă unui deficit acut de energie, ceea ce poate genera un nou val de refugiați (în Moldova și țările UE). Armata ucraineană continuă să lupte și obține anumite succese, dar progresul este mai limitat, din cauza temperaturilor scăzute și a altor deficiențe menționate mai sus.

Totodată, Rusia sporește importul de armament din Iran și Coreea de Nord, cu care încearcă să compenseze producția limitată a propriului armament. Acest scenariu prevede că războiul se prelungește fără ca una dintre părți să obțină avantaj semnificativ împotriva celeilalte. Negocierea unui acord de încetare a focului va fi improbabilă, deoarece niciuna dintre cele două părți nu vrea să facă concesiuni.

Ucraina este convinsă că poate câștiga războiul (după numeroasele succese), iar Rusia refuză să cedeze pentru a nu semnala slăbiciuni care i-ar putea submina autoritatea în spațiul euroasiatic și în Sudul Global (Africa, Asia).

Scenariul “nuclear”(negativ): Luând în calcul pierderea tot mai vizibilă a pozițiilor în fața contraofensivei eficiente a armatei ucrainene, Putin decide să facă uz de armamentul nuclear tactic, țintind una din localitățile ucrainene eliberate de prezența rusească. Cu scopul forțării unor negocieri de încetare a focului, opțiunea nucleară nu poate fi exclusă, deși se va solda cu un nou val de sancțiuni și o izolare completă a Rusiei.

În viziunea lui Putin, pentru a evita repetarea atacului nuclear, Ucraina se va simți obligată să se așeze la masa de tratative, care ar trebui să ducă la recunoaștere teritoriilor anexate în septembrie 2022. Prin folosirea armei nucleare împotriva unei țări care nu face parte din scutul colectiv al NATO, Rusia ar fi convinsă că Occidentul nu va lua apărare Ucrainei pentru a evita atacuri nucleare reciproce.

Acest scenariu este posibil dacă Putin va simți riscul real de a pierde puterea. Supraviețuirea propriului regim contează pentru el mai mult decât o victorie împotriva Ucrainei.

Totodată, Kremlinul condiționează (cel puțin deocamdată) continuitatea politică a regimului de menținerea controlului asupra teritoriilor anexate.

În loc de concluzii…

Succesul contraofensivei ucrainene reprezintă un eșec pentru strategia militară a lui Putin în raport cu Ucraina și securitatea regională per ansamblu. Atât anexarea ilegală a teritoriilor ucrainene cât și mobilizarea parțială sau amenințarea cu utilizarea armamentului nuclear au avut zero efect asupra dinamicii pozitive a forțelor militare ucrainene.

Eliberarea graduală a teritoriilor ocupate consolidează motivația Kievului de a continua contraofensiva și cea a Occidentului de a asigura ucrainenii cu ajutorul necesar pentru a elimina prezența rusească din Ucraina.
Altfel, în cazul derulării scenariilor pozitive, victoria Ucrainei ar putea însemna începutul sfârșitului guvernării lui Putin.

Anume din considerentul că forțele militare ucrainene demonstrează eficiență, Putin poate recurge la scenarii negative pentru a forța negocieri și a obține recunoașterea anexărilor ilegale.

Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

Imaginile cu drone arată sute de vehicule pe partea rusă a graniței ruso-georgiane. Martorii susțin că așteptarea pentru intrarea în Georgia din Rusia poate fi de până la 48 de ore.

08/10/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: