CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

De ce a contestat Iuliu Maniu ”Constituția Unirii”din 1923


Jurnalista Bianca Pădurean scrie în https://www.rfi.ro, că după Marea Unire, elita politică a țării noastre a trebuit să elaboreze o nouă lege fundamentală, care să ofere noilor provincii posibilitatea să se integreze în Regatul României și, totodată, să consolideze reformele promise de Regele Ferdinand I în timpul războiului: cea electorală și cea agrară.

Constituția

Foto: Regele Ferdinand I în fața Parlamentului României

După ce a fost adoptată de Parlament, Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie 1923, a fost promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu.

Potrivit noii Constituții, România era o monarhie constituțională parlamentară, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.

La data respectivă, această constituție a fost una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Constituția unificării țării noastre era bazată pe cea din 1866. 78 din cele 138 de articole ale acesteia erau păstrate din cea elaborată pe vremea lui Carol I.

Ea prevedea principiul separării puterilor statului. Regele exercita puterea executivă prin intermediul Guvernului, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul și încheia tratate.

Acestea deveneau valabile după ce erau aprobate de Parlament.

Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era acela că Regele domnește, nu guvernează.

Puterea legislativă în cadrul regimului democratic era Parlamentul , format din Senat și Adunarea Deputaților.

Astfel, Parlamentul constituia puterea legislativă a statului, era după model bicameral, fiind compus din Senat și Adunarea Deputaților și avea rolul de a propune, de a discuta, de a vota și de a abroga legile, având și drept de control asupra activității guvernului.

Tot în textul acestei Constituții exista articolul ce prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui prin intermediul miniștrilor, tot regele fiind acela care numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, convoca și dizolva Parlamentul, avea drept de amnistie și grațiere, conferea decorații, încheia acorduri internaționale, acestea devenind valabile doar după ce erau aprobate de Parlament.

De asemenea, orice act al regelui, trebuia contrasemnat de ministrul de resort pentru a putea fi pus în practică și a fi recunoscut ca act oficial. Totodată, regele nu avea ascendenţă asupra puterii judecătorești, actul de justiție se exercita numai de către organele judecătorești, hotărârile se pronunțau „în virtutea legii” și se executau „în numele regelui”.

Puterea judecătorească era atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată. Se specifica foarte clar că ,,numai Înalta Curte de Casație are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare statului de drept”.

Un lucru nou adus de Constituția din 1923 a fost și votul universal, inclusiv pentru femei. Însă, în realitate, femeile au primit drepturi electorale doar la alegerile locale.

Dar nu toți politicienii vremii au fost de acord cu adoptarea acestei Constituții.

Foto: Iuliu Maniu și Ionel Brătianu

Artizanul Unirii Transilvaniei cu România, Iuliu Maniu, îi reproșa lui Ionel Brătianu faptul că românii nu votaseră o Adunare Constituantă, ci un Parlament obișnuit, care nu avea după părerea lui legitimitatea de a adopta noua lege fundamentală a statului.

Liderii românilor ardeleni erau nemulțumiți de caracterul prea centralist al Constituției, care ignora tradițiile locale.

Cu toate acestea, noua constituție a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când Regele Carol al II-lea a impus o nouă lege fundamentală.

După 23 august 1944, Regele Mihai I a repus în vigoare Constituția din 1923, care a rămas legea fundamentală a statului până în 1947, iar ulterior, după abdicarea forțată a regelui Mihai I și instaurarea regimului comunist, aceasta a fost înlocuită cu una făcută după modelul sovietic.

Și după revoluția anticomunistă din anul 1989, o serie de lideri ai partidelor istorice, precum Corneliu Coposu sau Ion Rațiu s-au pronunțat pentru repunerea în vigoare a Constituției din 1923, care ar fi urmat să fie adaptată regulilor unei democrații moderne, însă reprezentanții Frontului Salvării Naționale au refuzat.

Publicitate

06/10/2022 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: