CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DE CE MOBILIZAREA rușilor nu poate salva războiul lui Putin


Tancuri și transportoare blindate rusești distruse, Izium, Ucraina, 20 septembrie 2022
Tancuri și transportoare blindate rusești distruse, la Izium, Ucraina, septembrie 2022 – Gleb Garanich / Reuters

În discursul său din 21 septembrie despre pașii pe care îi făcea pentru a câștiga războiul său în Ucraina, președintele rus Vladimir Putin a trebuit să explice de ce nu câștigase deja.

Vinovatul a fost NATO, pe care a reproșat-o pentru sprijinul uriaș pe care l-a acordat Kievului,scrie  Lawrence Freedman, în https://www.foreignaffairs.com.

Când a spus „cu siguranță vom folosi toate mijloacele pe care le avem la dispoziție” dacă integritatea teritorială a Rusiei este încălcată, unii au văzut că amenințarea sa nucleară a fost îndreptată către NATO, pentru a o descuraja să se implice și mai direct în sprijinirea Ucrainei.

În ceea ce privește schimbarea efectivă a cursului războiului, remediul propus de el a fost să fie angajate în luptă mai multe trupe și a decretat ca rușii care au pregătire militară anterioară să fie chemați la o mobilizare descrisă ca „parțială”, dar substanțială. Par să fi fost mobilizați și bărbați fără pregătire anterioară, inclusiv studenți, despre care se presupunea că ar fi fost excluși.

Nimic din discursul de șapte minute rostit de Putin nu a îndepărtat duhoarea de eșec din jurul inițiativelor sale.Rămâne neclar dacă proiectul lui Putin poate aduce vreo evoluție spre rezultatul dorit de acesta, întrucât în vreme ce mulți bărbați sunt duși cu autobuzele la război, alții caută să fugă din țară sau, sfidează măsurile de securitate draconice luate de autorități ies în stradă pentru a protesta.

Eșecul , însă, nu este ceva care poate fi recunoscut de  Putin și cercul apropiaților săi. În loc să caute o modalitate de a-și reduce pierderile și de a ieși din impas înainte ca lucrurile să se agraveze, el a insistat continuu că obiectivele sale vor fi atinse, deși natura precisă a acestor obiective a fluctuat, iar câștigurile modeste teritoriale au durat mult mai mult și a costat mult mai mult în trupe și echipament, decât a putut  anticipa.

Întregul lanț de comandă rusesc s-a luptat să facă față unui inamic care a rezistat cu încăpățânare și imaginație, punând probleme operaționale care nu fuseseră anticipate și cărora forțele ruse erau prost organizate să le facă față.

Presupunerile lui Putin în calitate de comandant suprem al Rusiei, au fost neverificate în raport cu informațiile disponibile în privința pregătirii de luptă a forțelor ucrainene și a atitudinii față Rusia a ucrainenilor însăși. Înțelegerea distorsionată a situației, a dus la credința arogantă că rezistența ucraineană se va prăbuși odată cu atacul inițial rusesc și că țara ar putea fi apoi subjugată cu ușurință.

Nu e nevoie de prea multe cunoștințe despre istoria Ucrainei, pentru a aprecia cât de dificile erau ambele sarcini. Chiar dacă mișcările militare inițiale au reușit, forțelor ruse le lipsea capacitatea de a pacifica o populație atât de numeroasă, într-o țară de mărimea Ucrainei.  

A devenit clar acum, că aceste presupuneri greșite au creat o problemă și mai profundă. Deoarece Putin nu a recunoscut niciodată invazia ca fiind un conflict militar în toată regula și a refuzat să recunoască acest fapt în fața publicului rus, s-a trezit cu mult prea puțină forță disponibilă, deoarece atacul inițial a fost transformat într-un război lent, măcinator și extrem de letal.

Așadar, ajungerea Rusiei în această situație trebuie înțeleasă nu numai ca o consecință a forței de rezistență a Ucrainei și a sprijinului occidental, deși acestea au fost extraordinar de importante, dar și ca rezultat al unei serii de erori militare din partea conducerii Rusiei, începând cu strategia sa inițială de invazie. 

În primele zile ale războiului , era greu de imaginat că Rusia nu va avea forțele necesare pentru a finaliza prima etapă a cuceririi Ucrainei. O forță militară formidabilă a fost în curs de desfășurare cu câteva luni înainte de a începe invazia din 24 februarie.

Putin lăsase aproape toată lumea, inclusiv pe comandanții superiori, să ghicească cum vor fi utilizate aceste forțe, iar intenția de invazie a fost comunicată comandanților din prima linie prea târziu pentru a le permite să facă pregătirile corespunzătoare.

Au fost alese mult prea multe direcții separate de înaintare, astfel încât de fapt, s-au purtat o serie de războaie separate, fiecare cu propria sa structură de comandă și fără un mecanism adecvat de coordonare și împărțire a resurselor cu ceilalți.

Drept urmare, mișcările inițiale ale Rusiei au fost rapid respinse.  

Cel mai important a rămas faptul că Rusia nu a reușit să cucerescă Kievul și nu a reușit să destabilizeze conducerea ucraineană.

Președintele Volodymir Zelensky nu doar că a supraviețuit și și-a mobilizat forțele din capitală, dar a reușit să obțină cu succes mari cantități de arme și muniții din țările care îi sprijineau lupta.

Acum rușii au fost prinși într-un război total diferit de cel la care se așteptau. Deși au avut avantajul cifrelor, a existat o asimetrie esențială în motivația de a lupta. Ucrainenii luptau pentru patria lor și erau pregătiți să facă tot ce era necesar pentru a o elibera de ocupație.  

Cînd o mare putere luptă cu țări mai mici, este de așteptat să aibă suficiente rezerve pentru a face față eșecurilor timpurii, dar pentru Rusia, conducerea militară slabă a compromis acest avantaj natural. 

Deoarece Moscova a acordat puțină atenție felului în care vor riposta ucrainenii, forțele sale s-au trezit curând cu pierderi grele, iar sistemele lor logistice și de comandă s-au redus progresiv .

După o lună de război, rușii au fost obligați să se retragă din nordul Ucrainei pentru a se concentra asupra operațiunilor din est și sud.

Donbasul era teritoriul pe care Moscova îl considera inima disputei și, pentru o vreme, s-a părut că, pe măsură ce forțele ruse s-au concentrat pe ocuparea regiunii – folosind tactici familiare, cu baraje de artilerie grea care uzau apărarea ucraineană – ar putea câștiga.

Chiar dacă ucrainenii nu au fost complet depășiți, au existat îngrijorări la Kiev și printre aliații săi occidentali că efortul defensiv i-ar lăsa cu o capacitate insuficientă de a organiza contraofensive proprii.

Drept urmare, unii analiști occidentali au început să argumenteze pentru un sfârșit negociat timpuriu al războiului care să cedeze un teritoriu Rusiei în schimbul păcii. Dar astfel de voci au fost rar auzite în Ucraina.

Tratamentul aplicat ucrainenilor rămași în teritoriile ocupate de ruși și politica Rusiei de a bombarda zonele civile, au întărit determinarea ucrainenilor de a continua lupta.

Nu a existat în campania rusă o componentă de cucerire a „inimilor și minților” populației din teritoriile ocupate. 

Timpul câștigat de rezistența puternică a ucrainenilor a fost suficient pentru a permite armamentului mai puternic să sosească din Occident – inclusiv, în special, Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) fabricat din SUA – și pentru ca trupele ucrainene să fie antrenate să le folosească.

În acest moment, pe măsură ce Ucraina dobândea capacitatea de a lovi cu mare precizie ținte rusești aflate la mari distanțe, pricinuind adversarilor mari pierderi.

Pe tot parcursul lunii iulie, depozitele rusești de muniție, posturile de comandă, centrele logistice și sistemele de apărare aeriană au fost lovite în mod regulat, subminând grav capacitatea Rusiei de a-și continua ofensivele și permițând Ucrainei să înceapă una pentru a elibera regiunea Herson din sud.

La începutul lunii septembrie, rușii au fost surprinși,când forțele lor din jurul Harkivului au fost copleșite de hotărârea ofensivei ucrainene care a dus la distrugerea forțelor acestora pe 10 septembrie și o retragere dezordonată. După aproape șapte luni de război, inițiativa trecuse acum cu Ucraina. 

Aceste evenimente au condus la criza pe care Putin a căutat să o abordeze în declarația sa din 21 septembrie și care este o consecință directă a propriei sale decizii de a declanșa războiul.

 

GREȘELILE GENEREAZĂ GREȘELI 

Greșeala inițială a lui Putin, a fost aceea de a nu folosi mijloace diplomatice pentru a pune capăt războiului cu un câștig. În săptămânile de după începerea invaziei, pentru Putin nu au lipsit oportunitățile de discuții cu alți lideri mondiali. 

Din februarie până în aprilie , au avut loc convorbiri directe între delegațiile din Rusia și Ucraina, inclusiv discuții sub auspicii turce la nivel de miniștri de externe.

S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește ideile legate de viitoarea neutralitate ucraineană în schimbul garanțiilor de securitate. Dar detaliile nu au fost niciodată stabilite, iar Rusia nu a reușit să-i convingă pe ucraineni că prin concesii din partea lor se va ajunge la o retragere a Rusiei.

După tot ce s-a întâmplat, inclusiv atrocitățile rusești în suburbiile capitalei ucrainene, încrederea Ucrainei în cuvântul Rusiei s-a evaporat complet. Minciunile constante și disimularea lui Putin i-au subminat credibilitatea în fața unor interlocutori internaționali, precum președintele Emmanuel Macron al Franței .

În vară, când o propunere de încetare a focului din partea Kremlinului ar fi putut fi bine primită în unele capitale occidentale, Rusia nu a oferit niciodată una pentru că încă nureușise să ocupe tot Donbasul.  

În al doilea rând, Putin a apreciat greșit efectul nefast pe care l-ar putea obține de la diminuarea livrărilor petrolulului și gazelor rusești. El a pariat foarte mult pe faptul că criza energetică pe care a creat-o prin reducerea livrărilor de gaze naturale către Europa, va convinge guvernele occidentale să pună și mai multă presiune asupra Kievului să facă concesii și să nu îi mai ofere asistență militară.

Aceste reduceri au avut efectele devastatoare scontate asupra economiilor europene, dar din punct de vedere politic au fost contraproductive. Nu a existat nicio cedare printre europeni care pentru a calma presiunea economică ar fi fost dispuși abandoneze Ucraina .

În schimb, liderii europeni au depus și depun eforturi enorme pentru a-și reduce dependența de gazul rusesc, ceea ce face ca astfel Rusia să piardă pe termen mediu și lungo piață vitală pentru economia sa.

Al treilea a fost concentrarea lui Putin, după eșecul ofensivei inițiale de la Kiev, asupra câștigurilor teritoriale în Donbas. Campania din est avea mai mult sens politic și putea fi executată într-un mod mai deliberat și mai sistematic. Dar a însemnat, de asemenea, concentrarea resurselor rusești disponibile în ceea ce era acum un segment îngust al unui front foarte lung și luarea de pierderi mari pentru câștiguri modeste.

Între timp, forțele ruse au continuat să-i subestimeze pe ucraineni. Pe măsură ce capacitățile militare ucrainene s-au îmbunătățit, vulnerabilitățile rusești au fost lăsate la vedere, atât în ceea ce privește bunurile vitale care nu puteau fi protejate corespunzător, cum ar fi depozitele de muniție, cât și numărul de zone deținute de ruși care erau puțin apărate.

Moscova nu avea rezervele necesare pentru a întări apărarea în ambele regiuni de la nord și la sud de Donbas, respectiv Harkiv și Herson — și după ce a optat pentru apărarea Hersonului a lăsat forțele rusești expuse la Harkov. 

Apărarea neadecvată a Rusiei a evidențiat a patra dintre problemele cauzate de alegerile lui Putin. Deoarece invazia a fost concepută ca o operațiune limitată și, spera Putin, rapidă, nu a fost însoțită de o mobilizare completă.

Nici măcar nu s-a numit război. Aceasta a însemnat că de la început Rusia nu a avut niciodată suficientă infanterie, iar de-a lungul timpului pierderile mari din toate departamentele au înrăutățit situația, atât cantitativ, cât și calitativ.

În loc să recunoască dificultățile, Putin a încurajat eforturile de a găsi noi recruți oriunde ar putea fi găsiți, folosind diverse mijloace pentru a-i mitui, a-i convinge și a-i constrânge să intre în serviciu.

Mulți deja în uniformă, de exemplu din marina, au fost ordonați în roluri pentru care nu fuseseră pregătiți. Grupul Wagner, ținuta de mercenari rusești cu legături strânse cu Kremlinul,care a folosit conflictul pentru a-și construi propria bază de putere, a oferit prizonierilor o cale de a scăpa de pedeapsa lor, oferindu-se voluntar pentru front. Operațiunile complexe au devenit din ce în ce mai greu de gestionat deoarece unitățile de luptă au devenit incoerente, formate din grupuri care sunt slab pregătite și nu au mai lucrat împreună.

Toate aceste deficiențe au însemnat astaUcraina a putut să se miște și mai rapid și adesea cu o rezistență rusă neglijabilă, când și-a lansat ofensiva de la Harkov în septembrie.

PIERDEREA CURSULUI 

Acum Putin a căutat să remedieze deficitul cronic de forțe disponibile pe front, prin mobilizarea unei categorii foarte largi de recruți, indiferent de experiența lor militară reală și de calificările profesionale.

Obiectivul de inițial declarat este 300.000 de soldați în plus, deși numărul lor ar putea fi mult mai mare.

Punerea lor în mișcare fără echipamentul adecvat (se apropie iarna), neantrenați și fără ofițeri capabili să-i conducă riscă un măcel în luptă și o reacție pe propriul teritoriu. 

Între timp, decretul lui Putin îi împiedică și pe cei care se află deja în prima linie cu contracte pe termen scurt să plece. Acest lucru ar putea înrăutăți și mai mult problemele de moral și disciplină care au afectat partea rusă de la început.

O serie de decizii teribile au subminat poziția internațională și perspectivele economice ale Rusiei, au distrus reputația Federației Ruse ca putere militară serioasă și l-au făcut să eșueze în cel mai important pariu al carierei sale pe Vladimir Putin.

Ca în toate războaiele, cursul viitor al acestuia va avea fără îndoială aspecte imprevizibile, dar Ucraina, cu o strategie clară, arme mai bune și forțe bine motivate, a luat inițiativa.

Mobilizarea pe care a anunțat-o Putin nu va schimba acest lucru, iar utilizarea armelor nucleare ar face o situație deja proastă, catastrofală.

Putin este pe cale să piardă și, având în vedere multe mii de vieți deja sacrificate, merită pe deplin acest lucru.

27/09/2022 - Posted by | ANALIZE | , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. Fără sprijin NATO Ucraina s-ar fi predat. Articolul nu recunoaște că pentru Ucraina n-a fost o surpriză atacul Federației Ruse, ucrainenii fiind antrenați cel puțin din 1998 pentru așa ceva.
    Incoerența rușilor în programarea atacurilor este evidentă.
    Părerea mea este că Rusia nu poate să piardă. Va ieși șifonată din acest conflict, dar se va adopta o soluție negociată. Rusia nu poate fi ștearsă cu guma de pe hartă și rolul ei pe harta lumii este foarte important din punct de vedere economic și cultural.
    Rămâne de văzut și auzit ce va mai fi.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 28/09/2022 | Răspunde

    • D-ta n-ai remarcat că însuși președintele Ucrainei declara în ajunul invaziei rusești că o intervenție a Rusiei nu e previzibilă? Uite că s-a produs!
      Rusia nu poate să piardă? Ar trebui să știți că de-a lungul timpului Rusia a mai pierdut războaie și cu siguranță va mai pierde.
      Cine a pus problema ștergerii Rusiei de pe hartă? Aici problema este aceea a existenței ca stat a Ucrainei, căreia Rusia îi neagă legitimitatea ca stat și contestă chiar existența poporului ucrainean distinct de cel rus.
      Prostia asta nu vă preocupă?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 29/09/2022 | Răspunde

      • Ce a declarat președintele Ucrainei este un mesaj strategic ca în sport. Știi că ești mai bun ca adversarul, dar te declari surprins.
        Eu am o stimă pentru Rusia în privința realizărilor tehnice și științifice de excepție și pentru cultură. Pentru politica promovată nu poate fi vorba de stimă.
        Eu sunt de acord că Ucraina există în granițele legale cu care s-a desprins din fosta URSS și care a fost negociată atunci. Nu sunt de acord cu intervenția militară a Rusiei, dar am remarcat că situația ar fi fost alta fără investițiile majore ale NATO în susținerea militară și antrenamentele de instruire a soldaților din cel puțin 1998 Vreau să spun că surpriza unui atac rusesc nu este fondată, ci, cosmetizată.
        Dar o să vedem ce se mai întâmplă cu Ucraina în acest conflict, în funcție și de evoluția economică a UE și NATO în contextul internațional a unei mari crize economice.

        Apreciază

        Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 29/09/2022


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: