Răsfoirea dosarelor Securității de la CNSAS poate provoca și hohote de râs

Arhiva comică a Securității

Carmen Chivu si Mihai Albu, cercetatori acreditati pe langa CNSAS, au publicat o lucrare dedicată Securitatii comuniste, o adevarată incursiune minuțios documentată în inima birocrației odioasei poliții politice românești, din care aflam detalii noi despre racolare si semnarea angajamentului de informator, despre motivele de deschidere si de inchidere a dosarelor de Securitate, dar si despre metodologia intocmirii si completarii acestora.

Interesante sunt si dezvaluirile cu privire la metodele de lucru ale agentilor-securiști din mediul cultural-literar, cinematografie si presa scrisa, sau studiile de caz din mediul bisericesc.

Simpaticele nume ale Răului

Arhivele Securității ascund nu numai uriase drame umane, ci si o doza apreciabila de haz. Desigur, nu umorul i-a interesat pe cei doi istorici in dosarele cercetate, dar ei au avut surpriza sa-l descopere in cele mai neasteptate locuri.

Intre filele îngălbenite pot fi detectate toate genurile de umor, de la cel involuntar (născut din ignoranța prețioasă a ofițerilor sau a delatorilor) și la cel de situație, până la anecdote elaborate, consemnate „la dosar” drept probe ale unui „comportament dușmănos”.

Din nefericire, un banc bun auzit de cine nu trebuie, a trimis mulți oameni după gratii.

Carmen Chivu si Mihai Albu nu au putut rămâne indiferenti la comicul unor nume conspirative. Un psiholog ar putea, probabil, spune multe despre personalitatea si frustrarile delatorilor care isi alegeau pseudonime ca: „Toporișca Nicu”, „Barosanul”, „Brutus”, „Jungla Tigru”, „Papion”, „Piramidon”, „Fulgerul Negru”, „Dușca”, „Vigilenta”, „Tacitus”, „Zacusca”, „Șarpe”, „Papuc”, „Mai cu moț”,”Lulu Le”, „Pilaf”, „Strâmbu”, „Marinarul”, „Papușoi Copt”, „Gripa”, „Mațe fripte” etc.

Chiar si locurile de intalnire aveau nume conspirative, de felul: „Loc dosnic”, „Loc ferit”, „Locul minunat”, „Loc infundat”, „Acolo unde noi”, sintagme sugerand clipe de trăiri amoroase sau mistere romantice.

Umorul involuntar

 

Angajamentele si notele informative ale delatorilor aflati în solda Securității conțin numeroase „perle” de un haz nebun.

„Subsemnatul F. Nascut la 1914, luna si ziua nu mai țin minte…” își incepea declarația un proaspăt racolat.

 

Un altul preciza ca este „văduv prin divorț”. Altul mărturisea un entuziasm debordant: „Ma angajez sa sprijin până la completa mea epuizare organele de Securitate…”

Limba de lemn a epocii, folosită intens și de multe ori impropriu, constituie o altă sursă de umor involuntar.

Un delator se indignează:

„Sus numitul despre care se spune ca este facator de minuni, cu care ocazie rapeste pretiosul timp al oamenilor muncii, pentru a se duce la el cu cate o durere sufletească sau trupească de a fi vindecați.

Astfel, prin naivitatea lor de țărani muncitori, care sunt înca si azi patrunși de acest spirit mistic, se lasa influentati de acest calugar care aduce o imensa propaganda asupra religiei, in randurile oamenilor redusi din punct de vedere ideologic si stiintific”.

Un anonim se plânge de un vecin incomod:

„Instalarea in noua locuinta, locotenent D. si-a facut-o printr-o betie strasnica. De-atunci chefurile, muzica si galagia se tin lant. In ultimul timp petrecerile se tin lant mai cu seama noptile. Nu ne intereseaza situatia familiara a altora, dar dorim sa avem liniste si exemple bune pentru copiii nostri, pentru a face din ei oameni folositori societății.”

Semnat: „Un vecin dornic de liniste in caminul sau si care iubește armata R.P.R.”

Nici teribilii ofiteri si anchetatori ai Securitatii nu se exprimau mai bine. Astazi, chiar si paranoia si excesul de zel care transpar din insemnarile lor pot parea amuzante. Atunci nu erau.

Iata cateva mostre:

„Subinginerul este in atentia organului nostru pentru relatii neoficiale cu cetateni straini si preocupari extraconfesionale pe teme de lupta contra stress-ului, fara a avea in acest sens aprobari ale organelor competente”.

Un alt ofițer nota: „A luat cu sine la Putna un corn din care a sunat. Va fi anchetat privitor la semnificatia ce a avut-o cornul pe care l-a luat cu sine la Putna, si ce rost a avut faptul ca el a sunat acolo din corn”.

Multe destine au fost, probabil, frante din cauza „vigilentei” imbecile care, astazi, ar provoca cel mult hohote de ras.

Un caz concret: o femeie a fost condamnata fiindca i-a scris fratelui ei, plecat în strainatate, sa-i trimita niste chiloti de perlon. Motivatia instantei: „a discreditat țara, cerand asemenea articol in strainatate”.

Nu doar ofițerii, ci si turnatorii dadeau uneori dovada de exces de zel, strecurand insinuari extrem de periculoase. Iata un exemplu:

„T. apreciaza cutremurul din 1977 ca pe un <<blestem pe capul bietei tari romanesti>>, dar era foarte grabit sa afle ce personalitati importante din aparatul de partid si de stat au decedat cu prilejul seismului”.

Comicul de interogatoriu, involuntar sau premeditat.

Pline de haz involuntar se dovedesc nu numai notele informative si rapoartele ofiterilor, ci si declaratiile unora dintre cei chemati la Securitate sa „dea cu subsemnatul”.

Iata un scurt fragment dintr-un proces-verbal de interogatoriu:

„- Cu ce scop a adus numitul M.T. pe numita C.M. la d-ta?

– A adus-o la mine pentru a cânta la pian, iar dupa o scurta perioada a ieșit la iveală ca numita a venit la mine cu scopul de a ma fraieri, prin sensul ca s-a indragostit de mine”.

Alteori, insa, „naivitatea” excesiva a celui interogat pare „jucată”, suspectul preferand probabil sa „faca pe prostul”, ca in exemplul urmator:

„– Cand v-ati inscris in Miscarea Legionară?

– In Miscarea Legionară n-am fost inscris niciodata.

– Cine v-a inscris?

– Neinscriindu-ma, nu m-a inscris nimeni”.

Autorul unei alte declaratii pare pur si simplu sa-i ia la misto pe anchetatori, fara ca acestia sa-si dea seama:

„Subsemnatul G.C., dupa ce am pacatuit grav impotriva clasei muncitoare, instigandu-mi colegii la revolta, in urma lectiei de educatie muncitoreasca pe care am primit-o, imi iau urmatoarele angajamente:

…Sa citesc cat mai mult pentru a-mi indrepta greselile educatiei vechi pe care am primit-o si sa-mi ridic nivelul politic pentru a putea interpreta in mod just toate actiunile mele, fiind astfel la adapost de greseli”.

 

Umorul, ca infractiune

O cu totul alta categorie de umor, extrem de bine documentata in arhivele Securitatii, este cea a bancurilor politice.In anii ’50, o anecdota, un calambur, o vorba cu doua sensuri putea sa ghilotineze un cap, sa curme o cariera.

Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici si gura cam slobodă.

N-a dat atentie cine-l asculta atunci cand a spus ca clasa muncitoare nu mai are rabdare până ce tovarasul Gheorghiu-Dej isi va da bacalaureatul la liceul seral.

Pentru aceasta gluma nesabuita, Belu Zilber a petrecut 17 ani in inchisoare.

 

Desigur, nu orice anecdota „dușmănoasă” interceptată de urechile vigilente ale Securitatii se solda neaparat cu o condamnare.

Dar era, obligatoriu, notata cu meticulozitate la dosar. Românii erau constienți de asta. Cu atât mai mult bancurile politice devenisera un risc asumat și un gest de frondă. Nu au intarziat sa apara glume si pe aceasta tema. Consemnate, evident, in arhivele Securitatii.

Iata un exemplu:

„In Statele Unite, capitaliștii, ca sa nu se plictiseasca, se distreaza facand concursuri speciale de viteza: 10 mașini iau startul, una din ele are frâna defectă. In Anglia, zece oameni joaca <<ruleta ruseasca>>, toti duc revolverele la tampla si trag, numai un singur pistol are glont pe teava. In Romania, zece inși spun bancuri politice, unul din ei e turnator”.

Nici macar in perioada „deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunțat la obiceiul de a consemna, constiincios, infractiunile prin umor. Turnatorii ramasesera la fel de zelosi. Unul informa ca un amic obisnuieste sa spuna: „Pamantul este al aceluia care il munceste – dar recolta nu!”.

Altul pâra o colega de cancelarie, care ar fi spus, in septembrie 1975: „Va trebui sa invatam sa inotam pe spate fiindca, daca vin alte inundatii, vom fi nevoiti sa facem pluta, iar cu mainile sa aplaudam elicopterul prezidential”.

Tot o profesoara face obiectul unui alt denunt: „Permiteti-mi sa raportez, in legatura cu glumele tendentioase, profesoara M.A. mai scapa din cand in cand cate o astfel de gluma. In ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzica I. cum canta un surdo-mut melodia <<M-am nascut in Romania>>: isi da cu pumnii in cap”.

 

Intr-un alt document de arhiva citim: „S. informeaza ca A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile: <<As citi, dar n-am lumina/ As pleca, dar m-am benzina/ As manca, dar n-am mancare/ As muri, n-am lumanare>>”.

Bancuri la dosar

Bancurile erau vanate cu strasnicie de oamenii Securitatii. Informatorii le comunicau, solicitand in prealabil iertarea organului competent.

Dar erau ascultate si colportate chiar de securisti, intre ei.

Comedianul Mircea Crisan, dupa ce a ramas in strainatate, era ascultat la „Europa Libera” si bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii.

L-am intrebat, odata, pe Mircea Crisan daca nu se teme de bratul lung al Securitatii. Mi-a raspuns zambind: „Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti”.

Inaintea unor alegeri, Mircea Crisan a lansat bancul: „Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru. Acum avem gura”.

Spus la „Europa Libera”, bancul a inceput sa circule a doua zi in Romania. Sau bancul cu Elena Ceausescu care ii spune intr-o zi marelui carmaci: „Maiestate”. Ceausescu, incurcat, ii zice: „Ei, lasa, Leano, nici chiar asa…” Savanta ii raspunde: „Am vrut sa intreb daca <<mai e state>> pe care nu le-am vizitat”.

Informarile au curs o droaie. Arhivele Securitatii memoreaza sute si mii de bancuri.

Iata doar câteva:

 

Intrebat cu cine semanam noi, comunistii, un țigan raspunde: <<Cu Adam si Eva, pentru ca si ei umblau dezbracati. Si cu Cain si Abel, pentru ca si ei, desi frati, s-au omorat intre ei. Si cu cei trei crai de la Rasarit, care au mers dupa stea si au ajuns la iesle>>.

Un internat in Azilul de nebuni e intrebat:

 

– Dumneata de ce esti internat?

– Am vrut sa fug peste hotare.

– Pentru asa ceva se sta la inchisoare, nu la balamuc…

– Da, dar eu am vrut sa fug in Uniunea Sovietica.

– Tovarășe, de ce ai propus la ședinta de partid sa fim ocupati de chinezi?

 

– Sa va spun sincer? Va dati seama, ca sa ajunga la noi, cateva miliarde de chinezi marșaluind peste Uniunea Sovietica?

Un cetatean a spus ca seful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat si condamnat la 25 ani si trei luni de inchisoare. Toata lumea se intreaba de ce a fost condamnat la 25 de ani si trei luni.

S-a aflat ca a primit trei luni pentru insulta adusa unui cetatean al R.S.R. si 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.

Hrusciov si Kennedy stau pe malul marii si fac plaja. Hrusciov citea „Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hrusciov incepe sa râdă. Kennedy vrea sa stie de ce râde si Hrusciov ii arata ce scrie in carte: „Socialismul e groparul capitalismului”.

Dupa putin timp incepe sa râdă Kennedy. Intrebat de Hrusciov de ce râde, acesta ii arata ce e scris in Biblie: „Cine sapa groapa altuia cade el insusi in ea.

Nicolae Ceaușescu in vizita la Căminul Studențesc. Studentii, nemultumiti de cantina, cer sa li se mareasca indemnizatia. Se aproba cresterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmeaza vizita la o pușcarie, unde detinutii sunt si ei nemultumiti. Se aproba cresterea indemnizatiei de la 5 lei la 50 de lei.

Ion Gheorghe Maurer e revoltat si cere explicatii. Atunci Ceausescu ii zice: „Taci, nu fi prost, că noi studenti nu mai ajungem…

– Bulă, ce face tătal tau?

– E activist de partid.

 

– Si mama?

– Nici ea nu muncește.

Aceste anecdote si multe, multe altele, au fost atent culese si indosariate de harnicii slujbasi ai politiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potentialul incriminant.

Cei care le „raportau” aveau intotdeauna grija sa se „distanțeze” de asemenea atitudini „neprincipiale”și să își facă limpede dezaprobarea.

Tonul scortos si impersonal al notelor informative nu face decat sa sporeasca efectul comic:

„Tot S. informeaza ca acelasi A. a povestit despre inmânarea, tovarașei Elena Ceaușescu, a Premiului pentru cea mai buna agricultoare. Pentru că a arat o țară intreagă cu un singur bou”.

In loc de concluzii:

Marele epigramist român Păstorel Teodoreanu a sintetizat în numai câteva versuri ridicolul regimului comunist, care a terorizat decenii la rând acest popor, dar nu a reușit să-i  înfrângă spiritul:

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

 

Publicitate