Unirea Basarabiei cu România îi sperie și astăzi pe ruși…

România este una dintre țările care cunoaște cel mai bine ce înseamnă agresiunea sau ocupația rusă, iar 28 iunie 1940 este consemnată drept o zi neagră în istoria țării.

Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, prin invazia Poloniei și în baza înțelegerii dintre Hitler și Stalin, sovieticii au înaintat României ultimatumuri de evacuare a Basarabiei, a Nordului Bucovinei și a ținutului Herța pe 26 și 27 iunie 1940 (ultimele două teritorii nefiind parte a protocolului secret sovieto-nazist din 23 august 1939).

Cele prezentate mai sus sunt fapte istorice consemnate, însă conform propagandei ruse ziua de 28 iunie ar trebui să fie considerată drept ziua „eliberării”.

Istoria falsificată la Moscova spune că „în 1918, a avut loc un act de ocupație militară, anexarea forțată a Basarabiei de către România regală”, conform unei evocări din publicația Vedomosti.md.

Prin urmare, pe 28 iunie, Republica Moldova ar trebui „să sărbătorească eliberarea regiunii de expansiunea românească”, fiindcă „în această zi a anului 1940, unități ale Armatei Roșii au intrat pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord, care au fost ocupate de România regală timp de mai bine de 22 de ani”, scrie în EurAsia Daily.

Ne amintim că în data de 27 martie 1918, Sfatul Țării, organul suprem de conducere de peste Prut ales în octombrie 1917, întrunit în ședință solemnă la Chișinău pentru a vota unirea Basarabiei cu România, fiind prima provincie românească care a cerut să revină la patria mamă.

Teritoriul dintre Nistru și Prut s-a aflat timp de peste un secol (de la 1812) sub ocupația Imperiului Rus, după semnarea tratatului de pace de la București în urma războiului ruso-turc izbucnit în 1806.

Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de Studii sino-ruse (CSSR) din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române (ISPRI), scrieîn https://larics.ro consemnează că,imediat după anexare, pentru a pune bazele planului de deznaționalizare a etnicilor români, guvernul sovietic a dezmembrat Basarabia în trei părți.

Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și i-au fost alăturate 4.100 kmp de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului, iar sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreuna cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, și restul din fosta republica autonomă înființată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.

Așadar, „prin eliberarea Basarabiei de sub ocupația română a fost posibilă realizarea ideii de renaștere a statalității moldovenești, iar poporul republicii s-a simțit ca o adevărată națiune unică – cu propriile tradiții, identitate și istorie. Visul de reunificare a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului s-a împlinit”, se spunea într-un articol din EurAsia Daily.

Această narațiune falsă privind identitatea diferențiată a românilor moldoveni față de locuitorii celorlalte provincii românești dublată de specificul teritorial al moldovenilor dintre Prut și chiar dincolo de Nistru a constituit punctul central al strategiei sovietice de deromânizare și respectiv, de rusificare (sovietizare) a basarabenilor.

Sursă foto: neamulromanescblog.wordpress.com

În cadrul României Mari s-a constat că Basarabia era regiunea cel mai puțin alfabetizată și școlarizată (cu un coeficient de analfabetism de 62% în 1930). Impunerea obligativității studiilor primare în 1921 pentru toți copiii de vârstă școlară a redus gradul de analfabetism din provincie, însă în mediul rural s-a menținut un absenteism școlar ridicat.

Odată cu venirea sovieticilor, procesul de școlarizare a continuat, însă scopul acestuia a fost de rusificare. Rușii au transformat analfabetismul din Basarabia într-o oportunitate pentru deznaționalizare și formarea „omului nou sovietic”.

În articolele de propagandă rusă se enumeră următoarele date: „Până în 1941, în republică erau 1896 de școli, în 70% dintre ele predarea se făcea în limba moldovenească. Deja în 1940 au fost publicate în republică 1,5 milioane de cărți cu 138 de titluri, dintre care circa 1,2 milioane în limba moldovenească; Au fost publicate 56 de ziare, trei reviste, al căror tiraj unic a depășit 205 mii de exemplare”.

Între timp se trecuse de la alfabetul latinizat la cel rus, iar în toate școlile din Basarabia s-a trecut la învățarea obligatorie a limbii și literaturii ruse. Toate aceste cifre redau mai degrabă impacientarea cu care Stalin dorea dezrădăcinarea și transformarea identitară a românilor din Basarabia în „moldoveni sovietici”.

Pe alocuri narativul educației sovietice se mai ivește în publicațiile menite să manipuleze opinia publică de la Chișinău, precum se redă într-un editorial din Komsomoliskaia Pravda semnat de Natalia Isaeva, „sub sovietici, moldovenii au primit studii superioare, iar sub români pășteau oile”.

În realitate, expresia „școală la români” avea să se perpetueze în memoria publică încă mult timp în vremea URSS, ca simbol al percepției clare a populației în ceea ce privește șansa la educație – și calitatea acesteia – oferită de statutul român populației basarabene.

În aceeași ordine de idei, propaganda rusă se perpetuă prin mitul „jandarmului român” sau narativele legate de gradul de inferioritate cu care au fost priviți basarabenii în timpul administrației românești.

De asemenea, grandoarea lumii (ruse) sovietice este incomparabilă cu fragilitatea și neputința unui stat român de a-și proteja oamenii.

Rușii încă se tem de Unire

Toate aceste interpretări false ale istoriei și mituri propagandistice s-au regăsit de-a lungul timpului în discursurile oficialilor de la Kremlin la adresa României și Republicii Moldova.

Ne amintim de reacția Ambasadei Ruse de la București de ziua anexării Basarabiei și Bucovinei de Nord, care, potrivit acesteia, trupele sovietice ar fi fost întâmpinate de populația locală cu „bucurie și chiar exultare”.

Captură: Pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România

            În contextul în care Ucraina și Republica Moldova au devenit țări candidate la aderarea la UE, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a avertizat că liderii de la București doresc refacerea României Mari.

„Prima ședință comună din istorie a parlamentelor moldovean și român s-a încheiat cu deputații dansând și ținându-se de mână. Arăta foarte amuzant. Dar consecințele pot fi mult mai puțin amuzante”,scria oficialul rus într-o postare pe telegram (https://t.me/medvedev_telegram/122).

Medvedev consideră că oficialii de la București, instigați de „integratorii” de la Bruxelles, „nu pot fi deranjați de ideea recreării proiectului României Mari îngropat de Armata Roșie în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.

Dacă totul a fost așa de frumos cu ocupația sovietică, dacă basarabenii au avut atâtea beneficii și privilegii, dacă totul e așa cum spune propaganda Kremlinului, cum se face că și astăzi, la atâtea decenii de la evenimentele de atunci, teama cea mai mare a Rusiei este tot… Unirea cu România?!