DEZVĂLUIRI: Securitatea a fost marea autoare din umbră a Revoluţiei din Decembrie 1989

„Ceauşescu era doar un obstacol în calea operaţiunii de acaparare a României”

Prof.Corvin Lupu (foto) este absolvent al Facultății de Istorie-Limba și Literatură engleză a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în Istorie, în prezent profesor titular la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

El a încercat în cartea sa „Trădarea Securităţii în decembrie 1989”, să facă lumină asupra unor mistere ale revoluţiei anticomuniste din România, după ce a studiat peste 200 de titluri de cărţi, precum şi documente ale Justiției Militare, din Arhiva Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, declarațiile unor martori, memorialistica unor actori importanți din luna decembrie a anului 1989, scrie https://jurnalul.ro.

La vremea respectivă, marea majoritate a ofiţerilor de Securitate nu ştiau că undeva, deasupra, conducerea Departamentului Securității Statului era înţeleasă, de mulţi ani, pentru a trăda şi a face front comun cu serviciile secrete străine, care au conceput operaţiunile care s-au constituit într-un război asimetric împotriva României, nu numai împotriva lui Ceauşescu, care era doar un obstacol în calea operaţiunii de acaparare a României.

Aceasta a fost miza lui decembrie 1989, iar „România a reintrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice după aproape trei decenii în care reuşise să îşi promoveze o politică de independenţă”.

Cartea este o cercetare scrisă fără menajamente de un cunoscător al istoriei recente, care dă brutal la o parte voalul de minciună țesut cu migală, vreme îndelungată, de autorii loviturii de stat dată în timpul agresiunii împotriva României, desfășurată în decembrie 1989, având ca miză acapararea țării de către puteri străine, cu concursul agenturilor din România. Autorul cărții este de părere că instalarea dictaturii lui Ceauşescu nu ar fi fost opera voinţei sale, ci rezultatul unor influenţe exercitate de agenţi ai Moscovei, cu scopul de a-l face pe Ceauşescu nepopular.

Lupu susţine, de pildă, că faimoasele „Tezele din iulie” ar fi fost scrise de Ion Iliescu.

Plan de eliminare fizică a lui Nicolae Ceaușescu

Lucrarea face dezvăluiri despre geneza puțin cunoscutului conflict între Nicolae Ceaușescu și Securitate. Sunt explicate momente importante, cum ar fi aşa-numitul Plan „Niestr” (de înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu și de înlocuire a sa cu un lider devotat Uniunii Sovietice), precum şi încercări eșuate de răsturnare de la putere a dictatorului. Autorul consideră că Securitatea a cooperat cu CIA „pentru sprijinirea postului de radio „Europa Liberă” cu agenți ai Securității care să contribuie la distrugerea imaginii conducătorului, dezinformarea lui Ceaușescu, ocrotirea de către Securitate a agenților străini, ulterior deghizați în „disidenți”, complicitățile la nivel înalt pentru introducerea în România a unei armate de agenți acoperiți, deghizați în turiști şi contribuția decisivă a serviciilor secrete străine la derularea evenimentelor”.

De asemenea, Corvin Lupu susţine că Securitatea a avut „o contribuție decisivă la declanșarea revoltei populare de la Timișoara”, cu ajutorul „agentului Securității László Tökés.

Criza produselor alimentare și de larg consum din România din anii 80 a fost produsă în laboratoarele de la Moscova, cu sprijinul securității române, ca etapă în planul sovieticilor de a-l înlătura de la putere pe Nicolae Ceaușescu.

Ideea este prezentată și argumentată de prof. univ. dr. Corvin Lupu, în ultima sa carte, ”Trădarea securității în decembrie 1989”, în care se susține că planul sovieticilor a fost modificat la sfârșitul anilor 70 cînd s-a decis înfometarea românilor, pentru a-l înlătura pe Nicolae Ceaușescu.

”Punctul culminant a fost în 1989, când, constatăm noi astăzi că arhivele ministerului Comerțului Interior, care n-au fost nici distruse, nici furate, nici incendiate, se găsesc toate, atestă faptul că depozitele alimentare ale României erau arhipline și magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca.

Depozitele de carburanți erau arhipline dar românii primeau rație de 40 de litri de benzină vara și de 20 iarna.

Mai constatăm că rezervele de stat, altă instituție subordonată comerțului interior, erau arhipline.

Și încă ceva: în aprilie 2014, după Hotărârea CSAT când a fost desecretizată toată arhiva IC Dunărea, intreprinderea de comerț exterior ale securității, s-a constatatat că soldul zilei de 22 decembrie 1989 se cifra la patru miliarde de dolari.

Ceaușescu a murit și n-a aflat de acei bani pe care securitatea îi ținea, nu-i furase nimeni. Încă. Conducerea Securității nu i-a raportat lui Ceaușescu acești bani, pentru că îi era frică că le va da de mâncare la oameni și le strica lor proiectul de răsturnare”, susține prof. univ. dr. Corvin Lupu.

După eliminarea fizică a lui Ceauşescu, unele cadre ale Securităţii au recurs la dezinformarea opiniei publice, a Justiției Militare și a Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, pentru ascunderea implicării serviciilor străine în atacul împotriva României și manipularea colosală la care a fost supus și mai este încă poporul român.

Convingerea lui Corvin Lupu este că schimbarea de destin politic ce a avut loc atunci a fost făcută în prezenţa unei invazii străine (sovietice). În privinţa acestei invazii a fost „decretată”, apoi, o omerta generală care este respectată şi azi.

Generalul Iulian Vlad, conducătorul de atunci al Securității, recunoaşte în memoriile sale că l-a trădat pe Ceauşescu în noaptea dintre 21 şi 22 decembrie şi consideră că a fost necesar acest fapt de conştiinţă.

De asemenea, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului susţine că, după 1987, a sprijinit, în mod indirect, gesturile disidenţei anticeauşiste. De pildă, în 1988, Brucan a fost lăsat să plece în SUA şi nu a fost oprit să ajungă şi la Moscova.

Dar nici Lupu, nici altcineva nu explică cum s-a putut întâmpla, după ce România a scăpat de umbrela sovietică în toamna lui 1991, ca şansele interesului naţional să fie răsturnate constant în neşanse, până în prezent.

Într-o analiză publicată de https://gandeste.orgsub semnătura lui Ioan Buduca, adevărata neşansă a României a fost aceea că, atunci când încă mai aveam profesionişti ai planurilor sistemice de dezvoltare economică şi socială, nu s-au ridicat dintre ei suficient de multe voci care să semnaleze că strategia ceauşistă de dezvoltare nu avea o reală independenţă: gazul venea tot de la ruşi, iar preţul de bursă al petrolului ne putea arunca oricând în criză (cum s-a şi întâmplat după 1973).

Altfel spus: faraonismele ceauşiste se puteau întoarce prea uşor împotriva interesului economic naţional.

Soluţia raţională fusese propusă de Ion Gheorghe Maurer: nu 70 la sută pentru investiţii şi 30 la sută pentru consum, ci 50 la sută pentru investiţii şi 50 la sută pentru consum.Maurer a fost marginalizat pentru curajul de a i se opune lui Ceauşescu, după care nimeni nu a mai avut acest curaj. În ce mă priveşte, consider că procentele strategice indicate de Maurer nu ar fi putut crea condiţiile care au condus, în cele din urmă, la necesitatea trădărilor instituţionale din decembrie 1989, ci am fi putut avea, după 1989, o tranziţie mult mai bine planificată, cu valori patriotice de neînfrânt.

Publicitate