CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

E timpul să terminăm cu ultimele relicve ale imperialismului rus în Europa


Ucraina trebuie ajutată să câștige războiul, ca să evităm defilări victorioase ale cizmelor rusești.

Analistul militar georgian Miro Popkhadze (foto)spune, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, că, strategic, Rusia a pierdut deja, pentru că războiul din Ucraina a adus ceea ce o speria cel mai tare, un Occident unificat și consolidat, ostil planurilor ei de expansiune.

Învingătorul în acest război va fi hotărât însă pe câmpul de luptă, iar contraofensiva ucraineană pentru eliberarea Herson ar putea decide viitorul Europei.

Rusia transmitea încă din 2008, când a invadat Georgia, un mesaj către Occident că a revenit în forță la politica sa de altădată de mare putere și că nu va tolera democratizarea și occidentalizarea regiunii, dar atunci Occidentul a ignorat avertismentele de la Tbilisi.

Invazia rusă din Georgia a fost, spune Miro Popkhadze, prima încercare de schimbare a granițelor cu forța de la cel de-al Doilea Război Mondial și primul atac asupra ordinii bazate pe reguli, iar avertismentul georgian că o lipsă de reacție a Occidentului față de invadarea Georgiei de către trupele rusești ar costa mai mult lumea liberă s-a adeverit mai târziu, în Ucraina.

Ne aflăm într-un punct de inflexiune istoric și că războiul din Ucraina poate însemna sfârșitul pentru Rusia lui Putin, dar și pentru Putin însuși.

Strategic, Rusia a pierdut deja. A primit exact ceea ce o speria mai tare: un Occidentul unificat și consolidat, ostil planurilor ei de expansiune.

Războiul nu numai că a întărit relațiile dintre ambele maluri ale Atlanticului, dar a consolidat democrațiile liberale din interiorul Uniunii Europene.

Opinia publică din țările UE față de Rusia și față de Putin s-a schimbat atât de rapid și de dramatic, încât unele guvernele europene au fost nevoite să țină pasul cu reacția imediată de condamnare a agresiunii de către proprii lor cetățeni.

Nesiguranța comună imediată a contribuit la reziliența comunității transatlantice. Societățile americane și europene s-au mobilizat, într-un efort fără precedent, în jurul ideii de a ajuta militar Ucraina și de a impune sancțiuni serioase Rusiei.

Apoi, agresiunea decisă de Putin împotriva Ucrainei a determinat ca NATO să se extindă și mai mult, prin acceptul unanim al statelor membre de integrare rapidă a Suediei și Finlandei în structurile sale.

De asemenea, Alianța și-a sporit prezența militară pe flancul estic.

Pe plan global, Statele Unite au reușit să ralieze cu această ocazie, printr-o coordonare fără precedent, lumea democrațiilor. Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Canada, Taiwan și chiar Singapore s-au alăturat listei țărilor dispuse să sancționeze Rusia. Între timp, Bruxelles-ul a accelerat procesele de integrare a Ucrainei, Moldovei și Georgiei în structurile sale.

Dar cea mai gravă consecință pentru Rusia lui Putin este expunerea, în fața întregii comunități internaționale, a punctelor ei slabe. Reputația Rusiei ca mare putere militară s-a diminuat în mod evident. Forțele militare ruse au dovedit o slăbiciune absolută în domeniul logisticii, în cel al operațiunilor militare obișnuite, apoi la nivel de comandă și control. Însuși faptul că tot complexul industrial militar rusesc depinde de tehnologia occidentală face acum foarte dificilă întreținerea și susținerea mașinii de război rusești.

De asemenea, reputația Rusiei de bun producător de arme a fost grav afectată. În consecință, în lunile care vin și în anii ce urmeză, vânzările de armament rusesc vor suferi scăderi dramatice, întrerupând astfel o sursă importantă de venit pentru bugetul Rusiei.

Totodată, Rusia a pierdut cea mai mare piață de energie. În viitorul apropiat, Uniunea Europeană va deveni complet independentă față de importurile de gaz din Rusia. Regimul Putin va pierde astfel aproximativ 40% din sursele de venit la buget.

Deoarece economia rusă este slab diversificată, izolarea pe scena internațională, precum și sancțiunile impuse vor pune treptat pe butuci economia rusă, lipsind astfel mașina militară a lui Putin de combustibil financiar.

Analistul geopolitic crede că dacă Occidentul rămâne unit și va găsi soluții adecvate la criza energetică, vom asista la o nouă reconfigurare geopolitică în estul Europei.

”Ucraina trebuie ajutată să câștige războiul, ca să evităm defilări victorioase ale cizmelor rusești”

Libertatea, democrația și modul nostru de viață sunt contestate de dictaturi brutale și forțe revizioniste. Dacă Occidentul nu ia azi măsuri concrete pentru a apăra democrația, lumea civilizată și ordinea bazată pe reguli, mâine va fi târziu și vom plăti mult prea scump.

Reticența Occidentului în a apăra Georgia în 2008 a dus la o agresiune militară mult mai gravă și mai costisitoare în Ucraina.

Lumea civilizată trebuie să facă tot posibilul pentru a ajuta Ucraina să câștige acest război, ca să putem evita să asistăm la defilări victorioase ale cizmelor rusești pe teren la Varșovia, la Praga sau Berlin.

Învingătorul în acest război va fi hotărât pe câmpul de luptă și contraofensiva ucraineană pentru eliberarea orașul Herson poate decide viitorul Europei.

Este timpul să terminăm odată cu ultimele relicve ale imperialismului rus în Europa.


17/08/2022 - Posted by | analize | , , , , , , ,

6 comentarii »

  1. Articolul este scris dintr-un punct de referință subiectiv, pătimaș. Fără să susțin Rusia ”în acțiunea moralizatoare” a acestui război, pot vorbi de eroarea de percepție voită, pasională a autorului articolului, pentru uni adversar care a promovat constant agresiunea în ”relațiile” dintre state. Că ne dorim ca imperialismul rusesc să dispară este un motiv bun, însă un nou imperialism bate la ușă destul de agresiv. Este vorba de cel american, care impune ”pacea americană” prin forță.
    Nu poate exista un vid al imperialismului niciodată, în schimb caracteristicile imperialismului rămân aceleași indiferent de denumirea noului imperiu.
    Jucăm din păcate cei mici ca popoare, pe o carte împrumutată care nu este a noastră, făcând jocul unui sau altuia care accede spre puterea absolută.
    Măcar să învățăm să nu mai fim așa de pătimași și mai ales să nu fim portavocea altora, cursul istoriei fiind neschimbat și fără vocalizele pe note false pe care le scoatem în evidență, atunci când ne ”simțim datori” față de cei cu adevărat mari.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 17/08/2022 | Răspunde

    • Cunoașteți vreun teritoriu anexat de Statele Unite ale Americii in ultimul secol?
      Concret, ce vă îndreptățește să afirmați atât de categoric că:” un nou imperialism bate la ușă destul de agresiv. Este vorba de cel american”?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 17/08/2022 | Răspunde

      • Sunt multe exemple de teritorii anexate de SUA în ultimul secol. De exemplu Hawaii, Puerto Rico, Guam etc. Nu mai spun de statele alea din sud: California, Texas, Arizona, New Mexico care au fost luate cu forța de la mexicani, acestea aparținând înainte Mexicului. Să nu uităm că totuși, înainte de descoperirea Americii, cei care locuiau acolo erau amerindienii. Practic, ăștia care conduc America, ar trebui să dea înapoi țara amerindienilor, fiindcă au luat-o de la ei cu forța. Oricum, din 1750-1800 de când există SUA, americanii sunt într-un continuu război de cucerire.

        Apreciază

        Comentariu de Hazazup George | 18/08/2022

      • Atenție, vorbim despre teritorii anexate de SUA în ultima sută de ani !
        Hawaii, Guam si Puerto-Rico au fost ocupate de SUA în 1898.
        Texas și-a declarat mai intâi, după lupte grele,independenta fată de Mexic si apoi, între 2 octombrie 1835 – 21 aprilie 1836 acest teritoriu a fost independent, fiind recunoscut de Statele Unite în martie 1837.
        SUA au refuzat atunci să anexeze teritoriul desi texanii ceruseră acest lucru.
        La 4 iulie 1845, texanii au votat din nou în favoarea unirii cu SUA.
        Tratatul de la Guadalupe Hidalgo a consfințit achiziția de către americani de la Mexic a unui teritoriu de 1,36 milioane km² în schimbul a 15 milioane de dolari americani (echivalenți cu 313 milioane de dolari la nivelul lui 2006).
        Din punctul de vedere al Mexicului, tratatul includea și anexarea Texasului, deoarece acest stat nu recunoscuse independența Republicii Texas.
        În fapt, Mexicul a pierdut atunci 55% din teritoriul pe care îl avusese inainte de războiul purtat împotriva SUA între anii 1846-1848.
        Tranzacția pe care tratatul a facilitat-o, includea și părți din actualele state nord-americane Colorado, Arizona, New Mexico și Wyoming precum și întreg teritoriu al statelor California, Nevada și Utah, și evident, Texasul.
        Restul teritoriului ceeat în ce astăzi formează statele Arizona și New Mexico a fost cedat de Mexic mai târziu, prin așa numita ”Achiziția Gadsden” din 1853, pentru care Statele Unite au plătit încă 10 milioane de dolari.

        Tratatul a asigurat și drepturile de proprietate ale cetățenilor mexicani din teritoriile transferate.
        Statele Unite au acceptat să preia în plus și datorii de 3,25 de milioane de dolari (68 milioane de dolari la nivelul din 2006) ale Statului Mexican față de unii cetățeni americani.

        Tratatul și-a luat numele de la ceea ce este astăzi o suburbie a orașului Ciudad de Mexico, suburbie în care a fost semnat la 2 februarie 1848.
        Cât despre cedarea teritoriilor răpite amerindienilor, este imposibil să se discute numai despre SUA.
        Amerindienilor le-au fost furate pământurile nu doar de către Anglia (moștenită de SUA) dar si de către Canada,Mexic,Nicaragua, Costa Rica,Panama, Honduras,Columbia, Venezuela,Ecuador, Peru, Brazilia,Paraguay, Uruguay, Chile,Argentina,Guyana Franceză,Haiti, Cuba, Porto Rico,Martinica, Jamaica,Surinam,Guyana (fostă britanică) etc.
        Rugămintea mea este să nu mai faceți istorie după ureche și să încercati să recunoașteți că politica americanilor s-a modificat radical in ultima sută de ani.
        E imposibil să nu observați că toate țările și teritoriile eliberate de armata americană în al 2-lea război mondial nu numai că nu au fost anexate, așa cum au făcut rușii in zona ocupată de ei, dar în plus s-au dezvoltat impresionant (Franța, Norvegia, Danemarca, Olanda,Italia, Germania de vest,Grecia,Luxemburg ,Japonia, Coreea de Sud,Taivan,etc),s-au dezvoltat constant si sunt acum printre cele mai prospere țări ale lumii, in vreme ce în tările aflate sub cizma imperialiștilor rusi economiile acestora, inclusiv cea a României, au rămas mult in urmă, pentru că popoarele lor au fost jefuite fără milă.
        Ca să nu mai vorbim de furtul de teritorii la care s-a dedat Rusia in cazul Finlandei, Poloniei, Țărilor Baltice,Slovaciei,României,Ungariei,Germaniei, Japoniei,Chinei etc., imediat după al II lea război mondial.
        Prin urmare, mai gânditi-vă inainte să vă lansati in afirmatii fără nici o acoperire

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 18/08/2022

  2. Putem spune câte ceva de Texas, California, Arizona care reprezintă teritorii luate cu forța din nordul Mexicului? Dar de Puerto Rico, Guam, Cuba și Filipine? Filipine a fost devastată de USA și abia 1946 a devenit independentă. Puerto Rico a rămas și acum teritoriu USA ”luat” și se știe cum. Cuba a plătit scump independența și fără intervenția altei mari puteri ar fi rămas tot la USA Mai sunt și alte exemple de expansiune teritorială a USA. Ce au cumpărat cu cash de la alte state nu face obiectul discuției…
    Dacă toate aceste teritorii au fost obținute prin războaie, putem deduce că USA avea legitimitate la ceea ce a întreprins? O să spuneți că a fost demult, dar și răpirea ținutului Herța, ao parte din Bucovina, Republica Moldova, au fost și ele de mult și totuși ne aducem aminte de ele ca fiind ale noastre.
    Sunt aceleași caracteristici ale imperialismului, indiferent de denumirea pe care o poartă?
    Mai modern există un imperialism al resurselor naturale, de cucerire economică a națiunilor. Aparent exiști, dar fără resurse, cu politică dictată, cu oameni de paie.
    Oare nu este imperialism și această metodă de subjugare? Să vă gândiți și la această strategie de new imperialism. poate iese la iveală.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 17/08/2022 | Răspunde

    • Atenție, am intrebat ce teritorii au luat cu forța armelor Statele Unite ale Americii in ultima sută de ani de la alte țări.
      Răspunsul numai d-ta nu-l știi…
      NICI UNUL!
      Acest fapt, și împrejurarea că americanii s-au retras din multe din teritoriile străine ocupate în secolele trecute demonstrează că politica SUA a luat un curs radical opusă colonialismului.
      Din păcate Rusia continuă să agreseze si să anexeze teritoriile popoarelor vecine si nu stie decât de amenințarea cu forța.
      Cât despre așa zisul imperialism al resurselor naturale,să nu uităm că americanii plătesc petrolul , spre deosebire de rusi care pur si simplu il fură. Poate ai să te întrebi se s-a intâmplat cu petrolul românesc în timpul ocupatiei ruse…

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 17/08/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: