CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O tactică veche a propagandei ruse, care aruncă asupra minorităților naționale vina pentru atrocitățile săvârșite de ARMATA RUSĂ

Foto: Soldați buriați în atmata rusă

„AM ÎNȚELES CĂ NE VOR FACE CHIPURILE ACESTUI RĂZBOI”

– Victoria Maladaieva, activistă buriată și cofondatoare a Fundației internaționale ”Buriația Liberă” –

Propaganda rusă se folosește de „minoritățile naționale” pe care le acuză de toate atrocitățile. Toți înțeleg foarte bine propagandiștii ruși pun accentul pe minciuna că cei care participă la lupte nu sunt ruși.

Ostașul rus din Donbass salvează motănei, iar bureații, cecenii și tuvinii jefuiesc și violează !…

Este o tactică imperială veche. Kalmâcii au trecut prin aceasta. Un întreg popor a fost declarat dușmanul poporului sovietic. Este o practică veche a Kremlinului. […]

Să ne amintim fraza lui Putin: „Sunt lak, daghestanez, cecen, inguș, rus, tătar,evreu, mordvin, osetin…”

În manualele de Istorie a Rusiei și în alte publicații oficiale scrie că Bureatia, Iakutia, Bașcortostan și alte republici s-au alăturat imperiului de bună voie.

Alte cercetări independente susțin că anexarea acestor teritorii, inclusiv Bureatia, a fost destul de dură. În ce măsură își cunosc bureații istoria?

În manuale nu găsim acest lucru, nu a fost, nici nu va fi, de aceea nu toți locuitorii minoritari din federația Rusă cunosc istoria lor.

Colonialiștilor nu le convine ca popoarele acestor colonii să-și cunoască istoria, limba și cultura.

Bureaților li se spune că, acum trei sute de ani, hanii lor s-au adunat și au decis ei înșiși să treacă stepele, munții și pădurile, să meargă cu plocon la țar: „Luați-ne, vă rugăm, cu voi în Rusia”.

Ceva nu se leagă când copiilor li se spune la școală că a venit Ermak („Cuceritorul Siberiei”) și atât. Apoi după o pauză, se trece imediat la istoria țaristă.

Știm, însă, cum a avut loc „asimilarea”, cum au fost creștinați cu forța bureații, cum a fost alterată limba lor. Toți au primit nume rusești. În anii 1930, elita intelectuală bureată a fost lichidată pentru ”panmongolism”, pentru că milita pentru limba, identitatea bureată și conștiință națională.

Prin aceasta au trecut foarte multe popoare din URSS. Pe toți îi aruncau în închisoare și îi ucideau. Vom scrie despre aceasta, vom spune adevărul. Consider că este ceva necesar pentru locuitorii tuturor coloniilor din prezent, a declarat activista Victoria Maladaeva, cofondatoarea Fondului internațional anti-război „Bureatia liberă”, într-un interviu pentru publicația BEDA, despre rezistența anti-război, cauzele mobilizării bureaților, atitudinea imperială a Moscovei față de alte regiuni și despre necesitatea decolonizării Rusiei.[…]

Vladimir Hamutaev, activist bureat, autorul cărții „Alipirea Bureatiei la Rusia: istorie, drept, politică”, a fost declarat separatist și pe numele lui a fost deschis un dosar penal, doar pentru că a scris o carte despre colonizarea Bureatiei. A fost nevoit să fugă din țară. […]

Pe lângă bureați, în actualul război împotriva Ucrainei participă peste o sută de alte naționalități. Noi, bureații, reprezentăm doar 0,3% și am devenit imaginea acestui război.

Știu că acolo sunt mulți bureați, dar nu mai mulți decât ruși, care sunt 95%.

Publicitate

16/08/2022 Posted by | POLITICA | , , , , | Lasă un comentariu

DUPĂ ȘASE LUNI DE RĂZBOI ucrainenii se despart definitiv de „lumea rusă”și vor intrarea țării lor în UE și în NATO

Rudele și prietenii apărătorilor Azovstal participă la un miting pentru salvarea celor capturați de forțele ruse, la Liov, Ucraina, 31 iulie 2022.
©EPA-EFE/MYKOLA TYS  |   Rudele și prietenii apărătorilor Azovstal participă la un miting pentru salvarea celor capturați de forțele ruse, la Liov, Ucraina, 31 iulie 2022.

Barometrele de opinie spun după șase luni de război că ucrainenii se despart definitiv de „lumea rusă”

http://www.Veridica.ro scrie că, la aproape șase luni de când Rusia a invadat Ucraina, studiile sociologice arată că obiectivul lui Putin de a readuce țara vecină în orbita Moscovei și în așa-numita „lume rusă” pare, mai mult ca oricând, sortit eșecului: ucrainenii nu mai cred în posibilitatea unei reconcilieri cu Rusia nici măcar după căderea regimului Putin.

Dacă în primele luni ale invaziei ucrainenii își doreau să vadă o armată rusă înfrântă rapid și o societate rusească trezită din iluziile create de propaganda guvernamentală, acum majoritatea vor o izolare totală, de lungă durată și ireversibilă a Ucrainei de Rusia și de poporul rus.

În plus, ucrainenii par să se fi obișnuit și cu ideea că războiul va fi unul de durată.

În pofida rupturii totale a societății ucrainene de trecutul cultural și mental rus, proces cauzat de război, apropierea imediată de UE încă este văzută de ucraineni ca una care poate fi amânată pentru apărarea intereselor naționale în cadrul unor negocieri cu Bruxellesul.

Unele criterii de aderare sunt puse sub semnul întrebării.

În sfârșit, barometrele mai relevă și că, cel puțin pentru moment, ucrainenii sunt dispuși să accepte dificultățile economice prin care trece țara, întrucât consideră că lupta pentru independență este prioritară.

Dezamăgiți de pasivitatea rușilor, ucrainenii nu mai vor reconciliere nici dacă pică regimul Putin

79% dintre ucraineni consideră că frontiera ruso-ucraineană trebuie închisă, iar rușii care doresc să intre în viitor pe teritoriul Ucrainei trebuie obligați să solicite o viză specială, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev.

Imediat după declanșarea războiului împotriva Ucrainei, doar 44% dintre respondenți susțineau că frontierele trebuie închise. Altfel spus, în aceste luni de confruntări militare a crescut foarte mult numărul ucrainenilor care vor să se izoleze și să se apere nu doar de armata rusă, ci și de toți cetățenii ruși.

În același timp, în pofida războiului, 1% dintre ucraineni încă cred în proiectul de unire a Ucrainei cu Rusia într-un singur stat, comparativ cu 5% în februarie. Doar 11% dintre ucraineni mai cred că între Rusia și Ucraina ar putea exista cândva relații de prietenie.

Cele șase luni de război au generat un val de ură nu numai față de conducerea Rusiei, ci și față de cetățenii ruși.

Dacă în februarie-martie diverși artiști ucraineni, lideri de opinie, jurnaliști și sportivi cereau cetățenilor ruși, prin intermediul mass-media și rețelelor sociale, „să oprească războiul lui Putin”, în iulie-august se resimte un val de dezamăgire față de capacitatea rușilor de a gândi independent și de a influența deciziile politice.

Pas cu pas, toți cetățenii ruși au început să fie văzuți ca vinovați de atrocitățile produse pe teritoriul Ucrainei.

Din aceste considerente, pe rețelele de socializare au devenit virale diverse articole ale intelectualilor ucraineni care explică de ce rușii și ucrainenii nu au fost niciodată popoare înfrățite.

Foto: Monumentul prieteniei ruso-ucrainene de la Kiev este demolat

Teza despre frăția istorică este catalogată ca un mit sovietic, realimentat de propaganda rusă.

Peisajul sociologic prezentat de analiști deja influențează viața politică din Ucraina.

Pe website-ul președintelui Ucrainei a fost înregistrată o petiție electronică în care se cere „interzicerea intrării cetățenilor Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei în următorii 50 de ani”. 

Până în prezent petiția a fost semnată de peste 27.000 de persoane, Zelenski urmând să o examineze.

Directorul adjunct al Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, Anton Grușețki, consideră că ultimele sondaje de opinie au semnificații istorice pentru Ucraina.

Specialistul constată că „ucrainenii îi spun adio Imperiului Rus”, care mai exista parțial în mentalul colectiv.

Pentru prima dată în istoria Ucrainei, cei care mai cred în relații de prietenie cu Rusia sunt în minoritate absolută.

Războiul declanșat de Moscova pe teritoriul Ucrainei i-a îndepărtat pe toți ucrainenii, indiferent de limba vorbită și etnie, de proiectul „lumii ruse”, promovat de Kremlin în ultimele decenii.

Aderare la UE, dar nu cu orice preț

81% dintre ucraineni ar vota în cadrul unui referendum pentru aderarea la UE și 71% – pentru aderarea la NATO.

Cetățenii ucraineni sunt conștienți de faptul că mor pe câmpul de luptă pentru un viitor european al statului lor – în fond, asaltul Rusiei asupra Ucrainei a început după triumful Euromaidanului, mișcare care a izbucnit tocmai din dorința ucrainenilor ca țara lor să adere într-o bună zi la UE.

Această dorință de integrare în spațiul european nu înseamnă însă și o asumare a tuturor valorilor europene.

Întrebați de sociologi dacă Ucraina trebuie în mod urgent să îndeplinească toate cerințele UE pentru aderare, 62%  dintre cetățeni au răspuns surprinzător că „Ucraina trebuie să-și apere interesele și să nu fie de acord cu unele criterii, chiar dacă va fi amânat procesul de aderare”.

Doar 31% au declarat că Ucraina trebuie să adopte toate legile solicitate de UE pentru a deveni cât mai repede posibil stat-membru.

Mândria națională generată de rezistența pe câmpul de luptă influențează direct atitudinea societății față de Occident. Cifrele de mai sus arată că 2/3 dintre ucraineni nu își doresc o aderare cu orice preț.

Potrivit analiștilor de la Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev, ucrainenii sunt de acord cu cerințele UE privind combaterea corupției, dezoligarhizarea, reforma justiției, dar resping orice discuții privind valorile patriotice, identitatea națională și lingvistică.

Nu este exclus să fie respinse și criteriile de asigurare a accesului la educație în limba maternă a tuturor minorităților naționale. Ucrainenii consideră că aceste aspecte pot fi negociate cu UE.

Succesele militare contribuie la intransigența ucrainenilor față de ruși, dar Moscova mai are un as în mânecă: arma energetică

Încrederea ucrainenilor în victorie este în continuare destul de mare. Potrivit unui sondaj realizat de Info Sapiens90% dintre ucraineni cred în victoria Kievului (71% sunt absolut siguri).

Societatea ucraineană își dorește recuperarea teritoriilor ocupate de Rusia după 24 februarie.

Recuperarea Crimeii ocupate și anexate de Rusia în 2014 nu are încă aceeași susținere, dar pe zi ce trece crește procentul ucrainenilor care cred că războiul trebuie să se încheie cu recuperarea tuturor teritoriilor pierdute.

În martie, 75% dintre ucraineni declarau NU că acceptă cedarea Crimeii în numele păcii; în iulie, procentul crescuse la 89%.

Pare evident că, cu cât ucrainenii vor reuși să elibereze mai mult localități din sudul sau estul Ucrainei, cu atât va fi respinsă mai mult ideea unor cedări teritoriale.

Percepțiile populației nu sunt însă influențate doar de ceea ce se întâmplă pe front, ci și de ceea se întâmplă în spatele acestuia, de viața de zi cu zi. În contextul războiului, potrivit unui studiu realizat de compania Rating, 86% dintre ucraineni sunt pesimiști și constată o înrăutățire a situației economice. Doar un sfert dintre ei cred că pe parcursul viitorului an situația se va îmbunătăți.

În același timp, ucrainenii sunt conștienți de faptul că criza economică este generată de războiul declanșat de Rusia, iar pesimismul economic coexistă cu convingerea societății că toate evoluțiile social-politice din Ucraina sunt corecte. Grupul sociologic Rating arată că 73% dintre ucraineni consideră că lucrurile merg în direcția corectă.

Totuși, opinia societății ar putea să înceapă să se schimbe odată cu venirea iernii, dacă războiul va continua până atunci. Rusia încă mai are un as în mânecă: arma energetică.

Rusia a arătat că vizează deconectarea unor regiuni de la curentul electric prin atacuri cibernetice, deconectarea centralelor electrice de la rețeaua energetică ucraineană, distrugerea centralelor de încălzire a localităților ucrainene din centrul și estul țării, reducerea capacităților de export de curent electric al Ucrainei.

O iarnă petrecută în frig, pe fondul unui război prelungit și al unei crize economice severe, ar putea să submineze moralul populației și să schimbe, din nou, percepțiile acesteia.

VIDEO:La Kiev,capitala Ucrainei,statuia de bronz înaltă de opt metri,ridicată în 1982 pentru a comemora cea de-a 60-a aniversare a Uniunii Sovietice și care înfățișa un muncitor ucrainean și unul rus uniți sub un gigantic „Arc al prieteniei poporului, a fost demolată în aprilie 2022,după invadarea Ucrainei de către Rusia, sub pretextul ”denazificării”acesteia.

"Acum vedem ce înseamnă această "prietenie" - distrugerea orașelor ucrainene... uciderea a zeci de mii de oameni pașnici. Sunt convins că un astfel de monument are acum un sens complet diferit",a declarat primarul Kievului, Vitali Klitschko. 

În timp ce o macara a ridicat monumentul de pe soclul său și l-a coborât la pământ, mulțimea prezentă a aplaudat și a strigat „Glorie Ucrainei”.

"Rusia a invadat Ucraina... Putem fi prieteni cu Rusia? Acesta este cel mai mare dușman al nostru, de aceea monumentul prieteniei ruso-ucrainene nu mai are sens",a declarat Serhiy Myrhorodsky, unul dintre designerii monumentului.

16/08/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ALEKSANDR SOLJENIȚÎN: ”În viaţa socială, libertatea şi egalitatea tind să se excludă în mod natural, sunt antagonice una alteia”

SOLJENIŢÎN – Vandeea, septembrie 1993

DISCURSUL LUI ALEKSANDR SOLJENIŢÎN LA INAUGURAREA MEMORIALULUI VANDEEA

Lucs-sur-Boulogne, sâmbătă 25 septembrie 1993

Domnule preşedinte al Consiliului General al Vandeei, dragi vendeeni,

Cu două treimi de secol în urmă, copil fiind, citeam deja cu admiraţie povestirile care evocau revolta din Vandeea, atât de curajoasă, atât de disperată.

Dar niciodată nu mi-aş fi putut închipui nici măcar în vis, că, în zilele bătrâneţii mele, voi avea onoarea de a inaugura monumentul în cinstea eroilor, în cinstea victimelor acestei revolte.

Douăzeci de decenii s-au scurs de atunci, timp în care fiecare ţară a evoluat diferit.

Nu numai în Franţa, ci şi în alte părţi, revolta din Vandeea şi represiunea sa sângeroasă şi-au găsit alte şi alte lămuriri, mereu reînnoite.

Aceasta deoarece evenimentele istorice nu sunt niciodată cu adevărat înţelese în incandescenţa pasiunilor care le însoţesc, ci de departe, atunci când trecerea timpului le-a mai răcit.

Multă vreme, am refuzat să auzim şi să acceptăm ceea ce strigau cei ce piereau, cei ce erau arşi de vii, ţăranii dintr-un ţinut de oameni harnici, pentru care Revoluţia părea să fi fost făcută şi pe care aceeaşi Revoluţie i-a oprimat şi umilit în modul cel mai îngrozitor.

Foto: Masacrul de la Moulin-de-la-Reine (Vitraliu al bisericii Saint- Hilaire din Montilliers)

Ei bine, da, aceşti ţărani s-au revoltat împotriva Revoluţiei. Toate revoluţiile dezlănţuiesc în oameni instinctele barbariei celei mai elementare, forţele opace ale invidiei, lăcomiei şi urii; contemporanii înţeleseseră foarte bine acest lucru.

Au plătit un tribut greu psihozei generale, într-o perioadă în care fie şi numai un comportament de om politic moderat – sau aparenţa lui – trecea drept o crimă.
Secolul XX a estompat, în ochii umanităţii, aureola romantică care învăluia Revoluţia din secolul al XVIII-lea.

O dată cu trecerea anilor, oamenii au sfârşit prin a se convinge, prin propria lor nefericire, de faptul că revoluţiile distrug caracterul organic al societăţii, că ruinează cursul natural al vieţii, că anihilează cele mai bune elemente din viaţa publică, lăsând terenul liber pentru cele mai rele.

Nici o revoluţie nu poate îmbogăţi o ţară; câţiva descurcăreţi fără scrupule provoacă nenumărate morţi, o pauperizare extinsă şi, în cazurile cele mai grave, o degradare de durată a populaţiei.

Cuvântul „revoluţie” însuşi, din latinescul revolvere, semnifică a te rostogoli înapoi, a reveni, a resimţi, a reaprinde. În cel mai bun caz, a provoca dezordine.

Cu alte cuvinte, un şir întreg de semnificaţii prea puţin atrăgătoare. În zilele noastre, în lumea întreagă, cuvântul „revoluţie” nu mai este însoţit de epitetul „mare” decât cu circumspecţie şi, de multe ori, cu multă amărăciune.

Înţelegem acum din ce în ce mai bine că efectul social dorit cu atâta ardoare poate fi obţinut printr-o desfăşurare evolutivă normală, cu infinit mai puţine pierderi şi fără sălbăticie generalizată.

Trebuie să ştim să chivernisim cu răbdare ceea ce ne oferă fiecare zi din prezent. E vană speranţa că revoluţia poate regenera natura umană.

Acesta este lucrul pe care îl sperase revoluţia voastră, şi încă mai mult a noastră.
Revoluţia franceză s-a desfăşurat în numele unui slogan intrinsec contradictoriu şi irealizabil: „libertate, egalitate, fraternitate”.

În viaţa socială, libertatea şi egalitatea tind să se excludă în mod natural, sunt antagonice una alteia!

Libertatea distruge egalitatea socială – acesta este chiar unul din rolurile libertăţii –, iar egalitatea restrânge libertatea, deoarece, altminteri, prima nu ar putea fi atinsă.

În ce priveşte fraternitatea, ea nu face parte din familia primelor două. Este doar un adaos exaltat la slogan şi nu dispoziţiile sociale vor crea adevărata fraternitate. Aceasta este de ordin spiritual.

Mai mult, acestui slogan temerar i se adăuga pe ton ameninţător: „sau moartea”, ceea ce îi distrugea întreaga semnificaţie. Nu voi putea niciodată dori nici unei ţări o revoluţie.

Dacă revoluţia secolului al XVIII-lea nu a dus la ruina Franţei, este numai pentru că a avut loc Thermidor.

Revoluţia rusă nu a cunoscut un Thermidor care să o zăgăzuiască. Ea a antrenat poporul nostru până la capăt, până la prăpastie, până la abisul pierzaniei.

Regret că nu sunt prezente aici persoane care să adauge ceea ce au învăţat din experienţa proprie, în străfundurile Chinei, ale Cambodgiei, ale Vietnamului, care să ne spună care a fost preţul plătit de ei pentru revoluţie.

Experienţa Revoluţiei franceze ar fi trebuit să fie o lecţie suficientă pentru organizatorii raţionalişti ai fericirii poporului.

Dar nu! În Rusia, totul s-a desfăşurat încă şi mai rău, şi la o scară incomparabil mai mare.

Multe din procedeele crude ale Revoluţiei franceze au fost docil aplicate pe corpul Rusiei de comuniştii leninişti şi de socialiştii internaţionalişti. Numai că gradul lor de organizare şi caracterul lor sistematic le-au depăşit cu mult pe cele ale iacobinilor.

Nu am avut un Thermidor, dar – şi putem fi mândri de aceasta, cu toată onestitatea – am avut Vandeea noastră. Şi nu una, ci mai multe. Este vorba despre marile răscoale ţărăneşti din 1920-21.

Voi evoca doar un episod bine cunoscut: masele de ţărani, înarmaţi cu bâte şi furci, care s-au îndreptat spre Tambov, însoţite de dangătele clopotelor de la bisericile din jur, pentru a fi secerate de mitraliere.

Răscoala de la Tambov a rezistat unsprezece luni, deşi comuniştii au folosit în reprimarea ei tancuri, trenuri blindate, avioane, au luat ostatece familiile răsculaţilor şi au fost la un pas de a utiliza gaze toxice.

Am cunoscut şi o rezistenţă teribilă în faţa bolşevismului la cazacii din Urali şi de pe Don, înăbuşită în valuri de sânge. Un adevărat genocid.

Inaugurând astăzi memorialul eroicei voastre Vandeea, văd cu ochii minţii monumentele care vor fi ridicate cândva în Rusia, martore ale rezistenţei ruse în faţa năvălirilor hoardei comuniste. Am traversat împreună cu voi secolul XX.

De la un capăt la celălalt, un secol de teroare, cumplită încoronare a acestui progres la care visase atâta secolul al XVIII-lea.

În zilele noastre, cred, tot mai mulţi francezi vor înţelege din ce în ce mai bine, vor aprecia mai just, vor păstra cu mândrie în memorie rezistenţa şi sacrificiul celor din Vandeea.

În româneşte de Ioana Ocneanu

sursa: rostonline.org

Un documentar cutremurator despre genocidul matricial și prefigurator al crimelor totalitare contemporane: cum au fost exterminați “fara mila” și sistematic, laolaltă barbați, femei si copii, “banditii” vinovați ca nu au primit noua ordine revolutionara
VIDEO – Revolutia Franceza, matrice a viitoarelor genocide:

16/08/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: