FOAMETEA, TEROAREA ȘI ȘANTAJUL – INSTRUMENTELE FOLOSITE DE COTROPITORII SOVIETICI PENTRU SUPUNEREA BASARABENILOR

Istoricul Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova, a menționat în timpul unui interviu acordat agenției de presă IPN, preluat de Timpul md., că nostalgicii perioadei sovietice ar trebui să cunoască faptul că regimul de atunci era unul bazat pe teroare, frică și șantaj, notează IPN.

La doi ani după genocidul foametei din 1946-1947, în Basarabia începea o altă dramă a țărănimii, la 6 iulie 1949 fiind organizat cel mai mare val al deportărilor, operațiune numită codificat „IUG”.

Peste 11 mii de familii, 40 de mii de persoane au fost strămutate în regiunile Kazahstanului de Sud, precum și în regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk.

„Al doilea val al deportărilor a avut loc în 1949 când lumea deja ieșise din foamete. Aici la fel s-a impus factorul politic și ideologic, legat de colectivizarea agriculturii. În Basarabia, în perioada interbelică, țăranii au fost împroprietăriți cu până la 6 hectare de pământ. Când a venit puterea sovietică în 40, pământul a fost naționalizat, dar lăsat țăranilor pentru a fi lucrat. În 49 s-a venit cu al doilea val de deportare, pe motiv că oamenii vizați erau așa-numiți „exploatatori sau chiaburi”.

Era invocat motivul exploatării omului de către om. Oamenii, de frica deportărilor, au scris mii de cereri pentru a intra în colhozuri. Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj”, a spus Anatol Petrencu.

Operațiunea criminală a fost organizată în secret cu mult timp înainte de noaptea deportărilor, spune istoricul. Cot la cot cu ocupanții au lucrat băștinașii care au trecut de partea regimului.

„Rusia a câștigat războiul împreună cu aliații, cu americanii, cu Occidentul. Administratorii care au venit în Basarabia în 1944 se comportau cu aere de superioritate, de învingători. Dar comportamentul lor era departe de a fi civilizat, erau bețivi, înjurau, furau bunurile oamenilor. La fel cum face acum armata rusă în Ucraina. Imaginea ocupantului a rămas în memoria oamenilor drept una negativă. În Basarabia au existat colaboraționiști, oameni care s-au dat cu puterea sovietică și au întocmit listele deportaților. În 49 listele au fost întocmite în primării. Acești colaboraționiști nu au fost iertați. Acest fenomen era posibil pentru că erau oameni invidioși pe cei mai înstăriți”, a explicat președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova.

Cel de-al treilea val al deportărilor a avut loc în 1951 și a vizat, în special, elementele religioase considerate un potențial pericol la adresa regimului. Operațiunea numită codificat „Sever” a presupus strămutarea în Siberia a peste 700 de familii.

„Motivele celui de-al treilea val au fost religioase. „Martorii lui Iehova” sunt categoria de oameni care nu votează, nu acceptă serviciul miliar și sovieticii au decis să-i deporteze. Pe motivul deportării „martorilor lui Iehova” au fost incluși în liste și intelectuali, oamenii critici față de regim, rezervați față de politica regimului sovietic. Urmările acestor deportări au fost catastrofale pentru că au plecat cei mai buni gospodari. Au fost deportați oamenii care chiar și la locurile de detenție au ridicat agricultura. Nostalgicii de astăzi trebuie să cunoască aceste lucruri.

Trebuie să înțeleagă că Uniunea Sovietică a promovat o politică represivă”, a spus istoricul Anatol Petrencu.

Publicitate

A FOST ORGANIZATĂ ÎN ANII 1946-1947 FOAMETEA DIN RSS Moldovenească?

 Istoria consemnează că cel de-al doilea și cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia cotropită de hoardele bolșevice sovietice, Operațiunea denumită conspirativ „IUG» (Sud — trad. din rusă), a coincis cu perioada foametei organizate în Moldova sovietică.

Psihanaliștii susțin că aceste acțiuni criminale de masă au marcat profund societatea acelor vremuri. Moldovenii din ținutul dintre Prut și Nistru au crescut cu bunici și părinți care i-au învățat că „dacă avem o bucată de pâine pe masă, suntem fericiți”.

Oamenii au fost obișnuiți să nu ceară prea multe — și dreptate, și cultură, și democrație. Era suficient că aveau pace și ce mânca….

Expert: Există dovezi sigure că foametea din RSSM din anii 1946-1947 a fost organizată

„Există o dovadă ideologică a faptului că foametea din RSS Moldovenească din anii 1946-1947 a fost una organizată și aici trebuie să ne referim la „demonul revoluției”, Troțkii, și la conducătorul Rusiei Sovietice, Lenin, care spuneau foarte clar: noi înțelegem foarte bine cine este proletariatul și cine sunt cei care trebuie nimiciți, dar ce facem cu clasa de mijloc, cu chiaburii, cu micii burghezi?

Împotriva lor trebuie dusă o luptă necruțătoare, a menționat Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, la dezbaterea publică la tema:

„A fost organizată sau nu foametea din RSSM în anii 1946-1947? Au putut și au vrut autoritățile sovietice să prevină efectele devastatoare ale acesteia?”, titrează IPN,preluat de https://timpul.md.

„Există lucrarea lui Stalin din mai 1920, care se numește „Teroarea și comunismul”, care spune că toate revoluțiile se fac prin teroare și de aici deducem cele mai importante dove. Cu ce a început puterea sovietică după ce a promis prin decretele lui Lenin cu pământul este pentru țărani și puterea este a sovietelor?

Războiul civil a luat o nouă dimensiune, cu războaiele țărănești în Rusia, cu aplicarea armei chimice împotriva lui Tuhacevski, împotriva țăranilor care au luat arma în mână pentru a cere puterea sovietelor, nu puterea birocrației și a partidului, ci puterea sovietelor, așa cum li s-a promis, prin lozinca revoluției. Este o dovadă că teroarea a fost folosită împotriva celor care erau considerați dușmani și trebuiau să fie nimiciți, din punctul de vedere al bolșevicilor”, a menționat Boțan.

Astfel, potrivit expertului, după războiul civil au urmat metodele violente prin care s-a făcut industrializarea.

„Iar industrializarea trebuie să o faci pe contul țăranului, inclusiv prin foamete, în Moldova, sau „Golodomor” în Ucraina.

Asta înseamnă să îi iei țăranului tot, să poți vinde grâul peste hotare, să poți cumpăra tehnologii și să dezvolți forțele armate.

Este, de fapt, o matrice, care se aplică împotriva așa-zișilor dușmani de la începuturile acestui stat, iar după ce Republica Moldova a fost constituită de cei care au ocupat Basarabia, această matrice, formulele ei au fost aplicate asupra cetățenilor din Republica Moldova.

Deci, trebuia distrusă „chiaburimea”, adică floarea națiunii, adică cei care aveau aptitudini elementare de management, de organizare a producției, a comercializării.

Și atunci ce faci în această situație? Creezi în mod artificial condiții, adică le iei oamenilor o necesitate vitală fără care ei nu pot exista pur și simplu, îi duci în starea când le suprimi orice voință, când omul are un singur gând: doar să supraviețuiască.

Și după asta pornesc kolhozurile și iată că s-a început „viața îmbelșugată”, „frumoasă”.

Această matrice a fost aplicată și de alte regimuri, de exemplu de criminalul Pol Pot, liderul Cambodgiei, unde au fost nimiciți 3 milioane de oameni pentru că erau considerați purtători ai unei ideologii străine celei comuniste, și această ideologie trebuia să piară odată cu purtătorii ei.

Noi trebuie să înțelegem toate aceste lucruri, atunci când vorbim despre modul în care a fost impusă așa-zisa putere sovietică, care a fost de fapt puterea unei birocrații partinice, care s-a aranjat între Dumnezeu și societate în baza articolului 6 din Constituția URSS”, a subliniat expertul.

El este de părere că lucrurile trebuie privite în ansamblu. „Au fost și pagini frumoase în cadrul Uniunii Sovietice, dar aceste pagini frumoase nu trebuie să umbrească modalitatea în care a fost nimicită floarea națiunii, pentru a construi o așa-zisă societate nouă.

Toate ar merge cumva, dacă acel regim nu ar fi fost construit pe victime: pe cele despre care vorbim astăzi, dar și pe războiul civil din Rusia în cadrul căruia au fost nimiciți 12 milioane de cetățeni ai Rusiei, față de 1 milion de oameni care au murit în Primul Război Mondial.

Poate până la urmă ar fi mers, dacă acest regim nu colapsa în 1991. Aceasta este cea mai mare dovadă este că acest regim nu era viabil. Jertfele care au fost puse pe altarul acestui regim au fost năprasnice.

E nevoie să avem în țară o politică bine elaborată în privința atrocităților care s-au comis și, în mod necesar, să avem un monument al victimelor acestei foamete organizate”, adaugă expertul.

Analistul Konstantin Eggert despre cum va plăti Rusia pentru distrugerile provocate de războiul declanșat împotriva Ucrainei

Jurnalistul independent și analistul politic Konstantin Eggert (sau Konstantin von Eggert) este cronicarul săptămânal pe probleme rusești pentru DW (Deutsche Welle), postul internațional de televiziune al Germaniei.

Într-un recent articol publicat de https://theins.ru/opinions/konstantin-eggert, el a scris că:

„Ucraina va câștiga acest război – cu prețul unor sacrificii mari și nu curând, dar va câștiga. Mai mult decât atât, se pare că va recupera toate teritoriile sale ocupate de Rusia, inclusiv Crimeea.”

Aceste cuvinte mi-au fost spuse recent de un fost pușcaș marin american care a servit în Legiunea Străină a Ucrainei. Potrivit acestuia, înapoierea tehnică a armatei ruse și moralul său scăzut, se adaugă stilulului său de război, care a trecut prin Afganistan, fără a ține seama de pierderile umane suferite .

Opiniile experților diferă, dar dacă acceptăm viitoarea înfrângere a Kremlinului ca ipoteză de lucru, atunci se pune întrebarea: va despăgubi Rusia daunele cauzate Ucrainei? Dacă da, cum mai exact?

Presupunând că ucrainenii vor recuceri Donbasul, atunci, în opinia mea, Putin are o șansă să supraviețuiască acestei pierderi după ce a curățat rândurile potențialilor candidați pentru funcția sa, iar selecția negativă a personalului pe baza loialității maxime a reușit să dea roade. Guvernarea țării prin cele două metode – corupția și frica – îi poate permite lui Putin să nu se teamă pentru viitor pentru o vreme.

Dar retragerea forțată din peninsulă ar fi un dezastru politic pentru dictatorul rus, imposibil să poată fi acoperit cu orice machiaj propagandistic. Principala „realizare” a lui Putin se va transforma într-o înfrângere, slăbiciunea sa va deveni evidentă, căutarea vinovaților în cadrul grupului de guvernământ va scăpa de sub control și, foarte probabil, va duce la scindarea acestuia. Situația se poate dovedi a fi similară cu cea creată după moartea lui Stalin – o ceartă la vârful conducerii țării și apoi consolidarea la putere în jurul unui nou lider sau lideri.

Există și alte două opțiuni. Una ar putea să conducă la prăbușirea Rusiei într-o formă sau alta. În acest caz, problema despăgubirii pentru Ucraina va deveni mult mai complicată. Cu greu vor putea apărea lideri dispuși să-și asume responsabilitatea pentru această moștenire a lui Putin. O altă opțiune este venirea la putere a unor oameni sinceri, cu mentalitate democratică, care sunt în același timp capabili de promovarea unei politici pragmatice. Ei pot chema la pocăință și purificare națională și vor acționa activ în această direcție. Această opțiune pare acum cea mai puțin probabilă .

Cu toate acestea, orice guvern post-Putin va fi în general dispus la negocieri și interesat să găsească o ieșire din război. Cel puțin pentru a încerca să i se returneze activele înghețate în străinătate, să fie eliminate sau reduse semnificativ listele negre occidentale și să se revină la vremurile cooperării profitabile cu corporațiile transnaționale.

Spre deosebire de Germania din 1945, Rusia nu va fi ocupată și nu va zace în ruine. Este mai probabil ca situația sa să fie oarecum similară cu starea de lucruri din Serbia în 2000, după căderea lui Slobodan Milosevic, când o parte a clasei politice i-a înșăturat de la conducere pe cei mai odioși reprezentanți ai fostului regim și chiar l-a extrădat pe însuși Milosevic pentru a fi judecat la Curtea Internațională de la Haga.

Este probabil ca cei care îi vor urma lui Putin să încerce să facă ceva asemănător și să apară în fața lumii sub masca „nouei conduceri a noii Rusii”.

În timpul celor cinci luni de război, Rusia a provocat daune în valoare de 108 miliarde de dolari infrastructurii Ucrainei, potrivit unui studiu al Școlii de Economie din Kiev. Recuperarea va necesita cel puțin 185 de miliarde de dolari.

Cea mai mare pondere în pagubele totale revine locuințelor – 129,9 mii clădiri rezidențiale.

Pe locul doi se află sectorul infrastructurii – 31,6 miliarde de dolari.

Pe al treilea loc- industria cu un prejudiciu de 8,8 miliarde de dolari.

În ansamblu, conform Școlii de Economie din Kiev, din 24 februarie, Rusia a distrus, distrus sau confiscat: 388 de afaceri; 43,7 mii unități de mașini agricole; 1991 magazin; 511 clădiri administrative; 18 aeroporturi civile; 105,2 mii autoturisme; 764 grădinițe; 634 clădiri culturale; 27 de centre comerciale; 28 de depozite de petrol.

Ucraina, își va stabili evident două obiective: judecarea suspecților de crime de război și obținerea despăgubirilor. Se poate prezice cu ușurință care va fi prima reacție a Moscovei: „Nu ne cereți nimic! Poziția noastră este extrem de precară, forțele întunecate ale răzbunării lui Putin se pregătesc să revină pe scena politică. Dacă plătim chiar și o rublă Ucrainei, ne vor mătura.”

Nu este nimic nou aici. Datorită faptului că în Rusia nu există instituții politice independente de încredere, Occidentul este întotdeauna forțat să se concentreze pe lideri. La sfârșitul anilor optzeci și începutul anilor nouăzeci, ei au spus: „Nu există nicio alternativă la Gorbaciov”.

Când Elțîn l-a măturat pe Gorbaciov,acesta a devenit singura alternativă. Discuția că „fără Putin va fi haos” sau „Putin este cel puțin un rău familiar, dar poate veni cineva mai rău” continuă. Viitorii conducători ai Rusiei după Putin probabil vor folosi din nou aceeași construcție logică simplă, probabil nu fără succes.

Pentru ca Rusia să înceapă să plătească despăgubiri, are nevoie de o voință politică atât de puternică din partea Occidentului și de un grad de implicare în afacerile rusești a acestuia foarte greu de imaginat astăzi.

Procesul suspectilor de crime de război și crime împotriva umanității va fi puțin mai ușor de adus la îndeplinire decât obținerea de despăgubiri din partea Rusiei. Probabil noii conducători vor încerca în primul rând să predea niște pioni și să protejeze piesele importante, pentru a nu răspunde ei înșiși la întrebarea „ce ai făcut după 24 februarie 2022”.

Mai mult, dacă actuala legislație rusă va continua să funcționeze în acel moment, procesul va putea avea loc doar în Rusia,datorită faptului că cetățenii săi nu sunt supuși extrădării în străinătate.

Și deși toate articolele prin care suspecții ar putea fi judecați sunt în Codul Penal al Federației Ruse, îmi este greu să-mi imaginez un proces obiectiv și imparțial în Rusia. Dictatorul sârb Slobodan Milosevic și omul său general Ratko Mladic nu au fost judecați imediat și doar în urma unei presiuni occidentale foarte serioase asupra Belgradului. Este posibil să se exercite o asemenea presiune asupra Moscovei? Teoretic, se poate, dar pentru aceasta interesul Kremlinului pentru ridicarea sancțiunilor ar trebui să fie foarte acut din cauza unei situații economice catastrofale și, ca urmare, a pericolului revoltelor populare în masă.

Când vine vorba de plata despăgubirilor, noua conducere post Putin de la Moscova va pretinde că nu are bani, cerând ca înaintea discuțiilor să se treacă la eliminarea sancțiunilor. De asemenea, ea va rezista oricăror plăți regulate prelungite de-a lungul timpului și, dacă va fi de acord să plătească ceva, atunci ar fi dispusă mai degrabă să achite o sumă forfetară mică, prezentând-o ca pe un „gest de bunăvoință” – pentru că „noua conducere nu este responsabilă pentru crimele de trecutul.”

Ucraina și aliații săi vor avea, desigur, o poziție complet diferită.

A se ține seama și de faptul că pentru a plăti despăgubiri, este necesară o evaluare independentă a activelor Rusiei, acorduri internaționale privind volumul și procedura de plăți și, în sfârșit, un mecanism eficient de monitorizare a acestora – toate acestea vor fi foarte greu de creat pentru un stat nuclear gigant, care, chiar și după înfrângere, va avea ceva să intimideze lumea.

Mai mult, în Occident există întotdeauna personaje pregătite să accepte orice scuză, doar pentru a nu lua decizii dificile.

Puțini sunt cei care doresc să estimeze chiar și aproximativ volumul despăgubirilor. Economistul Vladislav Inozemțev consideră că nu costul activelor distruse ar trebui calculat, ci costurile reconstrucției. „ Azovstal este inutil să fie restaurat în forma sa anterioară”, a spus Inozemțev într-un interviu pentru The Insider. ” Este necesar să se calculeze costurile construirii de noi orașe și întreprinderi. Acest lucru, în opinia mea, ar trebui făcut – sub auspiciile UE – de către consorții de companii care ar fi gata să se ocupe de restaurarea Ucrainei. Estimarea mea personală a lucrării este de la 400 la 500 de miliarde de euro.

În același timp, este necesară crearea unui fond care să gestioneze aceste investiții și să le deruleze parțial pe bază comercială.” Cu toate acestea, Inozemtsev însuși este convins că Rusia nu va plăti nicio despăgubire și este imposibil să o forțeze să facă acest lucru.

Dacă, în urma războiului, Ucraina va recăpăta controlul asupra teritoriului din interiorul granițelor din 1991, atunci atât Moscova, cât și o parte din europeni vor începe cu siguranță să convingă conducerea Kievului: „Ai primit înapoi ceea ce ai vrut? Așa că acum construiește viitorul cu sprijinul UE și SUA și uită de Rusia”.

Într-o țară care se confruntă cu o criză morală atât de profundă precum Rusia de astăzi, este greu de așteptat la venirea la putere a unei conduceri extrem de morale, inspirată cel puțin de unele idealuri. Viitorul, chiar și în cazul înfrângerii Moscovei, este cel mai probabil o negociere fără sfârșit”.