DICTATORUL COMUNIST NORD COREEAN Kim Jong Un s-a oferit să-l sprijine pe PUTIN în războiul din Ucraina cu 100.000 de soldați

Dictatorul comunist Kim Jong Un i-a făcut lui Putin o ofertă, propunându-i să trimită în ajutorul Rusiei 100.000 de soldați nord-coreeni în războiul împotriva Ucrainei.
Publicația Daily Mail, citând agenția de presă rusă Regnum, relatează că Vladimir Putin urmează să ia în considerare formarea unei alianțe cu Kim Jong Un, în schimbul aprovizionării cu energie și cereale a Coreei de Nord.

Rusia ar putea primi în ajutor 100.000 de militari ai Coreei de Nord care se vor alătura rușilor din cele două republici separatiste, pro-Kremlin din Ucraina. Phenianul ar putea transfera unități tactice în Donbass. ”, a relatat Agenția de presă Regnum citată de https://www.dailymail.co.uk și https://www.onet.pl.

Igor Korotchenko, un colonel în rezervă,redactor-șef al revistei Apărarea Națională a Rusiei, comentând reportaje ale televiziunii de stat ruse Rossiya 1, a spus că: „Nouă (rușilor) nu ar trebui să ne fie rușine să acceptăm mâna întinsă a lui Kim Jong Un. Există rapoarte că 100.000 de voluntari nord-coreeni sunt gata să vină și să ia parte la conflict”.

Deși gazdele programului televizat s-au întrebat dacă soldații nord-coreeni ar putea fi voluntari sau dacă vor fi trimiși cu forța să lupte cu ucrainenii, Korotchenko a spus că aceștia se vor descurca pe câmpul de luptă pentru că sunt „rezistenți și nepretențioși” și că „cel mai important lucru este motivația lor”.

„Dacă voluntarii nord-coreeni cu sistemele lor de artilerie, cu experiență vastă în luptă antibaterie și cu un sistem de rachete cu lansare multiplă de calibru mare care au fost fabricate în Coreea de Nord, vor să fie implicați în conflict, ei bine, să dăm undă verde la impulsul lor voluntar. Dacă Coreea de Nord este dispusă să-și îndeplinească obligația internațională de a lupta împotriva fascismului ucrainean, ar trebui să îi permitem să facă acest lucru”, a spus Igor Korotchenko.

El a mai declarat că entitățile separatiste Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk au dreptul suveran de a semna acorduri şi le pot încheia cu Coreea de Nord.

În opinia sa, Rusia ar trebui, de asemenea, să înceteze participarea la sancțiunile internaționale care afectează Coreea sub conducerea Kimi de ani de zile.

Legăturile dintre Rusia și Coreea de Nord sunt puternice și datează din 1948, când URSS a fost prima țară din lume care a recunoscut oficial existența RPDCoreene. De asemenea, merită adăugat și faptul că în timpul războiului din Coreea dintre Sud și Nord, URSS a sprijinit RPD Coreeană.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, au continuat bunele relații între cele două țări, fapt demonstrat printre altele, în Invitarea lui Kim Jong Un de a vizita Rusia.

Întâlnirea a avut loc la Vladivostok în 2019, iar când Rusia a atacat Ucraina anul acesta, Coreea de Nord a fost una dintre cele cinci țări care au votat împotriva rezoluției ONU de condamnare a invaziei.

Datorită acestor acțiuni și după recunoașterea republicilor separatiste de către Coreea de Nord, Ucraina a rupt toate relațiile diplomatice cu această țară.

Publicitate

CONSILIUL NAȚIONAL AL ROMÂNILOR DIN UCRAINA a solicitat din nou autorităților ucrainene să recunoască inexistența „limbii moldovenești”, o invenție politică rămasă din vremurile defunctei URSS

Consiliul Național al Românilor din Ucraina, uniune civică care întrunește 20 de ONG-uri și instituții de presă din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Odesa și Kiev, a solicitat din nou autorităților ucrainene să recunoască inexistența „limbii moldovenești” și să anuleze ordinele privind introducerea cotelor de limbă ucraineană în școlile cu predare în „limba moldovenească”, informează Bucpress.

„ CNRU solicită revenirea școlilor din sudul Basarabiei începând cu 1 septembrie 2022 la sistemul de predare în limba română, după cum a fost anterior anului 1998, când, împotriva voinței părinților, elevilor și profesorilor, instituțiile de învățământ secundar au fost trecute din oficiu la predarea în „limba moldovenească”.”, scrie sursa citată.

Reamintim că președintele Iohannis i-a cerut omologului său de la Kiev să recunoască faptul că „limba moldovenească” este de fapt limba română.

De asemenea, Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, i-a cerut omologului său ucrainean ca țara vecină să recunoască oficial că nu există o „limbă moldovenească”, relevă un comunicat de presă publicat pe siteul instituției.

Iată memoriul integral al CNRU:

Consiliul Național al Românilor din Ucraina – asociație civică care cuprinde peste 20 de societăți național-culturale și mass-media ale comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatică, Odesa și Kiev își exprimă sprijinul deplin față de Ucraina ca stat care se apără de agresiunea militară neprovocată a Rusiei. Sperăm că pacea va veni în fiecare casă ucraineană cât mai curând posibil.

În ciuda războiului, procesul democratic și progresul Ucrainei pe drumul către UE trebuie să avanseze. Astfel, la solicitarea membrilor colectivi din regiunea Odesa, revenim la problema dureroasă pentru noi, privind predarea în inexistenta „limbă moldovenească” în școlile din sudul Ucrainei.

Anterior v-am informat că, contrar promisiunilor făcute de autoritățile centrale ucrainene de a nu pune în aplicare prevederile Legii învățământului mediu general privind cotele lingvistice pentru școlile cu predare în „limba moldovenească” (asemenea promisiuni ne-au fost date și prin răspunsul nr.4/3025-20 al Ministerului Educației și Științei la memoriul nostru anterior), în unele școli din regiunea Odesa (cum sunt, spre exemplu, școlile din Limanscoie/Frecăței, Plavni/Barta, Novosilka/Satu Nou, Dolinscoie/Anadol, Orlivka/Cartal, Starosilea/Frumușica Veche) astfel de cote lingvistice ucrainene au fost deja începând cu anul de învățământ 2020/2021.

Nemulțumirea părinților și a profesorilor nu a fost luată în considerare, iar forța invizibilă a „presiunii de sus” a fost mai puternică decât orice argument științific sau juridic.

Reamintim că introducerea cotelor respective contravine angajamentului Ucrainei de a respecta Opinia Comisiei de la Veneția privind art. 7 din Legea Educației, care pune accentul pe „situația specială a persoanelor care se identifică ca moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română, și, prin urmare, e limbă oficială a UE (pct.48)”.

În această situație, fiindcă e vorba despre una și aceeași limbă (care doar se numește altfel: română sau „moldovenească”), aplicarea prevederilor legilor Ucrainei în sistemul de educație școlară al acestui grup lingvistic trebuie să fie identică.

Identitatea limbii române cu așa-numita „limbă moldovenească” inventată de sovietici, iar înainte de aceștia pritocită de țarismul rus, a fost deja demonstrată de oamenii de știință la diferite foruri internaționale, dar și recunoscută oficial de fostul ministru al Educației și Științei al Ucrainei, Serhiy Kvit, la cea de a IX-a conferință ministerială din cadrul procesului Bologna, la 15 mai 2015, în Erevan, la cel de-al IV-lea Forum al Procesului de la Bologna, unde fostul ministru a declarat fară echivoc și deschis că „nu există nicio diferență între limba română și cea moldovenească”.

În același timp, fostul ambasador al Ucrainei în România, Oleksandr Bankov, care vorbește fluent limba română, a spus clar că „pentru noi nu există limba moldovenească. Există doar limba română, pe care o vorbim. Cei din România și Moldova vorbesc o singură limbă. Românii și moldovenii sunt împărțiți politic”.

La 23 aprilie 2021, în cadrul unei întâlniri cu șeful diplomației române, Bogdan Aurescu, Ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba, a recunoscut că limba română este identică cu așa-numita „limbă moldovenească” (https://www.mae.ro/node/55508). La acea vreme noi am perceput această declarație ca un prim pas pe calea eliminării nedreptății istorice și politice față de comunitatea națională românească din Ucraina.

La 1 februarie 2022, președintele României, Klaus Iohannis, i-a solicitat președintelui Ucrainei, Volodymyr Zelenski, în cadrul unei convorbiri telefonice, să recunoască oficial că nu există „limba moldovenească”.

Academia Română și cea a R. Moldova, Catedrele (cabinetele) de Filologie Română a Universităților din Cernăuți, Ujgorod și Izmail și-au exprimat în repetate rânduri atitudinea privind „limba moldovenească”, care nu este decât o denumire suplimentară a limbii române. Existența „limbii moldovenești” nu poate fi dovedită științific, ci se explică doar politic, începând cu perioada URSS.

În prezent, doar regimul separatist pro-rus din Transnistria, unicul  care mai finanțează programe în „limba moldovenească”, întreține narativul existenței așa-zisei „limbi moldovenești”.

Sperăm că decomunizarea înfăptuită activ în Ucraina, în contextul războiului, va avea consecințe pozitive și pentru comunitatea românească în sensul scutirii acesteia de narativele sovietice și rusești, cu caracter vădit imperialist, privind așa-zisa „limba moldovenească”.

Soluționarea acestei probleme pe cale politică va pune punctul pe „i” în procedurile judiciare, prin care părinții elevilor și profesorii solicită Ministerul Educației și Științei din Ucraina să anuleze cotele de limbă ucraineană, ilegal introduse în şcolile cu predare în „limba moldovenească”. Astfel de procese judiciare nu fac bine unei țări care candidează oficial pentru aderarea la UE.

Având în vedere cele spuse mai sus, solicităm din nou Ministerului Educației și Științei al Ucrainei să se implice în rezolvarea problemei privind anularea ordinelor directorilor de școli din regiunea Odesa privind introducerea cotelor de limbă ucraineană în școlile cu predare în „limba moldovenească” .

Cerem ca aceste școli să revină, începând cu 1 septembrie 2022, la sistemul de predare în limba română, după cum a fost anterior anului 1998, când, împotriva voinței părinților, elevilor și profesorilor, instituțiile de învățământ secundar au fost trecute din oficiu la predarea în „limba moldovenească”.

Considerăm inacceptabil actul redenumirii, începând cu 1998, a limbii române în „limbă moldovenească” și trecerii la o limbă artificială de predare în școli, din motive strict politice, fără a ține seama de opinia participanților la procesul educațional.

De asemenea, solicităm – nu pentru prima dată – unificarea programelor de învățământ pentru școlile cu limba română de predare din regiunea Odesa cu programele respective pentru școlile din regiunile Cernăuți și Transcarpatică, școli care în prezent sunt împărțite artificial în instituții de învățământ cu limbi de predare presupuse a fi diferite: română/„moldovenească”.

Un celebru economist american a scris într-un editorial pentru New York Times că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei lui Putin au o eficacitate remarcabilă

Eșecul militar al Rusiei în Ucraina a sfidat predicțiile tuturor. Mai întâi a venit înfrângerea rușinoasă la porțile Kievului. Apoi a urmat incredibila scădere blitzkrieg, deoarece încercările de a încercui forțele ucrainene pe terenul presupus mai favorabil din est s-au transformat într-o bătălie de uzură cu mișcare lentă, este opinia marelui economist american Paul Krugman,evocată de https://timpul.md.

Celebrul economist a scris într-un editorial pentru New York Times despre modul cum Occidentul se luptă să sugrume economia Rusiei punându-l pe Vladimir Putin într-o situație greu de ieșit.

Ceea ce este important în legătură cu acest al doilea eșec rusesc este că interacționează cu o altă mare surpriză: eficacitatea remarcabilă – și, într-un fel, uluitoare – cel puțin până acum, a sancțiunilor economice occidentale împotriva regimului Putin, sancțiuni care funcționează într-un mod neașteptat, a scris Paul Krugman pentru New York Times.

De îndată ce războiul din Ucraina a început, s-a vorbit foarte mult despre exercitarea presiunii economice împotriva națiunii invadatoare. Cele mai multe dintre acestea s-au concentrat pe modalități de a reduce exporturile Rusiei, în special vânzările sale de petrol și gaze naturale. Din păcate, însă, a existat rușinos de puține mișcări semnificative pe acest front. Administrația Biden a interzis importurile de petrol rusesc, dar acest lucru va avea un impact redus dacă alte națiuni nu urmează exemplul SUA. Și Europa, în special, încă nu a impus un embargo asupra petrolului rusesc, și a făcut și mai puțin pentru a se îndepărta de dependența de gazul rusesc, mai explică laureatul premiului Nobel.

La întrebarea dacă Putin câștigă războiul economic, economistul spune: ”Nu, îl pierde”

Şi continuă: Drept urmare, exporturile rusești au rezistat, iar țara pare să se îndrepte către un excedent comercial record. Deci Vladimir Putin câștigă războiul economic? Nu, îl pierde. Acest excedent în creștere este un semn de slăbiciune, nu de putere – reflectă în mare măsură o scădere a importurilor Rusiei, despre care chiar și analiștii susținuți de stat spun că împiedică economia.

De fapt, Rusia câștigă mulți bani vânzând petrol și gaze, dar îi este greu să folosească acești bani pentru a cumpăra lucrurile de care are nevoie, inclusiv componente cruciale utilizate în producția de tancuri și alte echipamente militare.

De ce se pare că Rusia are atât de multe probleme să cumpere lucruri? O parte a răspunsului este că multe dintre democrațiile lumii au interzis vânzarea către Rusia a unei varietăți de bunuri – arme, desigur, dar și componente industriale care pot fi folosite, direct sau indirect, pentru a produce arme.

Există teama, chiar și în țările nealiate, de „a fi de partea greșită a sancțiunilor”

Totuși, asta nu poate fi toată povestea, deoarece Rusia pare să fi pierdut accesul la importuri chiar și din țări care nu impun sancțiuni. Matt Klein de la blogul The Overshoot estimează că, în martie, exporturile din democrațiile aliate către Rusia au scăzut cu 53% față de nivelurile normale (și primele indicii arată că au scăzut și mai mult în aprilie). Dar exporturile din țări neutre sau pro-ruse, inclusiv China, au scăzut aproape la fel de mult – cu 45%.

Unele dintre acestea pot, așa cum a sugerat Klein, să reflecte teama, chiar și în țările nealiate, de „a fi de partea greșită a sancțiunilor”.

Imaginați-vă că sunteți directorul executiv al unei companii chineze care se bazează pe componente produse în Coreea de Sud, Japonia sau Statele Unite. Dacă faci vânzări către Rusia care ar putea fi văzute ca ajutând efortul de război al lui Putin, nu ți-ai face griji că te confrunți singur cu sancțiuni?

Sancțiunile asupra sistemului financiar al Rusiei, cum ar fi înghețarea rezervelor băncii centrale și excluderea unor mari bănci private din sistemele internaționale de plăți, ar putea, de asemenea, să limiteze importurile. S-ar putea ca moneda puternică să curgă în Rusia, dar utilizarea acelei monede pentru a cumpăra lucruri din străinătate a devenit dificilă. Nu poți face afaceri în lumea modernă cu valize pline cu bancnote de 100 de dolari.

Acest război se poate termina, și nu în avantajul lui Putin

După cum am spus, subliniază Paul Krugman, războiul din Ucraina pare să se fi transformat într-o bătălie de uzură, iar aceasta nu este o bătălie pe care Putin pare să o câștige: Rusia a suferit pierderi uriașe de echipamente pe care nu le va putea înlocui curând, în timp ce Ucraina primește afluxuri mari de echipamente din Occident. Acest război se poate termina, și nu în avantajul lui Putin, înainte ca Rusia să găsească modalități de a evita sancțiunile occidentale.

Un ultim punct: efectul sancțiunilor asupra Rusiei oferă o demonstrație grafică, chiar dacă înspăimântătoare, a unui punct pe care economiștii încearcă deseori să îl spună, dar rareori reușesc să-l transmită: importurile, nu exporturile, reprezintă punctul de vedere al comerțului internațional.

Adică, beneficiile comerțului nu ar trebui măsurate prin locurile de muncă și veniturile create în industriile de export; acei muncitori ar putea, la urma urmei, să facă altceva. Câștigurile din comerț provin, în schimb, din bunurile și serviciile utile pe care alte țări le oferă cetățenilor tăi. Și gestionarea unui excedent comercial nu este un „câștig”.

Excedentul comercial al Rusiei este un semn de slăbiciune, nu de putere

Da, știu că în practică există avertismente și complicații la aceste afirmații. Excedentele comerciale pot ajuta uneori la stimularea unei economii slabe și, în timp ce importurile fac o națiune mai bogată, ele pot înlocui și sărăci unii lucrători.

Dar ceea ce se întâmplă cu Rusia ilustrează adevărul lor esențial. Excedentul comercial al Rusiei este un semn de slăbiciune, nu de putere; exporturile sale se mențin (din păcate) bine, în ciuda statutului său de paria, dar economia sa este paralizată de o întrerupere a importurilor. Și asta înseamnă, la rândul său, că Putin pierde atât războiul economic, cât și cel militar, a scris Paul Krugman pentru nytimes.com.