CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Câteva din falsurile care abundă atât în istorie cât şi în ştiinţă


Falsurile abundă atât în istorie cât şi în ştiinţă. Nu vorbim aici de teorii greşite cu intenţie, ci de artefacte, obiecte din piatră, os, sau metal, din aur şi argint, vorbim de texte de tot felul, de hărţi şi chiar de.. oameni şi animale!!!

Toate reprezentau dovezi pentru anumite creaţii mentale, fie ele în istorie sau ştiinţă. Multe dintre ele au fost dovedite, dar şi mai multe aşteaptă să le dovedească cineva fiind în mod evident imposibile.

Există şi o serie de obiecte, scrieri şi hărţi ce nu au nici o logică, sau care se opun evident întregii noastre cunoaşteri. Dacă primele sunt scoase în faţa reflectoarelor, introduse ca obiect de studiu ştiinţific şi şcolar, cea de a doua categorie este ascunsă şi ignorată.

Uneori, teorii adevărate sunt probate prin falsuri, din lipsa oricăror altor dovezi, dar în cea mai mare măsură, dovezile false „probează” teorii false.

În alte situaţii, nevoia de celebritate, sau pur şi simplu pecuniară, îi îndeamnă pe oameni la realizarea unor obiecte mincinoase.

Archaeopteryx lithographica (foto) este unul dintre cele mai celebre obiecte mincinoase şi care a făcut istorie și pare o impregnare în straturile de rocă vechi de 150 milioane de ani a unei şopârle-pasăre.

Ea a fost timp de 100 de ani cea mai bună dovadă a teoriei lui Darwin privind evoluţia speciilor.

A fost „descoperită” în nişte straturi jurasice din Germania (Bavaria) şi se află şi acum la British Museum din Londra.

Deşi cunoscuta instituţie londoneză nu o oferă nimănui spre studiu, un fizician american a demonstrat fără echivoc că ea este creaţia imaginaţiei unui medic bavarez pe nume Erns Haberlein, puţin înainte de anul 1861, anul „descoperirii”.

Şi când te gândeşti că există şi astăzi profesori care o mai predau în şcoli, ca dovadă a faptului că „ne tragem” din maimuţă!

În anul 1912, un colecţionar englez a pretins că a găsit la Piltdown (Susex-Anglia) o parte dintr-un craniu uman, ce dovedea veriga lipsă, adică omul nici om, nici maimuţă. Timp de 40 de ani englezii s-au mândrit cu descoperirea lor, iar Arthur Keit, un renumit evoluţionist ce l-a însoţit pe „descoperitor” în săpăturile sale, a fost făcut cavaler în semn de recunoaştere.

Norocul nostru s-a numit Kenneth Oakley, savant ce în anul 1953 declara stupefiat: „Omul de Piltdown este un fals ordinar, o tâlhărie fosilieră!” De remarcat că din acel moment a început verificarea tuturor fosilelor umane. Foarte multe dintre ele erau falsuri sau fuseseră cercetate superficial. În acest mod au dispărut din vocabularul evoluţioniştilor „Sinanthropii”, „Ramapithecii” şi „Hesperopithecii”!!

Profesorul von Zeiten, de la Universitatea din Frankfurt a fost până de curând cel mai mare specialist în „Omul de Neanderthal”, el fiind şi susţinătorul teoriei că această populaţie a trăit în…nordul Europei. Datările pe care Zeiten le-a făcut asupra unor fosile umane erau falsificate cu 20.000-25.000 de ani!! Întreaga breaslă de antropologi este în criză şi chiar se pune problema dacă neanderthalienii au existat sau nu!!

Profesorul Stringer, conducătorul compartimentului de antropologie de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra spunea şocat: „Mă tem că va trebui să rescriem preistoria!” („Nu sunteţi singurii”- i-aş răspunde eu!)

După cum spuneam, teoria evoluţionistă a fost şi din nefericire încă mai este o mare minciună. Pentru susţinerea ei au fost fabricate sute de falsuri, unul mai hilar decât altul. „Omul de Java”, descoperit de olandezul Dubois în 1881, a dispărut din bibliografii. După ce Dubois a primit o recunoaştere a cercetărilor sale timp de o viaţă, pe patul de moarte el a recunoscut că omul de Java nu era altceva decât un craniu de maimuţă obişnuită!! Timp de zeci de ani „americanul” Om de Nebraska a ţinut paginile manualelor şcolare. Până în clipa în care s-a dovedit că oasele şi dinţii mincinoşi erau ale …unui porc!! Despre Ramapithecus, ce să mai vorbim! Cu toate că a fost dovedit falsul celor câteva oase şi dinţi ce îi dăduseră numele şi astăzi în şcolile noastre el este învăţat ca fiind primul „om” în poziţie verticală! Identitatea acelor oase cu cele de babuin de Etiopia nu mai este contestată de nimeni şi cu toate acestea le umplem capul copiilor noştri cu minciuni.

Schinichi Fujimura este cel mai mare arheolog şi istoric al Japoniei. În 1981 el face o descoperire epocală, găsind bucăţi de ceramică având o vechime de 40.000 de ani! În 2000 descoperă obiecte de piatră şi alte artefacte ce erau datate în urmă cu …600.000 de ani! Se scriu tratate, se ţin conferinţe şi apariţii la televiziuni. În jurul acelor obiecte se inventează o lume şi o istorie. Numai că, după o vreme, apar într-un ziar japonez fotografii cu Fujimura ce săpa de zor ca să ascundă artefactele … pe care tot el avea să le descopere! Savantul, dacă mai putem să-i spunem aşa, îşi recunoaşte falsul în faţa opiniei publice, cu naivitatea unui copil prins la furat de cireşe!

Este cunoscut faptul că multe din descoperirile arheologice evreiești sunt suspectate de contrafacere, unele dintre ele fiind chiar dovedite. Această constatare porneşte de la .. priorităţile istoriei israeliene, ce au nevoie de confirmare. (Mai ştim noi şi pe alţii!).

De curând, cercetătorul Israel Knohl susţine că a decriptat o veche stelă ce se află în posesia unui evreu elveţian şi în care multe elemente ale creştinismului sunt contestate. Să ne mire asta? Nu ne miră, aşa cum nu îi miră nici pe mulţi arheologi ce consideră textul …un fals. Cuvintele sunt scrise… cu cerneală (!!) direct pe piatră, iar cercetărorul nu oferă nicio explicaţie cu privire la locul şi timpul descoperirii. Probabil că numai sensul traducerii îl interesa!

Un alt fals celebru, creştin şi de ceva timp mediatic este Giulgiul din Torino. Surse ce îşi spun „istorice” spun că după decesul lui Iisus, giulgiul, pânza în care a fost acoperit la coborârea de pe cruce, a fost adus la Ierusalim. Regele din Edessa, Abgar, l-a ascuns într-un perete al cetăţii unde …este uitat. Este redescoperit în sec.VI şi păstrat la Edessa până în 944 când giulgiul ajunge la Constantinopol. După 250 de ani, în 1204 este luat de Cruciaţi şi dus în Europa, mai exact în Franţa.

Publicul, atât cât era la acea vreme, îl vede pentru prima dată în anul 1357 la Lirey. Nu mult mai târziu este donat casei de Savoia, iar în 1578 ajunge la Domul din Torino. În martie 1983 intră în proprietatea Vaticanului, cu condiţia păstrării în continuare la Torino.

Celebritatea giulgiului este dată de impregnarea în ţesătură a unei forme umane, foarte asemănătoare cu imaginea noastră despre Christos. Giulgiul are lungimea de 4,36 m. şi lăţimea de 1.10 m. ţesătura şi urzeala sunt manuale. Au existat de-a lungul timpului câteva comisii de experţi ce au încercat să elucideze misterul autenticităţii lui, dar de fiecare dată lucrurile au rămas suspendate ..în aer!

Nimeni nu avea interesul să alunge misterul. Şi totuşi, în anul 2008, revista franceză „Science et vie” propune unui medic şi chimist, Jackues di Constanzo un experiment prin care se dorea să se stabilească dacă în Evul Mediu se putea realiza un astfel de fals.

Doctorul şi chimistul francez a reuşit să realizeze în laborator, cu metodele şi dotările Evului Mediu, un giulgiu, practic identic cu cel din Torino.

Deşi experimentul se vrea ştiinţific, el nu face decât să întreţină un mister, pentru elucidarea căruia nu era nevoie de nicio comisie. Dar, întortochiate sunt căile Domnului şi ale… istoriei.

Sunt convins că fiecare dintre noi a simţit, nu o dată, falsitatea unor teorii sau dovezi, uneori elaborate, alteori pline de naivitate. Numai că, ne plac poveştile, misterele şi tainele într-atât, încât ne şi bucură un strop de falsitate, mai ales dacă ea pare inofensivă.

Text din “Stăpânii timpului” de Dan Elias apărut la editura ELIAS EXPRES 2010

mai multe în https://www.voci.ro/falsuri-ale-istoriei-si-stiintei/

Publicitate

04/08/2022 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. […] Câteva din falsurile care abundă atât în istorie cât şi în ştiinţă […]

    Apreciază

    Pingback de Câteva din falsurile care abundă atât în istorie cât şi în ştiinţă | Ciprian I. Bârsan | 05/08/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: