CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GÂNDUL ZILEI


Emil Cioran despre turci:

„Cea mai tristă și mai mizerabilă amintire a poporului român sunt turcii. Ei au turnat peste amarul nostru toată doza de imbecilitate de care a fost capabil cel mai steril imperialism din câte a cunoscut istoria… Altcum nu ne-am putea explica de ce toate popoarele care au cunoscut jugul Semilunei și-au făcut un merit de a-și lichida ereditățile turcești.

Există, însă, o singură țară care să nu fie mândră de vestigiile romane? O urmă de drum roman este un îndemn la glorie; o moschee un prilej de amărăciune”.

 Pasaj din Schimbarea la faţă a României, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, pag. 111.

Emil Cioran a fost un filozof şi scriitor român stabilit în Franţa. S-a născut în ziua de 8 aprilie 1911, la Răşinari, jud. Sibiu, în Transilvania aflată încă sub dominația Ungariei, și a decedat la 20 iunie 1995, la Paris.

Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din localitatea Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Urmeaza Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu si Facultatea de filozofie din cadrul Universitatii din Bucuresti. Isi ia licenta cu o teza despre Henri Bergson. In ultimul an de facultate, Cioran colaboreaza cu articole la diferite reviste: Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi.

In 1933 Cioran obtine o bursa care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin. Se intoarce in țară in 1936 si ocupa postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Brasov. Un an mai tarziu ajunge la Paris ca bursier al Institutului Francez din Bucuresti, pentru o lucrare de doctorat.

Prima carte a scriitorului, „Pe culmile disperarii”, a aparut in 1934 și a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a Romaniei (1936), Lacrimi si Sfinti (1937).În 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în țară (două luni) în 1940, el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris.

In 1940 incepe sa scrie ultima sa carte in limba română,  „Indreptar patimas”.Varianta finala a acestei carti va aparea in 1945, an in care Cioran se stabileste definitiv in Franța.

Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii. Își semna scrierile in franceza cu initialele E.M. Cioran.

În 1949 îi apare la editura Gallimard – editură care va publica mai târziu majoritatea cărților sale – prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition (Tratat de descompunere), distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite. Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea.

A fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice (oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect) și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană (ciclicitatea civilizației, naștere-maturitate-decădere), asupra destinului omului și civilizației. 

Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe.

Dacă limba franceză i-a potolit excesele și i-a dăruit secretul formei și al formulării, rădăcinile sale românești i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.

Publicitate

29/07/2022 - Posted by | MARI ROMANI | , , , , ,

2 comentarii »

  1. Dominația turcească a fost o plagă pentru națiunile subjugate. Progres zero, jecmăneală de profesioniști. De altfel ca toți asupritorii imperialiști fără rol civilizator în stăpânirile lor efemere.. Cioran are dreptate și subscriu părerii sale.

    Apreciază

    Comentariu de Fideliu Rubinescu-Ostreiceanu | 29/07/2022 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: