O pagină mai puțin cunoscută din istoria neamului românesc: la 24 iulie 1772 elitele din Moldova și Țara Românească au cerut marilor puteri Unirea Principatelor

FOTO: Harta României la 1816, după autorul grec Dimitrie Philippide în lucrarea Geographikon tes roumounias reprodusă de tiparituriromanesti.wordpress.com. În această lucrare, Philippide delimitează teritoriul național al românilor atât în textul descrierii, cât și în hărți. Este cel dintâi care, într-o lucrare științifică, folosea numele de România “pentru locul întâi pe care-l țin românii, atât prin vechimea, cât și prin numârul lor” (Istoria României).

1772: Moldova și Țara Românească au cerut Unirea Principatelor

O pagină mai puțin cunoscută din istoria neamului românesc: la 24 iulie 1772 au început Congresele de pace de la Focșani și București. În timpul acestor tratative de pace, delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești.

Istovite de războaiele ruso-turce și austro-turce care în multe cazuri foloseau Muntenia și Moldova pe post de câmpuri de bătălie , Principatele Române au conștientizat încă din 1772 că unica lor salvare în fața unor agresiuni constante din exterior o reprezenta doar unirea celor două țări românești.

Astfel, în cadrul congreselor de pace ruso-otomane de la Focşani şi Bucureşti, delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția colectivă a Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești.

La 24 iulie 1772, elitele din Moldova și Muntenia trimise la aceste tratative de pace, cereau pe același glas prin intermediul unor memorii, domnii pământene, recunoașterea de către marile puteri creștine europene a independenței și a Unirii celor două țări românești.

“Odată cu înfrângerile militare ale otomanilor, boierimea din Principatele române şi-a expus „programul” politic în memorii înaintate puterilor europene. În cel din 24 iulie 1772 se cerea unirea Principatelor sub „un prinţ bun” şi sub protecţia imperiilor Habsburgic şi Rus.

În acest memoriu, înaintat de boierii din Ţara Românească reprezentantului Vienei la congresul de pace de la Focşani (1772), se exprima dorinţa recunoaşterii vechilor libertăţi şi drepturi ale Principatelor române, a revenirii la domniile pământene şi la o „stare de neatârnare””, scrie Revista de Istorie Militară, publicație editată de Ministerul Apărării.

Până și boierii turcofili, precum Ienăchiţă Văcărescu, le cereau turcilor în 1772 respectarea vechilor “tractate” și revenirea la domniile pământene.

Pentru delegații marilor puteri europene era deja un semnal “periculos” din partea boierilor munteni și moldoveni, care-și doreau încă de pe atunci un domn pământean comun pentru Moldova și Țara Românească.

Aceste tratate de pace dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, cel de la Focșani (din anul 1772) și apoi mai târziu, cel de la Kuciuk Kainargi ( din anul 1774), au constituit bază de discuție cu privire la organizarea, precum și statutul internațional al Principatelor Române.

Slăbirea suzeranității otomane asupra Moldovei și a Țării Românești a deschis drumul către independența și Unirea Principatelor Române, iar prin intermediul elitelor școlite în vestul Europei, s-a deschis atunci o fereastră foarte prielnică și pentru modernizarea celor două țări românești, lucru pus însă puternic în umbră de mărirea pericolului rusesc la adresa intereselor identitare și teritoriale românești, spațiul etnic românesc fiind de la acel moment într-un continuu pericol, atât din partea Rusiei cât și a Austriei, care au recurs fiecare la mai multe rapturi teritoriale românești, ocupații samavolnice ale unor teritorii strămoșești ce s-au întins din păcate pentru români timp de secole de-a rândul.

Împărăteasa Ecaterina a Rusiei , probabil influenţată de marii filosofi ai vremii, printre care Voltaire şi Diderot, hotărâse să unească Valahia şi Moldova, refăcând o parte din regatul dac. Noul stat urma să devină unul tampon între Austria şi Rusia. Ideea nu era nouă, existând deja câteva tentative nereuşite în trecut.

Artizanul planului pare să fi fost prinţul Potemkin, unul dintre favoriţii împărătesei. Potemkin comandase forţele ruse în cea mai mare parte din timpul conflictelor cu Imperiul Otoman, în perioada domniei Ecaterinei.

Primul răspuns încurajator îl primeşte de la Viena. Ambasadorul austriac Cobenzl, scriindu-i lui Iosif spre sfârşitul anului 1782, spunea:

„Aderarea Majestăţii Voastre la proiectul regatului dac şi restabilirea titlului de împărat grec în persoana prinţului Constantin… au manifestat gratitudinea [împărătesei]” Mai mult, tratatul austro-rus din 1795 avea stipulată o clauză secretă care lega ambele părţi de documentul de bază al proiectului:scrisoarea trimisă de Ecaterina lui Iosif în 10/21 septembrie 1782.

Din nefericire, nu ambii monarhi habsburgi acceptau ideea distrugerii Imperiului Otoman. Încă din 1777, într-un memorandum adresat contelui Mercy, Maria Teresa respingea cu indignare ideea de împărţire a Imperiului Otoman:„ Împărțirea Imperiului Otoman ar fi, după toate întreprinderile, nesăbuită şi extrem de periculoasă. Ce ar trebui să obţinem dacă ne extindem cuceririle dincolo de zidurile Constantinopolului?

Insalubre, necultivate provincii, nelocuite ori locuite de grecii pe care nu te poţi baza, care nu ar fi un plus pentru forţele monarhiei, ci mai degrabă le-ar epuiza. Asta ar fi mai critic decât împărţirea Poloniei… Nu-mi voi pune mâna niciodată pe împărţirea Porţii, şi sper ca nepoţii mei să vadă turcii în Europa.”
Iosif, deşi ezitant, dă un răspuns pozitiv Ecaterinei în scrisoarea din 13 noiembrie 1782:

„Crearea unui regat ereditar al Daciei pentru un prinţ de religie greacă, stabilirea nepotului dumneavoastră, Constantin, ca suveran şi împărat grec la Constantinopol, doar soarta războiului poate decide… În cazul în care şansele sunt propice, nu vei avea niciodată o dificultate din partea mea pentru satisfacerea tuturor dorinţelor tale, dacă acestea sunt comune cu cele potrivite mie[…] Doar următoarele frontiere sunt agreabile pentru monarhia austriacă:oraşul Hotin, cu mici teritorii de lângă el, care poate servi drept cap de pod între Bucovina şi Galiţia, o parte din Valahia, până la Nicopole, inclusiv […] comerţ liber pentru supuşii mei, oraşele:Vidin, Orşova şi Belgrad, sevind drept capete de pod pentru Ungaria […]” .

Iosif al II-lea a susţinut destul de timid proiectul. Influenţat de mama sa, Maria Teresa, va amâna aplicarea acestuia.

În cele din urmă, la moartea sa, în 1790, totul a rămas la stadiul de discuţii. Relaţia celor doi monarhi a fost una amicală, ei reuşind să se înţeleagă pe tot parcursul vieţii. Iosif a însoţit-o pe Ecaterina atunci când aceasta a vizitat Crimeea în 1787.

Opoziţia Mariei Teresa faţă de proiect şi de influenţa Rusiei în Balcani, la acestea adăugându-se faptul că Iosif nu a deţinut o putere reală asupra Austriei până la moartea mamei sale, în 1780, au făcut ca ideile ţarinei să nu fie niciodată puse în practică. În acelaşi timp, Frederick cel Mare cerea tot mai insistent oprirea războaielor împotriva turcilor de teamă ca nu cumva habsburgii şi ruşii să-şi împartă zona balcanică.

„Proiectul grec” al Ecaterinei s-a dovedit a fi o utopie, ea nereuşind să convingă suveranii vremii să o susţină. O altă tentivă asemănătoare de refacere a Daciei va exista şi în timpul domnitorului Constantin Ipsilanti din Muntenia.

Dezideratul UNIRII principatelor române avea să se înfăptuiască în 1859.

Publicitate

PRECIZĂRILE liderului Partidului pentru Alianța Românilor privind reunificarea celor două state românești

Senatorul Claudiu Târziu (foto), liderul partidului AUR, a acordat un interviu jurnalistului francez Lionel Baland, pentru platforma online breizh-info.com, interviu citat de https://www.rostonline.ro, și preluat de Romanian Global News.

Claudiu Târziu: Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a fost înființat la sfârșitul anului 2019, iar, în urma alegerilor legislative din decembrie 2020, a intrat în Parlamentul României.

Este singurul partid parlamentar din România cu orientare național-conservatoare. Avem 40 de parlamentari, trei primari și 80 de consilieri locali.
Urmărim ca poporul român, prin reprezentanții săi, să recapete controlul asupra statului care în acest moment este capturat de politicieni corupți, promotori ai agendei globaliste care este potrivnică intereselor noastre naționale.

De asemenea, dorim unirea celor două state românești, România și Republica Moldova. Așa cum au existat două state germane ca urmare a celui de-al doilea război mondial, astăzi încă mai există două state românești, o reminiscență regretabilă a Pactului Hitler-Stalin.
Susținem ferm o Europă a națiunilor suverane, care să colaboreze pentru păstrarea și promovarea identității națiunilor europene și a civilizației europene, moștenirea și valorile creștine.

AUR este activ și în celălalt stat românesc, Republica Moldova. Noi ca partid nu avem ambiții expansioniste față de statele vecine. Anexare este un termen nu doar inexact, ci și unul pe care îl preferă propaganda rusă.

Republica Moldova este o chestiune diferită și specială. Noi susținem reunificarea celor două state ca soluție pentru reîntregirea națiunii române, artificial și abuziv fragmentată de către Hitler și Stalin.
Dacă germanii sau vietnamezii au găsit o cale pentru a depăși divizarea națională, sunt convins că trebuie să existe o cale și pentru poporul român, astfel încât acesta să nu mai trăiască împărțit în două state. Consider că este doar o chestiune de timp.
Transnistria nu este un stat, ci o invenție a Moscovei, menită să pună presiune asupra Republicii Moldova, dar și asupra Ucrainei.
Conform dreptului internațional, Republica Moldova are perfectă legitimitate în a-și revendica suveranitatea asupra acelui teritoriu. Din existența acestui regim ilegitim de la Tiraspol câștigă Rusia și grupările de crimă organizată din zonă. Dacă acest conflict înghețat se va rezolva ar spori securitatea Europei de Est și ar ușura procesul de reunificare a românilor.

Bucovina de Nord și Ținutul Herța sunt vechi teritorii românești, care au făcut parte din fostul Principat al Moldovei și, ulterior, din Regatul României. Componența etnică a acestor regiuni a fost foarte mult schimbată din pricina unei politici de deznaționalizare a românilor din zonă, politică dusă de către fosta URSS. Prin încheierea unui tratat cu Ucraina în 1997, clasa politică trădătoare de la București a renunțat la aceste teritorii.
În prezent, a emite pretenții teritoriale față de Ucraina, oricât de justificate ar fi din punct de vedere istoric, ne-ar pune, pe noi, românii, în aceeași tabără cu Putin și politica sa agresivă, ceea ce ar fi contrar principiilor și valorilor noastre.
În ce privește războiul din Ucraina, impresia mea este că asistăm la un conflict SUA-Rusia purtat pe teritoriul Ucrainei, în care sunt implicate și alte țări membre NATO. Acest război nu a început cu invazia lui Putin, ci este parte a unui proces mai larg de împărțire a sferelor de influență. Această competiție are loc de decenii.

Unul din episoadele acesteia a fost Euromaidanul, prin care forțe pro-americane și pro-occidentale au dat o lovitură de stat în Ucraina în 2013. Alt episod a fost anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. Lucrurile trebuie privite și înțelese în perspectivă. Prin asta nu spun că este admisibil războiul Rusiei în Ucraina.

De altfel, AUR a fost primul și singurul partid politic care a protestat contra Federației Ruse, în fața ambasadei sale de la București, în ziua imediat următoare declanșării războiului împotriva Ucrainei.
Este regretabil că această competiție geopolitică între mari puteri se soldează cu foarte multe victime omenești, cu orașe distruse și cu mari disfuncționalități economice care afectează nu doar statele din regiune, ci întreaga Europă.

Este România amenințată de fluxurile migratorii?

Claudiu Târziu: România este văzută mai degrabă ca țară de tranzit, nu ca destinație finală.
Este necesar să facem o distincție între libertatea de circulație pentru cetățenii statelor membre ale UE și imigrația ilegală – acei imigranți proveniți din zone culturale foarte diferite de civilizația noastră, din Nordul Africii, din Orientul Mijlociu sau din Asia.
Românii care muncesc în Europa de Vest sunt compatibili cultural cu țările de destinație și se integrează foarte rapid din punct de vedere economic.

Cred că lucrurile sunt diferite în ce-i privește pe imigranții veniți din afara Europei. O mare parte dintre aceștia nu se integrează în țările în care se stabilesc. Ba chiar au tendința să acționeze ca stat în stat, cu legi și ierarhii proprii, chiar cu o cultură ostilă locuitorilor nativi.

Din acest motiv, este firesc ca populația să caute să-și apere suveranitatea și interesele la nivel politic.
Chiar dacă AUR nu a apărut ca un răspuns la problema imigrației, partidul nostru este pe deplin compatibil cu organizațiile politice de dreapta din Vestul Europei. Noi, ca patrioți, trebuie să colaborăm la nivel european pentru a ne opune mai eficient agendei globaliștilor.

Poziţia partidului AUR în raport cu trecutul comunist al României.

Ceaușescu a fost un dictator comunist. Nu încape nicio îndoială. Regimul său s-a prăbușit în decembrie 1989, însă așa-zișii democrați care i-au urmat lui Ceaușescu nu au fost mai puțin distructivi. Ei au fost și încă sunt cu adevărat maligni pentru țara noastră.
Neomarxismul și globalismul care domină Occidentul nu sunt decât o altă față a comunismului.

Materialismul dialectic a eșuat, însă astăzi avem neomarxismul, care vrea să obțină același lucru: dezumanizarea omului și transformarea lui într-un sclav lipsit de conștiință, de aspirație spre transcendență și de dorința naturală de libertate.
Noi, românii, dar și celelalte popoare ale Europei de Est, am trăit adevăratul comunism.

Știm ce înseamnă și recunoaștem ușor noul comunism 2.0. Este unul din motivele pentru care am înființat AUR, pentru a ne opune acestui neo-bolșevism, care urmărește controlarea indivizilor și a popoarelor prin distrugerea identității naționale și restrângerea drepturilor fundamentale și libertății acestora.
Versiunea inițială – în limba franceză – a interviului, aici.

UN ANALIST politic rus a declarat că ”armatele ruse se vor îndrepta către Transnistria, ocupând regiunile Odesa şi Mikolaiv”

Armatele ruse se vor îndrepta către Transnistria, ocupând regiunile Odesa şi Mikolaiv, a declarat în ziua de 25 iulie, un membru al Consiliului rus pentru relaţii interetnice de pe lângă Vladimir Putin, analistul politic Bogdan Bezpalko, relatează Agenţia de presă Regnum, citată de G4media și https://timpul.md.

„Este evident faptul că direcţia în care se vor îndrepta Forţele Armate Ruse va fi Odesa şi Mikolaiv”, a adăugat expertul.

Pe lângă obiectivul principal, din punct de vedere strategic, de a tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră, va fi soluţionată şi sarcina de a ajunge la graniţele Transnistriei, a declarat Bezpalko.

„Fiind privată de accesul la mare, Ucraina nu va mai putea primi asistenţă pe cale maritimă şi nu va mai putea să-şi exporte produsele.

Economia ucraineană se va prăbuşi şi mai mult şi niciun fel de asistenţă nu o va mai putea ajuta, cu atât mai mult că aceste ajutoare nu pot fi acordate la nesfârşit”, a mai adăugat acesta.